Mircea Eliade – fondatorul istoriei religiilor lumii


     În anul curent se împlinesc 110 ani de la naşterea lui  Mircea Eliade, istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român. S-a născut la 13 martie 1907 în oraşul București. Cu această ocazie, vă prezentăm o expoziţie virtuală de carte. Expoziţia virtuală de carte include mai întîi o parte din romanele scriitorului român Mircea Eliade, după care, vă prezentăm o listă bibliografică ce face referinţă la critica operei eliadiane.

Expoziţie virtuală de carte

Eliade, Mircea. Domnişoara Christina. Şarpele / Mircea Eliade. – Bucureşti : Jurnal naţional, 2011. – 313 p.

domnisoara C     „În Domnişoara Christina naratorul ştie tot ce văd, sau îşi închipuie că văd, toate personajele, cu numai douăexcepţii: Simina şi Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecărui om, dar nu şi din cea a strigoiului. La fel, nici în Şarpele el nu povesteşte ce vede sau gîndeşte Andronic, ci numai şi numai cum îl văd toţi ceilalţi pe el! Naratorul nu ştie cum vede non-umanul pe oameni sau ce gîndeşte acesta.  „Îl privea nesăţioasă, înfometată”, ne spune, în primul roman, naratorul, dar acesta povesteşte scena din perspectiva lui Egor, nu a Christinei, căci numai el aude ce-i spune Christina şi o vede privindu-l.

     Şi totuşi, în Şarpele există o singură excepţie, memorabilă. Cu puţin înainte de sfîrşit, după ce Dorina a adormit şi Andronic se culcă şi el, „O privi cum doarme lîngă el, goală şi vie, neînchipuit de frumoasă în neştiuta eisinceritate. Apoi, ca şi cum ar fi vrut să alungeo vrajă, Andronic suflă deasupra frunţii fetei, zîmbi prelung şi se culcă alături, cu obrazul odihnit pe sînul ei.  Naratorul poste vedea că Andronic o priveşte pe Dorina”, dar nu poate şti cum o vede decît dacă intră o clipă în perspectiva lui: „goală şi vie, neînchipuit de frumoasă în neştiuta ei sinceritate.”

Eliade, Mircea. Făurari şi alchimişti / Mircea Eliade. – Ed. a 3-a. – Bucureşti : faurari si aHumanitas, 2008. – 226 p.

      „Ar fi imprudent să jduecăm originalitatea alchimiei prin implicarea ei în originea şi triumful chimiei. Din punctul de vedere al alchimistului, chimia era o cădere, chiar prin faptul că reprezenta secularizarea unei ştiinţe sacre. Nu vom întreprinde aici o paradoxală apologie a alchimiei: ar însemna să ne conformăm celor mai elementare metode ale istoriei culturii şi nimic mai mult. Nu există decît un mijloc dacă vrem să înţelegem un fenomen cultural străin conjuncturii ideologii actuale: să-i descoperim „centrul”, să ne instalăm în el pentru a accede de aici la toate valorile pe care le impune. Plasîndu-ne în perspectiva alchimistului vom reuşi să înţelegem mai bine universul alchimiei şi să-i măsurăm originalitatea” afirmă Mircea Eliade.

fragmentarium.jpgEliade, Mircea. Fragmetnarium / Mircea Eliade. – Ed. a 3-a. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 169 p.

     Ediţia de faţă a lucrării reproduce textul publicat de Mircea Eliade în anul 1939 la Editura Vremea. „Fragmentele care alcătuiesc volumul se plasează între eseu şi studiul ştiinţific, ceea ce l-a determinat pe autor să opteze pentru un limbaj care, fără să-şi pairdă expresivitatea şi farmecul, să aibă calităţile rigorii şi ale exactităţii.

     De altfel, este de remarcat limba modernă, sub toate aspectele, pe care o folosea Eliade în acest volum al anilor 1932-1939” afirmă reprezentanţii editurii în Notă asupra ediţiei.

Eliade, Mircea. India. Nopţi la Serampore. Secretul doctorului Honigberger / Mircea india.jpgEliade. – Bucureşti : Cartex, 2000, 2004. – 238 p.

