Publicat în ACTIVITĂȚI BC

Simbolismul mărţişoarelor tradiţionale


Micile obiecte purtătoare de noroc – cele mai reprezentative fiind coşarul, trifoiul, potcoava şi buburuza, există şi în tradiţia altor popoare europene, dar nu sub formă de mărţişor – simbol al primăverii, ci amuletă – aducătoare de noroc, ce se dăruieşte în noaptea de Anul Nou.

Sărbători, traditii, ritualuri, mirturi

Coşarul sau homarul, este considerat în unele ţări europene purtător de noroc. Originea acestui simbolism este necunoscută, se presupune că, prin rolul său în prevenirea focului, este considerat cel care luptă permanent cu demonii şi-i învinge, cărbunele reprezintă purificarea prin pe care o lasă în urma lui te apără de boli.

Trifoiul, este o veche plantă magică, folosită de preoţii druizi în incantaţiile lor. Mai târziu, prin sec. V, în Irlanda a devenit un atribut al Sf. Patrick, care a folosit trifoiul pentru a ilustra noţiunea Sfântei Treimi, celor convertiţi la religia creştină. Denumirea engleză a trifoiului este Shamrach, care derivă din cuvântul arab Shamrakh ce reprezintă Triadele Persane. Ca simbol al trinității, în religia catolică el se găseşte stilizat pe Mitra episcopală care, alături de inel şi cârjă, reprezintă autoritatea episcopului. Mitra este considerată în strânsă legătură cu originile creştinismului timpuriu în Orientul Mijlociu. S-a enunţat teoria că originea ei datează din timpul preoţilor babilonieni, care purtau pe cap un acoperământ în formă de peşte, sau este legată de sceptrul marelui preot iudeu. Trifoiul este asociat cu Trefla (sau trifoiul) din cărţile de ghicit, unde semnifică foc, energie şi voinţă, bogăţie şi noroc. Simbolismul trifoiului cu patru foi ai reieşi dintr-o legendă în care se relatează că Eva, după ce a fost izgonită din Paradis, a luai cu ea un astfel de exemplar. În mod normal, se găseşte mai greu trifoi cu patru foi, şi poartă noroc numai dacă este găsit întâmplător (Clare Gibsoti, Sign & Symbols).

Potcoava, este şi ea un simbol al norocului, vitalităţii şi fertilităţii. Există şi aici legende care justifică simbolismul ei. Astfel, la Sf. Dunstan ar fi venit diavolul şi l-ar fi rugat să-i potcovească singura lui copită, iar sfântul i-a îndeplinit dorinţa. Durerea a fost însă atât de cumplită încât diavolul a jurat că nu va intra niciodată în casa unde va vedea o potcoavă. Altă legendă, spune că vrăjitoarele foloseau doar măturile ca să se deplaseze, deoarece le era frică de cai – potcoava de fier fiind simbolul lui Marte, care anihila puterea lui Saturn (zeul vrăjitoarelor). Indiferent de legende, în toate ţările Europei există superstiţia că potcoava aduce noroc. Această credinţă este legată de locul calului în mitologie – drept „cursier solar şi animal divin” – precum şi de materialul din care este confecţionată, adică fierul, metal bivalent cu simbol benefic dar şi malefic, prin faptul că din el se fac armele războiului şi ale morţii.

În acest sens, se spune că vechii evrei, la construirea Templului regelui David din Ierusalem, nu au folosit fierul. Templul Cerului din Beijing este înălţat tot în acelaşi mod. În tradiţia românească, la construcţia locuinţelor precum şi a bisericilor din lemn nu se foloseau cuie din fier.

Pe de altă parte, în mitologia română fierul este simbolul puterii, al tăriei şi forţei. Urarea de Anul Nou este elocventă: „sorcova, vesela / să trăiţi / sa-mbătrâniţi / tare ca fierul / iute ca oţelul”.

Se crede că acest metal are un caracter sacral, deoarece după unele teorii, primele obiecte din fier au fost făcute din bucăţi de meteoriţi, aşa- zisele „săgeţi ale fulgerului”.

De fier sunt legate numeroase superstiţii, ce însoţeau omul de-a lungul întregii vieţi.

În Muntenia, „dacă femeia nu putea să nască şi se zvârcolea în dureri, bărbatul ei ocolea casa cu un topor în mână, ameninţând sau împlântând două topoare cruciş, în vreun stâlp al cerdacului, ori într-o grindă, ori in prag”. (Gh. Ciauşanu, Superstiţiile…)

La naştere se pune copilului în leagăn un cuţit, care rămâne acolo până când acesta începe să meargă prin casă de-a buşilea (E. Petrovici, Folclor din Valea Almăjului).

În Banat, când nou-născutul era înfăşat prima oară de moaşe, era legal cu un lanţ de fier „ca să fie tare ca fierul”. (I. A. Candrea, Folclorul medical).

Sursa: Cristea, Iulia Maria. Simbolismul mărțișoarelor tradiționale / Iulia Maria Cristea. // Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri… București, 2007. – P. 75-78.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s