Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, critica literara, DISCUȚII/DEZBATERI

Dezvăluirea haosului din mitologia greacă în viziunea lui Lucian Blaga


În calitate de moderator al Cenaclului Literar „Magia cuvântul”, îmi este dor de Sala cu coloane a Bibliotecii Centrale. Consider că ne-ar prinde bine tuturor să revenim la textul lui Lucian Blaga. Vă propun un fragment din lucrarea mea SEMNIFICAȚIA CORELAȚIEI „HAOS-ORDINE” ÎN GÂNDIREA MITICĂ, pe care o puteți citi integral online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/57-63_8.pdf

Victoria Fonari, conf. univ, critic literar

Dezvăluirea haosului din mitologia greacă în viziunea lui Lucian Blaga

În studiul său Lucian Blaga își dorește să structureze mitul antic grecesc categorial în: frumos, raportat la ordine, și urât, raportat la progenitura preolimpică, adică al tenebrului: „Urâțenia și metehnele sunt în mitologia greacă un atribut degradant în sine, al monștrilor sau al zeilor întunericului. Pe aceștia îi întâlnești în marea fără de forme, la răspântii suspecte, în ascunzișuri de abia tolerate, sau în Hades” (Blaga).

Valorificând spațiul elin Lucian Blaga dezghioacă din optica estetică rigorile etice ale culturii. În investigațiile sale filosoful poet observă încă o deosebire a acestei gândiri mitice: „În genere zeii grecești au o filiație, și de la naștere începând o dezvoltare; dar dezvoltarea lor e pe urmă brusc oprită de cântarul de precizie a momentului culminant. Organismele zeilor se opresc în zenitul desfășurării și al pulsației lor, adică în plenitudinea fără scădere a tuturor facultăților. Ajunși în zenitul sorții lor organice, zeii se bucură de nemurire”. Zeilor Olimpici le este proprie o vârstă la care ei se opresc pentru a trăi într-un prezent continuu, uneori chiar încremenesc într-o etapă existențială de parcă le-ar fi propriu un singur segment, de pe axa căruia nu pot coborî. Un exemplu în acest sent: Atena, născută în coif, o tânără în haină militară, Poseidon – zeul cu barbă de valuri care stăpânește marea, Eros reprezentat, de obicei, la vârsta de copil sau adolescent înaripat, Afrodita are capacitatea de a fi veșnic tânără etc. Această înmărmurire pare să scindeze timpul zeiesc de timpul pământenilor. Lucian Blaga extrage anumite trăsături culturale din mitologiile acestor popoare: „În zenitismul zeilor grecești deslușim un reflex al idealismului tipizant propriu spiritului grec”.

În predilecția lui Lucian Blaga pentru filosofia greacă dezvăluie atitudinea grecului față de haos și față de vid: „De fapt, spiritul grec gândește în chip  preponderent în „volume” și în „plinuri”, ocolind pe cât cu putință „dezmărginitul” și „golurile”. Din șirul înțelepților elini îl selectează pe Parmenide pentru a explica raportul dintre existență și non-existență: „Golul” este la Parmenide egal cu nonexistența. (…) Parmenide imaginează, în cele din urmă, existența ca o sferă, omogenă în sine și plină. (…) Plinul există, golul nu există”.  Asistăm la trecerea de la gândirea mitică la cea filosofică. Explicarea fenomenelor se realizează prin imagini concrete. Existența, care este o noțiune abstractă, se identifică cu plinul. Volumul permite de a percepe noțiunea cu un conținut ce ar putea fi măsurabil, este percepută printr-o cantitate indefinită la nivel intuitiv.

Haosul nu poate fi valorificat decât în antiteză cu ordinea, de aceea și Lucian Blaga după ce a explicat noțiunea de haos, consecutiv acordă atenție ordinii. În viziunea grecilor ordinea are o importanță majoră care devine un fundament al filosofiei, al modului de viață, al moralei, care a condiționat întreaga cultură europeană, fiind stipulată diferit în diferite perioade. Iată cum este estimată în prima perioadă a secolului al XX-lea: „Ordinea e legată în mitologia greacă de măsură și margine, de un orizont finit, dincolo de care nu poate să fie decât inexistentul” (Blaga).

