Ştefan cel Mare şi Sfînt, domn al Moldovei medievale


Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei noastre, fiind înzestrat cu multe calități de om de stat, diplomat și conducător militar. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Cu această, vă propunem o expoziţie virtuală de carte, avînd ca tematică personalitatea domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfînt.

Expoziţie virtuală de carte

Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare : Catalogul expoziţiei : Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău, 27 august – 10 septembrie 2011. – Chişinău : In-tul cultural român, 2011. – 120 p.

Lucrarea include o expoziţie organizată la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei cu participarea României şi a Republicii Moldova care au un trecut comun, o istorie comună şi o limbă comună. Lucrarea este scrisă în limbile română, rusă şi franceză.

SimbolurileMischevca, Vlad. Simbolurile Ţării Moldovei : (O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX) / Vlad Mischevca, Ion Negrei. – Chişinău: Ed. Elan Inc, 2010. – 141 p.

Lucrarea oferă informaţii cu privire la heraldica moldovenească medievală, modernă şi contemporană având trei capitole. Primul capitol tratează heraldica moldovenească din secolele XV-XIX, al doilea de la începutul secolului XX până la Independenţa de Stat, iar al treilea capitol aduce informaţii simbolurile actuale ale Republicii Moldova.

Însă cea ce ne interesează cel mai mult din această lucrare este capitolul 1.2. Cele mai vechi steaguri moldoveneşti paginile 30-37, unde găsim informaţii preţioase privind steagurile lui Ştefan cel Mare, el fiind cel care a ridicat la o valoare superioară a steagurilor domneşti. De exemplu în anul 1473, oastea trimisă de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos cuprindea 48 de steaguri cu un efectiv de ostaşi aproximativ 12 000-15 000 ostaşi.

 

Umbre şi luminiMămăligă, Dumitru. Umbre şi lumini : din viaţa oamenilor de geniu / Dumitru Mămăligă. – Chişinău: Ed. Ancestrala, 2008. – 273 p.

 

Lucrarea de faţă include mari personalităţi ai istoriei: Cezar, Alexandru Macedon, Decebal, Petrarca, Eminescu, Mozart, Byron, Heine şi marele domnitor Ştefan cel Mare – personalitate marcantă a istoriei Moldovei.

Referinţa la Ştefan cel Mare o puteţi găsi la paginile 64-66.

 

 

Manole NeagoeNeagoe, Manole. Campania din 1467 și lupta de la Baia / Manole  Neagoe. – Bucureşti: Ed. Roza Vânturilor, 2007. – 156 p.

 Pentru prima dată un istoric român a-ncercat ca să demonstreze, să convingă pe ai săi, dar și pe acei din străinătate că la Baia, în anul 1467,  Ștefan cel Mare și Sfânt  a avut de suferit o mare înfrângere din partea regelui Ungariei Matias Corvin. Redactat în limba franceză și  fost publicată atât în România, la Iași, sub egida Academiei Române, precum și în Franța, acest studiu este singura sursă accesibilă pe internet pentru cei ce vor să se informeze asupra acestui eveniment, din istoria românilor dar precum și a relațiilor române-ungare.

 

Anghel, Valeriu. Moldova lui Ştefan cel Mare = La Moldavie dEtienne le Grand / Valeriu Anghel. – Focşani: Ed. Pallas, 2006. – 141 p.

Lucrarea de faţă este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Lucrarea este formată dintr-un Cuvânt înainte scris de Nicolae Iorga şi două capitole: Dinastia Muşatinilor în Moldova / La dynastie de la famille des Musat; Românii dintre Prut şi Nistru / Les Rumains d’entre le Prout et le Dnistr. La sfârşt este o listă bibliografică.

 

AtletȘtefan cel Mare şi Sfânt. Atlet al credinţei creştine: simpozion. – Suceava: Mușatinii, 2004. – 514 p. + foto.

,,Despre Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt s-a scris mult, prea mult, dar, după cum spun specialiști din domeniu, nu prea s-a scris îndeajuns; sunt încă prea multe documente și biblioteci de cercetat. În anul 2004, închinat Slăvitului Voievod, care a comemorat 500 de ani de la strămutarea sa la locașul de  veci, s-au scris mai mult decît  oricând; s-au scris cu inima și cu mintea, care au fost stăpinite de conștiința faptelor dar și precum al mărețiilor Slăvitului Voievod” afirmă Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor în Cuvântul înainte,

Scrie Sfântul Apostol Pavel „ Toate sunt curate pentru cei curați; pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl Tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși și la orice lucru bun, netrebnicii”(  Tit, 71 , 15-16).

