Colecţia Ghidul xenofobului


Colecţia Ghidul Xenofobului este o capodoperă în miniatură, un univers în format de buzunar: micile calităţi şi marile defecte ale omenirii, într-o călătorie sarmantă şi ireverenţioasă, plină de umor şi onestitate.

4Faul, Stephanie.Ghidul xenofobului. Americanii / Stephanie Faul ; trad. din lb engl. de Adriana Bădescu.  – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

„Obezitatea constituie unul dintre marile paradoxuri ale americanilor: anorexicele din lumea modei sunt idolatrizate la unison, industria produselor pentru slăbit generează miliarde de dolari anual, însă în lumea reală domnul şi doamna America îşi toarnă din belşug maioneză pe Big Mac şi înfulecă porţii uriaşe de cartofi prăjiţi. Desigur, discriminarea este interzisă cu desăvârşire, mai puţin când vine vorba de graşi.”

 

6James, Louis. Ghidul xenofobului. Austriecii / Louis James ; trad. din engl. de Cornelia Bucur. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Atitudinea austriecilor faţă de copii, ca şi faţă de multe altele, pare a fi contradictorie. Dacă este sa-i dăm crezare psihiatrului austriac Erwin Ringel, numeroşi copii sunt afectaţi pe viaţă de atitudinea autoritară, pudibonderia în materie de sex şi alte rele inspirate de părinţi. În realitate, într-un an părinţii austriaci cheltuie mai mult pe jucăriile unui copil decât părinţii din oricare altă ţară europeană.

 

77

 

Fiada, Alexandra. Ghidul xenofobului. Grecii / Alexandra Fiada ; trad. din engl. de Mihai Moroiu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Grecoaicele sunt nemaipomenit de mândre de căminul lor. Şi când au serviciu, trudesc de zor în timpul liber ca să ţină casa în curăţenie şi ordine, îngrijindu-se de întreaga familie. Cu toată aparatura modernă, nimic nu se face dacă nu pui osul la treabă, mai cu seamă că majoritatea bărbaţilor, ca nişte adevăraţi sultani, aşteaptă să fie serviţi. Grecul consideră nedemn de statutul lui de bărbat să ridice şi un singur deget. Din fericire, în ultimii ani, cel mai bun dispozitiv de curăţenie inventat vreodată a ajuns şi în gospodăriile grecişti.

 


9Berka, Petr. Ghidul xenofobului. Cehii / Petr Berka ; Ales Palan, Peter Stastny ; trad. din engl. de Ines Hristea. – Bucureşti : Nemira, 2011. – 122 p.

Cehii cred că niciodată nu poţi să devii bogat făcând mai multe eforturi la serviciu, fiind deştept sau, pur şi simplu, norocos. Bogat nu poţi să devii decât prin înşelăpciune sau în detrimentul altei persoane. Mândria naţională este, de obicei, demonstrată numai prin sport. Singura ocazie în care cehii îşi cântă imnul naţional este după câştigarea unui meci.

 

 

1Yapp, Nick. Ghidul xenofobului. Francezii / Nick Yapp ; Michael Syrett ; trad. din engl. de Mihai Moroiu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 120 p.

„Francezii cu bani se etalează cu mult mai multă discreţie decât bogătaşii italieni, germani sau americani. Poartă costume negre, conduc maşini negre, locuiesc în case negre, beau vin negru şi se întâlnesc în cotloane negre. Sumbru.“

 

 

 

 

8Launay, Drew. Ghidul xenofobului. Spaniolii / Drew Launay ; trad. din engl. de Mihai-Dan Pavelescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

Principala direcţie a umorului spaniolilor provine din atitudinea lor faţă de pericol. Indivizii care ajung la ananghie şi suferă consecinţe fatale sunt consideraţi teribil de amuzanţi. De aici rezultă şi succesul fiestei anuale, ocazie cu care taurini sunt eliberaţi pe străzile Pamplonei pentru a lua în coarne orice persoana care nutreşte iluzia de a deveni torero şi care apreciază greşit distanţa, un desfrâu sinucigaş repetat în multe alte oraşe pentru a simula plăcerea riscului de a fi sfârtecat.

 

111McNally, Frank. Ghidul xenofobului. Irlandezii / Frank McNally ; trad. din engl. de Mihai-Dan Pavelescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 124 p.

În Irlanda, geniile literare sunt din belşug – o demonstrează cele patru Premii Nobel – criticii sugerând că doar talentul le mai lipseşte. În tot cazul, se spune că fiecare irlandez are o carte înlăuntrul său. Dar foarte puţini pot fi convinşi s-o lase acolo.

 

 

5Kaji, Sahoko. Ghidul xenofobului. Japonezii ; Sahoko Kaji et al. ; trad. din engl. de Adriana Bădescu. – Bucureşti : Nemira, 2011. – 119 p.

„Rareori japonezii răspund la o întrebare cu un simplu „da” sau „nu”. Întrebările directe nu sunt deloc apreciate, aşa cum nu sunt nici răspunsurile inechivoce. Răspunsul normal este ma sau ma-ma, care înseamnă „cam aşa ceva”, „oarecum”, „mai mult sau mai puţin”. Preferând să nu-şi asume o decizie de un fel sau altul, ei recurg la „hm”, „oh” şi „ah”, lăsând lucrurile în coadă de peşte. Pentru un bărbat japonez, firea hotărâtă este catalogată drept o trăsătură nedorită, iar pentru o femeie, a fi apreciată ca încăpăţânată este chiar mai rău decât sa fie considerată urâtă.”

 

 

88Miall, Antony. Ghidul xenofobului. Englezii / Antony Miall; David Milsted ; trad. din engl. de Adriana Bădescu. – Bucureşti : Nemira, 2009. – 125 p.

La englezi, creierul este un accesoriu opţional, dar simţil umorului e obligatoriu. Englezii îşi îndrăgesc copiii. Altfel spus, nu-i iubesc cu patimă, aşa cum îşi iubesc câinii, caii, iepurii, pisicile şi chiar dihorii ori nevăstuicile. Necazul cu puii de om este că nu au blană şi nici patru lăbuţe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s