Haosul își lasă amprentă în lumea umbrelor. Amintim câteva desfigurări evocate în mitul elin.Sisif în lumea lui Hades își pierde identitatea, devine umbra ascultătoare. Regele Corintului nu mai apare în aureola de rege care nu s-a temut nici de Zeus. Caracterul său nu mai are vlagă, deși este pus la muncă fizică, aceasta nu își are sensul cum ar fi o muncă realizată în lumea reală. Munca apare și ea invizibilă, după numele zeului care o guvernează. Această lipsă de identitate face ca sufletul să perceapă două aspecte cunoașterea lumii celor vii fără a putea contribui la schimbarea destinului acestora și necunoașterea prin apa uitării, care se află în aceeași lume subterană. În acest sens cunoașterea ține ordine, de lumină, necunoașterea de întuneric, de haos. Respectiv importanța titanului Prometeu este de a contribui la această ordine în conștiința omului prin învățăturile sale. Învățătura văzută ca un beneficiu al luminii este percepută în caracterizarea centaurului Chiron. Centaurii sunt văzute ca ființe malefice, cu toate acestea unul care se remarcă prin înțelepciune și dăruirea acestei înțelepciuni este văzut benefic, personajul iese din stereotipie. Cunoașterea le este proprie și monștrilor, cum ar fi sfinxul. Dar ermeticul face ca această cunoaștere să fie un indiciu de selecție. Necunoașterea apare ca o capcană, civilizația greacă cunoaște o insurecție cu lumea zeilor: Sisif, Aracne sunt nemulțumiții de ordinea suspusă, mitul lui Prometeu. Ceea ce nu semnifică a nu pleda pentru o ordine, este o altă atitudine (căreia i-ar corespunde un alt fel de ordine).

Lumea umbrelor se manifestă prin jale și își păstrează raporturile de rubedenie. Or, părinții își recunosc feciorii, dar nu au glas de a fi auziți, cum ar fi dialogul dintre părinte și fiu: Laerte și Ulise.

Pedeapsa descalifică eroii, respectiv Orfeu nu mai are forța vitală pentru a convinge bacantele să trăiască în armonie, or în perioada existenței Euridice cântecul său avea forță vitală, de a convinge prerogativa armoniei unde să domine pacea, violența fiind curmată de cântec.

Articol scris de Victoria Fonari, dr. conf.

Publicat în Activităţi de promovare, extra muros

Transformă un avion abandonat într-o bibliotecă pentru copii


Biblioaviunl este un Boeing 737-200 care a încetat să funcționeze în 2009 și se afla în cimitirul aeronavelor din Aeroportul Internațional din Mexico City.

Piața din Colonia Álvaro Obregón, din Iztapalapa (Mexic) a încetat să mai fie unul dintre acele locuri pe care vecinii le-au evitat și a devenit primul dintre Utopiile pe care primarul Clara Brugada le-a planificat pentru primar. În centrul pieței este parcat un avion (care era deținut anterior de companiile aeriene mexicane), pe care le-au transformat într-o bibliotecă digitală pentru copii.

Proiectul se numește Zburând spre Utopia și face parte dintr-un program de creare a mai multor zone verzi în Iztapalapa și spații culturale, astfel încât locuitorii să poată trăi împreună în pace. Ca și piața Álvaro Obregón, majoritatea zonelor salvate erau locuri pe care locuitorii din Iztapalapa le evitau din cauza insecurității.

Primul biblioavion din Iztapalapa

Biblioavión este un Boeing 737-200 care a încetat să funcționeze în 2009 și se afla în cimitirul aeronavelor din Aeroportul Internațional din Mexico City. Fostii membri ai defunctului Mexicana de Aviación au recuperat acest avion abandonat pentru a fi de folos. Au eliminat rândurile de scaune și le-au schimbat pentru calculatoare și o mini-bibliotecă unde copiii pot merge să își facă temele. Toate computerele au jocuri și software instalate cu conceptele de programare de bază. Ideea este că, de la o vârstă fragedă, vecinii învață să programeze și să aibă un viitor mai puțin dificil.

