Publicat în ghid turistic, mănăstirile din Republica Moldova, Republica Moldova

Cartea 99 de atracții turistice din Republica Moldova scrisă de jurnalistul Vadim Șterbate: recomandare de carte


Șterbate, Vadim. 99 de atracții turistice din Republica Moldova / Vadim Șterbate. – Chișinău : Prut Internațional, 2019. – 228 p.

„Între Nistru și Prut avem sute de atracții turistice care așteaptă să fie cunoscute, în primul rând cei de acasă. Potențialul unora dintre acestea a început să fie valorificat, altele încă așteaptă investitori entuziaști și promovare creativă” afirmă autorul cărții, Vadim Șterbate în Cuvânt-înainte.

Informațiile sunt împărțite pe următoarele criterii:

Atracții turistice inedite;

Lăcașuri de cult;

Monumente medievale;

Muzee;

Peisaje pitorești;

Pe urmele înaintașilor;

Vinării.

Cartea poate i consultată în sala de lectură a bibliotecii noastre, dar și în filiale.

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, ORE DE LECTURĂ

Ziua Internațională a Cititului cu Voce Tare (Citim împreună) la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău


Maria Pilchin scrie în volumul publicat de BNRM, „Lectura și Scările”, p. 60-61: „Internetul conține lucruri diferite în sens axiologic. Nu ezităm să folosim blogul pentru a îmbogăți activitatea de pe rețelele sociale cu postări în format lung și să utilizăm rețelele sociale pentru a promova blogul și a cultiva o lectură virtuală a unor texte mai extinse cu un conținut care ar solicita o pregătire umanistă mai profundă în domeniu. Texte critice, prezentări de carte, sinteze despre un anumit gen literar apărut într-un anumit an, cronici de carte ș.a. – sunt cele pe care le promovăm prin intermediul acestuia.

În ultimii doi ani, de Ziua Internațională a Cititului cu Voce Tare (Citim împreună), am organizat lecturi publice în instituția noastră. În 2019, am invitat opt prozatori (din Republica Moldova și din România) care au citit din textele marilor prozatori universali. Evenimentul a fost transmis live de Radio Europa Liberă Moldova pe pagina de Facebook. În 2020, au fost invitați poeți din cadrul cenaclului Republica coordonat de scriitoarea Moni Stănilă. Biblioteca a promovat evenimentul pe rețele.

Și poeții de la atelierul „Vlad Ioviță”, coordonat de Dumitru Crudu, au făcut lecturi publice. Totodată, au fost înregistrate lecturile din timpul lansărilor și întâlnirilor cu scriitorii. În cadrul acțiunii „101 povești cu Maria Bivol” (martie-mai 2020) au fost postate timp de trei luni, zilnic, lecturi din poveștile lumii. Am organizat lecturi poetice cu scriitorii de Ziua Europei, este vorba despre scriitori din Republica Moldova, România și Franța. Pe 1 iunie 2020, am organizat pe pagina de Facebook a filialei un eveniment de lectură publică a copiilor despre copilărie. Pe 2 iulie, de Ziua Comemorării lui Ștefan cel Mare și Sfânt – un eveniment pe Zoom cu copii care au recitat poezii dedicate voievodului. Impactul este asigurat de cei aproape 10 K de urmăritori (10 000 de persoane fizice sau juridice) și de grupul adiacent Biblioteca Online (1.3 K membri).”

Publicat în istoria Basarabiei, istoria românilor, epoca contemporană, personalităţi istorice

Chișinăul în memoriile Reginei Maria


Regina Maria a României a fost una din multitudinea de personalități care au îndrăgit nespus de mult „orașul din piatră albă”, ea ne-a lăsat numeroase însemnări despre Chișinău în jurnalele ei, în care apreciază frumusețea acestuia și desigur bunătatea și ospitalitatea cu care a fost întâmpinată de băștinașii de aici. În acest articol sunt doar câteva din însemnările reginei făcute în timpul primei vizite regale din Basarabia din luna mai 1920.

