Publicat în LISTE BIBLIOGRAFICE, literatura romana

Poetul, publicistul şi traducătorul Mihail Ion Ciubotaru – 80 de ani de la naștere


În satul Nicoreni, județul Bălți, într-o familie de agricultori Ion și Ana Ciubotaru,  la 11 octombrie 1936 se naște cel de al doilea copil Mihail. Faimosul scriitor a absolvit în 1958 Facultatea de Litere a Institutului Pedagogic ,,Ion Creangă” din Chișinău. A muncit la publicațiile ,,Tânărul Leninist”, ,,Scânteia Leninistă”, ,,Tinerimea Moldovei”, ,,Cultura”, ,,Moldova”, ,,Literatura și Arta”.

Mihail Ciubotaru a lucrat în calitate de consultant și secretar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Poetul a scris peste 30 de volume și a tradus 30 de cărți. În 1992 primește Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru volumul Temerea de obișnuință, editat în 1977. Acest om de o mare sensibilitate își face debutul său de poet cu volumul de versuri pentru copii La bunici și mai continuă cu cărțile Linia, Întoarcerea către leagăn, Punct de sprijin, Te ține minte iarbă, Temerea de obișnuință. Alături de alţi poeţi, Mihail Ion Ciubotaru a schimbat faţa poeziei din anii ’70.  „A scris o poezie meditativă, filosofică, dar şi socială, care se hrăneşte din cultură. De-a lungul vieţii sale, a trecut prin mari eclipse şi cutremure sufleteşti. Când i-a fost dată la topit cartea Temerea de obişnuinţă, s-a refugiat în traduceri, redându-ne o versiune a romanului Evgheni Oneghin de A. Puşkin de o înaltă valoare” (Arcadie Suceveanu).

Revistă bibliografică virtuală

Ciubotaru, Mihail Ion. Linia / Mihail Ion Ciubotaru, Editura Cartea Moldovenească, Chișinău. 1973.

Linia lui Mihail Ion Ciubotaru certifică unul din cazurile rare, când poetul ne vorbește despre timp prin întreaga structură a cărții. Poetul e în căutarea culorilor și sunetelor, reproducându-le fidel în structurile de poem. Poetul e, înainte de toate, un arhitect și un geometru de o mare valoare. Mihail Ion Ciubotaru își punctează stările sufletești, le fragmentează și le surprinde în momente de scurtă durată. El apare ca un romantic cu sufletul înăsprit de veac, un romantic îmbiat mai degrabă de visul ,,care doare”, de visul compensator. Dar el nu se închide în sine, ci se deschide, ca un țărm luminos spre oameni: „Să ai o insulă a ta, – / visul, care să te doară / Să ai o insulă care va bucura / când va izbucni în afară”.  Linia este o carte încheiată sferic, care demonstrează un simț al formei, o carte a timpului nostru prin patosul ei publicistic.

                                                              M. Cimpoi, Cultura, 30 martie 1874.

Ciubotaru, Mihail Ion. Noi, picătură de sânge / Mihail Ion Ciobotaru, – Timișoara : Editura Augusta, 2002. – 164 p.

Prin acest volum de poezii, Mihail Ion Ciubotaru încearcă să păstreze pentru totdeauna o anumită configurație a stărilor trecătoare: conturul de acum al hărții cerului, poziția frunzei sub aceasă rafală de vânt, cadrul tărziu în care ființa iubită

emană pace și liniște sufletească: Acest poet de geniu, el uimea prin comportamentul său de o singură sinceritate singulară, pur și simplu era un om deschis, el nu avea mască , el era firesc, de aceea nu avea dușmani ( nu dușmănea pe alții) zicea Nichita Stănescu. Din glasul blând și mândru vă propunem câteva versuri: „Mă numesc Basarabia de fapt/ sunt un geamantan călător/ dintr-un ungher în alt ungher/ dintr-un căruț în alt căruț/ dintr-un hotar în alt hotar/ din buzunar în alt buzunar.”

