Mihail Sadoveanu – aventurile realității în ficțiune


Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importaţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Anul acesta se fac 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui Mihail Sadoveanu. În acest sens, ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală de carte. În cele ce urmează vă propunem o parte din cărţile ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (Sediul Central).

Sadoveanu, Mihail. Aventurile Şahului. – Chişinău : EUS, 1993.- 111 p.

Lucrarea dată a fost scrisă nu ca prim hobby al lui Sadoveanu, vânatoarea, nici al doilea, pescuitul, ci cel de al treilea, mai putin cunoscut, sahul, sa-i inspire o culegere „cinstita”, adica indubitabila, de povestiri în ramă. E vorba desigur de Soarele în balta sau Aventurile şahului. Este o lucrare foarte captivantă ce ţine pe jar orice cititor deoarece lucrarea are la bază o structură bine gîndită şi o trimitere a mesajului foarte variat şi bine structurat.

Sadoveanu, Mihail. Baltagul. – Chişinău : Litera, 1996. – 277 p.

Titlul romanului este simbolic în sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge.
Subiectul lucrări date este foarte simplu deoarece el păstrează elementele unei balade în care: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. Faptele din Baltagul se petrec spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, străpunsă de zorii unei civilizaţii, de noi relaţii sociale, capitaliste.

Sadoveanu, Mihail. Hanu-Ancuţei.- Bucureşti : AGORA, 2005.- 243 p.

Structural, „Hanul Ancutei” este o suită de nouă povestiri a căror unitate, asigurată atmosfera hanului unde ritualul supunerii capătă aspectul epopeii.Actul povestirii este unul din modurile de a supravietui. Odata cu inceperea istorisirii, o vrajă cuprinde şi leagă prin fire nevăzute pe ascultator şi pe povestitor. Povestitorul practic devine actor, şi prin forţa cuvântului şi a teatrului monologat cucereşte şi copleşeşte pe ascultător. Fiecare povestire se anunţăt printr-o determinare temporală evocatoare de întâmplări extraordinare, uneori marcate de semne emblematice: „ Dar asta s-a întamplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au cazut de Santilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi vazut balaur negru în nori, deasupra puhoaielor Moldovei”. Este necesar această raportare la un timp fabulos, hiperbolizat pentru ca povestirea să calce la început în spatiul epopeii.

Sadoveanu, Mihail. Viaţa lui Ştefan cel mare- Chişinău: Purut internaţional, 2004.- 206 p.

Această lucrarae este singura biografie istorică scrisă de Mihail Sadoveanu ce arată interesul extraordinar al autorului pentru acest personaj istoric excepţional al istoriei românilor; de altfel, Sadoveanu mărturisea că a conceput această carte pentru a se documenta cât mai bine despre domnitorul moldovean pentru romanul Fraţii Jderi, al cărui prim volum, Ucenicia lui Ionuţ, urma să apară un an mai târziu.

Sadoveanu, Mihail. Fraţii Jderi.- Bucureşti: Regis, 2005.- 575 p.

Romanul este o ficţiune poetică în care se topeşte documentul istoric iar accentul se pune într-o masură mai mare pe eroismul frţilor Jderi, al oamenilor Măriei-Sale, decât pe figură autentiă a lui Ştefan Voda. Fraţii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenţa spiritului epocii şi problematica ei sociala şi etica al cărei element fundamental e lupta istorică a poporului pentru independenţa patriei.

Sadoveanu, Mihail. Domnu Trandafir.- Iaşi: Sedcom Libris, 2004.- 169 p.

Titlul operei – este alcatuit din doua substantive. Substantivul „Domnu ” care este scris cu majusculă pentru că elevii îl admirau şi îl respectau. Apostroful indică o adresare familiară, apropiată, deoarece era într-adevar apropiat copiilor. Substantivul propriu „Trandafir”indică frumuseţea sufletească (spirituală) şi delicateţea învăţătorului, dar şi micii ghimpi ai săi: ״Măi domnule ! ״. Naraţiunea „Domnu Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, apoi urmand sa fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viisoara”. Ajuns la maturitate, scriitorul se întoarce pe meleagurile natale si evocă cu nostalgie întâmplarile copilăriei, când se juca cu dracii de vârsta lui, şi îşi aminteşte chipul dascălului său, Mihai Busuioc, aici supranumit „Domnu Trandafir”. Opera are o scriere autobiografică, scrisă sub forma de scrisoare adresată unui prieten, unde scriitorul povestesşe despre primii ani de viaţa, petrecuţi în târgusorul Paşcani. Dar, mai ales îl aminteşte pe personajul principal al operei, dascalul Mihai Busuioc, caruia îi închină această operă.

Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur.- Bucureşti: Alfa Paideia, 1996.- 151 p.

Este un roman de dragoste, cu subtext isoteric, care se petrece la Bizanţ în secolul opt, Creanga de aur este un descensus ad inferos. Creanga de aur, adică vîscul, sau înţelepciunea şi cunoaşterea, îl va ajuta pe Kesarion Breb eroul cărţii, să poată ieşi din infern, unde se încheie călătoria sa iniţiatică, împreună cu frumoasa Maria pe care tot el o duse acolo. Despărţirea lor în spaţiu terestru şi unirea lor prin greanga de aurce va luci în sine, în afară de timp este ieşirea lor din infernul în care au coborît şi intrarea lor prin durere, în ordinea definitivei înţelegeri, care e cea mai mare iubire.

Sadoveanu, Mihail. Dumbrava minunată.- Bucureşti: Agrora, 2005.- 239 p.

Dumbrava minunată este o combinaţie dintre natură şi mitologia noastră, sunt obiceiurile, credinţele şi crezurile noastre, e sentimentalitatea, e atitudinea noastră faţă de lucrurile noastre şi limba. Deasemenea, Dumbrava minunată este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetiţă Lizuca şi tainele ei pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa părintească până la casa bunicilor.

Natura în opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Ed. Ion Creangă, 1987.- 190 p.

După Eminescu, Mihail Sadoveanu a adus o contribuţie esenţială la individualizarea peisajului naţional. Vegetaţia, fauna, flora, formele de manifestare ale fenomenelor naturii sînt evocate cu un simţ artistic superior predecesorilor. Seducţia naturii sadoveniene izvorăşte din reactualizarea descrierii prin intermediul amintirii. Prozatorul percepe selectiv realitatea o foltrează prin propria-i conştiinţă şi se proiectează pe sine în secvenţele evocate.

Ciobanu, Mircea V. Proza lui Mihail Sadoveanu.- Chişinău: ARC, 2009.- 47 p.

Colecţia S.O.S.! Cartea care te salvează îţi pune în mână un complet de instrumente dodactice de primă necesitate. Volumele colectiei analizează pe larg, dar simplu şi pe înţelesul tuturor, opera scritorilor incluşi în curriculumul şcolar şi în programa universală.Lucrarae data va ajuta să interpreteze textul operei să facă o analiză pertinentă a ideaticii şi amijloacelor artistice să înţeleagă rolul scrierii şi al scriitorului respectiv în spaţiul general istorico-literar.

Oprişan, I. Opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Saeculum I.O., 2004.- 447 p.

Mihail Sadoveanu a elaborat una dintre cele mai vaste, mai complexe şi mai valoroase opere din literatura română. Lucrarea de faţă încearcă să-i releve semnificaţiile, să-i surprindă elementele de structură şi liniile de faţă, care o străbat de la un capăt la altul, şi să-i definească specificul artistic şi originalitatea viziunii.

Ciopraga, Constantin. Baltagul de Mihail Sadoveanu. – Cluj-Napoca : Dacia, 2002. – 104 p.

Despre această carte putem spune că e biografia unui roman. Ciopraga analizează geneza romanului, personajele, fluxul epic al romanului, dar şi alte aspecte de acest gen. Este o carte utilă pentru elevi, studenţi şi profesori, dar şi pentru toţi cei interesaţi sau intrigaţi de subiectul/geneza acestui roman.

Zbîrcioc, Vlad. Sadoveanu sau dorul de cel fără vîrstă : momente, reflecţii, disociaţii. – Chişinău : Pontos, 2006. – 250 p.

Mihail Sadoveanu elogiază natura în opera sa cu mare grijă, oferindu-i nişte adjective frumoase. Poate prin această atitudine doreşte să sensibilizeze opinia publică, dar cine ştie? Vlad Zbîrciog vorbeşte despre proza lui Sadoveanu, dar şi cultul pentru istorie. La fel, sunt prezentate cîteva opere, din punctul de vedere critic.

Florea, Doina. Mihail Sadoveanu sau magia rostirii.- Bucureşti: Cartea Românească, 1986.- 157 p.

Opera lui Mihail Sadoveanu este o spectaculoasă gradaţie a tăcerii, în ciuda colocvialismului prea des invocat atunci cînd se fac referiri la arta narativă a scriitorului. Tăcerea în creaţia lui Sadoveanu se sublimează pînă la sentiment, făcînd operă estetică sau fermată în partiturile muzicale. Dincolo de ceea ce realizează în planul transpunerii auditive, pe portativ muzical, infinita modulare a tăcerii sadoveniene, inflexiunile ei vorbesc despre stilul liric al autorului.

 

 

 

Maria Bivol
Şef oficiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s