Publicat în drept civil, PREZENTARE DE CARTE

Istoria pirateriei de Philip Gosse


Gosse, Philip. Istoria pirateriei / Philip Gosse; trad. din lb engl: L. Leviţchi. – Bucureşti: Ed. Politică, 1975. – 312 p.

Unul din subiectele pasionate pentru literatură, ca şi pentru cinemtografie, este istoria pirateriei. Autorul englez Philip Gosse a scris o carte dedicată acestei teme, apărută într-o primă ediţie în 1932, reeditată apoi în 1954.

Ce se înţelege prin piraterie, noţiune care derivă din greaca clasică, preluată apoi de limba latină sub forma de pirata? O formulare mai pedantă, ţinînd de dreptul penal şi de dreptul internaţional, defineşte pirateria ca pe acţiune în mare efectuată de către echipajul unei nave în scopul jefuirii unei alte nave. Nava care a săvîrşit acte piratereşti poate fi prită de navele de război sau de comerţ ale oricărui stat. Încărcătura ei este susceptibilă de confiscare, iar echipajul paote fi judecat conform statului care l-a făcut prizonier.

Publicat în EXPOZITII DE ARTA, PREZENTARE DE CARTE

Albastru: Istoria unei culori de Michel Pastoureanu


Pastoureanu, Michel. Albastru: Istoria unei culori / Michel Pastoureanu; trad. din lb franc.: Em. Galaicu-Păun. – Chişinău: Cartier, 2006. – 232 p.

Culoarea nu este atît un fenomen natural, cît un construct complex, rebel la orice generalizare, dacă nu chiar la orice analiză. Ea pune numeroase probleme, una mai dificilă decît alta. Iată de ce, neîndoielnic, rare lucrări serioase îi sunt consacrate; şi mai rari sunt cei care-şi proiectează, cu prudenţa şi pertinenţa necesare, studierea acesteia într-o perspectivă istorică. Numeroşi autori preferă să jongleze cu spaţiul şi timpul, în căutarea unor pretinse adevăruri universale sau arhetipale ale culorii. Or, pentru un istoric acestea nu există. Culoarea este în primul rînd un fapt de societate. Nu există adevăruri transculturale ale culorii, cum ar vrea să lase să se creadă anumite lucrări ce se sprijină pe o cunoaştere neurobiologică prost digerată sau versate într-o psihologie ezoterizantă de duzină. Din nefericire, asemenea cărţi încearcă, într-o manieră nefastă, bibliografia subiectului în cauză.

Publicat în PREZENTARE DE CARTE, religie

Cavalerii lui Christos


Demurger, Alain. Cavalerii lui Christos / Alain Demurger; trad. din lb franc.: Ovidiu Pecican. – Chişinău: Cartier, 2003. – 460 p.

Despre această carte
Nu există în franceză o sinteză despre ordinele religios-militare. Această carte nu are altă ambiţie decît aceea de a prezenta o privire de ansamblu asupra istoriei acestor ordine în timpul perioadei medievale, perioadă care le-a văzut născîndu-se, dezvoltîndu-se şi intrînd în declin. Autorul cărţii a vrut să demonstreze că există o „familie” a ordinelor religios-militare, şi de aceea, prezintă în două părţi cronologice indinspensabile o vedere sintetică asupra diferitelor aspecte ale organizării şi vieţii ordinelor, cu riscul aproximărilor şi, fără îndoială, al erorilor.
Documentarea şi literatura istorică, deşi ambundente, sunt inegale şi dispersate. Părţi întregi ale arhivelor ordinelor, în Ţara Sfîntă sau în Spania, au dispărut; anumite ordine, mai puţin importante, sau foarte rău documentate. În fine, orientările diferite ale diverselor şcoli istorice fac dificilă sinteza: forfoteala actuală a producţiei spaniole este de un mare interes, dar istoricii acestei ţări s-au întors esenţialmentte către studiul patrimoniului ordinelor, ceea ce, fără îndoială, nu este partea cea mai originală a istoriei lor; la fel, producţia franceză este bogată în studii locale şi regionale.

Publicat în PREZENTARE DE CARTE, religie

Cartea Originile islamului de Alfred-Louis de Premare


Premare, Alfred-Louis de. Originile islamului: Între scriitură şi istorie / Alfred-Louis de Premare: trad. din limba franceză: M. Anghelescu. – Chişinău: Cartier, 2004. – 548 p.

Nota traducătorului
În acest volum sunt utilizate datele în două calendare: cel creştin, anii fiind notaţi înainte de Christos (sau de era noastră) şi după Christos, şi cel musulman, care socoteşte anii de la hegira şi în acest caz cifrele respective sunt urmate de sigla H.
Numele geografice utilizate în text sunt redate în ortografia tradiţională românească, dacă e vorba de nume cunoscute şi intrate de mult în uz (Cairo, Beirut, Tripoli, Ierusalim); în toate celelalte cazuri, numele respective au fost notate într-o ortografie care redă, într-o formă simplificată, grafia originară.
O biografie istorică a lui Mahomed este poate imposibilă dată fiind natura izvoarelor islamice. Dar este oare nevoie de a trece prin scrierea unei „biografii a luiMahomed” pentru a înţelege şi a prezenta originile islamului? Izvoarele islamice sunt ele, într-o parte a lor, deturnate?
Această lucrare nu este deci o biografie a lui Mahomed, deşi unele elemente ale biografiei sale apar aici. Este un eseu care se doreşte documentat asupra fundamentelor islamului aşa cum a apărut el în istorie.

Publicat în istorie, PREZENTARE DE CARTE, prezentare de carte

Istoria universală: în 2 volume


Istoria universală: în 2 vol. / J. Guilaine,… trad.: Ş. Velescu, M. Cazanacli. – Bucureşti: Univers enciclopedic, 2005.

Acest studiu include 2 volume.

Volumul 1: De la origini pînă la sfîrşitul marilor imperii. – 873 p. : hărţi
Preistoria fascinează. Cărui fapt trebuie să-i atribuim admiraţia pe care o exercită de cîţiva ani încoace. Congresele internaţionale şi răsunetul lor în opinia publică, expoziţiile, o deschidere mai largă a mijloacelor de informare faţă de problemele de arheologie preistorică au contribuit desigur să o facă mai accesibilă şi mai populară. Jean Guilaine, unul din autorii acestei lucrări afirmă că „fiind vorba despre Lumea Veche, am dorit să includem problemele legate de originile metalurgiei şi, în această calitate, Europa din epoca metalelor este prezenză datorită bogăţiei însăşi a protoistoriei vechiului continent. În acelaşi fel în Asia, etapa esenţială pe care o constituie accesul la scriere şi la oraşe ne-a părut că merită desfăşurări substanţiale.”

Volumul 2: De la Evul Mediu la Secolul Luminilor. –  879 p. : il.
Lupta dintre marile imperii organizate şi popoarele invadatoare este una dintre constantele istoriei mondiale. Dar ritmul migraţiei popoarelor este diferit după epoci: este vorba cînd o penetrare lentă care transformă treptat vechile civilizaţii, cînd de o năvală brutală şi fără viitor sau chiar de un uimitor succes al unei minorităţi de invadatori reuşind să-şi impună puterea asupra a mii de oameni. Astfel se prezintă perioada care ţine din sec. IV pînă la anul 1000; ea se caracterizează prin accelerarea şi simultaneitatea invaziilor.