 

Boldur, Alexandru V.  Ștefan cel Mare Voievod al Moldovei (1457-1504): studiu  de Bolduristorie socială și politică / Alexandru V.  Boldur;  ed. îngrijită de Cătălina Chelcu și Mariu Chelcu. – Ed. a  2-a. – Iași: Junimea, 2004. – 382 p. 

            Editorii cărţii de faţă afirmă precum că tipărirea cărţii ,,Ștefan cel Mare Voievod al Moldovei (1457-1504)  în anul 1970, la Editura „Carpații” din Madrid, i-a oferit autorului o satisfacție parțială, lucrarea sporind  doar numărul scrierilor interzise care nu puteau să fie citate sau fiind supuse unui examen critic obiectiv. Într-o lume care este împărțită prea lesne în buni și răi, și în care nu voia Domnului, ci doar a unora semeni croiau destine, Alexandru V. Boldur a refuzat să accepte soarta condamnatului la  la uitare ce-i fusese rezervat  de către regim. A avut, așa după cum reiese din corespodența care a fost publicată recent, credința că pricepea sa mai putea să mai slujească scrisul istoric și că „monopolul de interpretare” care a fost practicat atuncea de către adepții „spiritului lui M. Roller” nu putea decât  impieta felul în care era înfățișat trecutul. Pregătirea manuscrisului pentru o iluzorie reeditare în țară ni-l dezvăluie pe Alexandru Boldur capabil ca să spere până în clipa din urmă la o reabilitare care însă nu i-a fost acordată.”

 

 

DragnevȘtefan cel Mare şi Sfânt în contextul epocii sale și al posterității / Demir Dragnev, Igor Cașu,  Emil Cașu, Virgil Pâslariuc. – Chişinău: Civitas, 2004. – 208 p.

Timpul i-au pus cununa de argint, Țara de aur

Și gloria măreață i-au pus cunună de laur.

Vasile Alecsandri

În Introducerea cărţii de faţă autorii afirmă: ,,Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt a avut o domnie lungă din istoria Țării Moldovei, cuprinzând, conform relatării cronicii anonime a Moldovei, ”47 de ani, două lunii și trei săptămânii”, înglobând un interval dintre 12 aprilie 1457-2 iulie 1504. Această  domnie a constituit o epocă istorică, care s-ar putea caracteriza printr-o prosperitate economică, printr-o consolidare ale structurilor sociale,  a statului, ale forțelor lui militare, a Bisericii Ortodoxe, printr-o dezvoltare ale unei culturii originale.”

 

Iorga, Nicolae. Istoria lui Ştefan cel Mare / Pentru poporul român/. / Nicolae Iorga.Iorga – Bucureşti; Chişinău: Litera Internaţional, 2004. – 305 p.

Alături de scrierile memoraliste, de portrete sau de articole de ziar, de discursuri sau evocari de peisaje, Iorga aduce, ca pagini de înviere istorică, într-o gamă atât de largă  a resurselor sale artistice, care-i asigură un un mare capitol din istoria literaturii române, mai înainte  mai înainte de orice aceste pagini de Istoria lui Ștefan cel Mare. Înflorate și grave, calde și luminoase ele sunt scrise într-una dintre cele mai frumoase limbi româneşti, de aceea nu a îmbătrânit nici ca formă, cum nu a îmbătrânit ca cuprins.

 

 

Guşă, Ştefan. Ștefan cel Mare și Sfânt: mit și adevăr / Ștefan Gușă. – Iași: Ed. Ştefan GuşăVasiliana ’98; Ed. Arhipiscopie Suceava și Rădăuților, 2003. – 206 p.

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor în Cuvântul înainte al cărţii afirmă despre Ştefan cel Mare: ,,Veacul domniei lui Ștefan cel Mare a fost veacul cucerii Constantinopolului  de către puterile armate ale sultanului Mahomed; a fost un veac al confruntărilor ale oștilor moldovene, care a fost condusă de către slăvitul voievod  Ștefan cel Mare și Sfânt, cu prea puternicile armate cuceritoare ale unui imperiu; a fost  o confruntare  cu biruința atât pe câmpul de luptă, dar în deosebi și prin diplomație, înțelepciunea marelui voievod Ștefan, și înțelepciunea omului vine din frica lui de Dumnezeu.„Frica de Dumnezeu este începutul ințelepciuni” ( Psalmul 110, vers 10).”

Ștefan cel Mare și Sfânt (1504-2004). Portret în istorie. – Suceava : Mușatinii, 2003. – 617 p. + anexe.

