Publicat în Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Chisinau, concurs de traducere, Cultura româna, cultura spaniolă

ArtChișinău – o rubrică în revista „Passion 4 life” socio-culturală bilingvă (română și spaniolă)


Anul acesta municipiul Chișinău împlinește 585 de ani. Fiind responsabilă de rubrica ArtChișinău în revista „Passion 4 life”, fondată în anul 2020 la Madrid, am considerat necesar să valorific orașul prin imagine și text.

Dar aș vrea să vă prezint și revista unde lucrează cu mult suflet Costinel LUNGU (directorul care răspunde și machetare, tehnoredactare, traducere în limba spaniolă) și artista Marinela TRIFAN (redactor, ține rubrica Artiști, creație și spirit), unde sunt articole despre interpreți, istrumentiști, artiști plastici, scriitori, culinari, persoane ce se ocupă de turism, fotografi, jurnaliști etc. Respectiv vă propun o imagine a coperții acestei reviste de calitate.
În rubrica pe care o coordonez am considerat important în centrul atenției să fie Chișinăul cu drumuri și clădiri ce ar fi însoțite de explicații. Au fost de acord să-mi ofere fotografiile artistice regizorul, scenaristul, fotograful Dumitru Tcaci, comentate succint, după cum permite pagina de doctorul în istorie Ruslan Șevcenco. Vă oferim imagini din aceste pagini.


La mulți ani, CHIȘINĂU!

Pentru cei care doresc să cunoască conținutul acestei reviste, îi îndemnă să răsfoiască nr. online: passion4life – RO – nr. 2 iulie 2021, unde vor descoperi și interviul Alinei Chiriac-Ivașcu, redactor al emisiuni „Matinal de weekend” la Radio Moldova 1 cu Petru Hadârcă, directorul Teatrului „M. Eminescu” (p. 91-93), și proza scurtă a Tatianei Afanasie Crăciun (p. 90), și versurile subsematei (p. 89).

Lectură plăcută și să știți, dragi cititori ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, că revista este citită atât în Spania, cât și în România. Iar prin intermediul dvs. pot afla și alții, distribuind această informație.

Articol scris de Victoria FONARI, doctor conferențiar, membru al USM

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Chisinau, Provocarea verii

În lunile iunie și iulie al anului 2021 la Biblioteca Centrală se desfășoară programul de lectură Provocarea Verii


Pe data de 1 iunie 2021, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” s-a dat startul la cea de a treia ediție a Programului estival Provocarea Verii. Perioada de desfășurare a activităților este 7 iunie-31 iulie, cu o durată de trei ore per zi, și anume orele 10.00-13.00. Biblioteca a pregătit o agendă cu activități, cu o durată de desfășurare timp de două săptămâni. În contextul celor 585 de ani de la prima atestare documentară a municipiului Chișinău, în cadrul programului de lectură sunt incluse activități dedicate istoriei orașului, dar și program de lectură; acestea fiind, de fapt, și activitățile de bază a programului de lectură. Grupul țină sunt copiii de la 6 la 12 ani.

În prima săptămână au avut loc următoarele activități: prezentarea bibliotecii, legende despre Chișinău, excursie la Arcul de Triumf, iar la bibliotecă s-a făcut o machetă a acestuia, simbolul capitalei, istoria transportului urban și anume s-a povestit despre tramvaielor de altădată, istoria pracului Ștefan cel Mare și Sfânt, istoria Aleea Clasicilor, lecturarea literaturii artistice (romane, povestiri și versuri), prezentări în format video de carte.

În cea de a doua săptămână se vor organiza următoarele activități: istoria străzii copilăriei, inclusiv desenarea străzii de fiecare copil în cadrul atelierului de creație; cele șapte coline ale Chișinăului, parcurile municipale, personalități chișinăuiene; istoria Grădinii Botanice și a Grădinii Zoologice din capitală, flora și fauna orașului, primarii orașului în perioada interbelică și primarii contemporani.

Excursie la monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Parcul Central

În contextul activității dedicată primarilor chișinăuieni, se desfășoară un atelier de creație, în care copiii trebuie să scrie un eseu cu titlul „Dacă aș fi primar…”

În cadrul acestui prim tur sunt 15 participanți.

Cei interesați de a se înscrie la programul de lectură sunt rugați să ne sune la numărul de telefon 022 225006, or să ne lase un mesaj pe pagina de facebook a bibliotecii.

Agenda Programului estival poate fi văzută aici.

În imaginea de mai jos, colega noastră realizează împreună cu participanții la program, macheta Arcului de Triumf din Chișinău.

Atelier de creație în care se scrie un eseu despre domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare

O vară frumoasă tuturor! Și vă așteptăm la bibliotecă.

Publicat în Chisinau, cultura, istoria românilor, epoca contemporană, istorie

Martor la Unire. General doctor IULIAN POPIŞTEANU


În fondurile Arhivelor Naţionale, în fosta Arhivă a C.C. al P.C.R., se află păstrat un document intitulat Amintiri de general dr. Iulian Popişteanu, fost medic şef al Ambulanţei Diviziei 11, în timpul campaniei 1916-1918. Este datat „Bucureşti, 2 martie 1938”.

