155 de ani de la nașterea compozitorului francez Achille-Claude DEBUSSY


Claude_Debussy_ca_1908,_foto_av_Félix_NadarDEBUSSY (Claude Achille), compozitor francez (Saint- Germain- Laye, 1862 – Paris, 1918). S-a născut într-o familie modestă. Tatăl, Manuel-Achille Debussy, și mama, Victorine-Josephine- Sophie Manoury, se ocupau cu comerțul de porțelan pe Rue au Pain nr. 38, în Saint-Germain-en-Laye. Părinții lui Debbussy nu i-au oferit posibilitatea de a-și însuși o cultură generală serioasă. Cât despre darurile sale muzicale, cea căreia îi revine într-adevăr meritul de a le fi descoperit și cultivat este doamna Maute de Fleureville, elevă a lui Chopin. Cunoștințele sale de pian erau atât de strălucite, încât în 1872 a fost admis la Conservatorul din Paris, la clasele lui Marmontel și Livignac.

          În 1879 Debussy este recomadat de Marmontel doamnei Nadejda von Meck, misterioasa și protectoare rusă a lui Ceaikovski, care căuta un ,,pianist-cititor”, care ar putea să predea copiilor ei muzica. Cele trei sejururi în Rusia, Austria și Italia prilejuite de doamna von Meck, vor avea consecințe importante asupra lui Debussy: îmbogățire culturală, întâlniri cu muzicieni, audierea marilor lucrări. Între timp tânărul muzician a devenit elevul lui Guiraud la Conservator. În 1883, a fost admis pentru a concura la Premiul Romei, obținând premiul al doilea, cu cântata Gladiatorul (pierdută), în anul următor totuși obține premiul mare cu piesa l’Enfant prodigue (,,Copilul minune”).

          În 1887 Debussy s-a stabilt definitiv la Paris pe strada Londra nr. 42 unde se întâlnea cu frumoasa Gabrielle Dupont, care a reușit să facă să supraviețuiască menajul lor din micile sale venituri și o seamă de întâlniri artistice importante au fost evenimentele care au marcat acești ani ai vieții boeme.

Prima audiție a Preludiului la după- amiaza unui faun, din 22 decembrie 1894, a fost triumfală și a marcat sfârșitul perioadei boeme și începutul unei vieți publice zbuciumate, polemice, care a culminat cu premiera operei Pelleas și Melisande.

În 1903, Debussy a făcut cunoștință cu Emma Bardac, născută Moyse, femeie frumoasă, strălucitoare și, în plus, muziciană. Și-a dat întâlnire cu ea la Pourville în 1904, abandonându-și soția.

images.jpgÎntre 1902 și 1908, Debussy a scris o mare parte a creației lui pentru pian: Stampe, Măști și Insula veselă, cele două culegeri de Imagini, Children’s Corner. Principalele piese de muzică vocală au fost redactate în aceeași perioadă: Trei cântece din Franța, a doua serie din Serbările galante, Promenada celor doi amanți. În anul 1910 Debussy a fost invitat de Diaghilev să colaboreze cu D’Annunzio la o lucrare pe tema Sfântului Sebastian, având-o pe Ida Rubinstein în rolul principal.

De-abia astăzi începem să înțelegem modernitatea creației lui Debussy și să-i apreciem semnificația. Traiectoria lui este o remarcabilă unitate: Debussy este pe deplin el însuși, dintr-o dată, în Preludiu la după-amiaza unui faun. Lucrările, scrise până în pragul morții, mult timp incorect înțelese, dacă ne raportăm la îndrăzneala lor, sunt creații vizionare: Studiile, En blanc er noir.  Cele trei sonate (1915-1917) sunt ultimele mari lucrări ale lui Debussy. Proiectul inițial al compozitorului, datorat sentimentelor lui patriotice, era acela de a scrie șase sonate pentru diferite instrumente, în maniera concertelor lui Rameau, pe care le-ar fi semnat Claude Debussy, muzician francez…

Sursa: Dicţionar de mari muzicieni. Bucureşti : Univers Enciclopedic, 2006 – 540 p.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s