Publicat în Activitate expoziţională, ACTIVITĂȚI BC, EXPOZIȚII DE CARTE, lectura, literatura artistica, LITERATURA ARTISTICA, PREZENTARE DE CARTE, prezentare de carte

Victor Teleucă și Momentul inimii


    357-teleuca Victor Teleucă (n. 19 ianuarie 1933  Cepeleuți)  a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. Victor Teleucă s-a afirmat în literatura română de la prima sa carte, „Răscruce”, publicată în 1958. Doi ani mai târziu vede lumina tiparului placheta de versuri „La ruptul apelor”, urmată de volumele „Neliniști” (1963), „Din patru vânturi” (1964) și „Insula cerbilor” (1966), pentru care a obținut Premiul „Boris Glavan”. 

        În perioada 1993-2002 predă filosofia, istoria culturii, psihologia și estetica la Liceul Republican de Arte Plastice „I. Vieru” și estetica la Liceul „Prometeu” din Chișinău. În 1983, pentru merite pe tarâmul dezvoltării literaturii i se confera titlul onorific de Maestru emerit în Arte din Moldova. 

Pentru opera sa, poetul este recompensat cu Premiul de Stat în domeniul Literaturii și cu Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2000. Victor Teleucă s-a stins din viață pe 12 august 2002 la Chișinău.

 Revistă bibliografică

Din colecția bibliotecii: 

downloadVictor Teleucă – un heraclitean transmodern

           Cu acest volum, posteritatea lui Victor Teleucă (1932-2002) se întregeşte cu o dublă faţă. Mai întâi, antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui viitor monograf, atât în ceea ce priveşte opera, cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filosofice. Poetul este şi el prezent prin excelentul poem inedit închinat lui Eminescu.

           Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume (Ninge la o margine de existenţă şi Improvizaţia nisipului). îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade şaizeciste. alături de Nichita Stănescu, loan Alexandru, Marin Sorescu. Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a trans-modernităţii, afirmă  Theodor Codreanu. 

11Decebal

           Idea de a scrieaceastă operă aparține în întregime maestrului Tudor Zgureanu, eu n-am făcut altceva decât să materializez în cuvinte ceea ce l-a frământat pe compozitor un timp îndelungat. Ce a vrut, ce continuă să vrea dânsul de la acest mare nume al istoriei noastre – o va spune spectatorul, fiincă fiecare își are Decebalul său văzut pe fundalul zbuciumat al destinului celor care s-au născut și au crescut să țină, cât a fost posibil libere vârfurile Carpaților împăduriți sub partea noastră de cer ce ne aparținem de când ne știm pe aceste meleaguri și la bine și la rău.

9 Car frumos cu patru boi

         Victor Teleucă știe a scrie despre limbă, asta înseamnă, totodată, a face un pas către „poezia ideală”, al cărei arhetip este Limba noastră, celebra poemă a lui Alexei Mateevici. Astfel, Victor Teleucă dă importanță actului de păzire a limbii, în sens larg și profund. Ideea este adâncită în eseul Car frumos cu patru boi apărut în 1989, an decisiv în renaşterea popoarelor din Uniunea Sovietică şi din fostul lagăr comunist. Acest text i se pare fundamental lui Theodor Codreanu, pentru gândirea lui Victor Teleucă, îmbinând fericit marele talent poetic cu experiența, exprimată aici şi cu mijloacele epicului şi ale dramaticului. În opinia criticului Car frumos cu patru boi încheie triada textelor fundamentale despre limba română scrise în Basarabia între 1917-1989: Limba noastră de A. Mateevici, În limba ta (1968) de Grigore Vieru şi proza-eseu a lui Teleucă. 

 

3Mollis Davia

          Pentru V. Teleucă poezia este căutare de forme, devenire, încercare, căutare de adevăr şi frumuseţi. În acest mod a înțeles Victor Teleucă să creeze literatură patriotic, evitând capcana sloganardă în care au căzut chiar și talentele autentice. El a știut să stăpânească deopotrivă ingerințele filosofice dintr-o perspectivă care a depășit cu mult atât tradiționalismul, cât și postmodernismul modern printr-o vizionară perspectivă transmodernă.

6În oglinzile lui Victor Teleucă

Autorul cărții susține că Victor Teleucă  e o deschidere a istoriei și criticii literare din Țară către Basarabia și valorile ei.