Că acest avion a fost reînviat ca bibliotecă este poate cea mai bună destinație pe care ar fi putut-o fi fost. După ce a zburat în Noua Zeelandă și Mexic, Boeing 737-200 a meritat o destinație demnă ca aceasta.

Simulator de zbor inclus

Marcos Gerardo López, un mecanic de aviație pensionat, este responsabil de cabina avionului. Există un simulator de zbor acolo unde copiii pot merge după ce au colectat 10 vizite la bibliotecă din interiorul avionului. Don Marcos îi învață cât de ușor (potrivit lui) este să pilotăm o aeronavă și să îi întoarcă. Dacă ai noroc, poate chiar te voi lăsa să iei roata navei pentru câteva minute. Acest lucru îi face pe copii mai încântați care vin să citească.

Pe lângă biblioavion, în Utopia există ateliere de desen, șah, poveste, zumba și computere pentru adulți. În total, spațiul servește la crearea comunității și la îmbunătățirea calității vieții pentru Iztapalapenses. Prin urmare, este de așteptat ca celelalte 5 biblioavione pe care le-au planificat pentru Iztapalapa să fie gata în curând.

Sursa: Convierten un avión abandonado en una biblioteca para niños [online] [citat 26.03.20]. Disponibil: https://soybibliotecario.blogspot.com/

Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creatie, Poezia

Autoarea Mădălina Ghiaur la Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Pe scurt

Nu ești decât o bucată de carne

Împachetată în foițe de staniol

Roze,

Negre și albe,

Ce pretind să-ți învelească speranțele

Că mâine vei respira

Poate –

Într-o nouă zi.

Nu ești decât o bucată de carne

Mai bolnavă ca niciodată,

Într-un mileniu

Preocupat să coste

Și să numere

Obosit

Milioane.

Nu ești decât o bucată de carne

Oxigenată și fugărită de

Timp,

Să tot aduci argumente cu două taste

Acestei lumi că ești

Împlinit.

Cu ochii flămânzi de albastru,

Cu vise pe pânze schițate

Și demnitatea de

OM

Înfiptă între coaste,

Prin trei canale de

Nervi

Se mai aud uneori, țipând

Pescărușii tinereții noastre.

Nici crăpăturile pământului

Nu

Au nevoie de tine,

Dacă n-ai fi trăit măcar o zi sub soare,

Dacă n-ai fi fost o bucată de carne

În care un suflet

Nu

Și-a numărat

Ridurile din colțul gurii

Să vadă la apus

Oare

Cât a fost de fericit?

Prea multă iubire

Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Urla adevărul legat prin vitrine

Că n-are nici preț și nici vânzător.


Gramatica leagă trei vorbe din fugă,

Conjugă trecutul la timpul prezent

Să nu le rămână urechea prea surdă

Când El și cu Ea își zic primul ”je t’aime”.


Stau trei felinare și suflă lumină

În ochi de albastru și de căprui,

Se-mpiedică toți la capătul străzii

Și rămân numai orbii ai nimănui.


Mai plouă, mai ninge pe o scenă de teatru,

În joc se numără pete de soare,

Nebunii de alb visează la negru

Că viața asta e numai culoare.


Geme orchestra în mijloc de stradă,

Amorul e beat și dornic de vals,

Vine și muza să-mpartă dulceață

Împiedicaților în pașii de dans.


La semafor alții mătură flori

Și toate culorile de trandafiri,

Pretind c-au iubit de prea multe ori

Vândute la prețul de doi-trei arginți.


Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Iar azi, toți flămânzii de fericire

Pretind că strada poartă numele lor.

Goluri

Lipsa de iubire
E o boală de nervi –
Durerea de inimi sapă sub coaste
Și face din oameni nebuni pământeni.

Lipsa de tine
E o boală din mine –
Nevrozele mătură flori de cireș,
Chemarea luminii mă lasă fără cuvinte
Căci pe buzele arse am numai otrăvi.

