Titu Maiorescu – o efigie a culturii române


titu_maiorescu2Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova, d. 18 iunie 1917, Bucureşti) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.

Expoziție virtuală

 

downloadMaiorescu, Titu. Critice / Titu Maiorescu. – Chişinău: ed. Hyperion, 1990. – 409p.

„După un veac de singurătate şi izolare culturală condiţionată încercăm azi o reintegrare a noastră în spiritualitatea naţională. O astfel de reintegrare ar fi de neconceput, dacă nu chiar imposibilă, fără a porni de la un nume cu care se asociază întregul proces de afirmare a literaturii noastre clasice. Titu Maiorescu – un nume exilat pînă mai ieri din circuitul firesc al valorilor literare, filozofice şi estetice de la noi, o rara avis în spaţiul latinofon dintre Nistru şi Prut. A porni de la Maiorescu înseamnă, de fapt, a rescrie istoria literaturii şi culturii naţionale şi în definitiv a ne demarginaliza în plan etno-cultural.”

o-cercetare-critica_1_fullsizeMaiorescu, Titu. O cercetare critică / Titu Maiorescu; texte integrale şi fragmente, notă introductivă, comentarii, documentar critic, îndreptar analitic şi index terminologic de Petru Ursache. – Ed. a 2-a, rev. – Iaşi: Institutul European, 2006. – 221 p.

„Titu Maiorescu rămâne în dezvoltarea noastră istorică unul din acele exemplare superioare ale neamului, care ne dau convingerea că naţiunea noastră are într-ânsă însuşiri ce o pot ridica, uneori, până la nivelul celei mai înalte culturi umane, când aceste însuşiri de rasă sunt prinse statornic şi până în adânc în severa disciplină de muncă şi de viaţă a omenirii bine organizate.”

I. Rădulescu-Pogoneanu

bc13c994653f22d66d9c5cfad7bb7026-8581252-120_120_11Calafeteanu, A. Conceptul estetic și critic Maiorescian / A. Calafeteanu. – București: Romfel. – 223 p.

„Maiorescu este o conștiință și o valoare permanentă a culturii și literaturii române, și o întoarcere spre ideile reprezentative ale concepţiei sale, spre a le examina critic, este posibilă oricând. Tot ceea ce a realizat îndrumătorul Junimii, ca gândire directivă şi ca operă critică, a însemnat atitudine şi luptă consecventă, credinţă inflexibilă în marea putere a raţiunii şi în faptaintelectuală onestă…”

M. Drăgan

20170629_125546Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu şi contemporanii lui / E. Lovinescu; îngrijire ed.: Viola Vancea; Alexandru George. – Bucureşti; Editura institutului Cultural Român, 2009. – 175 p. 2 vol.

Vol. 2 : – T. Maiorescu şi contemporanii lui.

„Volumul al doilea al ciclului T. Maiorescu şi contemporanii lui conţine numai două studii lui G. Panu şi Iacob Negruzzi, cei doi memorialişti ai Junimii. Cu toate că efectiv, adică activ, G. Panu a avut o scurtă viaţă „junimistă” – mai puţin de trei ani – rolul lui e mai covârşitor decât cel al multora din vechii şi fidelii junimişti şi prin o activitate dezvoltată în sânul societăţii şi sub forma colaboraţiei la revistă şi la „prelecţiunile populare” pe care le-a revoluţionat, dar, mai ales, prin marea sa operă memorialistică.”

E. Lovinescu

20170629_125552Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu / E. Lovinescu; îngrijire de ed. şi notă asupra ediţiei: Viola Vancea; pref.: Alexandru George. – Ed. a 3-a, rev. – Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2009. – 288 p. vol. I

