Publicat în 31 august, Activitate expoziţională, cultura, demnitate națională, independență, limba noastra, national holiday, our language, Ziua Limbii Române

National Language Day – Our Language (Romanian: Limba noastra)


        Limba noastra (English: Our language) is a public holiday in Moldova celebrated yearly on 31 August.

        On 27 August 1989, the Popular Front of Moldova  organized a mass demonstration in Chisinau, that later became known as the Great National Assembly, which pressured the authorities of the  Moldavian Soviet Socialist Republic to adopt a language law on 31 August 1989, that proclaimed the Romanian language written in the Latin script to be the state language of the Moldavian Soviet Socialist Republic. Its identity with the Romanian language was also established. On 23 June 1990, the Moldovan Parliament established on August 31 as a national language day.

        In the main square of Chisinau a concert is organized featuring the performances of various national entertainers. Normally the stage is not dismantled since Independence Day which takes place on August 27.

        Due to this holiday Central Public Library organized on 23 August 2021, two events: The Conference entitled „Lumina Limbii Romane” and The Muzical Show entitled „Independenţa, Limba romana, Demnitate nationala”.

Zaborot Felicia, bibliotecar

Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, critică literară, DISCUȚII/DEZBATERI

Dezvăluirea haosului din mitologia greacă în viziunea lui Lucian Blaga


În calitate de moderator al Cenaclului Literar „Magia cuvântul”, îmi este dor de Sala cu coloane a Bibliotecii Centrale. Consider că ne-ar prinde bine tuturor să revenim la textul lui Lucian Blaga. Vă propun un fragment din lucrarea mea SEMNIFICAȚIA CORELAȚIEI „HAOS-ORDINE” ÎN GÂNDIREA MITICĂ, pe care o puteți citi integral online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/57-63_8.pdf

Victoria Fonari, conf. univ, critic literar

Dezvăluirea haosului din mitologia greacă în viziunea lui Lucian Blaga

În studiul său Lucian Blaga își dorește să structureze mitul antic grecesc categorial în: frumos, raportat la ordine, și urât, raportat la progenitura preolimpică, adică al tenebrului: „Urâțenia și metehnele sunt în mitologia greacă un atribut degradant în sine, al monștrilor sau al zeilor întunericului. Pe aceștia îi întâlnești în marea fără de forme, la răspântii suspecte, în ascunzișuri de abia tolerate, sau în Hades” (Blaga).

Valorificând spațiul elin Lucian Blaga dezghioacă din optica estetică rigorile etice ale culturii. În investigațiile sale filosoful poet observă încă o deosebire a acestei gândiri mitice: „În genere zeii grecești au o filiație, și de la naștere începând o dezvoltare; dar dezvoltarea lor e pe urmă brusc oprită de cântarul de precizie a momentului culminant. Organismele zeilor se opresc în zenitul desfășurării și al pulsației lor, adică în plenitudinea fără scădere a tuturor facultăților. Ajunși în zenitul sorții lor organice, zeii se bucură de nemurire”. Zeilor Olimpici le este proprie o vârstă la care ei se opresc pentru a trăi într-un prezent continuu, uneori chiar încremenesc într-o etapă existențială de parcă le-ar fi propriu un singur segment, de pe axa căruia nu pot coborî. Un exemplu în acest sent: Atena, născută în coif, o tânără în haină militară, Poseidon – zeul cu barbă de valuri care stăpânește marea, Eros reprezentat, de obicei, la vârsta de copil sau adolescent înaripat, Afrodita are capacitatea de a fi veșnic tânără etc. Această înmărmurire pare să scindeze timpul zeiesc de timpul pământenilor. Lucian Blaga extrage anumite trăsături culturale din mitologiile acestor popoare: „În zenitismul zeilor grecești deslușim un reflex al idealismului tipizant propriu spiritului grec”.

În predilecția lui Lucian Blaga pentru filosofia greacă dezvăluie atitudinea grecului față de haos și față de vid: „De fapt, spiritul grec gândește în chip  preponderent în „volume” și în „plinuri”, ocolind pe cât cu putință „dezmărginitul” și „golurile”. Din șirul înțelepților elini îl selectează pe Parmenide pentru a explica raportul dintre existență și non-existență: „Golul” este la Parmenide egal cu nonexistența. (…) Parmenide imaginează, în cele din urmă, existența ca o sferă, omogenă în sine și plină. (…) Plinul există, golul nu există”.  Asistăm la trecerea de la gândirea mitică la cea filosofică. Explicarea fenomenelor se realizează prin imagini concrete. Existența, care este o noțiune abstractă, se identifică cu plinul. Volumul permite de a percepe noțiunea cu un conținut ce ar putea fi măsurabil, este percepută printr-o cantitate indefinită la nivel intuitiv.