Despre autor am găsit foarte puţine date. Nu apare în Anuarul Armatei din anii 1926-1927 şi 1927- 1928. Am presupus că a fost toată viaţa ofiţer de rezervă. Singurele anuare în care apar ofiţerii de rezervă sunt cele de dinainte de Marele Război. în Anuarul Armatei din anul 1915, la pagina 874, este menţionat maiorul medic în rezervă Iulian Em. Popişteanu, din Comandamentul teritorial, născut la 8/20 iulie 1875, având vechimea în grad din ziua de 10/23 mai 1913. Din documentul nr. 19/1928, din 21 decembrie, păstrat în Fondul Casei Regale, Documente oficiale, aflăm că generalul medic Iulian Popişteanu era administrator al Oficiului Naţional I.O.V.R. şi ne-a lăsat un Tabel numeric de invalizi de război, grade inferioare, admişi ca mari mutilaţi de Comisiunea Centrală de revizuire pentru acordarea sporului la pensie hotărât prin Jurnalul Consiliului de Miniştri n. 712/1928.

Reproducem în continuare fragmente din acest document. Am cuprins între paranteze drepte o serie de precizări.

Sorin Cristescu

Pe ghemul nesfârşit al vremii s-au depănat an cu an de-a rândul, la număr 20 de atunci, de când Divizia 11, de sub comanda regretatului general Emest Broşteanu (Magazin istoric, nr. 1-3/2018), aflată pe frontul Mărăşeştilor, a primit ordinul să treacă Prutul şi să ocupe partea de nord şi de mijloc a Basarabiei.

Eram medicul şef al Ambulanţei acelei divizii şi în ziua de 4 ianuarie 1918 am primit şi eu ordinul să părăsesc cu formaţiunea sanitară pe care o comandam localitatea Păuneşti din judeţul

Putna şi să mă pun în marş chiar a doua zi de dimineaţă către oraşul Huşi, către care Cuartierul diviziei se şi îndreptase.

În acel timp se răspândise printre soldaţi un svon ciudat – lansat nu se ştie de cine – că armata română va lua drumul Mesopotamiei [ideea ca armata română să plece prin Caucaz spre Mesopotamia, pentru a evita efectele unei păci separate cu Puterile Centrale, a fost susţinută în consiliile de coroană de atunci de Take Ionescu] şi al iobăgiei.

Când însă am explicat trupei de sub comanda mea – în număr de 800 de oameni, gradaţi şi soldaţi – că trecem Prutul pentru ca să ne unim cu fraţii noştri moldoveni din Basarabia, robiţi de muscal de peste 100 de ani, şi să ne mărim astfel ţara noastră, orice urmă de îndoială, de grije, de tristeţe şi ezitare a dispărut ca prin farmec; un „ura” formidabil a acoperit ultimele mele cuvinte şi o bucurie de nedescris a cuprins toate inimile.

De la Huşi aveam ordinul să urmez spre nord malul dreal Prutului până la satul Scopoşeni, pe unde se hotărâse să trecem acest râu şi să intrăm în Basarabia pentru a ne urma calea spre Chişinău.

De la Huşi Ambulanţa divizionară s-a încolonat şi cu Cuartierul diviziei […] în ziua de 8 ianuarie am sosit în localitatea de unde trebuia să trecem şi noi în Basarabia.

Pe malul stâng al Prutului satul Nemţeni era legat de Scopoşeni printr-un pod de vase. Mai mulţi ofiţeri români de la Ambulanţă şi de la Cuartier, în majoritate medici şi farmacişti – între cari subsemnatul şi maiorul Bălțeanu. Comandantul Cuarierului completamente nearmaţi, am trecut singuri şi fără nicio trupă Prutul, cu scopul de a vizita şi noi, cu un moment mai devreme, o localitate a fraţilor noştri basarabeni.

Nici prin gând nu ne-a trecut că acolo se găsea un cuib bolşevic, care ne-a făcut o primire cum nu se putea mai tragică. Ameninţaţi să fim arestaţi de ei şi ucişi, ne-am retras în pripă peste Prut, mai înainte ca salul să prindă de veste şi să fim înconjuraţi de bolşevici. Oricine îşi poate închipui ce s-ar fi ales de biata noastră trupă rămasă fără conducători.

De altfel, în momentul în care pusesem piciorul pe pod, ca să trecem la noi, cei 12 jandarmi din garda Cuartierului, anunţaţi nu ştiu de cine de pericolul în care ne aflam, veneau în pas alergător în ajutorul nostru.

Faţă cu acest incident, trecerea Prutului prin acest punct devenea imposibilă şi periculoasă, deoarece duceam cu noi tezaurul diviziei – în casieria căruia se alia mai bine de 3.500.000 lei, sumă care pe acele vremuri reprezenta o valoare însemnată – şi cum ca trupă de apărare nu aveam decât pe cei 12 jandarmi şi 70 de arme model 1877, la soldaţii mei, restul fiind compus numai din sanitari şi brancardieri, armaţi cu tărgi şi genţi cu pansament, împreună cu maiorul Bălteanu am găsit nimerit să mergem la oficiul telegrafic de la Răducăneni, de unde să anunţăm la Iaşi cele întâmplate.

Tot prin fir telegrafic Marele Cuartier ne-a ordonat să ne urmăm calea pe malul românesc al Prutului până la Ungheni, pe unde să trecem în Basarabia, după ce ne va sosi acolo o companie de infanterie cu mitraliere, pentru a ne servi de apărare contra vreunui eventual atac bolşevic.

Într-adevăr, sosiţi la Ungheni, am găsit compania promisă, sub comanda unui ager căpitan, al cărui nume regret că nu-l mai reţin.

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie am trecut Prutul, în uralele entuziaste ale trupelor de sub comanda noastră, îndreptându-ne spre satul Pârliţa, unde aveam ordinul să facem etapa de amiazi. Pe înălţimile care domină dinspre nord-vest această localitate avusese loc în dimineaţa acelei zile un bâlci, un iarmaroc. De la noi din vale se vedea pe creasta dealului un număr însemnat de oameni, cari forfoteau de colo până colo.

