Arhive lunare: Iunie 2017

Titu Maiorescu – o efigie a culturii române


titu_maiorescu2Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova, d. 18 iunie 1917, Bucureşti) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.

Expoziție virtuală Continuă citirea →

Colecţia Ghidul xenofobului


Colecţia Ghidul Xenofobului este o capodoperă în miniatură, un univers în format de buzunar: micile calităţi şi marile defecte ale omenirii, într-o călătorie sarmantă şi ireverenţioasă, plină de umor şi onestitate.

4Faul, Stephanie.Ghidul xenofobului. Americanii / Stephanie Faul ; trad. din lb engl. de Adriana Bădescu.  – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

„Obezitatea constituie unul dintre marile paradoxuri ale americanilor: anorexicele din lumea modei sunt idolatrizate la unison, industria produselor pentru slăbit generează miliarde de dolari anual, însă în lumea reală domnul şi doamna America îşi toarnă din belşug maioneză pe Big Mac şi înfulecă porţii uriaşe de cartofi prăjiţi. Desigur, discriminarea este interzisă cu desăvârşire, mai puţin când vine vorba de graşi.”

 

6James, Louis. Ghidul xenofobului. Austriecii / Louis James ; trad. din engl. de Cornelia Bucur. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Atitudinea austriecilor faţă de copii, ca şi faţă de multe altele, pare a fi contradictorie. Dacă este sa-i dăm crezare psihiatrului austriac Erwin Ringel, numeroşi copii sunt afectaţi pe viaţă de atitudinea autoritară, pudibonderia în materie de sex şi alte rele inspirate de părinţi. În realitate, într-un an părinţii austriaci cheltuie mai mult pe jucăriile unui copil decât părinţii din oricare altă ţară europeană.

 

77

 

Fiada, Alexandra. Ghidul xenofobului. Grecii / Alexandra Fiada ; trad. din engl. de Mihai Moroiu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Grecoaicele sunt nemaipomenit de mândre de căminul lor. Şi când au serviciu, trudesc de zor în timpul liber ca să ţină casa în curăţenie şi ordine, îngrijindu-se de întreaga familie. Cu toată aparatura modernă, nimic nu se face dacă nu pui osul la treabă, mai cu seamă că majoritatea bărbaţilor, ca nişte adevăraţi sultani, aşteaptă să fie serviţi. Grecul consideră nedemn de statutul lui de bărbat să ridice şi un singur deget. Din fericire, în ultimii ani, cel mai bun dispozitiv de curăţenie inventat vreodată a ajuns şi în gospodăriile grecişti.

 


9Berka, Petr. Ghidul xenofobului. Cehii / Petr Berka ; Ales Palan, Peter Stastny ; trad. din engl. de Ines Hristea. – Bucureşti : Nemira, 2011. – 122 p.

Cehii cred că niciodată nu poţi să devii bogat făcând mai multe eforturi la serviciu, fiind deştept sau, pur şi simplu, norocos. Bogat nu poţi să devii decât prin înşelăpciune sau în detrimentul altei persoane. Mândria naţională este, de obicei, demonstrată numai prin sport. Singura ocazie în care cehii îşi cântă imnul naţional este după câştigarea unui meci.

 

 

1Yapp, Nick. Ghidul xenofobului. Francezii / Nick Yapp ; Michael Syrett ; trad. din engl. de Mihai Moroiu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 120 p.

„Francezii cu bani se etalează cu mult mai multă discreţie decât bogătaşii italieni, germani sau americani. Poartă costume negre, conduc maşini negre, locuiesc în case negre, beau vin negru şi se întâlnesc în cotloane negre. Sumbru.“

 

 

 

 

8Launay, Drew. Ghidul xenofobului. Spaniolii / Drew Launay ; trad. din engl. de Mihai-Dan Pavelescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Principala direcţie a umorului spaniolilor provine din atitudinea lor faţă de pericol. Indivizii care ajung la ananghie şi suferă consecinţe fatale sunt consideraţi teribil de amuzanţi. De aici rezultă şi succesul fiestei anuale, ocazie cu care taurini sunt eliberaţi pe străzile Pamplonei pentru a lua în coarne orice persoana care nutreşte iluzia de a deveni torero şi care apreciază greşit distanţa, un desfrâu sinucigaş repetat în multe alte oraşe pentru a simula plăcerea riscului de a fi sfârtecat.

