Monumentul nerealizat al Unirii


În weekend citim despre Chișinău

12910700_1050202098371002_955123705_n

Fiecare generație vrea să-și lase însemnele pe răbojul timpului. Pe la mijlocul deceniului patru generația Unirii găsi de cviință să ridice un monument, în centrul Chișinăului, care ar aminti neamului de acest mare act politic. A fost creat un comitet organizatoric, s-au trasat direcțiile de acțiune, s-a rezolvat latura financiară, s-a ales locul plasării viitorului monument, s-a desemnat comitetul tehnic care urma să execute lucrările.  

        S-au încadrat în acestă muncă și Pantelimon Halippa, și primarul Chișinăului de pe atunci I. Costin, și generalul Ciupercă, și chiar Ion Inculeț, care la acea vreme locuia la București.

      Locul monumentului a fost ales minunțios, desigur fiind cel mai bun: la intersecția străzii Carol I și a bulevardului Carol II, adică ceea ce ar corespunde astăzi intersecției – strada Pușkin și bulecardul Ștefan cel Mare și Sfânt.

    Comitetul tehnic, din care făceau parte inginerii Profir Buciușcan și sculptorul Alexandru Plămădeală, au primit descrierea elementelor pe care trebuia să le conțină viitorul monument și de care urma să țină cont sculptorul, menționându-se faptul că lucrarea necesită o executare în stil modern.12919033_1050202095037669_25929364_n

  Alexandru Plămădeală a zămislit o machetă la scara unu la zece pe care a prezentat-o comitetului executiv pentru aprobare. Macheta a fost tipărită pe coperta revistei Viața Basarabiei. E interesant de menționat că Olga Plămădeală în paginile aceeași reviste, descrie amănunțit acestă operă, oferindu-ne șansa de a cunoaște gândurile ce-l frământau pe creator la acel moment.

   În luna martie 1937, Ion Inculeț, pe atunci vicepreședinte al consiliului de miniștri, prezintă regelui Carol II fotografiile machetei și obține înalta aprobare. Peste un an la ministerul culturii este aprobată executarea lucrărilor și este numită suma adunată – 2 300 000 de lei.

     Probabil, nici n-are rost să riscăm a ne închipui ce bucurie căzuse pe capul sculptorului. O asemenea comandă e visul fiecărui artist. O compoziție grea, o sculptură monumentală care avea să atingă înălțimea de 17-18 metri. Mai ales că cheia executării era dictată de școala tradițională, al cărei adept era și Alexandru Plămădeală. Desigur, căutările figurilor armoniei lor în spațiu, executarea basoreliefurilor necesita mult, foarte mult timp. Trebuiau găsite portretele deputaților din Sfatul Țării; se cereau lucrate migălos portretele regale, urma să se obțină dintr-o lucrare istorică, o operă de artă.

   La sigur că această monumentală sculptură putea să fie cea mai mare realizare a sculptorului nostru. Dar timpul nu a fost de partea creatorului. Boala l-a culcat în mormânt și marele vis a rămas nerealizat. Au venit alte vremuri. Cei care au știut despre acest monument au preferat să tacă, acei care n-au știut și-au purtat mai departe neștiința. Războiul a distrus atelierul sculptorului, noua putere instaurată la Chișinău nu avea nevoie de monumentul Unirii din 1918 și macheta a fost dată uitării, iar fotografiile ei – rătăcite de voie, de nevoie. Am admirat pe o copertă a revistei Viața Basarabiei acea machetă uitată de lume și mi-am zis că monumentele, chiar și cele ce n-au fost înălțate, nu pot fi răsturnate din memoria și mai ales din conștiința noastră.

Din cartea: Colesnic, Iurie. Chișinăul din Amintire / Iurie Colesnic ; Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”. – Ch.:„Grafema Libris”SRL, 2011. – P. 116.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s