Îndată ce această lume zări trupele noastre poposite în marginea drumului şi gata de a lua hrana de amiazi, ca un puhoi se repezi la vale, îndreptându-se spre noi. în fruntea lor un om voinic, destul de tânăr, cu o mustaţă mare, blondă, îmbrăcat jumătate civil, jumătate militar, cu o ţurcană albă de oaie, de model rusesc, veston civil, pantaloni roşii de cavalerist rus şi cizme cu pinteni. Se apropie şi mai mult de ai noştri şi, cu mâinile în buzunarele pantalonilor şi cu o atitudine provo-cătoare, ne adresă următoarele cuvinte:

–           Ce căutaţi aici la noi? Cine v-a chemat şi ce vreţi?

–           Am fost chemaţi de fraţii noştri basarabeni – i se răspunse de noi.

–           Basarabenii, fraţi cu voi, nişte ţigani!?! – îndrăzni să mai zică omul nostru. Vom telefona imediat la Bălţi – continuă el – şi o să vă placă ce o să păţiţi!

Dar nu apucă să termine bine vorba voinicosul nostru bolşevic – căci bolşevic era, din nenorocire, deşi român basarabean – şi căpitanul, comandantul companiei noastre de infanterie, care în acest timp se apropiase de el, îi şi arse pe neaşteptate o pereche de palme zdravene, olteneşti, care îl lungi pe voinic la pământ cu capul în jos şi cu picioarele împin-tenate în sus!

În acelaşi timp, bravul căpitan ordonă:

–           Mitralierele în poziţie!

Nici nu ştiu când s-a sculat de jos amicul bolşevic şi a rupt-o de fugă la deal, urmat de toată omenirea de la bâlciu – care însuma mai multe sute de oameni – şi care a pus mult mai puţin timp ca să ajungă în vârful dealului şi de acolo să se facă nevăzută decât pusese ca să coboare de la deal la vale!

După acest mic şi hazliu incident şi după terminarea popasului, ne-am îndreptat, urmând drumul care mărgineşte calea ferată Ungheni Chişinău, către această din urmă localitate şi, după trei popasuri de noapte – primul în gara Comeşli, unde, chiar în faţa staţiei, am văzut mormintele proaspete ale doi ofiţeri superiori ruşi, ucişi de soldaţii lor bolşevizaţi; al doilea în târguşorul Călăraşi, atât de curat şi de bine pavat, încât a trebuit să uzez de calul meu de călărie pentru ca să ajung de la gazda mea la popotă, altfel fiind ameninţat să mă înec în mocirla din drum, şi ultimul în gara Străşeni –, în după-amiaza zilei de 13 ianuarie ne-am făcut apariţiunea pe înălţimile cari domină dinspre sud-vest frumoasa capitală a Basarabiei.

De la Ungheni la Chişinău, drumul variat prin ondula-ţiunile de teren, cari desfată privirea călătorului şi îl fac să uite de lipsa de căi de comunicaţie în bune condiţiuni, se opreşte deodată pe aceste înălţimi ale Chişinăului, pentru ca în faţa drumeţului să se desfăşoare o privelişte panoramică.

Scoborâm încet panta dealului şi către seară ne aflăm la porţile Chişinăului.

Suntem încartiruiţi în clădirea monumentală a Şcolii Eparhiale de fete, care fusese evacuată pentru primirea noastră. împreună cu un batalion din regimentul de infanterie comandat de colonelul Pomponiu.

Vizita de a doua zi dimineaţa pe care am făcut-o oraşului ne-a lăsat la toţi una din cele mai plăcute impresiuni. îndeosebi catedrala, unde am asistat la oficierea serviciului religios şi unde am admirat măreţia slujbei divine şi frumuseţea corului basarabean, condus de părintele Berzowski, ne-a lăsat o amintire care nu se va şterge niciodată. Nu mai vorbesc de frumuseţea şcolilor şi de grija pusă în igiena şi confortul lor, cari nu lăsau nimic de dorit. Nu voi uita băile de marmoră albă, somptuoase şi strălucitoare de curăţenie, de la Şcoala eparhială de fete. Dar liceele!… Dar spitalul, înzestrat cu tot ceea ce trebuia la serviciul chirurgical, pentru a face faţă oricărui fel de intervenţiune!

Mi-a plăcut atelierul de ortopedie şi proteze ataşat acestui serviciu, unde se confecţiona cu multă artă şi multă îngrijire orice fel de proteză necesară bolnavilor operaţi în spital.

O bună şi frumoasă im-presiune mi-a lăsat clădirea aşa-numită pe atunci „Serafimovski Dom”, construită, după cum am fost informat, numai din contribuţiunea preoţilor basarabeni.

Neştearsă îmi va rămâne în amintire o seară petrecută în această clădire cu ocazia întrunirii comitetului şcolar al Şcoalei eparhiale de fete, la care fusesem invitat pentru a lua în primire materialul aflat în clădirea acelei şcoli, care acum ne servea de cuartier.

La plecare, un cor de îngeri, venit parcă din Cer, îmi atrase atenţiunea. Era o rugăciune Tatăl nostru, cântat numai de fete, în patru voci. Neînchipuit de frumos!… Măreţ, minunat, încântător, cum numai la corurile din Basarabia se poate auzi. Mi s-a explicat că era corul elevelor de la şcoala evacuată pentru noi, acum internate provizoriu la „Serafimovski Dom”.

Tot ca amintire plăcută, spitalul de alienaţi de la Costiujeni, pe care l-am vizitat cu toţi medicii din ambianţa diviziei. Am fost priiţi şi conduşi în interiorul spitalului cu multă afabilitate d-na dr. Alistar (Magazin ric, nr. 3/1993), pe atunci medic la acel spital. Femeie plină de energie şi inițiavă, doamna dr. Alistar care făcuse parte din mişcarea revoluţionară contra dominației ruseşti, pentru care fusese închisă şi ameninţată de a fi executată dat toate explicațiunile necesare în privinţa spitalului.