     În această ediţie au fost reunite pentru prima dată două tipuri de texte scrise de Mircea Eliade despre India: note de călătorie şi nuvele. Deşi sunt diferite din punct de vedere structural, primele sunt observaţii „realiste”, iar celelalte povestiri „fantastice”, mărturisind, de altfel, fascinaţia resimţită de scriitroul romîn într-o lume fundamental diferită.

    Referinţe critice:

     „India e o carte de reportaje, însemnări, discuţii şi solilocvii care s-a închegat încet, oarecum spre surprinderea tînărului autor aflat la studii în India, pe cînd cele două nuvele s-au organizat vertiginos, cu o vigoare care contribuie încă la savoarea lor actuală, un fel de amintire concentrată, feerită de inevitabilele deteriorări, a unui subcontinent mai misterios şi mai nocturn, evident mai oniric… Secretul doctorului Honigbere şi Nopţi la Serampore sunt umbra lungă a anilor petrecuţi în subcontinentul indian.”

Eugen Ciurtin

insula lui eutEliade, Mircea. Insula lui Euthanasius / Mircea Eliade. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 342 p.

     „Prezenta ediţie reproduce volumul apărut în 1943 la Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. În transcrierea textelor care fac obiectul reeditării s-a aplicat un principiu de bază: s-au păstrat formele de limbă atestate în epocă saz caracteristice autroului, în timp ce grafiile s-au adaptat normelor ortografice în vigoare” afirmă reprezentanţii editurii Humanitas.

Lucrarea are trei părţi: Cîteva probleme, Cîţiva oameni, Jurnla de lectură.

Eliade, Mircea. Isabel şi apele diavolului / Mircea Eliade. – Bisabel si.jpgucureşti : Humanitas, 2008. – 179 p.

     Isabel şi apele diavolului este prima operă pe care Mircea Eliade a publicat-o în volum. Scrisese pînă atunci cel puţin două romane, rămase pînă tîrziu în manuscris, şi publicase studii şi articole ştiinţifice.

     Capitolele sunt Tinereţe fără bătrîneţe, Unul printre zece, Isabel, Povestea mea, Oglinda cu păcate, Parabola fiului rătăcitor, Visul unei nopţi de vară, Nanking; Cineva îmi dăruieşte o lampă, Încătuşatul şi zîna, Soldatul nr. 11 871, … Şi viaţa fără de moarte.

in curte la dionisEliade, Mircea. În curte la Dionis: nuvele / Mircea Eliade; prefaţă: Ion Bogdan Lefter. – Muşăteştii : Tana, 2005. – 271 p.

     E o culegere de nuvele: Les trois grâces, Şanţurile, Ivan, Uniforme de general, Incognito la Buchenwald, În curte la Dionis, Tinereţe fără bătrîneţe.

Referinţă critică:

     Originalitatea prozei lui Eliade constă în rezultatul deliberatei ambiguizării, pînă aproape de limita incomprehensibilului: nu putem înţelege efectiv, integral, despre ce e vorba, deşi simţim că se petrec lucruri importante, profunde, extraordinare, aflate în imediata, ameţitoare proximitate a unor mari, esenţiale mistere ale existenţei, ale lumii.

                                                                                                                      Ion Bogdan Lefter

Eliade, Mircea. Huliganii / Mircea Eliade. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2008. – huliganiii425 p.

Referinţă critică

„Mult sadism masculin, dar şi mult masochism feminin în Huliganii. Faţă de senzualitatea frizînd isteria, deopotrivă a fecioarelor şi a prostituatelor, dilemele lui Alexandru privind libertatea individuală şi cea colectivă ţin de conversaţiile de salon ale adolescenţilor acneici. Cum să nu gîndească Dragu, aflînd decizia lui Pleşa de-a se însura cu prima fată care-i iese-n cale, că are de-a face cu „un imbecil frumos, care-şi scoceşte probleme de conştiinţă?”

                                                                                                                   Dan C. Mihăilescu

la tiganciEliade, Mircea. La ţigănci / Mircea Eliade. – Bucureşti : Cartex 2000, 2004. – 174 p.

     „La umbra nucilor îl întîmpină o neaşteptată, nefirească răcoare, şi Gavrilescu rămase o clipă derutat, zîmbind. Parcă s-ar fi aflat dintr-odată într-o pădure, la munte. Începu să privească uluit, aproape cu respect, arborii înalţi, zidul de paitră acoperit ce iederă şi, pe nesimţite, îl cuprinse o infinită tristeţe. Atîţia ani trecuse cu tramvaiul prin faţa acestei grădini, fără să aibă o singură dată curiozitatea să se coboare şi s-o privească îndeaproape”.

