Publicat în învățământ, didactică, psihologie

Didactica învățării sau tehnici psihologice


Procesul învățării necesită un efort. Pentru un succes în acest sens, trebuie un efort de ambele părți: profesor și elevi. Dar, profesorii trebuie să fie pregătiți, să știe psihologia elevilor. În același timp trebuie să fie un management reușit la nivel de instituție. Relația dintre profesori și elevi trebuie să fie una de succes, dar și crearea unei simpatii din partea elevilor. Astfel, și directorul școlii/liceului trebuie să aibă o agendă bine pusă la punct atît ca director, dar și să știe să împartă sarcinile, ca să nu mai spunem de un dialog fructuos cu cadrele didactice. Psihologia învățării e un subiect ce trebuie să fie tratat cu atenție.
Astfel, în acest context am realizat o expoziție virtuală în care vă prezentăm cărțile care se află la Biblioteca Centrală a BM și care sperăm să fie utilă pentru cadrele didactice.

Marinescu, Marina. Tendințe și orientări în didactica modernă. – Ed. a II-a. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2009. – 208 p.

Este un manual conceput ca suport didactic în sprijinul profesorilor și vizează acțiuni dde educație formală și nonformală. Sunt 11 capitole care tratează subiecte ce țin de noile direcții de cercetare și acțiune în didactica modernă, informatizarea în educație, cercetarea psihopedagogică, cercetarea psihopedagogică etc.

Oprea, Crenguța-Lăcrămioara. Strategii didactice interactive: repere teoretice și practice. – Ediția a III-a revăzută și adăugită. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 315 p.

Strategiile didactice sunt importante în relația elev/student-profesor pentru o comunicare reușită între cele două părți, dar și pentru o calitate mai bună a studiilor. Este vorba de o acțiune reciprocă de influențare cognitivă în cadrul grupurilor, deoarece strategiile interactive de grup dezvoltă o relație dinamică, de comunicare și de schimb de informații între indivizi, relație care depinde de influențele, conduitele, conflictele socio-cognitive desfășurate și de sintalitatea grupului afirmă autoarea cărții. Tot ea afirmă că strategia didactică este o modalitate eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele și emoțiile.

Țoca, Ioan. Agenda directorului. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 237 p.

Lucrarea Agenda directorului urmărește să fie un ghid, real, pentru activitatea managerială a directorului oricărei instituții de învățămînt afirmă autorul cărții.
În această carte, autorul cărții și-a propus să abordeze următoarele aspecte:
– documente manageriale pe care trebuie să le elaboreze și să le întocmească directorul la începutul fiecărui an școlar și pe parcursul acestuia;
– deciziile pe care trebuie să le emită ca planurile manageriale să fie puse în practică;
– elaborarea planului de dezvoltare pe termen mediu a instituției de învățămînt etc.
Sunt patru capitole: Mapa directorului; Management financiar; Managementul patrimoniului, Managementul achizițiilor publice.
La final sunt incluse 34 de anexe cu privire la procesul de achiziție.

Formarea pedagogică a profesorului : instrumente de învățare cognitiv-constructivistă. – Ediția a II-a. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 315 p.

Prin lucrarea în cauză, autorii cărții prezintă și comentează valoarea unui set de instrumente procedurale de învățare cognitiv-constructivistă, concepută specific de către echipă și integrate în primii doi ani ai cercetării. În acest volum sunt prezentate argumente metodologice, intrumentale în pregătirea unui dintre factorii esențiali în această determinare – profesorul.

Pânișoară, Ion-Ovidiu. Profesorul de succes : 59 de principii de pedagogie practică. – Iași : Polirom, 2009. – 332 p.

După cum se afirmă la începutul acestei cărți principiile pedagogice sunt delimitate de un triunghi al eficienței : principiul cunoașterii pedagogice, principiul comunicării pedagogice și principiul creativității pedagogice (cf. Cristea, 2000). Cele trei de forță conlucrează în vederea dezvoltării unui proces de învățămînt eficient.

Chițu, Svetlana. Formarea empatiei cadrelor didactice : monografie științifică. – Chișinău : CE USM, 2005. – 171 p.

Activitatea pedagogică presupune relații de comunicare permanentă între profesori și elevi/părinți. Dialogul între cele două părți este importantă, ea este determinată în realizarea obiectivelor educaționale ale școlii contemporane, ca și pentru stabilirea unui climat psihologic și moral sănătos în școală, și impune cadrului didactic o bună empatie, pe care s-o dezvolte continuu, empatia fiind indispensabilă comunicării eficiente. Cercetarea formării empatiei cadrelor didactice școlare este centrată pe soluționarea problemelor pedagogice, dezvoltarea spiritului pedagogic de observație, feed-back-ul în comunicarea empatică etc.

