Scriitorul rus Feodor Dostoievski – 195 de ani de la naştere


Feodor Dostoievski s-a născut la 30 octombrie 1821 (S.N. 11 noiembrie) în Moscova, Rusia. A decedat la 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie) în St. Petersburg, Rusia.

A fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale avînd un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane: Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri, precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.

Cu ocazia acestei aniversări, vă prezentăm romanele scriitorului rus, Feodor Dostoievski, pe care le puteţi consulta la biblioteca noastră.

Dostoievski, F. M. Opere alese: în 12 vol.

/ F. M. Dostoievski. – Bucureşti :

Adevărul Holding, 2011.

Vol. 1 : Fraţii Karamazov: roman în patru părţi. Partea I / trad. şi note : Elena Vizir. – 541 p.

Vol. 2 : Fraţii Karamazov roman în patru părţi. Partea II /  trad. şi note: Elena Vizir. – 685 p.fratii

Fraţii Karamazov, cel din urmă şi cel mai complex roman al lui Dostoievski, este în acelaşi timp povestea scrisă magistral a unui paricid şi o meditaţie filosofică asupra întrebărilor esenţiale ale umanităţii: existenţa lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectivă a vinei şi consecinţele dezastruoase ale raţionalismului. Întruchipînd patru ipostaze fundamentale ale individului, fraţii Karamazov au, fiecare, motive bine întemeiate, deşi de naturi diferite, să-şi ucidă tatăl, moşierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viaţă amorală şi desfrînată. Moartea neaşteptată a acestuia aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi şi dă naştere la numeroase teorii, Dostoievski exploatînd cu o abilitate remarcabilă filonul poliţist al poveştii, ce creează un suspans capabil să susţină întreaga structură romanească.

Acest roman a mai fost publicat la editura Univers din Bucureşti în anul 1982, editura Polirom din Iaşi în anul 2011 şi la editura Biblioteca Adevărul Holding, în anul 2009.

 

Vol. 3 : Amintiri din casa morţilor.Jucătorul / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 494 p.

amintiri-din-casa-mortilorRomanul Amintiri din casa morților este publicat mai întâi în 1862. Acțiunea relatează viața prizonierilor deportați în Siberia. Se povestește despre Alexandr Petrovici Goriancikov, care a fost condamnat la 10 ani de detenție în Siberia. O concluzie a operei ar fi că existența închisorilor este un fapt tragic atât pentru prizonieri, cât și pentru Rusia. Romanul a mai fost publicat şi la editura RAO din Bucureşti în anul 1997.

Referinţă critică

„Am citit zilele acestea Casa morţilor… Pot spune că nu cunosc o carte mai bună din întreaga literatură nouă, inclusiv Puşkin. Minunată carte, plină de învăţăminte.”

Lev Tolstoi

 

Vol. 6 : Însemnări din subterană. Eternul soţ / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. –287 p.

Însemnări din subterană este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat insemnari-din-subterana_operepentru prima oară în 1864. E considerat de mulți primul roman existențialist. Este structurat în două părți și este povestit de un narator fără nume ce locuiește în Sankt-Petersburg.

Tot Dostoievski a fost cel care i-a opus o mulţime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un un loc important îl ocupă romanul Însemnări din subterană. În privinţa polemicii cu „pozitivismul ateu”, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski, şi ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepţiei despre lume a autorului.” (Vasili V. Rozanov, Despre legenda „Marele Inchizitor”, în vol.: Marele inchizitor. Dostoievski – lecturi teologice), Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 82).

Această ediţie a romanului a mai fost publicată la editura Polirom în anul 2007.

 

Vol. 7 : Crimă şi pedeapsă / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 618 p.

crima-si-pedeapsaCrimă și pedeapsă este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski, fiind publicat pentru prima dată în ziarul intitulat „Mesagerul rus”, apărând în 12 numere lunare ca mai târziu să fie publicat ca roman, fiind considerat una dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor timpurilor, cu influențe asupra romancierilor ce i-au urmat.

Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă.

Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon. Ca om extraordinar, își simte justificată decizia de a ucide, încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de rând. Cu toate acestea însă, imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui. Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată, Sonia Marmeladova, în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire.

Vol. 8 : Adolescentul / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 650 p.

Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) adolesc_opereocupă un loc aparte în creaţia dostoievskiană, fiind istorisit din perspectiva unui tînăr de nouăsprezece ani, ale cărui imaturitate, prospeţime şi naivitate se reflectă magistral în vocea narativă. Fiul nelegitim al unui moşier depravat, tînărul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscilează neîncetat între pornirea de a scoate la iveală greşelile tatălui şi dorinţa ascunsă de a-i cîştiga preţuirea. Înarmat cu un document despre care îşi închipuie că îi va oferi puteri depline asupra celorlalţi, Arkadi pleacă la Petersburg să-şi întîlnească tatăl, însă aceasta experienţă iniţiatică îi dezvăluie mizeriile concrete ale vieţii adulte şi îi schimbă din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugrăveşte cu o măiestrie inegalabilă adolescenţa ca pe o stare de nesiguranţă, ignoranţă şi nedesăvîrşire, dar şi de bogăţie şi exuberanţă în care totul este posibil. Romanul a mai fost publicat şi la editura Polirom din Iaşi, în anul 2011.

 Referinţă critică

„Deşi personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reacţia lui Dostoievski faţă de lumea ce-l înconjoară apare mai degraba în manifestări decît în discurs: în felul în care se mişcă, gesticulează, se scarpină, se holbează sau rîd aceste personaje. Rareori, în marasmul de gesturi, multe fără însemnătate, transpare cîte o întorsătură de frază, cîte un sunet al cărui înţeles adînc răscoleşte pe neaşteptate soarta eroilor, îi împinge, cu alte cuvinte, în scenă, îi trezeşte la viaţă.”

 Andrew R. MacAndrew

 

Vol. 9 : Dublul: poem petersburgez / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 312 p.

dublul_operePovestire, nuvelă sau chiar microroman, Dublul  (1846) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. Avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să îi uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza, însă, survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schizofrenică a eroului nostru.

Vol. 10 : Umiliţi şi obidiţi : roman în patru părţi  / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 429 p.

Umiliţi şi obidiţi, prima mare operă a lui Dostoievski, un roman plin de compasiune, având şi o parte autobiografică, pune în lumină marile contradicţii ale vieţii, realitatea crudă. Un clasic portret al mizeriei umane.

Vol. 11 : Demonii: roman în trei părţi. Vol. 1 / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 429 p.

Vol. 12 : Demonii: roman în trei părţi. Vol. 2 / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 248 p.

Această ediţie a romanului a fost editată şi la editura Polirom din Iaşi în anul 2007.

Demonii este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat pentru prima demoni1_opereoară în 1872. Este un roman politic despre ideile ideologilor de stânga din Rusia acelor vremuri, pe care scriitorul le consideră demonice. Protagonist este Nikolai Vsevolodovici Stavrogin, alte personaje fiind Stepan Trofimovici Verhovenski, Piotr Stepanovici Verhovenski, Ivan Șatov, Varvara Stavrogina și alții.

Referinţă critică

„Romanul Demonii nu descrie prezentul, ci viitorul. În realitate rusă de la 1860 nu existau încă Stavroghin, Kirillov, Şatov, Verhovenski, Şigaliov. Aceşti oameni au apărut mai tîrziu, în secolul XX, cînd terenul era pregătit şi începuse vînturarea mişcărilor religioase. Procesul lui Neceaev, care a slujit drept pretext în alcătuirea subiectului romanului Demonii, nu se aseamănă în empiria sa fenomenală cu ceea ce se desfăşoară în acest roman. Dostoievki dezvăluie adîncul, scoate la iveală matricea, nu-l interesează suprafaţa lucrurilor. Fundamentul trebuie descoperit în viitor.”

Nikolai Berdiaev

Dostoievski, F. M. Idiotul / F. M. Dostoievski; trad. şi note: Emil Iordache. – Iaşi : Polirom, 2007. – 693 p.

idiotul1„Ideea principală a romanului este înfăţişarea unui om întru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume, mai ales acum… Voi aminti că dintre chipurile sublime ale literaturii crşetine cel mai apropiat de desăvîrşireeste al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru că, în acelaşi timp, este şi ridicol. Pickwick al lui Dickens (o idee infinit mai slabă decît Don Quijote, totuşi imensă) este şi el ridicol, tocmai prin asta fiind cuceritor… Jean Valjean este şi el o tentativă puternică, dar trezeşte simpatia datorită teribelei sale nefericiri şi prin faptul că societatea este nedreaptă cu el. Pe cînd la mine nu există nimic, nimic asemănător…” afirma F. M. Dostoievski.

Referinţă critică

„Poate cea mai cunoscută sentinţă dostoievsckiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice: „Frumuseţea va mîntui lumea”. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime”, alături de altele cît se poate de „realiste”, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situaţia economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal.”

Emil Iordache

Romanul Idiotul a mai fost publicat la editura Polirom şi în anul 2011.

În continuare, vedeţi imaginile ediţiilor care sunt la biblioteca noastră. Lectură plăcută tuturor!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s