Publicat în istoria Basarabiei, istoria românilor, epoca contemporană, personalităţi istorice

Chișinăul în memoriile Reginei Maria


Regina Maria a României a fost una din multitudinea de personalități care au îndrăgit nespus de mult „orașul din piatră albă”, ea ne-a lăsat numeroase însemnări despre Chișinău în jurnalele ei, în care apreciază frumusețea acestuia și desigur bunătatea și ospitalitatea cu care a fost întâmpinată de băștinașii de aici. În acest articol sunt doar câteva din însemnările reginei făcute în timpul primei vizite regale din Basarabia din luna mai 1920.

Joi 20 mai 1920 regele și regina împreună cu principesa Elisabeta au avut parte de o primire călduroasă la Chișinău, despre aceasta regina mărturisește ca fiind neobișnuită și cu mult fast. De dimineață familia regală a participat la slujbă în incinta Catedralei, despre care regina scria „o imensă biserică ieșind în evidență într-o mare grădină publică… este frumos proporționată, dar n-are nimic atrăgător ca arhitectură, cu excepția mărimii impresionante”. Regina remarcă stilul și tradițiile rusești în privința ordinii și fastului bisericesc. După slujbă regina a participat la paradă, ulterior  s-a întâlnit cu autoritățile  la primărie. Cuplul e însoțit de demnitarii de rang înalt: ministrul Alexandru Averescu și directorul Poliției și Siguranței Generale Romulus P. Voinescu. O altă carte poștală imortalizează alaiul în fața Palatului Mitropolitan, fixând segmentul de timp în care cuplul regal urmărește, de pe o scenă improvizată cu baldachin de catifea, ghirlande de flori și însemnele Casei Regale, ceremoniile organizate în onoarea lor. Înainte le defilează elevii instituțiilor de învățământ și soldați din unitățile militare. Poate nu întâmplător, de aici încolo, pe acest loc de vizavi de Arcul de Triumf, de pe scene improvizate, cu sau fără tribune, vor ține să își demonstreze autoritatea reprezentanții tuturor puterilor, de la regii României, la conducătorii sovietici și președinții republicii post-sovietice


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 350.

 În aceleași notițe, Regina și-a exprimat primele impresii despre oraș: “…străzile erau înțesate de o mulțime entuziasmată…fără îndoială, pământul este românesc, iar populația este românească”. A doua zi, vineri, 21 mai 1920, familia regală a asistat la un parastas, oficiat de Mitropolitul Gurie în Catedrala din Chișinău, în memoria ostașilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial, apoi s-au îndreptat spre Casa Eparhială, care se afla vis-à-vis de Porțile Sfinte de pe str. Alexandru cel Bun, unde au vizitat Muzeul Bisericesc, administrat de Iosif Parhomovici. După prânz, suita regală a vizitat Spitalul din Costiujeni, apoi Regina Maria a vizitat spitalul evreiesc, căminul orfanilor de război și Școala eparhială de fete. Suveranii au primit diverse cadouri: platouri simbolice din argint, o icoană, iar Principesa Elisabeta un șirag de perle. Seara, după mai multe vizite la instituțiile emblematice ale Chișinăului, în sala Cercului Cultural s-a dat un banchet unde regele Ferdinand a ținut un emoționant discurs în care a vorbit despre primirea călduroasă făcută și despre bucuria de a se afla împreună cu regina la Chișinău, „capitala unuia din frumoasele ținuturi care s-au unit pe veci cu Regatul Meu”. Scriind în jurnal despre organizarea banchetul de seară, regina Maria, chiar încercând să nu fie arogantă a izbucnit: „Banchetele întotdeauna mă duc la disperare, acesta a fost însă cel mai rău pe care a trebuit să-l suport… A fost o adunare imensă, urâtă și îngrozitor de neomogenă… Muzica a fost asurzitoare, servirea lentă, mâncarea așa-și așa, oaspeți neinteresanți, florile ofilite, lumina insuficientă”. Detestând banchetul, regina concluzionează că „întreaga demnitate regală a fost ignorată – nu voit, ci din pricina lipsei de maniere și de tradiție”.



Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 351.

Următoarea zi, vineri, 21 mai 1920, a început tot la catedrală cu oficierea de către arhiereul Gurie a unui parastas pentru toți soldații căzuți război. Regina Maria, după cum scrie în jurnal, s-a rugat pentru vărul Nicky și familia lui. Deși de la moartea țarului Nicolae al II-lea se împlinea aproape doi ani, regina și-a amintit în acea zi de soarta romanovilor și a recunoscut meritele fostului imperiu în ceia ce a văzut la Chișinău, dar în același timp regina a accentuat caracterul românesc al ținutului dintre Prut și Nistru: „Fără îndoială teritoriul este al Români­ei, cu populație românească, dar Rusia fiind imensă și bogată a investit bani în el și a con­struit edificii mai mari, mai bogate, mai solide decât am fi putut face noi, vecinii mai săraci”. Continuând gândul, regina își amintea că încă din copilărie a fost atrasă de lucrurile ru­sești: „Ceva moștenit în mine a iubit fastul, amploarea și profunzimea Rusiei. Am văzut Rusia în fragedă tinerețe, când era magnifi­că, și port în suflet această nostalgie”.

Cu ocazia unor reprezentații ale școlilor la teatrul de vară, regina reflecta în jurnal despre schimbările ce au avut loc aici în ultimii ani: „Acum doi ani toate școlile erau rusești, acum româna este obligatorie și s-au obținut deja rezultate uimitoare”. Maria admite că metodele aplicate de noua administrație au fost prost gândite, aspre și au creat puțină dezordine, dar crede că locuitorii simt un „contrast fericit cu ceea ce înseamnă Rusia acum”. În după-amiaza zilei au urmat vizite la diverse instituții, iar seara s-a încheiat cu un nou banchet, de data aceasta mai bine organizat, după aprecierea reginei.


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 352.

În a treia zi, au fost primiți călduros de evrei în sinagogă, apoi au vizitat bisericile greacă, catolică, protestantă și armeană: „ Fiecare instituție vrea să fie vizitată, fiecare naționalitate vrea să i se acorde atenție”, scria regina. Și tot din însemnările reginei aflăm că, în ziua plecării, oamenii au venit din toate părțile să-și ia rămas bun de la familia regală și să o roage, cu lacrimi de fericire în ochi, să revină la Chișinău cât mai curând posibil. Începând cu acel an și până în 1944, Liceul nr. 1 de fete a fost numit în cinstea Reginei Maria, la fel și fosta stradă Zolotaia.

Tot în a treia zi, vineri, 22 mai, Regina Maria și Principesa Elisabeta vizitează Ospătăria Populară, unde au fost întâmpinate de părintele Vasile Guma. Înalții oaspeți au rămas plăcut surprinși și și-au exprimat bucuria de a se găsi în sânul acestei instituții de binefacere de felul acesta.

Vizita familiei regale la Chișinău avea caracterul simbolic al prezenței autorității regale românești în Basarabia. Ca să facă „fericită cât mai multă lume”, își nota regina, membrii augustei familii au acceptat să fie găzduiți în trei conace diferite. Regele a luat reședință la primarul Vasile Anghel, regina Maria a fost primită de familia Pantelimon Sinadino, iar principesa Elisabeta a stat în casa boierului Paul Gore.

În perioada petrecută în Chișinău, între 20 și 23 mai 1920, Regina Maria a dorit să cunoască cât mai mult din problemele Chișinăului. Orașul ducea lipsă de politici publice de integrare în sistemul românesc. Regina a început să viziteze orfelinatul de copii al orașului, spitalul evreiesc, căminul invalizilor de război, Ospătăria populară pentru hrănirea celor nevoiași, Liceul nr. 1 de Fete, Conservatorul, școala de țesătoare, sinagoga și bisericile de confesiune grecească, catolică, protestantă și armeană. 