Lipsa de mine
E o boală din tine –
Sindromul absenței de traiul în doi,
Din voalul miresei am să-ți fac pansamente
Ca albul să-ți vindece rănile moi.

Lipsa de noi
E o boală a vremii –
Bătăi cardiace în ritmuri de dor;
Numai cu mine tu ești începutul de viață,
Numai cu tine eu sunt sfârșit de potop.

Publicat în Activitate expoziţională, ACTIVITĂȚI BC, Activităţi de promovare, COLECŢII BC, EXPOZIȚII DE CARTE, literatura, literatura artistica, LITERATURA ARTISTICA

Gail Honeyman, Chloe Esposito și alții


Ca de obicei, continuăm prezentarea de cărți nou achiziționate în bibliotecă.

Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre. 

Expoziție virtuală de carte

Ahnhem, Stefan. Victimă fără chip / Stefan Ahnhem. – București: Litera, 2018. – 631 p.

19   Inspectorul criminalist Fabian Risk a părăsit Stockholmul împreună cu soţia sa, Sonja, şi cei doi copii ai lor, pentru a începe o viaţă nouă în oraşul natal, Helsingborg. Deşi şi-a planificat o vacanţă de şase săptămâni înainte de a începe lucrul la noul loc de muncă din cadrul Brigăzii Omucideri a poliţiei, după doar câteva ore de la sosire este rugat să investigheze o crimă de o violenţă extremă. Corpul lui Jorgen Pâlsson, unul dintre colegii de clasă ai lui Risk, a fost descoperit cu ambele mâini tăiate. Curând sunt găsite cadavrele altor colegi, iar Risk se vede angrenat într-o cursă contracronometru: vor putea prinde criminalul înainte ca acesta să ucidă întreaga clasă?

„Un roman grandios şi ambiţios care anunţă apariţia unui nou autor de succes în galaxia scriitorilor suedezi de romane poliţiste.”

Daily Mail, Marea Britanie

Esposito, Chloe. Nebună / Chloe Esposito. – București: Litera, 2018. – 441 p.

9  Alvina Knightly e o epavă: fără vreun scop în viaţă, debusolată şi mai tot timpul beată. Existenţa lui Alvie pare şi mai inutilă în contrast cu cea a surorii ei gemene şi perfecte, Beth. Alvie îşi trăieşte viaţa pe reţelele de socializare, mănâncă chebap la micul dejun şi e oprită la controlul de securitate când jucăria sexuală din bagajul ei de mână începe să vibreze. Beth este căsătorită cu un italian chipeş şi bogat, îşi iubeşte la nebunie băieţelul şi a fost întotdeauna preferata mamei sale. Zilele când gemenele aveau ceva în comun, în afară de aspectul fizic, sunt de mult apuse.

Când Beth îi trimite lui Alvie un bilet de avion la clasa întâi pentru a o vizita în Italia, Alvie e reticentă. Dar după ce e concediată de la slujba pe care o urăşte şi colegii de apartament o dau afară din casă, o vilă de lux în opulenta Taormina pare brusc mai atrăgătoare. Beth îi cere lui Alvie să facă schimb de locuri cu ea doar câteva ore, astfel încât să poată ieşi neobservată de soţul ei, iar Alvie se grăbeşte să profite de oportunitatea de a trăi viaţa surorii sale, fie şi numai pentru scurt timp. Dar când noaptea se sfârşeşte cu Beth moartă pe fundul piscinei, Alvie îşi dă seama că aceasta este şansa ei de a-şi schimba viaţa…

„Alegând ca fundal Sicilia, cu arhitectura sa superbă, vilele şi bărbaţii săi sexy, Esposito creează un roman de debut de neuitat, cu o protagonistă care nu cunoaşte limite.”

Library Journal

Hesse, Monica. Fata cu palton albastru / Monica Hesse. – București: Youngart, 2018. – 294 p.

7   Amsterdam. 1043. Hanneke procură şi livrează mărfuri de pe piaţa neagră, le ascunde părinţilor îngrijoraţi adevărata natură 2 ocupaţiei sale şi-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemţii au invadat ţara.