Haosul nu poate fi valorificat decât în antiteză cu ordinea, de aceea și Lucian Blaga după ce a explicat noțiunea de haos, consecutiv acordă atenție ordinii. În viziunea grecilor ordinea are o importanță majoră care devine un fundament al filosofiei, al modului de viață, al moralei, care a condiționat întreaga cultură europeană, fiind stipulată diferit în diferite perioade. Iată cum este estimată în prima perioadă a secolului al XX-lea: „Ordinea e legată în mitologia greacă de măsură și margine, de un orizont finit, dincolo de care nu poate să fie decât inexistentul” (Blaga).

Haosul își lasă amprentă în lumea umbrelor. Amintim câteva desfigurări evocate în mitul elin.Sisif în lumea lui Hades își pierde identitatea, devine umbra ascultătoare. Regele Corintului nu mai apare în aureola de rege care nu s-a temut nici de Zeus. Caracterul său nu mai are vlagă, deși este pus la muncă fizică, aceasta nu își are sensul cum ar fi o muncă realizată în lumea reală. Munca apare și ea invizibilă, după numele zeului care o guvernează. Această lipsă de identitate face ca sufletul să perceapă două aspecte cunoașterea lumii celor vii fără a putea contribui la schimbarea destinului acestora și necunoașterea prin apa uitării, care se află în aceeași lume subterană. În acest sens cunoașterea ține ordine, de lumină, necunoașterea de întuneric, de haos. Respectiv importanța titanului Prometeu este de a contribui la această ordine în conștiința omului prin învățăturile sale. Învățătura văzută ca un beneficiu al luminii este percepută în caracterizarea centaurului Chiron. Centaurii sunt văzute ca ființe malefice, cu toate acestea unul care se remarcă prin înțelepciune și dăruirea acestei înțelepciuni este văzut benefic, personajul iese din stereotipie. Cunoașterea le este proprie și monștrilor, cum ar fi sfinxul. Dar ermeticul face ca această cunoaștere să fie un indiciu de selecție. Necunoașterea apare ca o capcană, civilizația greacă cunoaște o insurecție cu lumea zeilor: Sisif, Aracne sunt nemulțumiții de ordinea suspusă, mitul lui Prometeu. Ceea ce nu semnifică a nu pleda pentru o ordine, este o altă atitudine (căreia i-ar corespunde un alt fel de ordine).

Lumea umbrelor se manifestă prin jale și își păstrează raporturile de rubedenie. Or, părinții își recunosc feciorii, dar nu au glas de a fi auziți, cum ar fi dialogul dintre părinte și fiu: Laerte și Ulise.

Pedeapsa descalifică eroii, respectiv Orfeu nu mai are forța vitală pentru a convinge bacantele să trăiască în armonie, or în perioada existenței Euridice cântecul său avea forță vitală, de a convinge prerogativa armoniei unde să domine pacea, violența fiind curmată de cântec.

Articol scris de Victoria Fonari, dr. conf.

Publicat în Activităţi de promovare, extra muros

Transformă un avion abandonat într-o bibliotecă pentru copii


Biblioaviunl este un Boeing 737-200 care a încetat să funcționeze în 2009 și se afla în cimitirul aeronavelor din Aeroportul Internațional din Mexico City.

Piața din Colonia Álvaro Obregón, din Iztapalapa (Mexic) a încetat să mai fie unul dintre acele locuri pe care vecinii le-au evitat și a devenit primul dintre Utopiile pe care primarul Clara Brugada le-a planificat pentru primar. În centrul pieței este parcat un avion (care era deținut anterior de companiile aeriene mexicane), pe care le-au transformat într-o bibliotecă digitală pentru copii.

Proiectul se numește Zburând spre Utopia și face parte dintr-un program de creare a mai multor zone verzi în Iztapalapa și spații culturale, astfel încât locuitorii să poată trăi împreună în pace. Ca și piața Álvaro Obregón, majoritatea zonelor salvate erau locuri pe care locuitorii din Iztapalapa le evitau din cauza insecurității.

Primul biblioavion din Iztapalapa

Biblioavión este un Boeing 737-200 care a încetat să funcționeze în 2009 și se afla în cimitirul aeronavelor din Aeroportul Internațional din Mexico City. Fostii membri ai defunctului Mexicana de Aviación au recuperat acest avion abandonat pentru a fi de folos. Au eliminat rândurile de scaune și le-au schimbat pentru calculatoare și o mini-bibliotecă unde copiii pot merge să își facă temele. Toate computerele au jocuri și software instalate cu conceptele de programare de bază. Ideea este că, de la o vârstă fragedă, vecinii învață să programeze și să aibă un viitor mai puțin dificil.

