Publicat în istoria Basarabiei, istoria românilor, epoca contemporană

De ce a întârziat Italia ratificarea tratatului Basarabiei


Articol scris de conf. univ. dr. SILVIA CORLĂTEANU-GRANCIUC (Institutul de Istorie, Chişinău) pentru revista Magazin istoric, aprilie 2021.

Odată cu recunoaşterea internaţională a U.R.S.S. s-a intensificat dinamica discuţiilor oficialilor români cu Guvernul de la Roma în chestiunea ratificării Tratatului Basarabiei.

Cursul ascendent al raporturilor economice italo-sovietice a determinat o stimulare şi a relaţiilor diplomatice româno-italiene. însuşi Mussolini, într-o scrisoare expediată ministrului italian la Bucureşti, recunoştea, în august 1924, „asiduitatea şi insistenţa diplomatului Alexandru Lahovari, la Roma, în chestiunea Basarabiei. Diplomaţia italiană a urmărit să folosească dificultăţile din raporturile româno-sovietice pentru a restabili relaţiile economice şi comerciale cu Rusia Sovietică, jucând cartea Basarabiei. Prioritar pentru Italia era interesul economic de stat.

După obţinerea recunoaşterii internaţionale în 1924, Uniunea Sovietică devine tot mai agresivă în sfera politicii externe. Sunt lansate zvonuri potrivit cărora Stalin, împreună cu Cicerin, comisarul poporului pentru Afaceri Străine, vor efectua o vizită în Italia.

Conform ştirilor preluate din Daily Telegraph, presa italiană anunţa (mai 1926) „imediata vizită în Italia a lui Cicerin şi Stalin, vizită, care făcea parte din proiectul sovietic de a semna acorduri între Rusia şi ţările nemulţumite de Liga Naţiunilor, cu tendinţe de a constitui o Ligă care va fi contrapusă celei de la Geneva ”. Rusia, anunţa Daily Telegraph, insistă că Italia va adera la o nouă politică de orientare internaţională a Rusiei. Vizita, care nu a avut loc, reliefa interesul sovietic pentru neratificarea de către italieni a Tratatului Basarabie.

Mussolini i-a scris imediat ministrului italian la Moscova, contelui Manzoni, cu un aer de scuze în faţa Rusiei: „în ceea ce-l priveşte pe Cicerin, Comisariatul rus al Afacerilor Străine a fost anunţat de şeful Agenţiei de Ştiri, prin intermediul Ministerului de Externe al Italiei, că în presă s-au strecurat informaţii inexacte şi tendenţioase. Italia nu a făcut niciun pas la Bucureşti referitor la o alianţă militară cu o garanţie a unui status quo teritorial. în acest plan a existat o iniţiativă a României pe care noi am respins-o, limitându-ne la negocieri pentru un viitor acord de prietenie absolut platonic ”.

Tot atunci, U.R.S.S. ducea tratative cu Japonia (care avea interese în Extremul Orient), pentru a o determina să nu ratifice Tratatul Basarabiei (Magazin istoric, nr. 3 – 4/2018). Diplomaţii italieni erau atenţi la ce se vorbea în Ambasada Japoniei la Moscova, infor-mându-l despre acestea cu regularitate pe Mussolini.

UN ACT CONSIDERAT OSTIL RUSIEI

După eşecul Conferinţei de la Viena cu Sovietele (27 martie – 2 aprilie 1924: Magazin istoric, nr. 3/2018), Guvernul României intensifică demersurile pe lângă autorităţile italiene în chestiunea Basarabiei. Au loc un şir de vizite ale reprezentanţilor români în Italia. După vizita lui Alexandru Averescu din primăvara anului 1924, în septembrie acelaşi an 2 fost trimis la Roma Alexan-

dru Constantinescu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, pentru o întrevedere cu Mussolini. în cursul ei s-a convenit ca Mussolini să ia contact cu ambasadorul sovietic la Roma pentru a încerca reglementarea problemei Basarabiei într-un mod amical şi discret. în cadrul unei audienţe, Mussolini i-a declarat lui Alexandru Constantinescu că îşi va ţine cuvântul dat de Italia şi va examina forma legală sub care

va fi efectuată ratificarea Tratatului Basarabiei. Mai mult, s-a oferit să intervină pe lângă Soviete, astfel încât acestea să recunoască unirea Basarabiei cu România. în ce condiţii? Printr-un schimb: Basarabia contra Tezaurului României la Moscova. S-a ajuns până la discutarea unui tratat comercial italo-român, însă, pe întreg parcursul acestor discuţii, la mijloc rămânea aceeaşi dilemă a alegerii între părţile în conflict: România sau U.R.S.S.