Eliade, Mircea. Nouăsprezece trandafiri / Mircea Eliade. – Bucureşti : Jurnal naţional, 19 trandafiri2008. – 232 p.

       Această ediţie include trei romane: Nouăsprezece trandafiri, Dayan şi La umbra unui crin…

     Romanul Nouăsprezece trandafiri a fost considerat o carte de natură fantastică inspirată din mitul lui Orfeu. Povestea este scrisă la persoana I de către un personaj pe nume Eusebiu Damian, care este secretarul unui prestigios scriitor al anilor 60, Dumitru Anghel Palade.

Eliade, Mircea. Noapte de sînziene: în 2 vol. / Mircea Eliade. – Bucureşti : Humanitas, 2010.

noaptea de sVol. 1. – 331 p.

Vol. 2. – 380 p.

Referinţă critică:

„Acest roman constituie poate proiectul cel mai ambiţios al lui Mircea Eliade, acela de a configura un Zeitgeist, plasîndu-se astfel alături de romancieri europeni redutabili. Romanul recapitulează toate temele esenţiale pentru opera lui Eliade, teme ce-şi găsesc ecoul atît în proza şi în dramaturgia sa, cît şi în opera ştiinţifică sau publicistică. În acelaşi timp, romanul prezintă un mare semn de adio, este un roman al despărţirilor, al rupturilor, al unei lumi dispărute care va continua să-l obsedeze pe scriitor şi asupra căreia acesta va mai reveni, dar niciodată cu acest suflu, cu o astfel de anvergură”.

                                                                                                                     Angelo Mitchievici

Eliade, Mircea. Nuntă în cer / Mircea Eliade; pref. de Dan C. Mihăilescu. – Bucureşti : Cartex, 2000, 2008. – 141 p.

„De-abia după ce mi-am dat seama că Lena nu-mi mai aparţine, am înţeles că viaţa mea a rat într-un lamentabil naufragiu. Sentimentul acesta dumneata nu-l poţi intui: sentimentul propriului tău naufragiu. E o descoperire pe care o faci mai tîrziu în viaţă, în jurul vîrstei de 40 de ani, cînd încă te mai poţi păcăli cu iluzia că tinereţea nu e sfîrşită, că undeva trebuie să existe o posibilitate de scăpare. Şi tocmai iluzia aceasta cî ar fi timp să faci ceva, că stă în putinţa ta să evadezi din mizerie şi deşertăciune, nutreşte sentimetul ratării şi al naufragiului. Dacă ai fă bătrîn, poate că nu te-ai mai plînge de hotărîrile destinului. Dar ţi se pare că ceva mai poate fi încă salvat, şi neputinţa de-a salva, paralizarea oricărei iniţiative, te zdrobeşte…”

                                                                                                      Mircea Eliade, Nuntă în cer

Referinţă critică:

„În toamna lui 1938, cînd începe să scrie Nuntă în cer, Mircea Eliade avea 31 de ani, publicase sute de articole, volumele Solilocvii (1932), Oceanografie, India, Alchimie asiatică (1934), Yoga: essai sur les origines de la mistique indienne (1936), era considderat aproape unanim de congenari „şeful generaţiei”, iar un critic de taliu lui E. Lovinescu drept „romancierul generaţiei sale”.

Lucrarea de faţă are o prefaţă şi un tabel cronologic.

 

Eliade, Mircea. Oceanografie / Mircea Eliade. – Ed. a 3-a. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 232 p.

„Am ezitat multă vreme dacă n-ar fi mai simplu să scriu, în locde prefaţă, cîteva cuvinte drept motto. De pildă: „Cartea aceasta nu e o carte de gîndire, ci una de înţelegere.” Căci într-adevăr aşa este. Cei ce vor căuta între copertele ei dialectică, demosntraţie sau controversă – vor fi deziluzionaţi. În timpul cînd au fost scrise paginile ce urmează, nu mă interesa gîndirea propriu-zisă, ci înţelegerea. Care, după cum se poate constata de către oricine, este cu desăvîrşire deosebită de „gîndire”. Putem gîndi mult şi bine, şi totuşi nu înţeleg nimic. Deosebirea esenţială între tinereţe şi bătrîneţe este că cea dintîi practică gîndirea, iar celeilalte îi aparţine înţelegerea” afirmă scriitorul Mircea Eliade în O prefaţă propriu-zisă.