Că acest avion a fost reînviat ca bibliotecă este poate cea mai bună destinație pe care ar fi putut-o fi fost. După ce a zburat în Noua Zeelandă și Mexic, Boeing 737-200 a meritat o destinație demnă ca aceasta.

Simulator de zbor inclus

Marcos Gerardo López, un mecanic de aviație pensionat, este responsabil de cabina avionului. Există un simulator de zbor acolo unde copiii pot merge după ce au colectat 10 vizite la bibliotecă din interiorul avionului. Don Marcos îi învață cât de ușor (potrivit lui) este să pilotăm o aeronavă și să îi întoarcă. Dacă ai noroc, poate chiar te voi lăsa să iei roata navei pentru câteva minute. Acest lucru îi face pe copii mai încântați care vin să citească.

Pe lângă biblioavion, în Utopia există ateliere de desen, șah, poveste, zumba și computere pentru adulți. În total, spațiul servește la crearea comunității și la îmbunătățirea calității vieții pentru Iztapalapenses. Prin urmare, este de așteptat ca celelalte 5 biblioavione pe care le-au planificat pentru Iztapalapa să fie gata în curând.

Sursa: Convierten un avión abandonado en una biblioteca para niños [online] [citat 26.03.20]. Disponibil: https://soybibliotecario.blogspot.com/

Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creație, Poezia

Autoarea Mădălina Ghiaur la Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Pe scurt

Nu ești decât o bucată de carne

Împachetată în foițe de staniol

Roze,

Negre și albe,

Ce pretind să-ți învelească speranțele

Că mâine vei respira

Poate –

Într-o nouă zi.

Nu ești decât o bucată de carne

Mai bolnavă ca niciodată,

Într-un mileniu

Preocupat să coste

Și să numere

Obosit

Milioane.

Nu ești decât o bucată de carne

Oxigenată și fugărită de

Timp,

Să tot aduci argumente cu două taste

Acestei lumi că ești

Împlinit.

Cu ochii flămânzi de albastru,

Cu vise pe pânze schițate

Și demnitatea de

OM

Înfiptă între coaste,

Prin trei canale de

Nervi

Se mai aud uneori, țipând

Pescărușii tinereții noastre.

Nici crăpăturile pământului

Nu

Au nevoie de tine,

Dacă n-ai fi trăit măcar o zi sub soare,

Dacă n-ai fi fost o bucată de carne

În care un suflet

Nu

Și-a numărat

Ridurile din colțul gurii

Să vadă la apus

Oare

Cât a fost de fericit?

Prea multă iubire

Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Urla adevărul legat prin vitrine

Că n-are nici preț și nici vânzător.


Gramatica leagă trei vorbe din fugă,

Conjugă trecutul la timpul prezent

Să nu le rămână urechea prea surdă

Când El și cu Ea își zic primul ”je t’aime”.


Stau trei felinare și suflă lumină

În ochi de albastru și de căprui,

Se-mpiedică toți la capătul străzii

Și rămân numai orbii ai nimănui.


Mai plouă, mai ninge pe o scenă de teatru,

În joc se numără pete de soare,

Nebunii de alb visează la negru

Că viața asta e numai culoare.


Geme orchestra în mijloc de stradă,

Amorul e beat și dornic de vals,

Vine și muza să-mpartă dulceață

Împiedicaților în pașii de dans.


La semafor alții mătură flori

Și toate culorile de trandafiri,

Pretind c-au iubit de prea multe ori

Vândute la prețul de doi-trei arginți.


Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Iar azi, toți flămânzii de fericire

Pretind că strada poartă numele lor.

Goluri

Lipsa de iubire
E o boală de nervi –
Durerea de inimi sapă sub coaste
Și face din oameni nebuni pământeni.

Lipsa de tine
E o boală din mine –
Nevrozele mătură flori de cireș,
Chemarea luminii mă lasă fără cuvinte
Căci pe buzele arse am numai otrăvi.

Lipsa de mine
E o boală din tine –
Sindromul absenței de traiul în doi,
Din voalul miresei am să-ți fac pansamente
Ca albul să-ți vindece rănile moi.

Lipsa de noi
E o boală a vremii –
Bătăi cardiace în ritmuri de dor;
Numai cu mine tu ești începutul de viață,
Numai cu tine eu sunt sfârșit de potop.