Discuţiile privind semnarea unui acord cu România au fost purtate până în 1926, când un proiect de tratat a fost conceptualizat de jure şi de fado. Mussolini, îngrijorat de situaţie, dar mai ferm, îi scria contelui Manzoni la Moscova, în septembrie 1926: „Pot să vă spun că Acordul politic italo-român este ca şi semnat şi va fi în scurt timp parafat la Roma. Importanţa politică a acestui Acord este evidentă. Este un alt pas pe care Italia îl întreprinde în Bazinul Dunărean, pentru a-şi afirma nu doar existenţa, dar şi forţa şi prestigiul său, aşa cum acest Acord are integrate elemente de ordin economic în relaţia cunoscută a împrumutului de 200.000.000 de lire. Spinoasa chestiune a Basarabiei a rămas însă în suspans. Averescu, deşi era profund mâhnit, nu a insistat. Dar, între timp, eu sunt determinat să ratific Tratatul Basarabiei dacă ajung să obţin o bună contrapartidă din partea României. Raţionamentele care mă conduc să iau această decizie sunt multiple şi vreau să le rezum într-o mică schemă. In primul rând, este vorba de loialitatea internaţională. Aşa cum un reprezentant al Italiei a semnat un Acord atunci, este obligat să onoreze această semnătură prin ratificarea obligatorie. Se poate întârzia, dar nu se poate evita. în al doilea rând, dacă Averescu se întoarce la Bucureşti cu promisiunea mea referitoare la ratificare, el va obţine un succes enorm şi poziţia sa politică şi cea personală se vor fortifica grandios. Aceasta ne convine, deoarece Averescu este un prieten sincer al Italiei. în ceea ce priveşte angajamentele noastre faţă de Rusia există asigurări verbale, dar nu există niciun angajament formal. întârzierea de către noi a ratificării [Tratatului Basarabiei] a fost un test al fidelităţii oferit Rusiei, dar rezultatele testului nu au fost cele aşteptate. în ultima perioadă Rusia se poartă absolut negativ faţă de Italia şi prin refuzul de a înregistra compania CICEn[Compania Italiană de Comerţ Extern – n.n.], şi prin propaganda ostilă regimului fascist, care s-a intensificat. Poliţia a descoperit dovezi în sediul unei reprezentanţe comerciale ruse din Milano. Guvernul rus, astfel, nu a demonstrat fidelitate în acorduri. E mai bine deci să fii atent faţă de un guvern prietenos, român, decât faţă de un guvern ostil rus. Astfel, ratificarea italiană va constitui un act de loialitate internaţională, deoarece ori se retrage semnătura de pe Tratat ori se ratifică semnătura deja prezentă, şi aceasta nu schimbă cu nimic starea de fapt a Basarabiei. Poate că anunţul ratificării italiene va determina o criză în raporturile italo-ruse. Doresc să cunosc care ar putea fi consecinţele acestei deteriorări.

Răspunsul oferit a doua zi de Manzoni a fost: „Criza va fi gravă, aş spune mortală, chestiunea Basarabiei, aş spune cu regret, este unica chestiune vie între Italia şi Rusia în aceste momente. Ratificarea va fi considerată de Rusia un act ostil din partea Italiei.

O ATITUDINE MODIFICATĂ

Chiar dacă ambasadorul Italiei la Moscova a expediat acest răspuns în cheie negativă, Mussolini luase deja decizia. De menţionat că până a ajuns Mussolini la această concluzie au avut loc un şir de întruniri şi s-au înregistrat lungi schimburi de scrisori între diplomaţii români şi cei italieni. Relevante pentru primăvara anului 1925 sunt cele între ministrul Afacerilor Străine, I<G. Duca, şi ministrul italian la Bucureşti, baronul Pompeo Aloisi, în cadrul cărora oficialul român a insistat asupra ratificării Tratatului Basarabiei. La aceasta Aloisi a răspuns că nu considera oportună ratificarea Tratatului, invocând diverse pretexte, între care faptul că „România boicotează Italia în rezolvarea mai multor chestiuni, inclusiv financiare. După dezbaterile din Parlamentul României în această chestiune, a urmat un schimb de scrisori oficiale între Bucureşti şi Roma. în vara anului 1925, au avut loc mai multe vizite ale reprezentanţilor români în Italia, inclusiv a regelui Ferdinand.