Joi 20 mai 1920 regele și regina împreună cu principesa Elisabeta au avut parte de o primire călduroasă la Chișinău, despre aceasta regina mărturisește ca fiind neobișnuită și cu mult fast. De dimineață familia regală a participat la slujbă în incinta Catedralei, despre care regina scria „o imensă biserică ieșind în evidență într-o mare grădină publică… este frumos proporționată, dar n-are nimic atrăgător ca arhitectură, cu excepția mărimii impresionante”. Regina remarcă stilul și tradițiile rusești în privința ordinii și fastului bisericesc. După slujbă regina a participat la paradă, ulterior  s-a întâlnit cu autoritățile  la primărie. Cuplul e însoțit de demnitarii de rang înalt: ministrul Alexandru Averescu și directorul Poliției și Siguranței Generale Romulus P. Voinescu. O altă carte poștală imortalizează alaiul în fața Palatului Mitropolitan, fixând segmentul de timp în care cuplul regal urmărește, de pe o scenă improvizată cu baldachin de catifea, ghirlande de flori și însemnele Casei Regale, ceremoniile organizate în onoarea lor. Înainte le defilează elevii instituțiilor de învățământ și soldați din unitățile militare. Poate nu întâmplător, de aici încolo, pe acest loc de vizavi de Arcul de Triumf, de pe scene improvizate, cu sau fără tribune, vor ține să își demonstreze autoritatea reprezentanții tuturor puterilor, de la regii României, la conducătorii sovietici și președinții republicii post-sovietice


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 350.

 În aceleași notițe, Regina și-a exprimat primele impresii despre oraș: “…străzile erau înțesate de o mulțime entuziasmată…fără îndoială, pământul este românesc, iar populația este românească”. A doua zi, vineri, 21 mai 1920, familia regală a asistat la un parastas, oficiat de Mitropolitul Gurie în Catedrala din Chișinău, în memoria ostașilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial, apoi s-au îndreptat spre Casa Eparhială, care se afla vis-à-vis de Porțile Sfinte de pe str. Alexandru cel Bun, unde au vizitat Muzeul Bisericesc, administrat de Iosif Parhomovici. După prânz, suita regală a vizitat Spitalul din Costiujeni, apoi Regina Maria a vizitat spitalul evreiesc, căminul orfanilor de război și Școala eparhială de fete. Suveranii au primit diverse cadouri: platouri simbolice din argint, o icoană, iar Principesa Elisabeta un șirag de perle. Seara, după mai multe vizite la instituțiile emblematice ale Chișinăului, în sala Cercului Cultural s-a dat un banchet unde regele Ferdinand a ținut un emoționant discurs în care a vorbit despre primirea călduroasă făcută și despre bucuria de a se afla împreună cu regina la Chișinău, „capitala unuia din frumoasele ținuturi care s-au unit pe veci cu Regatul Meu”. Scriind în jurnal despre organizarea banchetul de seară, regina Maria, chiar încercând să nu fie arogantă a izbucnit: „Banchetele întotdeauna mă duc la disperare, acesta a fost însă cel mai rău pe care a trebuit să-l suport… A fost o adunare imensă, urâtă și îngrozitor de neomogenă… Muzica a fost asurzitoare, servirea lentă, mâncarea așa-și așa, oaspeți neinteresanți, florile ofilite, lumina insuficientă”. Detestând banchetul, regina concluzionează că „întreaga demnitate regală a fost ignorată – nu voit, ci din pricina lipsei de maniere și de tradiție”.



Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 351.

Următoarea zi, vineri, 21 mai 1920, a început tot la catedrală cu oficierea de către arhiereul Gurie a unui parastas pentru toți soldații căzuți război. Regina Maria, după cum scrie în jurnal, s-a rugat pentru vărul Nicky și familia lui. Deși de la moartea țarului Nicolae al II-lea se împlinea aproape doi ani, regina și-a amintit în acea zi de soarta romanovilor și a recunoscut meritele fostului imperiu în ceia ce a văzut la Chișinău, dar în același timp regina a accentuat caracterul românesc al ținutului dintre Prut și Nistru: „Fără îndoială teritoriul este al Români­ei, cu populație românească, dar Rusia fiind imensă și bogată a investit bani în el și a con­struit edificii mai mari, mai bogate, mai solide decât am fi putut face noi, vecinii mai săraci”. Continuând gândul, regina își amintea că încă din copilărie a fost atrasă de lucrurile ru­sești: „Ceva moștenit în mine a iubit fastul, amploarea și profunzimea Rusiei. Am văzut Rusia în fragedă tinerețe, când era magnifi­că, și port în suflet această nostalgie”.