După o livrare obişnuită, o clientă îi cere ajutorul. Aşteptân-du-se ca doamna Janssen s-o roage să obţină carne sau cafea veritabilă. Hanneke este şocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruţa unde bătrâna doamnă o ascundea. Iniţial, Hanneke nu vrea să se implice intr-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând intr-un păienjeniş de mistere şi de descoperiri uimitoare care o conduc in interiorul Rezistenţei, îi deschid ochii în faţa maşinăriei de război naziste şi o obligă să acţioneze.

Fata cu palton albastru este un roman extraordinar despre curaj, durere şi dragoste în nişte vremuri imposibile.

..O carte minunat scrisă, cu o eroină pe care n-o s-o uitaţi prea uşor.“

The Guardian

Honeyman, Gail. Eleanor Oliphant se simte excelent / Gail Honeyman. – București : RAO Distribuție, 2019. – 407 p.

13   Uimitorul roman de debut al lui Gail Honeyman – povestea unei fete care a învăţat să supravieţuiască fără să ştie însă cum să trăiască sau să iubească – este o capo­doperă din punct de vedere al dezvoltării unui personaj.

„Personajul lui Gail Honeyman, Eleanor Oliphant, este precum o Jane Eyre contemporană: ea este o femeie marcată de o singurătate profundă, trăind cu umbra unei copilării chinuitoare, de care nici măcar nu suportă să-şi amintească. încetul cu încetul şi cu un curaj extraordinar, Eleanor înlătură straturile de amorţeală protectoare, lăsându-i pentru prima dată pe alţii în apropierea sa şi aspirând să ajungă la viaţa pe care credea că nu o merită. Romanul de debut al lui Gail Honeyman este plin de compasiune şi extrem de emoţionant. Eleanor te va cu­ceri iremediabil.”

Paula McClain, autoare

Khalaf, Farida. Povestea Faridei : fata care a învins ISIS / Farida Khalaf. – București : Editura RAO, 2016. – 278 p.

15   Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire şi s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa unor memorii impresionante, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.

 

„Dacă ar fi luptat toţi bărbaţii yazidiţi aşa ca tine, atunci nu i-am fi învins.”

Abdul Hamid, soldat ISIS

La Plante, Lynda. Văduve / Lynda La Plante. – București: Litera, 2018. 456 p.

17   Un thriller excepţional de la regina romanului poliţist

Un jaf asupra unei autospeciale blindate pentru transport de valori eşuează lamentabil şi trei femei rămân văduve.

Când Dolly Rawlins descoperă planurile soţului său pentru jaful ratat, o idee prinde contur în mintea ei…

AR PUTEA EA Şl CELELALTE SOŢII SĂ TERMINE TREABA PE CARE SOŢII LOR AU ÎNCEPUT-O?

Pe măsură ce femeile pun la cale jaful, devine clar că altcineva trebuie să fi fost implicat.

Dar numai trei cadavre au fost găsite la locul faptei.

CINE A FOST CEL DE-AL PATRULEA BĂRBAT?

Şl UNDE ESTE ACUM?

Lundberg, Sofia. Caietul cu nume pierdute / Sofia Lundberg. – București: Litera, 2018 . – 316 p.

11  Doris, o bătrână de nouăzeci şi şase de ani, locuieşte singură în apartamentul ei din Stockholm. Are puţini vizitatori, dar convorbirile săptămânale pe Skype cu Jenny, nepoata ei din America, sunt un motiv de mare bucurie şi îi amintesc de vremea tinereţii.

Când era copilă, Doris a primit de la tatăl ei o agendă, un caiet cu coperte roşii în care a trecut numele tuturor celor pe care i-a întâlnit şi i-a iubit de-a lungul anilor. Răsfoind caietul şi revăzând acele nume, ale unor oameni de mult dispăruţi, Doris simte nevoia de a-şi rememora trecutul. Va reuşi ea oare ca, scriind despre experienţele ca servitoare în Suedia şi model în Parisul anilor ’30, despre fuga în Manhattan în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, să o ajute pe Jenny, marcată de o copilărie dificilă, să dezvăluie secretele familiei lor şi să privească spre viitor? Şi ce s-a întâmplat cu Allan, bărbatul pe care Doris l-a iubit întreaga viaţă?…

Ransmayr, Christoph. Cox sau mersul timpului / Christoph Ransmayr. – Buucești: Humanitas Fiction, 2018. – 244 p.