 

111McNally, Frank. Ghidul xenofobului. Irlandezii / Frank McNally ; trad. din engl. de Mihai-Dan Pavelescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

În Irlanda, geniile literare sunt din belşug – o demonstrează cele patru Premii Nobel – criticii sugerând că doar talentul le mai lipseşte. În tot cazul, se spune că fiecare irlandez are o carte înlăuntrul său. Dar foarte puţini pot fi convinşi s-o lase acolo.

 

 

5Kaji, Sahoko. Ghidul xenofobului. Japonezii ; Sahoko Kaji et al. ; trad. din engl. de Adriana Bădescu. – Bucureşti : Nemira, 2011. – 119 p.

„Rareori japonezii răspund la o întrebare cu un simplu „da” sau „nu”. Întrebările directe nu sunt deloc apreciate, aşa cum nu sunt nici răspunsurile inechivoce. Răspunsul normal este ma sau ma-ma, care înseamnă „cam aşa ceva”, „oarecum”, „mai mult sau mai puţin”. Preferând să nu-şi asume o decizie de un fel sau altul, ei recurg la „hm”, „oh” şi „ah”, lăsând lucrurile în coadă de peşte. Pentru un bărbat japonez, firea hotărâtă este catalogată drept o trăsătură nedorită, iar pentru o femeie, a fi apreciată ca încăpăţânată este chiar mai rău decât sa fie considerată urâtă.”

 

 

88Miall, Antony. Ghidul xenofobului. Englezii / Antony Miall; David Milsted ; trad. din engl. de Adriana Bădescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 125 p.

La englezi, creierul este un accesoriu opţional, dar simţil umorului e obligatoriu. Englezii îşi îndrăgesc copiii. Altfel spus, nu-i iubesc cu patimă, aşa cum îşi iubesc câinii, caii, iepurii, pisicile şi chiar dihorii ori nevăstuicile. Necazul cu puii de om este că nu au blană şi nici patru lăbuţe.

Omul şi creatorul de geniu


1200px-Jean-Jacques_Rousseau_(painted_portrait)

Jean Jacques Rousseau a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai iluminismului.

În 1750, la treizeci şi opt de ani, Rousseau a devenit brusc celebru. Academia din Dijon oferise un premiu pentru cel mai bun eseu, care trebuia să dea un răspuns la întrebarea dacă artele şi ştiinţele erau sau nu benefice pentru morală şi societate. Rousseau, care în eseul său ajungea la concluzia că progresul din artă şi ştiinţă nu este benefic omenirii, a câştigat premiul şi a pornit pe drumul gloriei.

Au urmat multe alte scrieri, inclusiv Discursul despre originea inegalităţii (1755), La Nouvelle Heloise (1761), Emile (1762), Contractul social (1762) şi Confesiunile (1770), lucrări care i-au adus un prestigiu incontestabil. Pe lângă acestea, Rousseau, care a fost întotdeauna pasionat de muzică, a scris două opere, Les muses galantes şi Le devin du village..

În anul 1761 scrie romanul său epistolar Iulia sau noua Eloiza, dar peste un an apare romanul pedagogic Emile sau despre educație.

Pentru a face cunoștința cu lucrările lui Jean-Jacques Rousseau vă așteptăm la Biblioteca Centrală!

Câteva gânduri din lucrarea „Contractul social”:

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.”

„A trăi nu înseamnă a respira, ci a acţiona.”

„Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri.”

„Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care nimeni nu este mai presus de lege.”

„A renunţa la libertate înseamnă a renunţa la calitatea de om.”

„Omul care a trăit mai mult nu e cel care a numărat cei mai mulţi ani, ci cel care a simţit mai mult viaţa. ”

„Deplina fericire constă în a face pe alţii fericiţi. ”

„Oraşele sunt abisul speciei umane.”

„Femeile nu sunt făcute pentru a fugi; când fug înseamnă că vor să fie ajunse.”