Cu ocazia unor reprezentații ale școlilor la teatrul de vară, regina reflecta în jurnal despre schimbările ce au avut loc aici în ultimii ani: „Acum doi ani toate școlile erau rusești, acum româna este obligatorie și s-au obținut deja rezultate uimitoare”. Maria admite că metodele aplicate de noua administrație au fost prost gândite, aspre și au creat puțină dezordine, dar crede că locuitorii simt un „contrast fericit cu ceea ce înseamnă Rusia acum”. În după-amiaza zilei au urmat vizite la diverse instituții, iar seara s-a încheiat cu un nou banchet, de data aceasta mai bine organizat, după aprecierea reginei.


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 352.

În a treia zi, au fost primiți călduros de evrei în sinagogă, apoi au vizitat bisericile greacă, catolică, protestantă și armeană: „ Fiecare instituție vrea să fie vizitată, fiecare naționalitate vrea să i se acorde atenție”, scria regina. Și tot din însemnările reginei aflăm că, în ziua plecării, oamenii au venit din toate părțile să-și ia rămas bun de la familia regală și să o roage, cu lacrimi de fericire în ochi, să revină la Chișinău cât mai curând posibil. Începând cu acel an și până în 1944, Liceul nr. 1 de fete a fost numit în cinstea Reginei Maria, la fel și fosta stradă Zolotaia.

Tot în a treia zi, vineri, 22 mai, Regina Maria și Principesa Elisabeta vizitează Ospătăria Populară, unde au fost întâmpinate de părintele Vasile Guma. Înalții oaspeți au rămas plăcut surprinși și și-au exprimat bucuria de a se găsi în sânul acestei instituții de binefacere de felul acesta.

Vizita familiei regale la Chișinău avea caracterul simbolic al prezenței autorității regale românești în Basarabia. Ca să facă „fericită cât mai multă lume”, își nota regina, membrii augustei familii au acceptat să fie găzduiți în trei conace diferite. Regele a luat reședință la primarul Vasile Anghel, regina Maria a fost primită de familia Pantelimon Sinadino, iar principesa Elisabeta a stat în casa boierului Paul Gore.

În perioada petrecută în Chișinău, între 20 și 23 mai 1920, Regina Maria a dorit să cunoască cât mai mult din problemele Chișinăului. Orașul ducea lipsă de politici publice de integrare în sistemul românesc. Regina a început să viziteze orfelinatul de copii al orașului, spitalul evreiesc, căminul invalizilor de război, Ospătăria populară pentru hrănirea celor nevoiași, Liceul nr. 1 de Fete, Conservatorul, școala de țesătoare, sinagoga și bisericile de confesiune grecească, catolică, protestantă și armeană. 

Regina a urmărit cu mare atenție dificultățile și, pe alocuri eșecul, în administrarea Basarabia. Situația din Basarabia era și mai complicată. Minoritatea rusă propaga în spațiul public idei separatiste și revoluționare, semănând neîncredere în autoritatea și legitimitatea statului român. Numeroși evrei aderau la ideile comuniste și bolșevice, iar administrația românească era acuzată de corupție și incapacitate organizatorică. „Cred că asperitățile au început să dispară și că administrația noastră, cu toate că este puțin în dezordine și prost concepută, reprezintă oricum un contrast fericit cu ceea ce înseamnă acum Rusia și că locuitorii de aici simt asta.”