Ajunși cu vizita la secţia „femeilor agitate” – unde, într-un salon destul de spaţios, erau internate un însemnat număr de nenorocite bolnave – care făceau un zgomot infernal – şi cum ştiam că doamna dr. Alistar era deputată în Sfatul Ţărei, mi-am permis să fac o glumă:

Iată. doamnă doctor – îi zisei, arătându-i pe acele bolnave cari ţipau şi se agitau Camera deputaţilor femei.

La care, doamna doctor Alistar, fără să se supere îmi răspunse:

Lasă, că nici d-voastră, bărbaţii, nu sunteţi mai liniştiţi!…

Şi într-adevăr, după cum s-a prezentat Adunarea Deputaţilor noştri de după război, dacă m-aş fi întâlnit cu doamna dr. Alistar, domnia sa ar fi avut toată dreptatea să-mi spună:

– Ei, ai văzut, domnule, că am avut eu dreptate când v-am spus că şi d-voastră bărbaţii sunteţi mult mai gălăgioşi şi mai impulsivi decât femeile?…

Noroc că de atunci nu am mai avut ocazia să o întâlnesc şi astfel am scăpat de dojana meritată.

Ţin însă să afirm că atunci am plecat de la acel spital cu cea mai frumoasă impresiune, atât în ce priveşte administrarea şi organizarea lui, cât şi din punctul de vedere al îngrijirii bolnavilor spitalizaţi acolo.

Ziua de 24 ianuarie – zi în care serbam Unirea Principatelor Române – ne-a găsit sub o mică stare de îngrijorare, căci în ajun, din motive cari nu sunt în com-petinţa mea de a fi judecate, pierduserăm oraşul Tighina, în cari, pe podul de peste Nistru, ce fusese lăsat intact, pătrunseseră bolşevicii din Tiraspol. Peste două zile însă, trupele noastre reluară Tighina şi distruseră podul.

Cu toată această îngrijorare, ziua de 24 ianuarie a fost serbată cu mult fast şi cu destulă animaţie în localul Cazinoului nobilimii din Chişinău. După cuvântările de rigoare, ţinute de generalul Broşteanu şi alţi ofiţeri din divizie, a luat cuvântul o tânără şi frumoasă elevă, româncă basarabeană, din cursul superior al Şcoalei eparhiale, cred, şi într-o caldă şi duioasă cuvântare a mulţumit trupelor române că a scăpat Basarabia de urgia bolşevică. A fost un moment de sublimă înălţare sufletească!… Numai noi, cari am avut fericirea şi norocul de a trăi acel moment, ne putem da seama de măreţia lui. Generalul Broşteanu, cu lacrimile în ochi, a îmbrăţişat pe frumoasa elevă. Acelaşi gest şi din partea generalului Vuillemin, din Misiunea Franceză, care se afla de faţă. Deşi cu ochii scăldaţi în lacrimi, tare ne-ar fi plăcut şi nouă, cestorlalţi, să sărutăm pe inimoasa şcolăriţă! Dar… pofta’n cui!…

După terminarea cuvântărilor am încins cu toţii o horă mare în piaţa din faţa cazinoului horă la care au luat parte generalii Broşteanu şi Vuillemin, toţi ofiţerii prezenţi, oficialităţile şi boierimea basarabeană, precum şi elevele şi elevii şcoalelor secundare, veniţi să serbeze cu noi „Unirea ţărilor Române”! Entuziasmul a fost de nedescris!

Încă o amintire plăcută din Chişinău – aceasta însă de natură culinară şi gastronomică – o păstrez de la aşa-zisele „blini”. Delicios preparat, pe care ni l-a servit la un dejun cuvioşia sa părintele Berzowski, a cărui primire în familia cuvioşiei sale a fost de o duioşie şi delicateţe remarcabile. De altfel, aceeaşi duioasă amintire păstrez şi de primirile noastre din familiile de Herţa, Botezatu, Cerchez, Şeptilici etc., precum şi de serbările dale în cinstea noastră în sala Teatrului Naţional.

În fine, ziua de 27 Martie 1918!

Dis-de-dimineaţă, oraşul frumos pavoazat cu tricolorul românesc şi o mulţime imensă, în haine de sărbătoare, îngrămădită pe tot parcursul drumului de la gară în oraş, aşteaptă cu nerăbdare sosirea lui Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României.

Pe la orele 9.30, Marghiloman soseşte în gara Chişinău şi, într-un frumos echipaj, precedat şi urmat de câte un escadron de roşiori în mare ţinută de ceremonie, îşi face intrarea în oraş, în uralele nesfârşite ale mulţimii.

După-amiază, şedinţa solemnă a Sfatului Ţării, în care urma să se hotărască unirea cu Patria mumă.

Încă de la orele trei toată ofiţerimea Diviziei.il aflătoare în Chişinău şi o companie de onoare se afla adunată în curtea Seminarului teologic, în clădirea căruia era instalat comandamentul garnizoanei.

După discuţiuni destul de aprinse şi pline de un înflăcărat patriotism, la cari au luat parte cele mai distinse personalităţi basarabene, între cari Ion Inculeţ, Pelivan, dr. Petre Cazacu, Pan Halippa etc. etc., către sfârşitul după-amiezii primim vestea că unirea Basarabiei cu Patria mumă fusese votată cu unanimitate de deputaţii din Sfatul Ţării [în realitate, au fost 86 de voturi pentru unire, trei împotrivă şi 36 de deputaţi s-au abţinut]. Cu sfârşitul zilei se sfârşise şi robia muscălească!…

Imediat trecem cu toţii în Biserica Soborului, unde după puţin timp sosesc deputaţii Basarabiei şi, în urmă, Alexandru Marghiloman cu generalul Broşteanu.