În această lucrare veţi citi despre Invitaţie la ridicol, Despre destinul înţelegerii, Despre adevărurile găsite la întîmplare, Despre un aspect al eternităţii, Despre stimulare, Pierdeţi-vă timpul, Despre numai zece oameni, Despre o anumită experienţă, Puncte de vedere şi altele.

Eliade, Mircea. Romanul adolescentului miop / Mircea Eliade. – Bucureşti : Litera, 2009. – 462 p.

Critica operei scriitorului Mircea Eliade

„Dosarul” Mircea Eliade: în vol.

Vol. II : 1928-1944. Cu cărţile pe masă / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 1999. – 269 p.

Vol. IV : 1929-1936. Jos farsa! / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2000. – 240 p.

Vol. VI : 1944-1967. Niet! Partea întîi / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2002. – 281 p.

Vol. VII : 1944-1967. Niet! Partea a doua / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2003. – 214 p.

Vol. VIII : 1967-1970. Reabilitare provizorie / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2003. – 262 p.

Vol. IX : 1972-1977. „Infamie mortală” / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2004. – 193 p.

Vol. X : 1978-1979. Inspiraţie şi erudiţie / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2005. – 318 p.

Vol. XI : 1980. Inefabila vocabulă de har / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2006. – 300 p.

Vol. XII : 1981. „Sărbătoarea povestirii” / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2006. – 286 p.

Vol. XIII : 1982. Conspiraţia tăcerii / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2007. – 367 p.

Vol. XIV : 1983. Cei şapte paşi ai lui Buddha / cuvînt înainte şi culegere de texte: Mircea Handoca. – Bucureşti : Curtea Veche, 2008. – 239 p.

Bălu, Ion. Mircea Eliade. Sinteze şi comentarii literare pentru şi liceu, bacalaureat şi admitere în învăţămîntul universitar. – Bucureşti : Mihai Dascăl Editor, s. a. – 63 p.

Cu Eliade – spre lumina din noi. – Chişinău : S. n., 2004. – 80 p.

Eliade, Mircea. Comentarii literare şi Texte alese / M. Eliade, V. Voiculescu. – Bucureşti : Casa de Editură Viaţa Românească, 1993. – 256 p.

Eliade, Mircea. Despre Eminescu şi Hasdeu / M. Eliade; ediţie îngrijită şi prefaţă: Mircea Handoca. – Iaşi : Junimea, 1987. – 112 p.

Eliadiana / ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă. – Iaşi : Polirom, 1997. – 179 p.

Întîlniri cu Mircea Eliade / cuvînt înainte: Mihaela Gligor, prefaţă: Mac Linscott Ricketts, postfaţă: Sorin Alexandrescu. – Bucureşti : Humanitas, 2007. – 262 p.

Lazurca, Marius. Zeul absent. Literatură şi iniţiere de Mircea Eliade: eseu / M. Lazurcă. – Chişinău : Cartier, 2015. – 180 p.

Miculescu, Iolanda. Misterul feminin şi magia iubirii în opera lui Mircea Eliade / I. Miculescu. – Bucureşti : Ed. Arvin, 2008. – 163 p.

Mircea Eliade – „garanţie a ordinii lumii”. – Chişinău : S. n., 2013. – 55 p.

Mircea Eliade comentat de Mircea Handoca. – Bucureşti : Editura Recif, 1993. – 142 p.

Simion, Eugen. Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei / Eugen Simion. – Ed. a 2-a revăzută şi adăugită. – Bucureşti : Univers enciclopedic, 2005. – 459 p.

Simion, Eugen. Mircea Eliade, spirit al amplitudinii / Eugen Simion. –  Bucureşti : Ed. Demiurg, s. a. – 271 p.

Ţuţea, Petre. Mircea Eliade / P. Ţuţea. – Cluj-Napoca : Eikon, 2007. – 162 p.

Ungureanu, Cornel. Mircea Eliade şi literatura exilului / C. Ungureanu. – Bucureşti : Ed. Viitorul românesc, 1995. – 182 p.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Foarte interesant!Bravo!Vă mulţumim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s