Orașul a plăcut reginei foarte mult, a impresionat-o îndeosebi stilul rusesc în arhitectură: “Am fost pretutindeni deosebit de  impresionată de clădirile rusești, care, în raport cu ale noastre, sunt mai frumoase și mai mari. În general, orașul e larg și arată bine.” „Întreaga atmosferă a fost caldă și de adevărată simpatie reciprocă și când, în final, a venit ora despărțirii, am simțit că orașul ne-a îndrăgit din felul entuziast în care ne-au condus la plecare. Am avut plăcutul sentiment că ne-au acceptat și că acum ovațiile nu mai erau un lucru aranjat, pentru că oamenii veneau bucuroși din toate părțile să ne salute și să-și ia un afectuos rămas bun cu multe lacrimi și rugăminți de a reveni cât mai curând posibil.”

În seara de 22 mai 1920 Regele Ferdinand I şi Regina Maria au plecat din Chişinău. Pe parcursul zilei de 23 mai, fiind o zi frumoasă de duminică, înalţii oaspeţi au vizitat Basarabeasca, colonia elveţiană Sabo, coloniile germane Leipzig şi Tarutino, Valul lui Traian, Cetatea Albă, Arţizul şi Bolgradul.

Pe data de 8 octombrie 1925 la Chișinău, se deschide prima Expoziție a Basarabiei la care a participat familia regală în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, primului ministru I. Brătianu, altor membri ai guvernului și delegaților din orașele și satele din Basarabia.

La 30 mai 1927, după o vizită la Iași, unde a fost inaugurat Monumentul Unirii realizat de principesa Olga Sturdza, Regina Maria ajunge și la Chișinău pentru a participa la ședința Ligii Femeilor Române. Însoțită de fiica cea mică, principesa Ileana, regina e întâlnită călduros în toate gările de pe traseul de la Iași, iar în Chișinău, după cum scrie în jurnal, părea că întreg orașul ieșise să le salute și au fost încărcate cu flori și petiții. În afară de ședința Ligii de la primărie, programul vizitei a fost unul deja obișnuit: „slujbă frumoasă la catedrală în buna și vechea tradiție rusă” și un tur al orașului cu vizite pe la instituții și școli. Seara oaspeții regali au mers la teatru unde a fost organizată o reprezentație de cântece și dansuri românești urmată de o vizită la Domeniile Coroanei. În timpul plecării la oră de seară, regina e surprinsă din nou de mulțime, ovații și o „colosală manifestație de rămas-bun” la gară. Era ultima vizită în Basarabia în calitate de regină a Mariei, peste câteva săptămâni, regele Ferdinand I Întregitorul avea să se stingă la Castelul Peleș din Sinaia, lăsând tronul nepotului său de numai 5 ani, Mihai I.


Bibliografie

Maria, Regina României, Însemnări zilnice, traducere de Sanda Racoviceanu, vol. II, Editura Historia, București, 2006

Regina României Maria, Însemnări zilnice, vol. II, București, 2006

Ziua Mare”, În:  Бессарабiя, nr. 111, 19 mai 1920

„Cuvântarea M.S. Regelui Ferdinand”, Sfatul Țării, 22 mai 1920, 610, Chișinău

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, EXPOZIȚII DE CARTE, INTRĂRI NOI, istoria Basarabiei, istoria românilor, epoca contemporană, istoria românilor, epoca medievală, istorie, istorie: Evul Mediu

Cărți noi de Istoria Românilor și Istoria Basarabiei : iulie 2021


Constantin, Rezachevici. Ștefan cel Mare și războaiele sale. Vol. 1 – Chișinău : Editura Cartdidact, 2019. – 607 p.

Acest volum adună pentru întâia oară 73 de studii și articole de istorie militară, risipite prin diverse volume și periodice, unele dintre ele greu de procurat,  care au apărut de-a lungul a peste 150 de ani, începând cu studiile lui M. Kogâlniceanu. Astfel, readucem în fața istoricilor  și  iubitorilor  istoriei neamului aspecte militare  (organizare, cetăți, armament, steaguri, bătălii, tactici și strategii etc.) fără de care istoria lui Ștefan cel Mare și a Moldovei din vremea sa nu pot fi pe deplin înțelese într-un Ev Mediu în care oastea reprezenta  una din cele mai însemnate instituții ale statului.