Iucu, Romiță B. Managementul clasei de elevi : aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională. – Ediția a II-a revăzută și adăugită. – Iași : Polirom, 2006. – 267 p.

Clasa de elevi poate fi concepută ca fiind, din punct de vedere psihosociologic, „un grup social unde, ca urmare a interrelațiilor ce se stabilesc între membrii ei, apare și se manifestă o realitate socială cu consecințe multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ” (Nicola, Ioan. Microsociologia colectivului de elevi, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974).
Clasa de elevi poate fi apreciată ca un ”grup formal”, acest fapt influnțîndu-i constituirea și evoluția. Geneza clasei de elevi este creată pe baza unor criterii de vîrstă, de dispersie geografică a populației școlare, și sub directe intervenții, îndrumări și evaluări ale unor organisme și persoane investite cu asemenea funcții organizatorice.

Hopkins, David. Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării / D. Hopkins, M. Ainscow, M. West. – Chișinău : Prut Internațional, 1998. – 256 p.

Cartea tratează tema perfecțiunii școlii. Prima parte a cărții tratează subiecte ce țin de aspectul teoretic, autorii reușind să stabilească conexiuni între concepțiile despre schimbare privite din perspectiva clasei, școlii și a mediului școlar se afirmă în Cuvînt înainte. Cea de a doua parte a cărții se vorbește despre analiza aspectele practice.

Iucu, Romiță B. Instruirea școlară : perspective teoretice și aplicative. – Ediția a II-a revăzută și adăugită. – Iași : Polirom, 2008. – 220 p.

Instruirea școlară e un element important în ceea ce privește învățămînutul. Pentru o calitate a instruirii școalre este necesar niște perspective teoretice și aplicative la nivel. Astfel, autorul tocmai asta încearcă să facă, abordînd teme ce țin de didactică, teoria instruirii, teoria generală a procesului de învățămînt, strategii de instruire.

Negovan, Valeria. Psihologia învățării: forme, strategii și stil. – Ediția a II-a revizuită și adăugită. – București : Editura universitară, 2010. – 271 p.

După cum afirmă și autoarea cărții acestă carte și-a propus să surprindă nuanțările și distilările pe care le-a ”suferit” conceptul de învățare umană, de la impunerea lui în psihologie pînă la conceptul de învățare umană, de la impunerea lui în psihologie pînă la statutul de concept-pivot al unei ramuri a psihologiei generale (psihologia învățării).
Spre deosebire de prima ediție care a fost structurată în trei capitole, actuala ediție este structurată în patru capitole, din cuprinsul capitolul al treilea fiind dislocate informațiile referitoare la strategiile și stilul de învățare care sunt tratate într-un capitol separat.

Sălăvăstru, Dorina. Psihologia învățării: teorii și aplicații educaționale. – Iași : Polirom, 2009. – 228 p.

Pedagogii definesc învățarea drept o activitate sistematică, dirijată, orientată în direcția asimilării de cunoștințe, deprinderi și atitudini, precum și a formării struturice psihice și de personalitate. Din punct de vedere psihlogic sunt mai multe forme de a clasifica învățarea. Clasificarea învățării se face în dependență de criteriul utilizat și care este făcut din perspectiva mai multor specialiști.

Sălăvăstru, Dorina. Psihologia educației. – Iași : Polirom, 2004. – 286 p.

Abordarea Dorinei Sălăvăstru se centrează pe elemente de conținut de o valoare epistematică evidentă: învățararea și modele de activare a acesteia, motivația și performativitatea ei în școală, creativitatea și stimularea factorilor creativi, grupul școlar în calitate de mediu psihoeducogen, personalitatea profesorilor și profilurile posibile. Impresionează în această lucrare acuitatea analizei, coerența argumentativă, exemplaritatea materialului informativ etalat, ca și sistematizarea desfășurării ideatice, coerența creionării unui ansamblu discursiv marcat de raționalitate, integralitate, logicitate afirmă Constantin Cucoș în Cuvînt înainte.
Sunt șapte capitole: Modele ale învățării și implicațiile lor în actul educațional, Motivația în activitatea de învățare, creativitatea elevilor, elemente de psihosociologie a grupurilor școlare, dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului, comunicarea didactică, insuccesul școlar.

Dumitru, Gheorghe. Comunicare și învățare. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A., 1998. – 254 p.

Lucrarea se adresează cadrelor didactice. Autorul reușește să contureze un posibil model psihosocial al învățării școlare, care cuprinde următoarele componente: 1. personalitatea profesorului; 2. personalitatea elevului; 3. caracteristicile grupului; 4. situația de învățare din contextul didactic.
Eficiența activității de învățare depinde de modul în care cadrul didactic asigură control asigură control asupra a cît mai multe variabile ce intervin în procesul desfășurării ei afirmă profesorul universitar Nicolae Mitrofan în Cuvînt înainte.