Se oficiază un Te Deum de către Arhimandritul Gurie, înconjurat de un sobor de preoţi.

Măreţia momentului nu se poate descrie în cuvinte, căci ele n-ar putea reda nici pe departe nimic din ceea ce a fost şi din ceea ce a simţit fiecare din noi, cari am luat parte la acel act de neuitat! Ştiu numai că toată lumea avea ochii înlăcrămaţi de bucurie şi fericire!…

După 100 de ani de robie. Basarabia se reîntorsese la sânul mamei ei!

În seara zilei de 31 martie 1918, după ce Divizia 11 trecuse paza pământului basarabean, pe care îl legase pentru vecie de acel al Regatului Român, Diviziei 1 de Vânători, comandată de generalul Ion Răşcanu, am părăsit, mărturisesc cu mult regret, Chişinăul, cu trenul în care erau îmbarcate Cuartierul diviziei şi Ambulanţa ei.

Petrecuţi la gară de întreaga elită a oraşului, generalul Broşteanu, în cuvinte pline de simţire şi entuziasm, şi-a luat rămas bun, în numele nostru al tuturor, de la toţi aceia pe care îi cunoscusem şi cari se întrecuseră, prin bunăvoinţă şi delicateţe, să-şi manifeste recunoştinţa faţă de noi, cari îi scăpaserăm de bolşevici.

Şi astfel trei luni se scurseră de parcă fuseseră trei zile!…

Articolul a fost scris de Sorin Cristescu și publicat în revista Magazin istoric, numărul martie, anul 2020.

Publicat în Chisinau, geografie, INTRĂRI NOI, istoria Basarabiei, istoria localității, istoria românilor, epoca contemporană, istorie, REVISTE BIBLIOGRAFICE, revistă bibliografică virtuală

Istorie și geografie – cărți noi


În prima lună de iarnă și ultima lună din an vă recomandăm câteva cărți din domeniul geografiei și istoriei românilor.

Revistă bibliografică virtuală

Chișinău, evocări interbelice / ediție îngrijită și argument: diana Vrabie; cuvânt de însoțire : Adrian Dinu Rachieru. – București : EIKON, 2018. – 381 p.

Chisinau Evocari interb„Chișinăul interbelic a avut o viață agitată, complexă, a respirat și s-a dezvoltat laolaltă cu evenimentele aprige ale celor mai bine de douăzeci de ani premergători celei mai cernite perioade a umanității, al doilea război mondial. Chișinăul devine portavoce a comunității pe care o reprezintă pentru că imaginea unui oraș se proiectează și în comunitatea intelectuală, în raporturile cu celălalt, în cunoașterea și devenirea alterității” afirmă Diana Vrabie în Argument.

În carte sunt incluse articole despre cimitirul, muzeul, Teatrul Național și teatrul popular din Chișinău, cele mai vechi case din Chișinău, biserici și cimitire etc.

 

 

Drochia: gara și raion.  Istorie, economie, cultură: Drochia: railway station and district. History, economy, culture / coord.: Alexandru Bobeică. – Chișinău : BALACRON, 2013. – 140 p.

Drochia„Nu vom face o descriere geografică separată a raionului Drochia, ci vom menționa numai că suntem situați, ca unitate administrativ-teritorială, la nordul țării și avem faima de zonă bine dezvoltată din punct de vedere economic. Această circumstanță ne-a făcut pe noi, drochienii, mai avani la muncă și mai dispuși spre agoniseală. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie este suficient să vezi casele din satele noastre și gospodăriile de astăzi ale sătenilor. Anii grei ai foametei, deportările și represaliile politice, viața mizeră ce o duc ceau țăranii moldoveni în anii 50-60 ai secolului XX au stârnit în părinții noștri instinctul autoconservării și dorința nestăvilită de a-și scoate copiii din acea tagmă oropsită, dându-i la studii și jertfind totul ce se putea numai ca ei să devină învățători, agronomi, medici ș.a.m.d. În consecință, Drochia, ca și alte zone din părțile acestea, are faima de raion cu oameni cărturari” afirmă coordonatorul proiectului, Alexandru Bobeică.

Astfel, în carte veți face cunoștință cu repere istorice ale raionului Drochia, rețeaua hidrografică a raionului, situația demografică, agricultura etc.

Moraru, Anton. Evoluția Basarabiei sub regimul de ocupație al Rusiei țariste 1812-1912 / Anton Moraru, Teodor Popovici. – Chișinău : Labirint, 2013. – 161 p.

Moraru Evolutia Basarabiei„Ocuparea cu forța armată a teritoriului dintre Prut și Nistru – partea cea mai bogată și roditoare a Țării Moldovei, instaurarea unui regim asiatic, barbar și sângeros al Rusiei țariste a dus la schimbarea radicală a condițiilor politice, social-economice și culturale de dezvoltare a populației din această parte a Moldovei de Est” afirmă autorul în introducerea cărții.

Cartea are 11 capitole:

  1. Războiul ruso-turc din 1806-1812 și anexarea Basarabiei la Rusia țaristă;
  2. Instaurarea forțată a administrației coloniale țariste în Basarabia;
  3. Colonizarea forțată a Basarabiei cu populație străină etc.

Olărescu, Angela. Orașul Cricova în ascensiune continuă : monografie / Angela Olărescu. – Chișinău : S. n., 2017. – 628 p.

