Petru Cărare, 83 ani de la naștere


Petru Cărare este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai genului umoristic din Basarabia, impunându-se ca un comic nativ, care ştie arta râsului nu din carte, ci din fondul genetic propriu, din modul firesc în care s-a depozitat în fiinţa lui râsul popular.

Calitățile de umorPetru Cărareist și satiric sunt valorificate și în poeziile pentru copii, și în nuvele (Zodia musafirului), și în pesele de teatru (Străinul, 

 

 

Portretul, Umbra Domnului) În lucrările bune Petru Cărare rămâne fidel umorului tradițional inofensiv, reverențios, șăgalnic, binevoitor și chear îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreție slăbiciunea oamenilor și (ne)ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

 

 

Petru, Cărare. Carul cu proşti : (cronici rimate) / Petru Cărare. – Chişinău : Pontos, 2007. 172 p.

Petru Cărare până azi brăzdează cerul „Fulgerele lui Basarabene”, ca o dovadă că Basarabia rezistă, că nasc şi pe meleagurile noastre Oameni. Ion Ungureanu.

O, câţi poeţi, la vârsta mea1

Erau de-acuma clasici, da!

Şi câţi mureau, de multe ori,

La vârsta mea, nemuritori.

 

Iar eu, ajuns la vârsta lor,

Nici clasic nu-s, dar nici nu mor…

Petru, Cărare. Fulgere Basarabene: epigrame, catrene şi versuri lirico-satirice, parodii, maxime / Petru Cărare. Chişinău : Săgeata, 1997. – 376 p.

2

Am adunat între aceste coperte, îmi pare, cele mai scântietoare „fulgere” şi o parte dintre cele mai ascuţite săgeţi. M-am oprit în primul rând la cele noi, dar şi la unele dintre cele mai de ieri. Am făcut-o mai mult dintr-o tentă experimental: vreau să văd dacă acestea din urmă mai rezistă şi astăzi – da sau ba?

Am găsit potrivit să presor această „gustărică sufletească”, dealfel destul de considerată, cu un condiment uşor constând din parodii, ceva maxime şi dialoguri. Desigur că nu fără de emoţii, cutez să i-o servesc cititorilor iubitori de haz de necaz, zicând împreună cu cei care se află înt-un gând cu mine: în această devastatoare tranziţie spre capitalism (pe adevăratelea, nu se prea ştie spre ce), decât să murim de foame, hai mai bine ă murim de râs!

Autorul

 

Cărare, Petru. Leul n-are frigider : poezii / Petru Cărare. – Bucureşti : Gnosis, 2000. – 100 p.

Un demon al ironiei, pe cât de maliţios, pe atât de blajin, aprinde lumini colorate, care se amuză şi se hârjonesc creând un joc şiret, care este faţa adevărată a lui Petru Cărare. El pătrunde în psihologia şi logica individuală a parodiaţilor, ne6 dovedeşte majoritatea parodiilor. Ironia lui prelungeşte creator originalul, se constituie numai în spiritul lui. Numeroase beneficii îi oferă lui Petru Cărare concreteţea, precizia ţintei artistice. Spontaneitate, dezinvoltura, lipsa oricărei note de făcut sunt mărturia unei predispoziţii umoristice ingenue. Petru Cărare posedă arta zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironic corozivă, pretenţia de a demasca. În poeziile bune el rămâne fidel umorului nostru tradiţional inofensiv, reverenţios, şăgalnic, binevoitor şi chiar îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreţie slăbiciunile oamenilor şi ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

Petru, Cărare. Pălăria gândurilor mele: Parodii din Basarabia / Petru Cărare. – Chişinău : Săgeata, 2000. – 367 p.

4Unele cărți ne stârnesc admirația, unele ne amuză și altele ne tulbură și ne rămân apropiate că ne-au stimulat gândirea. Sunt rare asemenea cărți, iar „Leul n-are frigider” e una dintre ele. Întotdeauna cărțile lui Petru Cărare m-au ademenit și le-am cumpărat imediat. Cărțile lui sunt siropoase, vesele, pline de farmec, de umor.

Nicolae Cărare.

 

 

 

Petru, Cărare. Punctul de reper / Petru, Cărare. – Chişinău : Litera, 2003. – 328 p.
5

În baza analizei creaţiei parodistice a acestui scriitor se poate demonstra şi argumenta întreaga varietate a modurilor de existenţă şi de acţiune asupra cititorului, prin care se remarcă parodia noastră de azi. Acestea sunt, fără îndoială, parodiile cele mai serioase, mai militante, mai eficiente: autorul tinde să pună degetul de-a dreptul pe rană, să evidenţieze neajunsurile şi lacune totale.

„Noi muncim cu stăruinţă

şi ne ţinem de cuvânt:

Spre a muncii biruinţă

Mergem cu avânt…”

Exagerând şi obţinând astfel o expresie proeminentă a stihuirii gratuite şi lozincarde, parodistul îi educă cititorului imunitatea pentru o anumită literatură dăunătoare nu numai gustului estetic, ci în genere înţelegerii juste şi profunde a realităţii obiective.

Cele mai reuşite parodii ale lui Petru Cărare se citesc dintr-o răsuflare, stârnesc haz şi îndeamnă la meditaţie.

Ion Ciocanu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s