5   Pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea, cu tablouri ce zugră- j vesc fastul imperial, rafinamentul sadic al execuţiilor ori strălucirea metalică a râurilor otrăvite cu mercur, Christoph Ransmayr ne oferă un roman magistral, stratificat tematic: de la stranietatea unei lumi exotice dominate de frică şi experienţele extreme de durere şi clarificare interioară, până la o reflecţie filozofică asupra timpului.

Faimosul ceasornicar şi constructor de automate Alister Cox este invitat la Curtea sa de Qianlong, marele împărat al Chinei, spre a inventa mecanisme care să poată măsura timpul interior: al fericirii, al iubirii, dar şi al bolii, decrepitudinii şi morţii. în Oraşul Interzis, dispunând de resurse nelimitate şi având libertatea să folosească oricâte nestemate şi metale există în trezorerii şi în mine, Cox şi asistenţii lui creează automatele cele mai uimitoare. Numai că împăratul se dovedeşte a împărtăşi, pentru o clipă, visul maestrului şi-i cere acestuia să construiască un ceas care măsoară însăsi eternitatea.

Vargas Llosa, Mario. Paradisul de după colț. Mario Vargas Llosa. – București: Humanitas, 2014. – 392 p.

21   Unde ar fi de găsit Paradisul? într-o societate egalitară care trebuie edificată sau intr-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive?

Două vieţi: Flora Tristân, care se dă de ceasul morţii în lupta ei pentru drepturile femeii şi muncitorilor, şi Paul Gauguin, cel care îşi descoperă pasiunea pentru pictură şi lasă baltă existenţa burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convenţiile occidentale.

Două concepţii despre sex: cea a Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină şi alunecă ocazional într-o experienţă lesbiană, şi cea a lui Gauguin, care îl simte ca pe o forţă vitală esenţială, o dată chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajută la expansiunea creativităţii sale.

Ce au în comun aceste două vieţi opuse, dincolo de relaţia de familie – Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? în Paradisul de după colţ, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatând amănunţit aspiraţia paradiziacă a celor doi eroi şi decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic.

Zusak, Markus. Podul de lut / Markus Zusak. – București: RAO Disribuție, 2019. – 552 p.

3„Una dintre acele cărţi monumentale care te transportă prin spaţiu şi timp în viaţa unei alte familii, în cel mai profund mod posibil.”

The Washington Post

Delaney, J.P. Fata dinainte / J.P. Delaney. – București: Litera, 2017. – 371 p.

  Vă rog să faceţi o listă cu toate bunurile pe care le consideraţi esenţiale pentru viaţa dumneavoastră.

Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecinţele sunt devastatoare.

EMMA

1   Traumatizată de o spargere la vechea locuinţă, Emma îşi doreşte un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preţ accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă şi tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărţi, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spaţiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – şi asta se şi întâmplă.

JANE

   După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găseşte One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – şi de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriaşei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârstă şi ca înfăţişare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să ştie aceleaşi tipare, face aceleaşi alegeri, întâlneşte aceleaşi persoane şi trece prin aceeaşi teroare ca fata dinainte.

„Fascinant! Un roman pe care nu îl poţi lăsa din mână, aşa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situaţie şi cu un final care nu trebuie ratat!”

Lisa Gardner

 

 

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activităţi de promovare, COLECŢII BC, LITERATURA ARTISTICA, REVISTE BIBLIOGRAFICE

Cărți noi. Recomandăm!


La sfârșitul lunii decembrie, în fondul Bibliotecii Centrale au intrat un set de cărți noi. Vă prezentăm câteva cărți din domeniul literaturii universale.

Revistă bibliografică virtuală

3Chambliss Bertman, Jennifer. Vânătorii de cărți / Jennifer Chambliss Bertman ; il. de Sarah Watts ; trad. din lb. engleză și note de Irina Iacob. – Iași : Polirom, 2017. – 350 p.