Orasul Cricova„Monografia este, în fond, un bilanț al felului în care a fost, de-a lungul timpului, percepută localitatea, cu frământările și personalitățile ei, și referă – când explicit, când într-o formă indirectă – asupra conlucrării dintre administrația publică locală și societatea civilă, dar și asupra comunității în genere. […]

La elaborarea acestei publicații s-au investigat fondurile de referință ale Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova și Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.  […] Lucrarea include texte scanate din monografii, culegeri, publicații periodice privind dezvoltarea social-economică și culturală a localității Cricova; activitatea primăriei  și a primarului Valentin Guțan; activitatea instituțiilor bugetare și a celor mai mari întreprinderi economice din orașul Cricova, începând cu anul 1986 și până în 2014” se afirmă în Arguemtnul cărții.

Cartea are 6 capitole:

  1. Valentin Guțan – un Carol Schmidt al Cricovei;
  2. Orașul Cricova: trecut, prezent și viitor;
  3. Orașul Cricova în curs de dezvoltare;
  4. Viața culturală a orașului Cricova;
  5. Toate drumurile duc spre Cricova: clipe în imagini.

Cartea are indexuri auxiliare: de autori, alfabetic de nume a persoanelor menționate în lucrare, de titluri de articole, de nume ale produselor vinicole, pe subiecte, geografic și de ediții periodice. De asemenea găsiți și imnul orașui Cricova, stema și Drapelul orașului Cricova și Consiliul Orășănesc Cricova.

Istoria comunismului din România: în 5 vol. – Iași : Polirom.

Istoria comunismului din RoVol. II : Documente. Nicolae Ceaușescu (1965-1971) / editori: Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu. – 2012. – 703 p.

„Volumul de față este al doilea dintr-o serie ce reprezintă anexele Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste din România. Spre deosebire de primul volum, care acoperea întreaga perioadă Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965), acesta se limitează la primii șapte ani din perioada Nicolae Ceaușescu. Dacă în cazul primelor două decenii de regim comunist au fost publicate multe documente importante, ceea ce ne-a permis să prezentăm întreaga perioadă într-un singur volum, în ceea ce privește începuturile României ceaușiste documentele editate sunt mai puțin numeroase” se afirmă asupra ediției.

În volumul 2 veți găsi abrevieri, lista documentelor, documente, index de nume proprii, inclusiv două traduceri în limba engleză – nota editorului tradus și lista abstractelor.

 

Centenarul Marii UniriCentenarul Marii Uniri a românilor: istorie și perspective. Basarabia, 27 martie 1918. – Iași : Editura PIM, 2018. – 192 p.

Cartea include 36 de lucrări și „au fost grupate în volumul Centenarul Marii Uniri a românilor: istorie și perspective. Basarabia, 27 martie 1918. Autorii sunt cercetători, cadre didactice universitare și oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului, care au dorit ca mesajul lor să dăinuie. Textele urmează spiritul conferințelor împletind rigoarea științifică cu pasiunea. Acestea au fost grupate după tematica abordată pornind de la realitatea istorică a anului 1918 și terminând cu teme de literatură legate de contextul din Basarabia” afirmă coordonatorul volumului Dan Gabriel Sîmbotin.

Câteva titluri de articole:

  • Intervenția armatei române în Basarabia în 1918 – o necesitate strategică pentru asigurarea securității teritoriului românesc dintre Prut și Nistru;
  • Șcioala basarabeană și lupta moldovenilor pentru cultura națională (1917);
  • Reuniunea de la Chișinău a parlametarilor de pe ambele maluri ale Prutului (30 spetembrie 1918);
  • Personalitate marcantă a neamului românesc Daniel Ciugureanu (1885-1950);
  • Nicolae Iorga și lupta sa pentru realizarea Marii Uniri etc.

Lupu, Corvin. România. De la revolta populară la lovitura de stat / Corvin Lupu. – Sibiu : Techno Media, 2010. – 318 p.

Lupu Romania 1989„Despre decembrie 1989, s-au scris o mulțime de studii, articole și cărți. Desigur, lucrarea de față face referire doar la unele dintre aceste lucrări. Trebuie să semnalăm faptul că unii autori au scris imediat după evenimente, iar concluziile lor și-au păstrat  valabilitatea și după mulți ani, ceea ce este meritoriu” afirmă autorul în prefața cărții.

Lucrarea are două părți:

  • Contextul internațional al evenimentelor din decembrie 1989;
  • Decembrie 1989: Noua Ordine Mondială ajunge în România.

La final găsiți concluzii, o postfață, abrevieri, bibliografie și indice de nume.

 

 

Maghiloman, Alexandru. Note politice: 1897-1924 / Alexandru Maghiloman. – Ed. anastatică. – Buzău : Alpha MDN, 2019.

Vol. IV : 1918-1919. – 436 p.

E al patrulea volum din cele 5 publicate. Volumele au fost publicate inițial în București, la editura Institutului de Arte Grafice «Eminescu» în anii 20 ai secolului trecut.

Țopa, Tudor. Lumini de călăuză / Tudor Țopa. – Chișinău : Fundația „Draghiștea”, 2019. – 227 p.

Cartea face referință la frații Andrei și Costache Găină, istoria Basarabiei în perioada țaristă, memorii etc.

Cartea are și fotografii de arhivă.

Topa Lumini

Publicat în Chisinau, istoria antică, istoria Basarabiei, istoria localității, istoria românilor, epoca contemporană, personalităţi istorice

Cărți noi din domeniul istoriei românilor: documentele Sfatului Țării, Moldova dintre Prut și Nistru, istoria orașului Chișinău


Recomandăm un set de cărți noi ce fac referință la istoria spațiului dintre Prut și Nistru. Cărțile au apărut la editura Știința, Cartidact și Cartier din Chișinău. Anii de ediție sunt 2016, 2018 și 2019. 