„Înainte de a preciza natura valorii de expresie a lui Maiorescu, izbeşte realitatea ei; interesul Criticelor  a rămas egal cu cel din momentul producerii lor. Merit cu totul excepţional. Realizate într-o epocă de instabilitate nu numai a ortografiei, ci şi a limbii, ele ni se prezintă şi azi ca un punct stabil, fix, peste care au trecut aproape trei sferturi de veac fără să le fi măcinat. Indiferent de conţinut, articolele lui şi-au păstrat actualitatea formei. Chiar dacă n-ar fi fost deplin îndreptăţite, materialul lor verbal s-a dovedit atât de rezistent, încât se poate spune că Maiorescu şi-a strivit adversarii nu numai prin poziţia lui intelectuală şi prin simţul orientării, ci şi prin soliditatea expresiei artistice; timpul nu l-a aruncat în categoria valorilor exclusiv culturale, ci l-a ţinut într-o circulaţie vie peste cartea de lectură şi capitolul de istorie literară. E prestigiul artei de a acorda durata dincolo de conţinut şi de vicisitudine; talentul îmbălsămează şi menţine.”

E. Lovinescu

20170629_125539vol. 2

„Au trecut şaizeci de ani la redactarea şi apariţia monografiei T. Maiorescu ; timpul a schimbat unele amănunte documentare, au mai survenit şi alte interpretări care uneori l-au contrazis pe autor, Dar, în linii mari, ea s-a dovedit una dintre cele mai rezistente realizări ale istoriografiei noastre literare..”

A. George

 

20170629_125529Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu şi posteritatea lui critică / E. Lovinescu : îngrijire de ed.: Viola Vancea ; pref.: Alexandru George. – Bucureşti : Editura Institutului Cultural Român, 2009. – 257 p.

„Datorită implicaţiilor aşa de variate şi prelungite, se poate spune că T. Maiorescu şi posteritatea lui critică a ajuns să constituie o problemă de interes cultural şi politic până la căderea regimului comunist care a sfârşit prin a accepta pe mentorul junimist şi pe discipolul său care-i devenise istoriograf. Lucrarea acestuia rămâne una fundamentală de istorie culturală, dar, (…) este caracteristică pentru o perioadă revolută, ceea ce Eliberarea din decembrie1989 avea să accentueze; în condiţii de libertate de opinie şi cu adaosurile de informare, ea însăşi intră în firida istoriei.”

A. George

nicolae-mecu-titu-maiorescu-recif-1996-a-635824-510x510Mecu, Nicolae. Titu Maiorescu / Nicolae Mecu. – Bucureşti: Ed. Recif, 1996. – 141 p.

Cartea de faţă conţine următoarele capitole: Jurnalul sau arta formării de sine, „Entuziasmul impersonal” sau secretul creaţiei, „În contra direcţiei de astăzi în cultura română” sau spiritul critic, Arta polemicii, Conceptul de literatură, Critica literară, Stilul de idei. Arta portretului, Maiorescianismul.

 

 

titu-maiorescu-in-amintirile-contemporanilorPopescu-Sireteani, Ion. Titu Maiorescu în amintirile contemporanilor / Ion Popescu-Sireteanu. – Iaşi: Princeps Edit, 2006. – 302 p.

„Cu toate umbrele, proprii sau adăugate de oameni şi vremuri, personalitatea lui Titu Maiorescu nu poate fi ocolită. Omul şi opera sa continuă să solicite atenţia în aşa măsură încât nu ne miră apariţia Jurnalului maiorescian şi a acelui Epistolarum, multă vreme considerat pierdut, acum regăsit la Biblioteca Academiei. Lipseşte însă o ediţie a operei lui Maiorescu – ne gândim la o ediţie monumentală – pe care viitorul ne-o va da cu siguranţă, căci Titu Maiorescu o merită cu adevărat.”

Ion Popescu-Sireteanu

1f4ec285b808a43b96a5fd9972615e05-189827-400_400Ornea Z. Viaţa lui Titu Maiorescu / Z. Ornea. – Bucureşti: DU Style, 1997. – 287 p.

Autorul cărții propune cititorilor o descrierea detaliată a vieții lui Titu Maiorescu. O bună carte pentru a face cunoștința cu marea personalitatea lui Titu Maiorescu.

 

 

Sursa imaginilor: Icr.ro; Okazii.ro; http://princepsmultimedia.ro/; Elefant.md;

https://orthopraxia.wordpress.com.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s