Ion Pillat – poet cu un timbru inconfortabil al versului  (125 de  ani de la naştere)


ion-pillatIon Pillat (născut pe 31 martie 1891 – decedat pe 17 aprilie 1945)  –  academician, antologict, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român.

Autorul cunoscutului şi mult semnificativului volum Pe Argeş în sus, a fost unul dintre poeţii cei mai activi şi mai laborioşi pe care i-a avut literatura română, un poet-cărturar, bun cunoscător  al tainelor poeziei române şi universale. El şi-a înţeles menirea într-un sens larg, sporind preţul bogatelor sale recolte lirice cu râvna şi devotamentul tălmăcitorului, cu pasiunea studiosului şi rafinamentul omului de mare cultură. A scris din belşug poezie, dar a şi servit-o din belşug, făcându-se ecoul ei permanent şi încercând să-i deschidă noi drumuri spre inima publicului cititor. Autor de antologii, ediţii, articole, conferinţe,  – iată aspectele unei activităţi febrile, depusă în slujba literelor, cum nu le-a fost dat multor poeţi români.

Expoziţie virtuală

VOLUME DE VERSURI

DSC_4824Casa amintirii : [versuri] / Ion Pillat ; antologie, postfaţă şi bibliografie de Ioan Adam. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1996. – 232 p.  – (Arcade).

Publicarea unui volum întitulat chiar Casa amintirii îl preocupă pe autor încă din 1912.  Volumul de faţă reprezintă o antologie de  versuri, urmărind metamorfozele liricii lui Ion Pilat. Poezia amintirii pilatiene o putem interpeta ca o întoarecere nostalgică în trecut. Volumul dat se impune ca un vrednic purtător de cuvînt în poezia românească a experienţelor simboliste – clasicizante, fanteziste sau simbolist-parnasiene, se reîntoarce la datul liric fundamental – evocarea pămîntului părintesc (ciclurile Seara la miorcani, Pe Argeş în sus, Satul meu, Biserica de altă dată, Limpezimi – ciclurile în care retrăieşte un trecut actualizat intens şi convingător).

DSC_4833Poezii / Ion Pillat. – Bucureşti : Minerva, 1989. – 415 p. – (Patrimoniu). – Repere istorico-literare: p. 335-400.

 Există în poezia lui Ion Pillat, încă de la începuturile sale, o sensibilitate integrală, o instinctivitate a frumosului, o lipsă de ostentaţie metaforică, un echilibru structurat, o tensiune lirică egală, dar nu egalizatoare. Simplitatea poeziei lui Ion Pillat nu provine, cum s-a tot spus, şi cum se tot spune cînd este vorba despre simplitate, din profunzimea de idei.

De fapt la poezia pillatiană simplitatea a devenit un ornament rafinat: În casa amintirii nu-i astăzi şi nu-i ieri, / Căci orologiul vremii a încetat să bată/ Şi clipa netrăită a îngheţat pe el./ (Casa amintirii). Profunzimea, întocmai ca un savant geometru, o poate crea numai cu două versuri: În faţa mării iată-mă, în faţă/ Desăvîrşirii cerului pe ape…(Elegie în faţa mării). (Extrase din capitolul: Repere istorico-literare)

DSC_4827Scutul Minervei : [versuri] / Ion Pillat ; sel. de Leo Butnaru. – Chişinău : Ed. EUS, 1993. – 32 p. – (Poezii de duminică).

Dacă estetismul din juvenila-i perioadă de creaţie avea, parcă, reflexe glacial-adumbrite din vitraliile gotice sau din irizanta faianţă orientală, după ce poezia sa „revine acasă”, „pe Argeş în jos”, în ea apare o sobrietate de icoană sau de frescă autohtonă de o vibraţie intimă, familiară cititorului, în special celui care rămâne fidel înaltelor probe de poezie tradiţionalistă. (Leo Butnaru).

DSC_4835Umbra timpului : [versuri] / Ion Pillat. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2004. – 184 p.

Volumul conţine următoarele cicluri de vesruri ale lui Ion Pillat, prezentate în ordinea cronologică ale apariţiei lor: Casa amintirii (1906-1910), Visări păgîne (1910-1912), Eternităţi de o clipă (1912 -1914), Amăgiri (1914 -1916), Grădina între ziduri (1916 -1918), Pe Argeş în sus (1918 -1923), Satul meu (1923), Biserică de altă dată (1923 -1926), Limpezimi (1923 -1927), Caietul verde (1927 -1936), Ţărm pierdut (1927 -1941), Scutul minervei (1933), Balcic (1929 – 1939), Poeme într-un vers (1935 -1936), Versuri regăsite (1927 -1941), Umbra timpului ( 1934 -1939), Împlinire ( 1934 -1939), Cumpăna dreaptă (1939 -1949).

Nu putem să ne imaginăm un început mai frumos al acestei ediţii, decât cu poezia dedicată satului natal, într-o descrierea atât de frumoasă şi subtilă:

Nu sunt al lui, dar satul e în mine;
Traieste-n sufletu-mi cu toti ai sai.
Simt cum mustesc în sângele din vine:
Copaci si case, oameni buni si rai.

Amestec fara seaman: cer si glie,
Iubiri, dureri si chiot si blestem –
Tot universul strâns într-o mosie…
O, Doamne, fa sa-l deapan ca pe-un ghem!     (Ion Pillat)

DSC_4831Versuri / Ion Pillat. – Chişinău : Ed. Cartier, 1999. – 224 p. – (Poesis).

