Romancierul Marcel Proust – 145 de ani de la naștere


ANIVERSĂRI – 2016

Recomadăm atenției dvs un articol ce face referință la biografia, activitatea și cărțile romancierului Marcel Proust.

Romancier, critic, traducător și estetician francez. Născut la Paris la 11 iulie 1871, în familia medicului Adrien Proust. S-a stins din viață la 18 noiembrie 1922. A urmat cursurile Liceului Condorcet (1882-1889), apoi cele ale Facultății de Drept din Paris, audiind în același timp și prelegerile ținute de Henri Bergson la Sorbona, unde obține licența în litere (1895).

În 1896, la insistența familiei, se prezintă la Concursul instituit de Biblioteca Mazarine pentru un post pe care îl va obține, dar în cadrul căruia nu va lucra decât sporadic și puțin timp. În același an publică volumul Plăcerile și zilele, cu o prefață de Anatole France (pe care-l cunoscuse într-unul din saloanele frecventate de Proust încă din adolescență).

Romanul Swann în 2 volume apare la editura pariziană Grasset pe spezele autorului. Cu începere din 1917, când va fi reeditat la La Nouvelle Revue Française romanul Swann (2 volume), întregul ciclu În căutarea timpului pierdut, va fi publicat de aceeași editură (La umbra fetelor în floare, 1919 – 2 volume, Guermantes, 1920 – 1921 – 2 volume, Sadoma și Gomora, 1921 – 1922 – 3 volume, postum Prizoniera, 1923 – 2 vol., Albertine disparue, 1925 – 2 volume, Timpul regăsit, 1927 – 2 volume)

Paralel cu romanele scrie importante texte de critică și teorie, publicate în volumul Pastișe și Miscellanea (1919) și în volume, apărute postum (Chroniques, 1927), Împotriva lui Sainte-Beuve (1954), Eseuri și articole (1971). Vasta sa corespondență (apărută postum) în 6 volume (1930-1936), prezintă de asemenea, un deosebit interes pentru teoria și critica literară. A tradus din creația scriitorului englez John Ruskin Biblia de la Amiens (1904) și Sesam și crinii (1905). Premiul Goncourt (1919). Considerat astăzi cel mai important romancier francez al secolului XX și unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.

În continuare vă prezentăm cîteva cărți ce se află în colecțiile Bibliotecii Centrale:

Proust, Marcel. În căutarea timpului pierdut: în volume. – București : Leda, 2008.

Început în 1909 și terminat doar parțial în anul morții sale, ciclul de romane În căutarea timpului pierdut consistă din șapte volume groase, cu peste 2,000 de personaje. Graham Greene l-a numit pe Proust „cel mai mare romancier al secolului XX”, iar William Somerset Maugham a numit romanul lui Proust „cea mai mare ficțiune din toate timpurile până în ziua de azi”. Proust a murit înainte de a putea să-și corecteze șpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert.

Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerată de critici drept absolut originală. El a satirizat aristocrația, a fost un analist al dragostei și al geloziei, și un pionier al romanului de introspecție și analiză ale conștiinței. A creat peste 40 de personaje memorabile. Mai presus de toate mesajul cărții sale este afirmarea vieții.

Opera lui Proust a fost influențată masiv, se pare, de romanele lui Lev Tolstoi, în special de Anna Karenina, de stilul alb al romanelor lui Gustave Flaubert și de teoria despre artă a lui John Ruskin.

Homosexualitatea e o temă importatantă a operei sale, dar pătrunde în acestea târziu, abia după moartea mamei sale.

Prima parte, Partea dinspre Swann (1913), publicată inițial pe cheltuiala sa, nu a atras atenția asupra sa. Cinci ani mai târziu, cea de-a doua parte, La umbra fetelor în floare (1919), a avut un mare succes și a câștigat prestigiosul Premiu Goncourt. Părțile a treia și a patra, Partea spre Guermantes (2 volume, 1920-21) și Sodoma și Gomora (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite.

Ultimele trei părți, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: Prizoniera (sau Captiva) (1923), Albertine a dispărut (sau Fugara) (2 volume, 1925) și Timpul regăsit (2 volume, 1927).

Proust, Marcel. Vol. 1 : Swann / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 439 p.

Proust SwannIndiferența aproape generală cu care a fost primită apariția la Grasset a volumului nu se explică numai prin atmosfera neprielnică provocată de iminența războiului. Lucrul cel mai surprinzător pe care-l oferă arta lui Proust fiind faptul că o atitudine spirituală atât de excepțională, o optică și un stil atât de nou s-au realizat într-o materie retrospectivă din toate punctele de vedere. Efortul de a readuce în prezent existența noastră dispărută, căutarea timpului pierdut, iubirea pentru o tradiție care cuprinde atât cultura spirituală, cât și viața socială, atât mediul, cât și clasa, toate acestea arată că opera lui Proust este legată de trecut.

Primul volum al lui Marcel Proust Swann “Este opera unui spirit solitar și independent, care a renunțat la lume. Este modern nu în suprafață, ci în profunzime. Astfel va lumina cu întreaga lui strălucire, în timp ce focul de artificii al modelor literare de astăzi și de mâine, se va fi stins de mult”.

Proust, Marcel. Vol. 2 : La umbra fetelor în floare / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 532 p.Proust La umbra fetelor în floare

Ca orice rezultat al unui act artistic, romanul La umbra fetelor în floare integrează intervenția unui hazard. În cazul său însă, traiectoria și urmele acestei intervenții sunt mai evidente ca de obicei, material sesizabile, strigându-și prezența într-un mod cu neputință de negat. Acest volum putem spune că reprezintă: o reflecție nu numai implicită, dar și insistent explicită asupra adevărului artei și relației dintre artist și opera sa. Volumul ar putea fi subintitulat „un tratat de poetică”, într-atât de numeroase sunt aici referințele la domeniul tuturor artelor.