Expoziție virtuală de carte

Basarabia în presa anului 1918: interviuri și anchete / text ales și stabilit, studiu introductiv, note și comentarii: Victor Durnea. – Chișinău : Știința, 2018. – 262 p.

Basarabia in presa anului„Volumul reunește aproape 60 de texte (interviuri, anchete, scrisori ș.a.), circumscrise unei tematici comune: realitatea politică, socială și culturală din Basarabia anului 1918. Publicate în presa românească din acest an, textele se axează „pe chestiuni basarabene”, formulate și discutate de chiar fruntașii vieții politice dintre Prut și Nistru. Un studiu introductiv care deschide cartea, elucidează conținutul și problematica acesteia, iar fiecare text în parte e însoțit de notele și comentariile de rigoare.

Ediția se înscrie în rândul aparițiilor editoriale consacrate Centenarului Marii Uniri de la 1918.”

Cartea include declarațiile președintelui Sfatului Țării, interviuri cu diferite personalități ale vremii, organizarea și naționalizarea învățământului, biserica, organizarea militară a Basarabiei etc.

La final este o anexă: Ziarele în limba română ce apar la Iași, București și Chișnău în 1918.

Cazacu, Petre V. Moldova dintre Prut și Nistru: 1918-1928. Zece ani de la unire / Petre V. Cazacu; ediție îngrijită: Anatol Petrencu. – Chișinău : Știința, 2019. – 292 p.: tab.

Cazacu_Moldova„Autorul lucrărilor incluse în acest volum, doctor Petre V. Cazacu, originar din or. Chișinău, a fost un bun cunoscător al istoriei și culturii Basarabiei. El a studiat politica de deznaționalizare a băștinașilor, promovată de țarism în teritoriile românești cotropite. Rezultatele cercetărilor sale au fost expuse în diverse articole, broșuri, cărți.

Evenimentele revoluționare din anii 1917-1918 nu l-au lăsat indiferent, el însuși contribuind mult la trezirea conștiinței naționale și la lansarea mișcării de eliberare națională.

Recunoscându-i-se meritele în domeniul organizatoric, Petre V. Cazacu a fost numit de Sfatul Țării, organul legislativ al Republciii Democratice Modlovenești, președinte al Consiliului de Directori și, concomitent, director al Finanțelor.

Având la dispoziție bogata arhivă a Sfatului Țării, alte documente prețioase, fiind animat de dorința de a nu lăsa uitării eroicele momente din istoria neamului de la răscrucea anilor 1917-1918, Petre V. Cazacu a elaborat un studiu monografic, care rămâne până în prezent unul dintre cewle mai documentate și mai rezistente – monografia „Moldova dintre Prut și Nistru. 1812-1918” afirmă Anatol Petrencu în „Zece ani din viața unui popor nu sunt decât o clipă…”

Cartea are două părți: Moldova dintre Prut și Nistru. 1812-1918 și Pagini din periodice.

Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. Ediție în trei volume / Iurie Colesnic. – Chișinău : Cartier.

Vol. 1. – 2019. – 640 p.

Colesnic_Basarabia nec„Era anul 1989 – un an al frământărilor naționale, când erau în plină vogă transparența și restructurarea, iar conaționalii noștri se aflau în căutarea identității naționale. Un zbucium care definea exact marea lipsă – modelul personalităților istorice. Se simțea lipsa unor figuri emblematice, golul era prea mare ca să fie umplut în grabă cu idei de moment.

Să fim sinceri, acest gol nici până azi nu este umplut și suntem în plină criză de personalități, o criză care ne macină existența și ne pune sub semnul întrebării un viitor previzibil” afirmă autroul în Cum s-a zămislit Basarabia necunoscută.

Volumul 1 face referință personalități precum Manuc-Bei, Gavriil Bănulescu-Bodoni, Elena Alistar, Pan Halippa, Ștefan Ciobanu, Alexei Șciusev, Nicolae Titulescu, Gheorghe Grosu Gurie etc.

Colesnic, Iurie. Chișinăul nostru și vraja neuitării / Iurie Colesnic. – Chișinău; ed. îngrijită: Mariana Harjevschi; coord.: Lidia Kulikovski; Bibl. Municipală „B. P. Hasdeu”. – Chișinău : S. n., 2018. – 632 p.

Colesnic_Chisinaul„Multă vreme Chișinăul s-a aflat într-o stare de echilibru. Exista Chișinăul din Chișinău. Adică orașul istoric își trăia veacul lui fără să invidieze orașul nou care se naște. Dar inevitabilul s-a produs. Orașul nou a început să jinduiască spațiul orașului istoric. Și arhitecții, care prin menirea lor ar trebui să fie creatori de valori estetice, s-au transformat peste noapte în demolatori.

Administrația orășănească menită să ocrotească, să vecheze prin legi patriomniul încredințat a anulat orice plan general de dezvoltare a acestui oraș și am ajuns la o stare de haos” afirmă autorul la începutul cărții.

Cartea are următoarele capitole:

Fundamente;

Cronici;

Din tată-n fiu…

Oameni care au fost;

Clădiri în care s-a făurit istoria;

Chișinăul din Chișinău;

Nodurile și semnele amintirii;

Copiii Chișinăului.

Contribuții la preistoria și istoria antică a spațiului carpato-danubiano-pontic: in honorem professoris Ion Niculiță natalia sua octogesima celebrantis / editori: Aurel Zanoci, Mihail Băț. – Chișinău : Cartidact, 2019. – 448 p.