 Ion Pillat venea să convingă, prin toată creaţia sa, că poezia, aşa cum ar fi spus un Paul Valery, este dezvoltarea unei exclamaţii. În circonferinţa rafinamentului propriei sale culturi, el a suprapus un rafinament extrem şi modern al mijloacelor poetice. Dar într-un timp şi spaţiu nesaturate încă de experimentalism, într-o epocă de multiformie modernistă la noi, rafinamentul poetic a fost în grabă şi des confundat şi interpretat  drept o rafiere a substanţei poetice, iar excepţionala formaţie şi penetraţie a poetului în domeniul ideilor estetice a fost confundată cu înseşi cauzele generatoare de poezie, cauze nu pe deplin arătate nici de psihanaliştii cei mai subtili, nici de structuraliştii cei mai rafinaţi. Harul poetic rămîne un har, iar poezia cea mare şi adevărată – o existenţă pe măsură.  (Victoria Ana Tăuşan)

 VOLUME DE CRITICĂ LITERARĂ

DSC_4829Portrete lirice / Ion Pillat ; ed. îngr. şi pref. de Virgil Nemoianu. – Bucureşti : Ed. pentru literatură universală, 1969. – 405 p.

Volumul Portrete lirice de Ion Pillat reprezintă o lucrare de o importanţă majoră în literatură noastră. Ediţia de faţă îşi propune să cuprindă articolele lui Ion Pillat dedicate literaturii străine. Au fost incluse, aşadar, toate studiile culese în Portrete lirice, Bucureşti, „Cugetarea”, 1936, şi anume:  Don Quijote, Lirica lui Victor Hugo, Actualitatea lui Baudelaire, Aspecte din lirica modernă franceză, Poeţii fantezişti şi tradiţia franceză, Sufletul iriandez în poezie, Lirică modernă americană, Goethe – poet liric, Spre un nou clasicism german, Valery, Rilke şi poezia pură.

Articolelor din volumul editat în 1936 li s-au adăugat – transcrise din periodice: La Fontaine şi poezia pură (din Viaţa romînească, an. XXX, iunie 1938, nr. 6); Poiezie şi plastică (din Simetria, caiet III, 1940 – 1941); Tragedia raciniană  (din Revista Fundaţiilor regale, an. VII, 1 aprilie 1941, nr. 4); Simbolismul ca afirmare a spiritului european (din Revista Fundaţiilor regale, an. IX, 1 iulie 1942, nr. 7); Spiritul mediteranean (din Simetria, caiet VII, 1944). După manuscris au fost transcrise articolele Poezia lui Francis Jammes şi Ronsard, poetul Renaşterii.

 REFERINŢE CRITICE

DSC_4822.JPGDrăgoi, Dumitru Şerban. Ion Pillat / Dumitru Şerban Drăgoi. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1984. – 230 p. – (Col. Monografii). – Bibliogr.: p. 206-229.

Convingerea lui Ion Pillat era că „progresul unui artist e un sacrificiu continuu de sine însuşi”, o permanentă „extincţiune a personalităţii”. Cu deplină luciditate, el a înţeles greaua povară a unei asemenea misiuni. Efortul său nu a fost, însă, zadarnic. În simfonia liricii române se distinge, peste ani, timbrul inconfundabil al vocii pillatine. La capătul existenţei sale, curmată brusc la o vârstă când încă mai putea să elaboreze opere viabile, el lasă posterităţii o creaţie armonioasă, capabilă să-i poarte numele pe valurile timpului. (Dumitru Şerban Dragoi)

În această monografie autorul ne prezintă viaţa şi opera lui Ion Pillat sub următoarele ascpecte: Periplu poetic, Coordonatele începuturilor literare, Sensul tradiţiei, Sub zodia neoclasicismului, La stăvilarele timpului, Cadran sintetic.

11111Tăuşan, Victoria-Ana. Ion Pillat: Ceremonia naturii / Victoria Ana Tăuşan. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1972. – 261 p. – (Contemporanul nostru).

Împletindu-şi propria operă lirică, de binecunoscută semnificaţie, cu o permanentă frecventare a liricii europene şi universale, Ion Pillat a fost, în perioada interbelică, un promotor activ al valorilor contemporane, cunoscând chiar prin relaţii personale o seamă de autori care s-au impus ca deschizători de drumuri şi ca spirite directoare în literatura secolului al XX-lea. Aceeaşi siguranţă a gustului, aceeaşi fermitate a criteriilor de valoare pe care o denotă traducerile lui Ion Pillat, constituie şi nota caracteristică a eseurilor sale, exemplare prin fineţea analizei şi prin tonul deosebit de comunicativ. (Victoria Ana Tăuşan).

Seria Contemporanul nostru constituie un dialog peste timp, în care scriitori, critici şi istorici literari români îşi propun să proiecteze un inedit fascicol de lumină asupra reprezentanţilor umanismului universal. Oprindu-se asupra unei teme specifice unui mare creator, enunţată încă din titlu, autorul eseului îşi propune ca, într-o viziune proprie, să dea tânărului cititor o cheie pentru înţelegerea unor puternice personalităţi artistice, o întroducere într-o operă de profundă rezonanţă contemporană pe căi uşor accesibile.

Atrage atenţia structura deosebită a acestui volum, în care sunt expuse versuri, eseuri, fragmente de jurnal, traduceri de Ion Pillat, fiind  intercalate pe parcurs, în cuprinsul cărţii, şi referinţele critice ale autoarei  Victoria Ana Tăuşan.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s