     Emily are 12 ani şi s-a mutat de câteva zile în San Francisco. Nu-i place nimic aici, cu o singură excepţie: e oraşul idolului ei, Garrison Griswold, un editor care a inventat cel mai apreciat joc online pentru şoarecii de bibliotecă. În Vânătorii de cărţi, căci acesta e numele jocului, cărţile sunt răspândite prin toata ţara şi pot fi găsite cu ajutorul unor indicii care se adună într-un puzzle, Dar Emily află că Griswold a fost atacat şi e în comă, iar nimeni nu ştie despre superjocul pe care urma să-l lanseze. Împreună cu noul ei prieten, James, Emily descoperă o carte foarte ciudată, plină de greşeli intenţionate. Toată lumea crede despre ea că face parte din jocul lui Griswold şi că va conduce la un premiu foarte valoros. Dar cei doi copii nu sunt singurii care încearcă să ajungă la premiu; în competiţieintră şi niştetipi răi şi cruzi şi astfel începe o cursă contracronometru, în care miza jocului nu este doar să dezlegi misterul înaintea atacatorilor, ci mai ales să rămâi în viaţă până la sfârşit.

1 - copyGriffith, Nicola. Amonit / Nicola Griffith ; trad.: Ioana Filat. – București : Editura Hecate, 2015.

     Ori te schimbi, ori mori – pe planeta Jeep nu există alte opţiuni. Într-o situaţie de criză extremă, antropologa Marghe Taishan soseşte pe Jeep pentru a testa un nou vaccin. Punându-şi în joc viaţa pentru a descoperi secretul biologic care le permite femeilor de aici să se reproducă în lipsa bărbaţilor. Marghe îşi dă seama că şi a început să se schimbe…Amonul nu este doar o aventură într-o lume extraterestră, ci şi o fascinantă călătorie de autoexplorare.

 

2Moyes, Jojo. Fata pe care ai lăsat-o în urmă / Jojo Moyes ; trad.: Daniela Truția. – București : Litera, 2016. – 461 p.

    Franţa, 1916: Artistul Édouard Lefèvre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soţie, Sophie. Când micul orăşel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Édouard îi atrage atenţia noului Kommandant. în timp ce periculoasa obsesie a ofiţerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputaţia, viaţa – în speranţa de a-şi revedea soţul.

   Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soţ, cu puţin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanşând în acelaşi timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simţit-o după tragedia suferită, precum şi speranţele viitoare la fericire.

    Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărţite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc.

  „Jojo Moyes scrie cu mână sigură o carte irezistibilă, dulce-amăruie, dezvăluind latura întunecată a oricărei mari poveşti de dragoste şi cât de înşelătoare pot fi clasicele finaluri fericite.“

Entertainment Weekly

2 - copyOrmesson, Jean D. Vama mării / Jean d Ormesson ; trad.: Toader Saulea. – București : Minevra, 2007. – 443 p.

    Vama Mării este un dialog romanesc între două spirite din alte lumi, cel al naratorului, mort chiar la începutul cărţii (“în ziua de 26 iunie, cu puţin înainte de amiază, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu-l voi uita niciodată: am murit ”) şi un spirit extraterestru, un fel de Mic Prinţ, plecat de pe planeta Urql în misiune de cercetare galactică. Cele două spirite, A şi O, se întâlnesc la Veneţia, iar naratorul acceptă să redacteze un “raport” succint despre Pământ şi locuitorii săi, din care semenii lui A, de pe planeta Urql, să afle că omul este centrul şi singurul rost al universului.

   Acest roman a fost distins cu Marele Premiu LTL Lire şi cu Premiul Hassan II des Quatre Jurys (1995).

1Riggs, Ransom. Miss Peregrine / Ransom Riggs ; trad. de Gabriella Eftimie. – Bucureşti : Art, 2015. – 385 p.

   O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului „pentru copii deosebiţi“ al domnişoarei Peregrine. Pe măsură ce Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele părăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei ce vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

V. Popa