Proust ne învață că un tablou, o simfonie sunt bucăți de real, după cum și realul este artă când este “citit” prin grilă artistică. A-l citi astfel înseamnă a-l înnoi, a-l îmbogăți perpetuu, a-l vedea mai bine și mai adevărat.

Proust, Marcel. Vol. 3 : Guermantes / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 591 p.

Proust GuermantesGuermantes are funcția unei plăci turnante probabil, dar o asemenea constatare poate fi și numai efectul unei iluzii, corelativă unei dispoziții sau unei perspective particulare, ce se pot modifica de la un moment la altul al lecturii unei opere construite precum cea a lui Proust.

Proust găsește o soluție de a „tăia” în două romanul și totodată de a-i conferi o unitate, și mai încărcată de semnificații, în jurul unei teme care capătă o poziție prioritară: moartea și suferința, absurde, ca și degradarea legată de ele. Tema mondenității rămâne și ea de primă importanță, căpătând, în conjuncție cu tema morții și a suferinței, o profunzime ce altminteri i-ar fi lipsit. Luând o ingenioasă și neașteptată decizie, Proust pune ca limită nu moartea bunicii, ci un moment al agoniei acesteia. El realizează astfel un puternic efect de suspans – cititorii vor căuta nerăbdători în partea a doua dezlegarea acelei boli și a acelei suferințe, prin moarte sau însănătoșire –, dar și leagă, printr-un artificiu pe cât de simplu. pe atât de eficient, ceea ce fusese silit să desparte.

Proust, Marcel. Vol. 4 : Sodoma și Gomora / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 559 p.Proust Sodoma și Gomora

Sodoma și Gomora I  și II, tomurile din În căutarea timpului pierdut au ca temă inversiunea sexuală. Subiectul acesta se află poate în inima întregului roman al lui Proust, dar titlul Sodoma și Gomora nu s-a impus decât în timpul Primului Război Mondial. Tema „inversiunii sexuale” apare la Proust, sub o formă mai mult sau mai puțin directă, mai mult sau mai puțin culturală, încă din primele scrieri. Acest volum Sodoma și Gomora a cunoscut numeroase avataruri, structurându-se treptat, versiune după versiune, prin introducerea – procedeu de înglobare de asemenea foarte proustian – unor elemente discontinui, mobile, răspândite prin diferitele Caiete și bruioane.

Avem aici, măsura a ceea ce înseamnă pentru Proust „curajul” de a „traduce” un adevăr al sinelui printr-o operă de artă ce nici nu poate exista în afara acestei condiții primordiale a voinței – și putinței – de autocunoaștere, oricâț de chinuitor și – cel puțin într-o fază inițială – dezintegrator ar fi acest demers. Acest roman a fost editat la Editura Univers din București în anul 1955. În această ediție o să găsiți și romanul În căutarea timpului pierdut.

Proust, Marcel. Vol. 5 : Captiva și Fugara / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 695 p.

Proust Captiva și FugaraRomanele Captiva și Fugara renunță la ampla frescă sociologică din volumele anterioare pentru a se consacra analizei psihologice de maximă subtilitate a relațiilor dintre Marcel și Albertine; aceasta trăiește o vreme, asemenea unei prizoniere, în preajma lui, spre a-l părăsi mai târziu, murind departe de el. Dintre tinerele fete în floare întâlnite în stațiunea balneară Balbec, Marcel o culege pe Albertine, pentru că umbra ei înseamnă pentru el reversul unei aure incandescente și incinerante.

Intensitatea cu careMarcel retrăiește această iubire transformă memoria într-o formă de exhausiune a iubirii și într-un izvor de dubiu și scepticism dizolvant cu privire nu doar la posibilitatea se a cunoaște ființa iubită, ci chiar la realitatea iubirii ca atare.

Proust, Marcel. Vol. 6 : Timpul regăsit / Marcel Proust; trad. de Radu Cioculescu. – 368 p.Proust Timpul regăsit

Cu acest volum se încheie publicarea în limba română a primei traduceri integrale a romanului În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust.

Proust, ca și Shakespeare, a descins pînă în străfundurile durerii omenești dar, ca și Shakespeare, le-a învins prin umor și asemeni lui Shakespeare, a regăsit, deopotrivă cu Timpul, seninătatea. În căutarea timpului pierdut se termină oarecum ca și Furtuna lui Shakespeare. Jocul a luat sfîrșit, Vrăjitorul și-a dezvăluit taina; iată-l cum își pune îndărăt în cutiile lor marionetele pe care ni le-a arătat o ultimă oară, toate acoperite cu chiciură, la matineul prințului de Guermantes; iată-l cum ne spune asemeni lui Prospero: “Sîntem alcătuiți din aceeași plămadă ca și visele și scurta noastră viață este încheiată de către somn…” Acest roman a fost editat în anul 1977 la Editura Minerva din București în 2 volume și este inclus în colecția Biblioteca pentru toți.

Găsiți în 3 volume publicate de Editura Art din București lucrările lui Marcel Proust.

Proust, Marcel. Vol. 1 : Swann / Marcel Proust; Bucureşti : Art, 2011 – 420 p.

Proust Swann 1

Proust, Marcel. Vol. 2 : La umbra fetelor în floare / Marcel Proust; Bucureşti : Art, 2012 – 525 p.

Proust La umbra fetelor în floare 1

Proust, Marcel. Vol. 3 : Guermantes / Marcel Proust; Bucureşti : Art, 2013 – 582 p.

Proust Guermantes 1

Sursa: Marcel Proust. În: Calendar Național 2001. Chișinău, S.n., 2000, pp. 160-161.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s