Astfel, volumul se constituie ca o privire retrospectivă de ansamblu a evoluției istoriografiei privitoare la acțiunile militare ale lui Ștefan cel Mare și ale organizării întregului sistem ostășesc al Moldovei în epoca sa, reprezentând, din acest punct de vedere, o noutate bibliografică valoroasă și multașteptată atât de specialiști, precum și de toți iubitorii de istorie. 

Mihai, Tașcă. Basarabia – pământ românesc. Vol. 4 : antologie – Chișinău : Editura Serebia, 2019. – 684 p.

Volumul al IV-lea al Antologiei „Basarabia – pământ românesc” din Colecția „100 de cărți despre Basarabia la 100 de ani de la Unire” este dedicat omului de cultură, știință și spiritualitate românească de origine basarabeană – preotului Paul Mihail (29.06.1905-11.10.1994).

Referințe la personalitatea lui Paul Mihail și opera acestuia se conțin în cele mai prestigioase lucrări consacrate istoriei ecleziastice, în descrierile patrimoniului cărturăresc și documente vechi ale Moldovei și Basarabiei din sec. al XIX-lea – începutul sec. XX.

Acest volum apare la 125 de ani de la naștere și 25 de ani de la trecerea preotului Paul Mihail la cele veșnice.

Alesandru, Duțu. Armata română de la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut (1941-1944) – Chișinău : Editura Cartdidact, 2020. – 468 p.

În ediția a doua autorul a completat semnificativ unele capitole cu noi informații referitoare la eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța, la luptele Armatei Române pentru cucerirea Odesei, a explicat cauzele apariției unor neînțelegeri, iscate între militarii români și cei germani și aduce noi detalii importante privind înfrângerea în bătălia de la Stalingrad. Alesandru Duțu a inclus Cronologia evenimentelor desfășurate în perioada 26 iunie 1940 – 26 iulie 1941 și a prezentat o galerie a generalilor români arestați, judecați și condamnați în perioada 1944-1964.

Cartea prezentată, „Armata Română de la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut (1941-1944)” este o contribuție semnificativă la problematica participării României în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind de un real folos specialiștilor în domeniul istoric-militar. Prin limbajul ușor accesibil, lucrarea poate fi consultată atât de studenți, masteranzi, profesori, cât și de publicul larg de cititori. prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.

Ion, Eremia. Relațiile externe ale Țării Moldovei în documente și materiale (1360-1858) – Chișinău : Editura Cartdidact, 2020. – 942 p.

Volumul conține peste 500 de documente și materiale selectate din diferite ediții publicate pe parcursul timpului, unele dintre ele fiind o raritate bibliografică. Pentru a ușura accesul la sursele respective, toate documentele au fost publicate în limba română.

Documentele incluse reflectă situația politică externă a Țării Moldovei de la prima amintire a acesteia în sursele istorice (1360) și până la Unirea Țării Moldovei și a Țării Românești în ianuarie 1859. Volumul este însoțit de un amplu studiu introductiv în care se face o analiză minuțioasă a principalelor tendințe ale istoriografiei contemporane referitoare la relațiile Țării Moldovei cu Ungaria, Imperiul Otoman, Polonia, Hanatul Crimeii și Rusia.

Pentru a ușura munca cititorului, volumul este însoțit de o bibliografie de unde s-au selectat documentele incluse în volum, indice de nume, indice geografic, și glosar. Volumul poate fi utilizat de către cercetătorii științifici, dar și de un cerc larg de cititori, interesați de problemele istoriei Țării Moldovei.

Titu, Maiorescu. Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I. Vol. 1 (1866-1876) – București : Editura Albatros, 2001. – 363 p.

În publicarea de față discursurile parlamentare ținute în timp de 25 de ani, adăugându-se câteva priviri asupra istoriei noastre contemporane, nu pot justifica o asemenea politică a României de la 1866 încoace.