Ciubotaru, Mihail Ion. 101 poeme  / Mihail Ion Ciubotaru.  – București: Biodova, 2010. – 100 p.

Acest poet minunat își publică poeziile din 1954. Mihail Ion Ciubotaruscrie volumele: Linia (1973), Temerea de obișnuință (1977), volum arestat scos din librării și biblioteci în urma unui denunț, Întoarcerea către leagăn (1981), Te ține minte iarba (1984), Răsai (1986), Noi picătură de sînge (2002), Viața fulgerului (2003) ş.a. E cunoscut și ca autor al unor cărți pentru copii, La bunici (1972, debut editoral), Grădina (1974), Întrebarea (1984), Toboșarul (1987).       I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru cea mai bună carte a anului 1986,  Răsai,  premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul de poezii Temerea de obișnuință (1992) şi distincţia ,,Maestru al Literaturii” (1994).

„…să fii poetul,

În care

ai putea să te cufunzi, ca-n mare,

pănă la rădăcini de izvoare…”

                                             (Mihail Ion Ciubotaru)

Ciubotaru, Mihail Ion. Temerea de obișnuință / Mihail Ion Ciubotaru. – Chișinău.: Editura Literatura artistică, 1977.   – 64 p. : portr.

Volumul de versuri Temerea de obișnuință este o carte ce nu se vrea pătrunsă și epuizată pănă la capăt dintr-o singură lectură. Temăndu-se de obișnuință și obișnuit și ocolindu-le cu perseverență, Mihail Ion Ciubotaru caută noutate și surpriză în toate și în tot: în viziuni și intuiții, în interpretare și expresie, în sugestii și semnificații, în compoziție și melodică, în ritmică și rimă. El caută și le găsește, deoarece  posedă o optică autentică  asupra lucrurilor și o iscoditoare intuiție metaforică, un ascuțit liric de observație și o deosebită virtuozitate lirică. Scriitorul Mihail Ion Ciubotatu a scris și un amplu și valoros ciclu de versuri consacrat memoriei propriilor părinți, propriilor frați și surori, propriilor bunei și nepoți.

Cartea de versuri Temerea de obișnuință conține un număr  impunător de poezii profund originale, bucură, mai ales, varietatea de modalități lirice și folosirea lor inovatoare. Temerea de obișnuință posedă din plin calități scriitoricești ce nu pot fi tăgăduite.

                                                                                          Mihail DOLGAN

Ciubotaru, Mihail Ion. Viața fulgerului : (versuri) / Mihail Ion Ciubotaru ; (Biblioteca școlarului, serie nouă ; nr. 463). – Chișinău.: Litera, 2003. – 332 p.

Scriitorul și ziaristul, Mihail Ion Ciubotaru, este ca anul cu cele patru anotimpuri, rotunjind un singur ciclu al vieții, care se termină prin a se trezi început din nou, deși altul să rămănă același. Versurile lui, sunt sentimentul dragostei, amintind, uneori, de zulniile de odinioară. Tonul de romanță pune stăpânire pe atmosferă, autorul reliefându-l și în unele titluri de poezii. Pentru el poezia este viaţă. Versul devine o măsură de conduită, aplicată ca pe o doctorie amară. Poezia este harta unui sentiment veșnic, întocmită cu multă simțire de marele cartograf al cerului Mihail Ion Ciubotaru. Răsfoind filele acestei cărți, am dat și de niște versuri: „Trece toamna prin pădure, prin cămpie, pe sub cer,/ auriții ei, condurii lasă urme de mister/ E foșnirea unei rochii, de frunzare și de vânt./ O copilă-și are ochii de icoană pe pămănt.” Putem vorbi despre un poet modern cu un destin literar aparte.

                                          Andrei Hropotinschi, Moldova literară, februarie 1997

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s