Contributii la preistoria si„De menționat că protagonistul acestei cărți, Ion Niculiță, a avansat pe scara ierarhică universitară de la student-doctorand-lector-conferențiar universitar până la înaltul titlu științifico-didactic de profesor universitar, demonstrând calități excepționale și în știința istoriei, în calitate de cercetător erudit, prin cele două teze susținute – de doctor și doctor habilitat” se afirmă în Cuvânt înainte.

Cartea include un set de articole în limbile română, germană, engleză și rusă scrise de autori diferiți.

La fiecare articol sunt incluse imagini și fotografii.

Pelivan, Ioan. Corespondență. Memorii / Ioan Pelivan; ediție îngrijită, prefață și notă asupra ediției: Ion Constantin, Ion Negrei, Gheorghe Negru. – Chișinău : Știința, 2019. – 436 p.

Pelivan_Corespondenta„Destinul politici al lui Ion Pelivan, mare luptător pentru drepturile românilor basarabeni, eminent om politic, animatori al vieții culturale și naționale în spațiul dintre Prut și Nistru, a fost marcat de marile evenimente istorice din prima jumătate a secolului XX, a fost marcat de marile evenimente istorice din prima jumătate a secolului XX, ce au determinat în mod direct destinul poporului român și în special soarta românilor basarabeni: cele două războaie mondiale, căderea autocrației ruse și destrămarea imperiului țarist, cucerirea puterii în Rusia de către bolșevici și crearea imperiului sovietic bolșevic, unirea Basarabiei cu România și desăvârșirea unității național-statale a românilor, evoluția regimului politic de la democrație la dictatură și extinderea regimului totalitar sovietic comunist asupra unor state europene, inclusiv a României” afirmă Ion Constantin, Ion Negrei și Gheorghe Negru în Ion Pelivan, o conștiință românească exemplară.

Cartea are două părți: Corespondență și Memorii.

Sfatul Țării: documente: în 2 volume / ediție: Ion Țurcanu. – Chișinău : Știința.

Vol. 1 : Procesele-verbale ale ședințelor în plen. – 2016. – 822 p.

SFatul Tarii Vol 1.jpg„A cerceta istoria Sfatului Țării pentru a afla ce a fost, de fapt, această instituție politică a Basarabiei, atât de discutată și totuși atât de necunoscută până în prezent, nu e o treabă oarecare, de aceea o fac cu bucurie ce depășește simpla satisfacție a cercetătorului care are norocul să lucreze la o teză de generoasă privind subiectele ei și, mai ales, surprizele descoperii” se afirmă la începutul cărții.

În volumul I sunt incluse procesele-verbale ale ședinețlor în plen din anii 1917 și 1918 și trei anexe.

 

 

Vol. 2 : Procesele-verbale ale comisiei agrare. – 2018. – 610 p.

Sfatul Tarii vol 2„Cercetarea relațiilor agrare în țările și regiunile a căror ocupație de bază și principală sursă de existență o constituie pământul este o sarcină pe cât de grea, pe atât de ingrată. Grea, pentru că impune semnalarea și examinarea simultană a numeroase fenomene complicate, preponderent de ordin economic și social, și ingrată, deoarece, fiind preocupată de realități atât de ordin economic și social…” se afirmă la începutul cărții.

Volumul 2 include procesele-verbale ale comisiei agrarea Sfatului Țării (documente de arhivă), descrierea ședințelor comisiei agrare în ziarul Sfatul Țării și 8 anexe.

 

Țurcanu, Ion. Istoria Basarabiei: în vol. – Chișinău : Știința.

Vol. 1 : Preludii. Din paleolitic până la sfârșitul antichității, 2016. – 868 p. Text + 32 p. Planșe.

Turcanu_Istoria Basarabiei„Primul volum al Istoriei Basarabiei cuprinde perioada cea mai întinsă din trecutul spațiului dintre Prut și Nistru – de la începutul epocii de piatră, circa 1.5 mil. De ani în urmă, și până la apusul civilizației antice, respectiv secolele IV-VI e.n.

Partea I, Epoca pietrei, cea mai curpinzătoare subb aspect cronologic, numită în mod obișnuit preistorie, pune în lumină apariția și evoluția societății umane cu toată complexitatea de manifestări ce o caracterizează.

În partea a II-a, epoca metalelor, curpinsă aproximativ între a doua jumătate a mileniului al IV-lea și secolul al III-lea î.e.n. și identificată cu protoistoria, sânt descrise culturile bronzului de pe teriotriul Basarabiei, apoi semnalate mărturiile referitoare la civilizația tracică din acest spațiu și cele vizând prezența aici a sciților.

Partea a III-a, Antichitatea clasică, cuprinde istoria cetăților greco-romanee Tyras și Nikonion de la Nistrul de Jos, mărturii ale civilizației geto-dacice la etapa ei de maximă afirmare și ale habitatului dacilor liberi din Basarabia, ale aflării temporare în acest spațiu a unor popoare migraotare, ale modului de viață al populației locale, daco-romanice, de la sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu.”

Urusov_Insemnarile unuiUrusov, S. D. Însemnările unui guvernator: Chișinău, 1903-1904 / S. D. Urusov; trad. din rusă: Vsevolod Ciornei; șt. introd. și note: Virgil Pâslariuc. – Chișinău : Cartier, 2019. – 248 p.

„Serghei Dmitrievici Urusov s-a născut pe data de 7 (19) martie 1862, în satul Spasskoe, gubernia Iaroslav. Face parte din nobilimea titulară rusă, ale cărei rădăcini coboară către unul din conducătorii Hoardei de Aur, Edigai (1352-1419), generalul favorit al lui Timur Lenk.”

Cartea are 13 capitole și un indice de nume.