Publicat în Activităţi de promovare, EXPOZIȚII DE CARTE, literatura americana, literatura engleza, literatura franceza, REVISTE BIBLIOGRAFICE

Cărți noi din domeniul literaturii universale. Recomandăm!


La sfârșitul lunii decembrie 2018, în fondul Bibliotecii Centrale au intrat un set de cărți noi. Vă prezentăm câteva cărți din domeniul literaturii universale.

Revistă bibliografică virtuală

3Chambliss Bertman, Jennifer. Vânătorii de cărți / Jennifer Chambliss Bertman ; il. de Sarah Watts ; trad. din lb. engleză și note de Irina Iacob. – Iași : Polirom, 2017. – 350 p.

     Emily are 12 ani şi s-a mutat de câteva zile în San Francisco. Nu-i place nimic aici, cu o singură excepţie: e oraşul idolului ei, Garrison Griswold, un editor care a inventat cel mai apreciat joc online pentru şoarecii de bibliotecă. În Vânătorii de cărţi, căci acesta e numele jocului, cărţile sunt răspândite prin toata ţara şi pot fi găsite cu ajutorul unor indicii care se adună într-un puzzle, Dar Emily află că Griswold a fost atacat şi e în comă, iar nimeni nu ştie despre superjocul pe care urma să-l lanseze. Împreună cu noul ei prieten, James, Emily descoperă o carte foarte ciudată, plină de greşeli intenţionate. Toată lumea crede despre ea că face parte din jocul lui Griswold şi că va conduce la un premiu foarte valoros. Dar cei doi copii nu sunt singurii care încearcă să ajungă la premiu; în competiţieintră şi niştetipi răi şi cruzi şi astfel începe o cursă contracronometru, în care miza jocului nu este doar să dezlegi misterul înaintea atacatorilor, ci mai ales să rămâi în viaţă până la sfârşit.

1 - copyGriffith, Nicola. Amonit / Nicola Griffith ; trad.: Ioana Filat. – București : Editura Hecate, 2015.

     Ori te schimbi, ori mori – pe planeta Jeep nu există alte opţiuni. Într-o situaţie de criză extremă, antropologa Marghe Taishan soseşte pe Jeep pentru a testa un nou vaccin. Punându-şi în joc viaţa pentru a descoperi secretul biologic care le permite femeilor de aici să se reproducă în lipsa bărbaţilor. Marghe îşi dă seama că şi a început să se schimbe…Amonul nu este doar o aventură într-o lume extraterestră, ci şi o fascinantă călătorie de autoexplorare.

2Moyes, Jojo. Fata pe care ai lăsat-o în urmă / Jojo Moyes ; trad.: Daniela Truția. – București : Litera, 2016. – 461 p.

    Franţa, 1916: Artistul Édouard Lefèvre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soţie, Sophie. Când micul orăşel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Édouard îi atrage atenţia noului Kommandant. în timp ce periculoasa obsesie a ofiţerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputaţia, viaţa – în speranţa de a-şi revedea soţul.

   Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soţ, cu puţin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanşând în acelaşi timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simţit-o după tragedia suferită, precum şi speranţele viitoare la fericire.

    Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărţite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc.

  „Jojo Moyes scrie cu mână sigură o carte irezistibilă, dulce-amăruie, dezvăluind latura întunecată a oricărei mari poveşti de dragoste şi cât de înşelătoare pot fi clasicele finaluri fericite.“

Entertainment Weekly

2 - copyOrmesson, Jean D. Vama mării / Jean d Ormesson ; trad.: Toader Saulea. – București : Minevra, 2007. – 443 p.

    Vama Mării este un dialog romanesc între două spirite din alte lumi, cel al naratorului, mort chiar la începutul cărţii (“în ziua de 26 iunie, cu puţin înainte de amiază, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu-l voi uita niciodată: am murit ”) şi un spirit extraterestru, un fel de Mic Prinţ, plecat de pe planeta Urql în misiune de cercetare galactică. Cele două spirite, A şi O, se întâlnesc la Veneţia, iar naratorul acceptă să redacteze un “raport” succint despre Pământ şi locuitorii săi, din care semenii lui A, de pe planeta Urql, să afle că omul este centrul şi singurul rost al universului.

   Acest roman a fost distins cu Marele Premiu LTL Lire şi cu Premiul Hassan II des Quatre Jurys (1995).

1Riggs, Ransom. Miss Peregrine / Ransom Riggs ; trad. de Gabriella Eftimie. – Bucureşti : Art, 2015. – 385 p.

   O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului „pentru copii deosebiţi“ al domnişoarei Peregrine. Pe măsură ce Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele părăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei ce vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

V. Popa