Deosebitele faze ale acestei dezvoltări petrecute într-un stat  constituțional au avut neapărat răsunetul lor în dezbaterile parlamentului și dacă se reproduc aici discursurile cu care am participat la acele dezbateri, ele vor să servească numai ca niște documente vii pentru caracterizarea mai exactă a unei întregi transformări a opiniei publice.

Schimbarea cugetelor în decursul a 30 de ani se poate observa proeminent din 1866 până în 1896.

Paul, Gore. „Plebiscitul în Basarabia” și alte scrieri – Chișinău : Editura Știința, 2020. – 256 p.

Ediția cuprinde pagini din opera istoricului și publicistului Paul Gore (1875-1927): studii și articole (Plebiscitul în Basarabia, Administrarea și Zemstvoul, Răzășii, Ștefan Alexandrovici, „voievodici voloșschii”. Schiță istorico-genealogică, Alecsandri și Basarabia, Anexarea Basarabiei, Populația Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale rusești, Arhivele, Ioan Brătianu ș.a.), corespondența cu Ioan Bianu și Nicolae Iorga, câteva texte, semnate de Nicolae Iorga, Gala Galaction, Simion Mehedinți, Sever Zotta și Gheorghe Bezviconi, care evocă figura acestei personalități de excepție în viața social-politică și cultural-științifică a Basarabiei de la începutul secolului XX. O serie de imagini fotografice care însoțesc textele completează informația despre cărturar și opera sa.

Volumul, ca și întreaga Colecție „Pagini despre Basarabia”, este destinat cercetătorilor literari, istoricilor, jurnaliștilor, studenților și profesorilor, celor interesați de istoria Basarabiei.

Yvonne, Blondel. Jurnal de război (1916-1917) : Frontul de Sud al României – București : Editura Institutul Cultural Român, 2005. –  416 p.

Un veritabil document istoric, jurnalul lui Yvonne Blondel oferă, prin însemnările-i zilnice, o imagine asupra frontului sudic al României în 1916-1917, fără complezență nici pentru bulgari, care s-au dovedit, cu ocazia acestei revanșe, deosebit de cruzi față de români, nici pentru cadrele armatei române și politicieni. Ea povestește suferințele zilnice ale simplilor soldați și ale civililor rătăcind pe drumuri, pentru care trebuie să lupte din greu, cu firea ei încăpățânată, spre a-i aduce în spitalele improvizate. Câteva întâlniri neașteptate pe frontul Balcanilor, cu scriitorul Robert de Flers de exemplu, amintiri legate de viața de la Curte și de vizitele regelui în provincie pe timp de pace adaugă contrapuncte interesante firului dramatic al mărturiei sale.

Larisa, Turea. Cartea foametei, ed. a III-a– Chișinău : Editura Cartier, 2021. – 560 p.

Nu sunt multe cărți de istorie românească a căror lectură oripilează, zguduie, te întorc pe dos azvârlindu-te în mizantropie.

(…) Dar cercetarea Larisei Turea impresionează pentru că pornește, ca orice investigație veritabil asumată, dintr-o împrejurare de viață… Adevărată carte de sertar, investigația s-a articulat în ultimul deceniu de existență al sistemului patronat de Kremlin și cuprinde transcrierile după mărturiile culese de Larisa Turea, un grupaj semnificativ de documente oficiale, de stat și de partid, referitoare la foametea prin care Stalin a pedepsit Moldova întoarsă la soviete pentru cooperarea ei cu armatele române în 1941-1944, și un mănunchi de fotografii de epocă, profund evocatoare și ele.

Greu de cuprins în câteva cuvinte atrocitatea zguduitoare a paginilor narative în care supraviețuitorii amintesc împrejurările de după război. Dar și mai teribilă este alăturarea lor de documentele cuprinzând formulări stereotipe, diagnoze medicale (distrofie, dizenterie) și mai ales, tabele cu cifre. Decesele au depășit în total cifra de 250.000 de oameni, multe cadavre au ajuns neidentificate în gropi comune, iar altele au fost, devorate de membrii familiei proprii, amenințați cu extincția”.