          De ce o carte despre Victor Teleucă? Autorul precizează „cu siguranţă, mulţi îşi vor pune această întrebare. După Basarabia sau drama sfâşierii (2002) şi după Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), cu În oglinzile lui Victor Teleucă se poate afirma că am ajuns la un triptic despre care nu ştiu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în faţa a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeaşi generaţie, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei româneşti basarabene tradiţionale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/modernitate. Victor Teleucă a încercat să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulaţiile altui romantism proiectat, conştient, către o nouă paradigmă culturală, cea postmodern-5transmodernă.”

Momentul inimii

           Momentul inimii aduce un vers nou, profund filosofic, inedit și total reformat, apreciat de critici ca o realizare artistică de frunte a poeziei moldovenești. Cartea nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradițional una după alta la voia întâmplării. E un emoționant dialog ap poetului cu poetul însuși, cu poezia pe care o demiurgește, după cum spune undeva, și în această autodemiurgie constă farmecul cântecului de lebădă a lui Victor Teleucă.

Să aveți lecturi interesante!

Publicat în Activități ştiinţifice, BMservicii, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, literatura romana, Medalion literar-artistic

Luceafărul Poeziei Româneşti



eminescu           Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. 

       La data de 16 ianuarie Biblioteca Centrală a găzduit Medalionul literar-artistic „Poezia – un factor al culturii” în cadrul Cenaclului „Magia cuvântului”. De această dată am sărbătorit 167 ani de la nașterea Luceafărului Poeziei Românești – Mihai Eminescu – Ziua Culturii iar cu această ocazie la Biblioteca Centrală s-au rostit cele mai cunoscute poezii ale poetului. La eveniment au fost prezenți un grup de elevi al Liceului Teoretic cu Profil Real „Mihai Marinciuc”.

        Moderatoarea acestui eveniment fiind Victoria 1Fonari, poetă, conferenţiar universitar, care a fost şi pilonul medalionului, şi îi suntem recunoscători pentru aceasta. Ea le aduce mulţumiri celor prezenţi la eveniment şi îndeosebi lui Ion Holban, profesor universitar şi Alexandrei Crăciun, conferenţiar universitar.

        Tema primordială a acestui medalion literar-artistic este valorificarea culturii prin creaţia lui Mihai Eminescu. În mai multe notiţe, schiţe, poezii ale lui Eminescu  putem observa valorificarea umanului şi a culturii. „Cultura este gradul de intelect al personalităţii” menţionează Victoria Fonari.     

           11Profesorul Ion Holban, un om deosebit, un om creator, a venit cu o comunicare la tema „Eminescu al meu”:

           „Deseori cuget asupra operei lui Eminescu. Uneori mi-o imaginez ca un munte enorm, materia căruia a fuzionat din ştiinţă şi poezie. Frumoase Piscuri mi se arată: Piscul Limbii Române, Piscul Fizicii, Piscul Astronomiei, Biologiei, Istoriei, Economiei… Şi deasupra tuturor acestor piscuri străluce în roşu, galben şi albastru Aureola Unirii.

          Alteori îmi inchipui opera Poetului ca o metropolă. Strada principală e strada Limbii Române…

               Îmi mai închipui cele scrise de Luceafărul poeziei noastre ca un sistem planetar. Planeta care poartă viaţa este cea a Limbii Române…              15

        – De ce apelăm aşa mult la Eminescu? ne întreabă profesorul Ion Holban.

   – Deoarece opera lui, este o operă fundamentală, Eminescu fiind un poet universal, a răspunsul el. 

           Eminescu când se gândea, el îşi amintea de toate relaţiile adânci ale sale, şi toată creaţia sa este suma relaţiilor dintre oameni pe care le-a avut.

             O elevă ne-a prezentat comunicarea la tema:”Femeile din viaţa lui Eminescu”. A urmat o comunicare despre „Viaţa şi Moartea” lui Eminescu.14

            A urmat un grup de tineri şi nu doar unul, din clasele a 10-a şi 11-a cu profil real de la Liceul Teoretic „Mihai Marinciuc”, care ne-au recitat poezii şi ne-au cântat cântece pe versurile lui Eminescu, ceea ce l-a făcut să fie şi mai aproape de sufletele noastre. Printre poeziile care au fost recitate sunt : Luceafărul, Lacul, Floare albastră, La steaua, O, rămâi, Fiind băiet păduri cutreieram, Glossa, Seara pe deal.

           Eminescu rămâne a fi Icoana stelei ce a murit. El a fost, este şi va fi un izvor nesecat, toate principiile mari el le-a pătruns. Luceafărul planetei noastre din Sistemul Planetar şi cununa peste tot, în: fizică, biologie, astronomie, istorie, economie.