Un factor evolutiv a lui Umberto Eco


Umberto Eco a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. S-a născut la 5 ianuarie 1932 în Alessandria, Piemont și s-a stins din viață în 2016, 19 februarie. Este cunoscut în special pentru romanul său Numele Trandafirului. De atunci, a scris mai multe romane, printre care Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Varianta engleză a acestui roman se află în sala de limba engleza a Bibliotecii Centrale și o puteți împrumuta la domiciliu. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna și membru onorific al colegiului Kollegg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

Joi, 7 iulie la orele 12:00, la Biblioteca Centrală va avea loc o discuţie/dezbatere în baza romanului Numele trandafirului de Umberto Eco, pe care o puteţi lectura şi în sala de lectură. Este, de fapt, o povestire istorică, dar şi o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de semiotică, analiză biblică, studii medievale şi teorie literară se adaugă ficţiunii.

Vă propunem să revizuiți cărțile acestui autor, aflate în colecția Bibliotecii Centrale. 

Eco Umberto. Numele trandafirului / Umberto Eco; trad. de Florin Chiriţescu. – Iaşi: Polirom, 2004. – 506 p.Umberto.Numele Trandafirului

,,Drama lui Guglielmo nu este că nu a găsit adevărul, ci aceea că l-a găsit oarecum din întâmplare, fără să controleze în mod riguros toate etapele descoperirii şi, în mod necesar, conţinutul însuşi al descoperirii în ciuda faptului că s-a comportat mereu raţional, întodeauna metodic şi fără greş atent la toate faptele. Guglielmo este un Sherlock Holmes în fine cuminţi de trufia pozitivismului, de prudenţa radicală a unui William Ockham, manevrând cu fineţe deopotrivă failibilitatea sa, contingenţa lumii, necesitatea logicii şi univocitatea enigmatică a existenţei, divine şi mundane.”

H.-R. Patapievici

Eco, Umberto. Pendulul lui Foucault / Umberto Eco; trad. şi note de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2013. – 745 p.

Umberto.pENDULUL LUI fOUCAULTjpg

Este un roman elaborat cu o ingeniozitate inginerească, în care misterul ia naştere printr-o banală întâmplare. Trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasă a unui complot uriaş, iniţiat de Cavalerii          Templieri pentru păstrarea în custodie a Secretului absolut al cunoaşterii şi al puterii. Tot jocul porneşte de la un manuscris delirant şi ia proporţiile unui ,,vârtej” care, de la un anumit punct, nu mai poate fi dominant de iniţiatorii lui.

Eco, Umerto. Cimitirul din Praga / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2010. – 451 p.UmbertoCimitirul din Praga

 Metoda de a scrie a lui Umberto Eco, plină de misticitate şi o abundenţă de amănunte se reflectă în opera Cimitirul din Praga. „Umberto Eco îmbină realitatea istorică şi invenţia literară, precizia docuumentară şi plăcerea fabulaţiei, hiperstructura narativă şi efectele de clarobscur, fascinând cititorul, care din Risorgrimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asistă la liturghii negre sau coboară în subteranele Parisului…” La Stampa. Astfel, U. Eco aduce lumii un nou veşmânt prin Cimitirul de la Praga.

Eco, Umberto. A spune cam același lucru / Umberto Eco; trad. de Alexandru Laszlo. – Iași: Polirom, 2008. – 395 p.

Umberto.a SPUNE CAM ACELASI LUCRUjpgÎn acest volum, Eco nu își propune să elaboreze o teorie generală a traducerii, ci să ridice mai multe probleme teoretice pornind de la exemplele practice cu care s-a confruntat. Este o carte care se bazează pe exemple, un mozaic de citate și confruntări. Problema centrală o reprezintă definiția traducerii, iar răspunsul este că înseamnă ,,a spune cam același lucru”. Deși, aparent, esența problemei ar sta în acel ,,cam”, multe întrebări gravitează și în jurul lui ,,a spune”. De aici pornesc o serie de explorări în universul traducerii. 