Publicat în literatura romana, revistă bibliografică virtuală

Seria Alina Marinescu (în 4 volume) de Monica Ramirez


Monica Ramirez s-a născut la 6 iulie 1970 în București. Este o scriitoare română de literatură de spionaj și thriller. A debutat în Statele Unite, unde a publicat inițial sub pseudonimul Monica Danețiu-Pană. Cea mai cunoscută operă a ei este seria Alina Marinescu care cuprinde șase volume. Monica Ramirez (pe numele de fată Danețiu) s-a născut pe 6 iulie 1970 la București, într-o familie de dansatori și sportivi. În 1988 a absolvit secția coregrafie a Liceului de Artă George Enescu și a ajuns să danseze pe scena Operei Române și la Operetă. A plecat în Olanda, unde a trăit cinci ani la Amsterdam și, ulterior, s-a angajat în corpurile de balet de pe vasele de croazieră. Într-unul dintre voiaje l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, Sergio Ramirez. Cei doi s-a căsătorit în anul 2000 în Florida și s-au stabilit în California.

În cei 12 ani petrecuți în SUA, Monica Ramirez a născut 4 copii și a scris o serie de cărți. A absolvit Belford University din California cu o diplomă de Creative Writing și a devenit membră a Espionage Writers of America. Revenită în țară, a intrat în Romanian Crime Writers Club și s-a implicat în munca de editor, traducător și jurnalist.

Majoritatea cărților Monicăi Ramirez combină teme din cea de spionaj și thriller, uneori cu accente romance.

Revistă bibliografică virtuală

În colecția Bibliotecii Centrale sunt doar primele 4 volume a seriei Alina Marinescu.

Ramirez, Monica. Seria Alina Marinescu: în 6 vol. / Monica Ramirez; traducere din limba engleză realizată de autoare. – București : Librex, 2017.

Vol. 1: Asasin la feminin. – 461 p.

„Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent oeprativ și rămâne și după. Acum însă, moartea face parte din viața ei de zi cu zi. Secțiunea Oeprațiuni Speciale o recrutează împotriva voinței ei și Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubește, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noțiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat și o expresie impenetrabilă, eficietn de rece, care ucide pentru a putea supraviețui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutroul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, așa că atrage în mod intenționat în lumea lui misterioasă și plină de senzații, prăbușindu-se emoțional pentru prima dată la propria lui recrutare.”

Vol. 2. – Identități secrete. – 398 p.

„Alina preferă cafeaua cu mult lapte, muzică și lumânări când este acasă și un Glock de 9 mm când este în misiune pe teren. Alex iubește plimbările lungi și poate lichida un om în mai puțin de cinci secunde. Alex este prietenul Alinei, iubitul și metorul ei, câteaodată chiar soțul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenabilă pentru misiunile în care sunt tirmiși. Normalitatea este foarte greu de atins într-o existență fantomatică, mai ales atunci când lucrezi pentru Elite, o organizație ultra-secretă care nu există, condusă de oameni care nu există. ”

Vol. 3. – Balanța puterii. – 477 p.

„Ultimii șapte ani au învățat-o să se resemneze în fața realității. A acceptat în cele din urmă că viața în cadrul Organizației Elite nu se măsoară în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu se știe câți asasini controlează, dar ea este diferită. Cu toții sunt instruiți în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu șapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-și asume o nouă identitate în ficare lună. Pe atunci Alex Therei era încă în viață… mentorul ei, prietenul e, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supravieșui în lumea lor opresivă.”

Vol. 4. – Bariere de fum. – 335 p.

„Alex mi-a murit în brațe după o misiune dezastruoasă în Irak, sau cel puțin așa am crezut timp de șapte ani. Acum știu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. Îmi și imaginez… eu, Alex și Marius împreună sub același acoperiș. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu cred că-l iubesc pe Alex, între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă născută din disperarea unei vieți ce nu ne aparținea. Dar îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius.”

Sursa imaginei reprezentative: pagina de facebook a autoarei.