În Cuvântul înainte al cărţii, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor afirmă următoarele: ,,Documentele istorice ni-l înfățișează pe Ștefan cel Mare și Sfânt  ca pe o adevărată personalitate: omul care s-a dovedit pilduitor  cu prisosință pentru toate vremurile dar și precum pe toate domeniile de activitate: strateg, diplomat, trăitor, mărturisitor dar și apărător al credinței creștine, promotor și constructor, cu fata, al artei și culturii epocii sale, care lasând ca  o marturie a celui de mai sus afirmate cetăților de apărare, precum bisericile și mănăstirile cu arhitectura, pictura, broderiile și podoabele lor ce fac ca o dovadă atingerii ultimei culmii a desăvîrșirii.”

 

Viaţa legendarăȘtefan cel Mare și Sfânt. Viața legendară și faptele sale extraordinare pentru elevii care învață istoria de Boris Crăciun. – Iaşi: Editura Porţile Orientului, 2003. – 167 p.

Boris Crăciun în primul capitol I al cărţii Povestea vieţii în imagini îl descrie în felul următor: ,,Nu se cunoaște cu exactitate data și locul nașterii lui Ștefan, voievodul care va fi supranumit,  mai apoi, „ cel Mare și Sfânt”.  În 1457, când s-a ridicat în tronul dinastiei Mușat din Cetatea Sucevei, era tînăr. Dacă să presupunem că, la urcarea în scaunul Moldovei avea 20 de ani, Ștefan a văzut lumina zilei (poate că în Țara Românească, poate la Borzești)  înainte de 1440, atuncea când numeroasele sale rude au început sângeroasa luptă pentru domnie.” Cartea are 140 de portrete, desene, hărți, fotografii.

 

Ștefan cel Mare și Sfânt. 500 de ani de nemurire / alcătuitor: Tudor Colac. – 500 de aniChișinău: Litera Internațional, 2004.  – 760 p.

În Introducere: Ştefan cel Mare legend şi mit autorul afirmă că: ,,La data de 2 iulie anul 7012 conform calendarului de la facerea lumii sau 2 iulie 1504 din corespundere cu sistemul gregorian al erei noastre, deci de la nașterea lui Isus Hristos, și-a dat sfârșitul obștesc Ștefan cel Mare. Această dată este considerată de către creștinătate Ziua Memorii al strălucitului domnitor și a tuturor eroilor naționali ai Patriei. În istoria nescrisă, adică în creația orală a  poporului, sunt nenumărate poeme care sunt închinate celor mai vrednici fii ai săi.”

 

 

Blazoane domneştiJitaru, Grigore. Blazoane domneşti în Ţara Românească şi Moldova sec. XII-XV / Grigore Jitaru. – Chişinău: Ed. Uniunii Scriitorilor, 1997. – 213 p. : il.

Această lucrare aduce în atenţia publicului o culegere de blazoane a înalţilor demnitari din secolele XII-XV.

Aici veţi găsi stema regelui Valahiei, stema Basarabilor, Blazoane dinastice şi stema de stat a Moldovei şi cel mai important găsiţi blazoane de ale lui Ştefan cel Mare (paginile 180-191).

 

 

 

Zbârciog, Vlad. Ștefan cel Mare și Sfânt – voievodul românelor / Vlad Zbârciog.  – Vlad ZbirciocChișinău: Pontos, 2004. – 176 p.

Ștefan cel Mare n-a murit. Ștefan cel Mare este viu, este Zeul care este ascuns în inimele și conștiinţa noastră, care așteptând clipa renașterii. Asemenea lui Dumnezeu, care stă ascuns în spatele ochilor omului sau altfel sar putea de menționat: privind lumea cu ochii omului, Ștefan cel Mare și Sfânt s-a integrat în ființa neamului românesc, care însuflețind-o și luminând-o.

 

Papacostea, Ştefan. Stephen the Great Prince of Moldavia. – Bucharest: Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1981. – 79 p.

Lucrarea este o abordare a vieţii şi activităţii lui Ştefan cel Mare în limba engleză. Cea ce face ca personalitatea lui Ştefan cel Mare să fie bine cunoscută în toată lumea. Iar spre final vă prezentăm două bibliografii ale lui Ştefan cel Mare:

 

Ştefan cel Mare şi Sfânt : (1457-1504); alcăt. : Parascovia Calev, Vasilisa Nechiforneac; red. şt. Andrei Eşanu. – Chişinău: Ed. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, 2004. – 264 p.

Bibliografie: Ştefan cel Mare şi Sfânt (1504-2004). – Suceava: Ed. Muşatinii, 2004. – 192 p.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s