Eco, Umberto. Baudolino / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2007. – 588 p.Umberto. Baudolino

Această operă ne uimeşte prin fineţea autorului de a descrie desfăşurarea evenimentelor şi logica persistentă la personajele create de el. ,,Eroul acestui fermecător puzzle istoric este Baudolino, un mincinos inveterat, poet şi aventurier, care câştigă favorurile împăratului Frederic Barbarossa prin farmecul şi isteţimea lui. Această poveste, în acelaşi timp înşelătoare şi onestă, ne pune din nou în faţa vechii întrebări care îl obsedează pe Eco şi totodată, pe cititorii săi: atunci când un povestitor pretinde că istoriceşte întâmplări adevărate, cât adevăr este, de fapt în istorisirea lui?”

The New yorker

Eco, Umberto. Istoria Urâtului / Umberto Eco; trad. de Oana Sălișteanu, Anamaria Gebăilă. – București: Eciclopedia ROA, 2007. – 454 p.

Umberto. Istoria UrituluiAceastă carte este continuarea cărţii Istoria Frumuseții. Aparent, frumusețea și urâțenia sunt concepte care se implică unul pe celăllt și, de regulă, Urâtul este înțeles ca opusul Frumosului, astfel încât ar fi suficient să-l definim pe acesta din urmă pentru a ști ce este primul. Iată că atât fragmentele antologate în această carte, cât și ilustrațiile ei extraordinarea trasează un intinerar surprinzător, de aproape trei mii de ani, printre coșmaruri, temeri groaznici și iubiri.

Eco Umberto. Înainte ca racul / Umberto Eco; trad. de Geo Vasile. – Bucureşti: RAO International publishing Company, 2007. – 405 p.Umberto. Iaintea racului

Scrierile din această carte au apărut între 2000 şi 2005, ani ce au inclus acel terifiant 11 septembrie, războaiele din Afganistan şi Irak, instaurarea în Italia a unui regiment de populism mediatic; citindu-le, ne dăm bine seama că încă de la sfârşitul mileniului trecut s-au confirmat paşi dramatici înapoi. O exemplară conştiinţă civică a Italiei şi a Europei, propune lumii să se oprească din această cursă retrogradată, şi cu atât mai periculoasă, a istoriei postmoderne.

Eco, Umberto. În căutarea limbii perfecte / Umberto Eco; trad. de Dragoș Cojocaru. – Iași: Polirom, 2002. – 304 p.
Umberto.in cautarea limbii perfecteTjpgÎn epoca în care unitatea lingvistică și politică a Imperiul Roman intră în scriză, Europa începe să reanalizeze episodul biblic al așa-numitei confusio linguarum, încercând să recupereze limba lui Adam sau să o reconstituie ca limba perfectă. Dacă azi cunoaștem lumea naturală prin intermediul unor clasificări riguroase, inventăm limbaje pentru mașini, sântem în măsură să efectuăm calcule logice și experimente de traducere mecanică, acesta se datorează repetatelor încercări de regăsire a limbii academice.

Eco, Umberto. Lector în fabulă / Umberto Eco; trad. de Marina Spalaz. – București: Univers, 1991. – 307 p.lector-in-fabula-umberto-eco-bucuresti-1991-p12808-0

Teoriile lui Umbreto Eco în baza existenței unui text ne conduce la o meditația asupra acestuia. El abordează tema pragmaticii a textului raportându-se la Barthes și strategia textuală referindu-se la Estetica de Luigi Pareyson. De asemenea pune problema percepției textului de către cititor ,,Cititorul, ca principiu activ al interpretării, face parte din cadrul genrativ al textului însuși.” Dar și despre conceptul semiotic de text comparativ cu cel pur ligvistic. Astfel, toate teoriile și reflecțiile autorului dezbracă textul într-o formă vizibilă și explicită.

Sunteţi bineveniţi la Biblioteca Centrală, pentru a vă delecta cu romanele propuse de noi! Lectură plăcută!

Sursa imaginii autorului: yorik.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s