Schimbarea raportului de forţe în Europa, tratatul româno-francez (1926), criza NEP-ului, agresivitatea U.R.S.S. în plan internaţional, scăderea dinamicii relaţiilor economice ale Italiei cu Rusia şi, totodată, creşterea puterii politice a lui Mussolini şi a partidului său, apropierea româno-italiană au putut determina Italia să ratifice Tratatul Basarabiei. Mussolini fusese profund indignat şi de faptul că Guvernul sovietic refuzase să înregistreze compania italiană CICE. Conducătorul companiei CICE, Franco Ma-rinotti, susţinător convins al lui Mussolini, atât politic, cât şi financiar, reuşise să construiască relaţii comerciale cu Rusia bolşevică încă din 1921. Până la Revoluţie fusese angajat al Filialei CICE la Moscova, în 1921 exportase în Rusia produse ale mai multor companii din cadrul CICE: Fiat, Pirelli, Marelli, Tosi, Lanificio Rossi, Linificio e Canapificio Nazionale. Către 1925 – 1926, ca urmare a crizei NEP-ului şi a politicii externe agresive promovate de U.R.S.S., companiile din cadrul CICE au întâmpinat dificultăţi pe teritoriul sovietic. După ce autorităţile U.R.S.S. au refuzat să înregistreze compania, Mussolini s-a îndreptat spre alte pieţe de desfacere.

Atitudinea diplomaţiei italiene faţă de relaţiile cu România s-a modificat, inclusiv în chestiunea Basarabiei. S-a pus în discuţie încheierea unui tratat comercial româno-ita-lian, negocierea taxelor la produsele italiene, obţinerea de la Guvernul italian a unui împrumut. în urma tratativelor financiare a fost obţinut un împrumut fără dobândă din partea Romei (în materiale) în valoare de 200 de milioane de lire (cu o atacării României de vecinii revizionişti, Italia era dispusă să-i acorde numai un ajutor diplomatic şi politic. în varianta publicată, Acordul de prietenie nu includea nicio aluzie la Tratatul Basarabiei, dar era de la sine înţeles că Guvernul italian prefera să procedeze gradual, realizând perfect că în această ecuaţie era implicată U.R.S.S., extrem de sensibilă la problema Basarabiei. Chiar în ziua semnării Tratatului de prietenie cu România, Mussolini i-a scris regelui Victor Emanuel al IlI-lea: „Astăzi am semnat cu generalul Averescu Acordul de prietenie italo-român. Conţinutul lui va fi publicat mâine. La acest Acord am anexat două scrisori care revigorează chestiunea ratificării Tratatului Basarabiei. Acestea vor permite Italiei să joace «cartea rusă». De asemenea, va fi publicat doar un protocol de ordin economic. în întregime, Acordul de prietenie trebuie considerat un pas pozitiv în penetrarea italiană în Bazinul Danubian şi deschide noi oportunităţi economice între aceste două ţări. Averescu este un prieten sincer al Italiei, în pofida polemicii jurnalistice care nu conţine nimic special şi probatoriu”.

Publicarea în presă doar a Acordului de prietenie, fără scrisorile însoţitoare care dau explicaţii asupra ratificării Tratatului Basarabiei, fără vreo aluzie la ratificarea documentului, a provocat critici dure din partea unor dobândă de 7%). în schimb, societăţii italiene AGIP i s-a promis, pentru a fi exploatate, câteva perimetre petrolifere din România. Mai rămâneau încă nerezolvate unele chestiuni, între care şi problema Tratatului Basarabiei.

O CHESTIUNE DE TIMP ŞI DE OPORTUNITATE

La 16 septembrie 1926 a fost semnat Acordul de prietenie şi colaborare româno-italiană (ratificat la 18 iulie 1927), care nu făcea referiri Ia eventuala ratificare a Tratatului Basarabiei, însă aşeza relaţiile diplomatice şi comerciale între România şi Italia pe coordonatele unei colaborări eficiente. Italia nu s-a angajat să acorde un sprijin militar României în cazul în care ar fi fost atacată de U.R.S.S. în eventualitatea ziare româneşti. Presa românească s-a aruncat asupra lui Averescu, cea italiană a rămas deziluzionată. Agenţia naţională de ştiri italiană „Ştefani” a publicat un articol despre Acordul de prietenie dintre România şi Italia, inclusiv despre schimbul de scrisori dintre Mussolini şi Averescu, în care se menţiona că problema ratificării Tratatului Basarabiei (întrebare pusă de Averescu la întâlnirea cu Mussolini) rămânea pentru Italia o chestiune de timp şi de oportunitate.

