Dumitru Țepeneag, un călător lucid în regăsirea sinelui


download        Dumitru Țepeneag este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris. Este membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială. Este unul dintre traducătorii cei mai importanți de limbă franceză în limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet, Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan, Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un roman, Pigeon vole, sub pseudonimul Ed Pastenague.

Revista bibliografică virtuală

Картинки по запросу tepeneag dumitru asteptareȚepeneag, Dumitru. Așteptare / Dumitru Țepeneag. – București: Cartea Românească, 1993. – 114 p.

          Așteptare reprezintă o culegere de proze în care o să găsiți: Plînsul, Pasărea, Dor de Patrie, Icar, Fragment, Coridorul, Accidentul, Așteptare, Călătorie neizbuită, Eșec ș.a. În lucrarea de față „există o spaimă continuă, calderoniană, că viața e vis, precum și obsesia îngerului”, irealitatea ia în stăpânire pe de‑a întregul realitatea, „lirismul devine tot mai întunecat și mai deznădăjduit, realitatea mai vizionar (și mai chinuitor) îndoielnică, iar textul mai substanțial”.

Картинки по запросу tepeneag dumitru hotel europaȚepeneag, Dumitru. Hotel Europa: roman / Dumitru Țepeneag. – București: Albatros, 1996. – 501 p.

          „Naratorul nu-și menajează personajele, este ironic, bârfitor, le pune în situații imposibile, în plus: le amestecă destinele. Confuzia voită vizează, în fapt, pe lectorii romanului. O tehnică epică folosită de noul roman: lectorul să se descurce singur, lectorul să pună ordine în maldarul de foi mazgalite, lectorul să facă bine și să prindă de veste când naratorul schimbă planurile temporale și fragmentează discursul epic, trecând din real în ficțiune. Țepeneag a devenit mare expert în manipularea acestui tip de discurs în care totul se amestecă și nimic nu este sigur. Este o viziune onirică sau o istorie țesută în stilul realist cunoscut, fir cu fir? Iată ce te întrebi mereu citind fragmentele epice, luate în sine, au unitate și pregnantă, dar nu comunică în chip vizibil între ele. Schimbările dese de timp, de spațiu și de problematica vor să sugereze curgerea haotica a existenței și ceea ce, pe urmele lui Proust, s-a numit fluxul conștiinței moderne.”

(Eugen Simion)

Картинки по запросу tepeneag dumitru onirismulȚepeneag, Dumitru. Dimov, Leonid. Onirismul estetic. Antologie de texte teoretice, înterpretări critice / Dumitru țepeneag, Leonid Dimov. – București: Cartea veche, 2007. – 474 p.

        Ţepeneag şi Dimov identifică în comun legislaţia visului: ubicuitatea demiurgică a privirii, dubla obiectualitate a cuvintelor şi a ideilor, ordinea stranie instituită de logica simbolică, invaziunea realităţii prin medierea analogică a reveriei.

Onirismul, recunoscut de Ţepeneag ca o „categorie estetică“ a graţiei inspiratoare şi  enigmatice, accede la corespondenţe creatoare între realitatea şi limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluţie de depăşire a crizei limbajului şi realului. Am observat că textualismul era de la început promovat prin susţinerea „cuvântul[ui] autonom“ şi omogenizarea genurilor şi discursurilor ficţionale în categoria unică a textului, derivată din epicul fundamental, faţă de care Dimov era mai prudent nu prin concepţie, dar temându-se de răstălmăcire şi minimalizare. Onirismul produce o înnoire formală deloc rigidă, dar exact articulată, aptă – pe această direcţie, a formei, şi din această cauză D. Ţepeneag e mefient cu postmodernismul – de diferenţă şi integrare. Ţepeneag poate, de aceea, în modul cel mai firesc, să rămână fidel onirismului estetic, o poetică bine, dar şi deschis, fundamentată de la început, suplă şi iradiantă, programatic(auto) revizionistă, în profunzime şi extensiune.
Dimov şi Ţepeneag trebuie citiţi cu atenţia profesională şi vocaţia etică subiacentă a teoreticianului şi istoricului literar aflaţi în exerciţiul deplinei eliberări a gândirii creatoare. Doar în acest fel se va observa că, atât conceptual cât şi cronologic, „oniricii“, în teoria şi practica lor literară înnoitoare,  îi preced manifestările „târgoviştene“ ale unor autori maturi, în exclusivitate prozatori, care îşi publică textele – neteoretice, ficţionale – cam în acelaşi timp cu cele ale scriitorilor tineri, deopotrivă prozatori şi poeţi, mai rar teoreticieni ai actului de creaţie literară.
Teoreticienii onirismului estetic au produs un curent literar unitar, coerent, inovator şi integrator, aşa cum, nu doar în România, dar oriunde, nu multe au fost.

(Marian Victor Buciu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s