Arhive zilnice: 17 aprilie 2019

Un creştin în infernul atomic


În fondurile muzeului de istorie şi etnografie din Criuleni alături de documentele de arhivă, mărturii, materiale ale epocilor precedente se păstrează şi o fotografie a unui simplu bărbat de prin părţile locului, care a intrat în istoria ţinutului Criulenilor cu şi fără voia sa. Este vorba de Mihai Tudor Botezatu, originar din satul Maşcăuţi, locuitor al orăşelului Criuleni.

cernobalZiua de 3 februarie 1987 nu va fi uitată de acest Om niciodată, de altfel, ca şi celelalte, care au urmat după ea. În acea seară a venit la el acasă un curier de la comisariatul militar cu o citaţie – Patria (adică fosta URSS) îl cheamă la datorie. Mult mai tîrziu a aflat că toate documentele au fost formulate, că „s-a cerut benevol” (vestita formulare rusească – dobrovolino-prinuditelino).

Întra-adevăr, nimeni nici nu l-a întrebat, cum nici n-a ştiut unde era mobilizat. A lăsat acasă soţia cu fiica micuţă de tot fără lemne, cărbuni şi a plecat „benevol”. În localitatea Crasnoznamenca au trecut un control medical superficial, au primit forme militare şi – spre Odessa. Aici fiecare a primit cîte o vaccină sau un drog, dar se simţeau după ea într-o stare ieşită din comun.

Şi au plecat… Au plecat în infern. Îmbarcaţi în maşini militare în oraşul Ivancovo, situat la 30 km de Cernobîl. În jur era o privelişte îngrozitoare. Totul era mort. Populaţia a fost evacuată. Rămăseseră numai un mic număr de bătrâni, care au refuzat să părăsească locurile natale şi au preferat să-şi aştepte ziua de pe urmă.

Membrii grupului de „voluntary”, în care se afla şi Mihai Botezatu, descuiau casele şi scoteau de acolo toată averea, o încărcau în maşini şi o îngropau în pământ la o anumită adâncime, dar tot în zona radioactivă. Spălau casele cu acizi speciali şi dezinfectant: Peste o zi două erau schimbaţi în altă zonă, unde spălau automobilele de radiaţie. Aceşti: martiri primeau zilnic cîte un renghen jumătate, iar în dosarele medicale se indică – 0,3-0,5 rengheni. Potrivit instrucţiei, cine avea deja 24 rengheni trebuia să fie scos din zonă. Însă în majoritatea cazurilor schimbul nu venea, deaccea continuau lucrul tot aceşti nefericiţi. E groaznic să-ţi imaginezi, dar mulţi din ei în total au primit în jurul la 300 de rengheni.

În orele de răgaz erau hrăniţi cu mâncare uscată. Produsele erau pregătite şi aduse din Kiev. Asistenţa medicală era incompetentă. Cînd cineva se adresa cu dureri de cap, ameţeli sau alte dureri, răspunsul era unul pentru toţi: „Nu fi simulant! înainte de a vă aduce aici aţi trecut controlul medical şi eraţi sănătoşi!”.

A ieşit din acest infern, Mihai, la 6 mai 1987 cu sănătatea distrusă la maximum. Au fos: aduşi şi lăsaţi în voia soarţii la Kiev, de unde a venit cu banii lui cu transport de ocazie. Ce-i drept, s-a ales cu o medalie „Uciasnic licvidaţii posledstvii avarii CAĂS” şi cu o diplomă:

«Товарищу Ботезату Михаилу Федоровичу!

Выполняя задание Советского правительства в необычно сложной остоновке, Вы уверенно прошли испытания на мужество и стоикость, проявили высокие морально-политические и психологичесие качества. Глубокое понимание личной отвественности за порученное дело  Вам внести достойный вклад в дело ликвидации аварии на Чернобыльской АЭС

Выражаем Вам сердечную благодарность за образцовое выполнение патриотического долго перед Родиной.

Командир войсковой части

44316, подполковник

А. Сурков

4 апреля 1987 г.»

Odată cu Mihail Botezatu s-au întors acasă şi Valeriu Gudima, Oleg Calinchin, Valeriu Pisari şi Volodea Sîciov, de altfel, tot din părţile Criulenilor. Într-un cuvânt, la Cernobîl moldovenii au fost întrebaţi…

Pe parcurs, conducerea raionului şi a orăşelului l-a lăsat fără atenţie şi ajutor. Cu toate că. Mihai Botezatu era în rînd printre primii de a primi apartament a fost scos tară nici o explicaţie, fiind întrebat şi batjocorit: „Cine te-a trimis la Cernobîl?”. Cu eforturi mari, totuşi, a căpătat 8 foi de ardezie, 300 bucăţi de cărămidă şi doi saci de ciment…

Aceasta este istoria bărbatului de pe fotografie, istoria unui bun creştin revenit din infernul atomic.

„Opinia”, nr. 49 din 22 decembrie 1993

Alexandru Moraru, șef serviciu