Presa sovietică a publicat dezaprobarea Guvernului U.R.S.S. faţă de Acordul de prietenie româno-italian. A fost criticat personal liderul fascist Benito Mussolini, ziarele sovietice demarând o campanie antiitaliană. La 10 ianuarie 1927, Lev Kamenev, viitorul ambasador sovietic la Roma, a avut o lungă întrevedere, între patru ochi, cu ambasadorul Italiei la Moscova, Gaetano Manzoni. In amplul raport expediat Romei, contele Manzoni scria că a făcut tot posibilul să-l convingă pe Kamenev că din 1920 unica problemă diplomatică între U.R.S.S. şi Italia era că diplomaţia italiană nu a fost înţeleasă corect de Soviete, subliniind, totodată, că de semnarea Acordului italo-român se făcea responsabilă Rusia însăşi, prin atitudinea rezervată faţă de relaţiile economice italo-sovietice.

Roma, în schimbul ratificării Tratatului. îi va cere în scurt timp lui Alexandru Averescu o eventuală reapro-pierc a României de Bulgaria şi Ungaria şi chiar va încerca să precizeze care ar fi „compensaţiile politice pe care România ar putea să le ofere Italiei, drept răsplată pentru riscurile pe care şi le asumă, care vor fi sacrificiile economice şi culturale ale României versus Italia”.

UN SEMN DE SIMPATIE

După vizita la Roma, la 30 ianuarie 1927, a demnitarului Mihail Manoilescu, sub pretextul unor negocieri comerciale, dar de fado pentru a discuta cea mai importantă problemă a relaţiilor diplomatice, ratificarea Tratatului Basarabiei, şi după un contact cu mareşalul Pietro Badoglio, care deja efectuase o vizită la Chişinău. Soroca şi Tighi-na, încă din noiembrie 1926, Manoilescu a primit asigurarea că acordul va fi ratificat, ceea ce s-a şi întâmplat peste cinci săptămâni.

Un detaliu impresionant şi sensibil ne oferă corespondenţa primită de Mussolini din Basarabia, la 7 ianuarie 1927, legată de vizita mareşalului Pietro Badoglio la Chişinău şi în alte oraşe basarabene. Această vizită oferea speranţe mari românilor cu privire la ratificarea neîntârziată a Tratatului Basarabiei de Italia. Cu ocazia vizitei mareşalului Badoglio la Chişinău, la 9 noiembrie 1926, la gara feroviară l-au întâmpinat oficialităţile oraşului, dar şi o delegaţie de primari din comunele judeţului Lăpuşna. După întâmpinarea înaltului oaspete cu pâine şi sare, primarul comunei Nemţeni, plasa Bujor, a ţinut un discurs în limba italiană în care a exprimat gratitudine „înaltului oaspete, care, în calitate de reprezentant al Guvernului Italiei, este acum, aici, cu noi, în inima Basarabiei şi mai mult, această vizită reprezintă un semn de simpatie din partea surorii mai mari Italia”.

După întoarcerea lui Badoglio la Roma, pe adresa Iui Mussolini a fost trimisă o scrisoare de gratitudine, în care se relata emoţia întâlnirii cu reprezentatul prim-ministrului italian, la Chişinău. In plicul ce conţinea scrisoarea amintită a fost inserată fotografia de grup din momentul întâlnirii la gară şi textul discursului, în italiană, citit de primarul comunei Nemţeni. Scrisoarea arată odată în plus dorinţa românilor basarabeni de a trăi împreună cu toţi românii din România, dar, totodată, presupunem, că cei care au organizat expedierea acestei scrisori direct lui Mussolini au încercat, printr-un act de diplomaţie populară sinceră, să atenţioneze conducerea Italiei asupra necesităţii de a-şi respecta cuvântul dat de a ratifica Tratatul Basarabiei.

Tratatul Basarabiei a fost ratificat de Parlamentul Italiei la 8 martie 1927, reaşezând relaţiile româno-italiene într-o nouă albie, în conformitate cu normele dreptului internaţional. Tergiversarea italiană arată că problema ratificării Tratatului a constituit un punct important de interes şi dispută în relaţiile româno-sovieto-italiene. După o serie de înţelegeri cu Sovietele în scopul valorificării oportunităţilor economice pe piaţa din Răsărit, dar care nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor Romei, Italia, într-un final, şi-a onorat semnătura pe documentul de la Paris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s