Regina a urmărit cu mare atenție dificultățile și, pe alocuri eșecul, în administrarea Basarabia. Situația din Basarabia era și mai complicată. Minoritatea rusă propaga în spațiul public idei separatiste și revoluționare, semănând neîncredere în autoritatea și legitimitatea statului român. Numeroși evrei aderau la ideile comuniste și bolșevice, iar administrația românească era acuzată de corupție și incapacitate organizatorică. „Cred că asperitățile au început să dispară și că administrația noastră, cu toate că este puțin în dezordine și prost concepută, reprezintă oricum un contrast fericit cu ceea ce înseamnă acum Rusia și că locuitorii de aici simt asta.”


Orașul a plăcut reginei foarte mult, a impresionat-o îndeosebi stilul rusesc în arhitectură: “Am fost pretutindeni deosebit de  impresionată de clădirile rusești, care, în raport cu ale noastre, sunt mai frumoase și mai mari. În general, orașul e larg și arată bine.” „Întreaga atmosferă a fost caldă și de adevărată simpatie reciprocă și când, în final, a venit ora despărțirii, am simțit că orașul ne-a îndrăgit din felul entuziast în care ne-au condus la plecare. Am avut plăcutul sentiment că ne-au acceptat și că acum ovațiile nu mai erau un lucru aranjat, pentru că oamenii veneau bucuroși din toate părțile să ne salute și să-și ia un afectuos rămas bun cu multe lacrimi și rugăminți de a reveni cât mai curând posibil.”

În seara de 22 mai 1920 Regele Ferdinand I şi Regina Maria au plecat din Chişinău. Pe parcursul zilei de 23 mai, fiind o zi frumoasă de duminică, înalţii oaspeţi au vizitat Basarabeasca, colonia elveţiană Sabo, coloniile germane Leipzig şi Tarutino, Valul lui Traian, Cetatea Albă, Arţizul şi Bolgradul.

Pe data de 8 octombrie 1925 la Chișinău, se deschide prima Expoziție a Basarabiei la care a participat familia regală în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, primului ministru I. Brătianu, altor membri ai guvernului și delegaților din orașele și satele din Basarabia.

La 30 mai 1927, după o vizită la Iași, unde a fost inaugurat Monumentul Unirii realizat de principesa Olga Sturdza, Regina Maria ajunge și la Chișinău pentru a participa la ședința Ligii Femeilor Române. Însoțită de fiica cea mică, principesa Ileana, regina e întâlnită călduros în toate gările de pe traseul de la Iași, iar în Chișinău, după cum scrie în jurnal, părea că întreg orașul ieșise să le salute și au fost încărcate cu flori și petiții. În afară de ședința Ligii de la primărie, programul vizitei a fost unul deja obișnuit: „slujbă frumoasă la catedrală în buna și vechea tradiție rusă” și un tur al orașului cu vizite pe la instituții și școli. Seara oaspeții regali au mers la teatru unde a fost organizată o reprezentație de cântece și dansuri românești urmată de o vizită la Domeniile Coroanei. În timpul plecării la oră de seară, regina e surprinsă din nou de mulțime, ovații și o „colosală manifestație de rămas-bun” la gară. Era ultima vizită în Basarabia în calitate de regină a Mariei, peste câteva săptămâni, regele Ferdinand I Întregitorul avea să se stingă la Castelul Peleș din Sinaia, lăsând tronul nepotului său de numai 5 ani, Mihai I.


Bibliografie

Maria, Regina României, Însemnări zilnice, traducere de Sanda Racoviceanu, vol. II, Editura Historia, București, 2006

Regina României Maria, Însemnări zilnice, vol. II, București, 2006

Ziua Mare”, În:  Бессарабiя, nr. 111, 19 mai 1920

„Cuvântarea M.S. Regelui Ferdinand”, Sfatul Țării, 22 mai 1920, 610, Chișinău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s