Fabulistul francez Jean de La Fontaine – 395 de ani de la naştere


ANIVERSĂRI – 2016

Recomandăm spre lectură un articol ce face referinţă la biografia şi activitatea fabulistului francez – Jean de La Fontaine.

Poet francez, unul dintre cei mai mari fabulişti ai lumii. Născut la 8 iulie 1621, în orăşelul Châteaux-Thierry. Se stinge din viaţă la 13 aprilie 1695. Aparţinea unei familii burgheze înstărite, tatăl său Charles de La Fontaine ocupa  un important post administrativ local. A urmat Colegiul din Reims, instituţie a călugărilor ordinului „oratorienilor” (1636-1642). Face studii teologice la Seminarul Sainte-Magloire din Paris (1641-1642), abandonate din lipsă de vocaţie, continuate cu studii de drept la Paris, în urma cărora devine avocat, moştenind şi funcţia administrativă a tatăului său (1652).

Se ocupă de literatură, întemeind împreună cu alţi tineri poeţi o mică academie literară (un cenaclu). Debutează cu o adaptare după „Eunucul” a autorului latin Terenţiu (1654).

Stabilit la Paris pentru a se putea dedica exclusiv literaturii (1658), reuşeşte să-şi găsească protectori bogaţi şi influenţi: Fouquet, ministrul Finanţelor, ducesa de Bouillon, ducesa d’Orléans, magistratul d’Harvart etc. Pentru Fouquet compune în 1659 poemele „Adonis” şi „Visul din Vaux”, iar după arestarea pentru delapidare a protectorului său, scrie „Elegie către nimfele din Vaux” încercînd pe această cale să obţină graţierea de la Ludovic XIV. Dobîndeşte notorietate literară mai ales după ce începe să publice în 1665 „Povestiri şi nuvele în versuri”, inspirate din Boccaccio, Ariosto, Rabelais, ulterior renegate de autor.

Mai publică „Iubire lui Psyche şi ale lui Cupidon”, roman mitologic (1669), alte trei culegeri de „Povestiri” (1668,1671, 1674), (ultima interzisă de cenzură în Franţa, se tipăreşte în Olanda), „Captivitatea Sfîntului Molc” (1673), poemul religios, poemul „Chinina” (1682), comediile „Ragotin” (1683) şi „Florentinul” (1685), „Epistola către Huet” (1687).

Adevărata glorie o cunoaşte odată cu publicarea pe parcursul anilor  1668-1694 a „Fabulelor”, în 12 cărţi, devenind unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai clasicismului francez, ridicînd fabula – specie literară considerată minoră – la o perfecţiune neîntrecută de nici unul dintre succesorii săi.

Fabulele lui Jean de La Fontaine au fost traduse şi în limba română şi editate la diverse edituri. Iată cîteva ediţii pe care le puteţi consulta la biblioteca noastră:

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; selecţie: G. Zarafu. – Bucureşti :  fontaine_corectLucman, 2006. – 302 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; trad.: Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif. – Ediţie bilingvă. – Iaşi : Institutul European,  2005. – 72 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti; Chişinău : Litera, 2002. – 312 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti; Chişinău : Litera, 1998. – 312 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti : Regis, s. a. – 125 p.

Sursa: Jean de La Fontaine. În: Calendar Naţional 2001. Chişinău, S.n., 2000, pp.159-160.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s