Publicat în Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creație, critică literară

Hyperion perspectiva multiplului superior: de la astru, planetă, până la satelitul lui Saturn


Pe unda dublului, perspectiva titanică apare în textul eminescian într-o asamblare a corpurilor cereşti: pe de o parte o imagine a planetei Venus, pe de altă parte cel mai mare satelit neuniform al planetei Saturn. Propunem o interpretare a conotaţiilor astronomice în caracterul personajului Hyperion.

Victoria Fonari în dialog cu academicianul Mihai Cimpoi


Inițial prezentăm opțiunea acad. M. Cimpoi: „Hyperion (în greceşte: „cel ce merge deasupra”), în mitologia greacă, fiul lui Uranus şi al Geei, titan reprezentând prima generaţie de zei. Apare la Eminescu, drept „cuvânt dintâi”, născut din Dumnezeu” [1, p. 302].
Viziunea antică este specificată astfel: „Hyperion – zeul luminii. Fiu al cuplului Gaia (Pământ) – Uranus (Cerul) şi unul dintre titani. Se căsătoreşte cu sora sa, titanida Theia, de la care are trei copii: Helios (Soarele), Selene (Luna), şi Eos (Aurora); toţi împărtăşesc caracterul luminos al părinţilor. (…) Probabil că Hyperion nu intră în luptă. (…) Copiii săi vor fi chemaţi de către Zeus în Olimp, ei fiind cei care oferă lumină lumii, împreună u alţi aştri, mai puţin importanţi. Uneori Helios, este numit şi Hyperion” [6, p. 216]. Este interesant că în varianta engleză a textului homeric s-a păstrat numele de Hyperion în acest context, iar în varianta română traducătorii preferă să fie înlocuit prin cuvântul soare.
Revenind la ideea eminesciană de a sonda numele pentru a înţelege conţinutul apare o întrebare: De ce Hyperion, ca un corp ceresc, nu este identificat drept satelitul lui Saturn, sau identificat cu Soarele ca în epopeile homerice, odată ce a fost descoperit în 1848 de către William Cranch Bond, George Phillips Bond şi William Lassell?
Hyperion în preajma lui Saturn ţine de corelaţia mitologică, fiind din generaţia titanilor. Caracteristicile satelitului Hyperion se reflectă în unele trăsături din poemul eminescian: este unul dintre cel mare din cei 61 descoperiţi actualmente. Traseul său orbital este eliptic. Şi în poemul lui Eminescu Hyperion are dorinţa de a merge pe un alt traseu. Deşi orbita sa este haotică, aceasta se raportează în paralel cu ecuatorul lui Saturn. Saturn ar putea explica ordinea din optica Demiurgului din poemul eminescian. Or, anume acesta ştie foarte bine corespondenţele temporale: timp şi veşnicie. Spaţiile în aceste coordonate apar neesenţiale. Acestea pot fi transformate, revigorate, distruse.
Forma pe care o are acest satelit contribuie la presupuneri de a fi fărâmiţat în urma unui impact cu vreo cometă sau de a fi doar un fragment dintr-un alt corp ceresc. Amprenta distrugerii explică forma ovală, dar şi Hyperion diferă de cel de la începutul poemului „țesând cu recile-i scântei / o mreajă de văpaie” (începutul poemului Luceafărul)” de cel care „simte”. Deşi, după mitologie, Hyperion face parte din titanii luminoşi, satelitul emană o culoare a tristeţii.

Victoria Fonari, critic literar, conf. univ.


Mihai Eminescu era atras să-şi completeze cunoştinţele astronomice sau astrologice. La sigur, era tentat să afle şi aceste noutăţi. De ce Luceafărul, care e planeta Venus, preia trăsăturile satelitului Saturn. Probabil pentru aceeaşi interferenţă populară pe care a vrut să o păstreze. Planeta Venus nu mai este valorificată din optica zeităţii romane, decât la sfârşit „amoru-mi luminează”. Aceasta nu apare într-o ipostază feminină, care, din punct de vedere astronomic, se deosebeşte de celelalte planete ale sistemului solar prin modul de a se roti în jurul axei sale culcat. Luceafărul conturează o imagine înălţătoare care pare să implice din punct de vedere vizual apariţia şi dispariţia Luceafărului, dar, concomitent, trăirile pe care le suportă seamănă cu urmele vulcanilor părăsiţi de durerea unei lovituri în spaţiu, urme care nu pot fi şterse, rămânând în percepţia temporalităţii umane – veşnice.
Antiteza este explicată de acad. M. Cimpoi din perspectiva monadei, care se caracterizează prin dinamica alterităţii de a fi într-o reflecţie concomitentă. Şi haosul, şi cosmosul, trecute prin spirit, devin iniţieri continue în cunoaşterea universului.

Doctor conferenţiar Victoria FONARI
e-mail: victoria_fonari@yahoo.com
Facultatea Litere, Universitatea de Stat din Moldova

Publicat în Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creație, critică literară, literatura

Personanţa – o noțiune blagiană


Recomandăm un articol scris de Viorela Pînzari, profesoară de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „George Meniuc”, mun. Chișinău. Articolul face referință la poezia lui Lucian Blaga.

În perioada pandemiei se simte o necesitate de a discuta, este o ocazie perspectiva online la Cenaclul „Magia cuvântului” din cadrul Bibliotecii Centrale. Vă propun câteva gânduri despre  Lucian Blaga, care se află sub semnul lunii mai. „Poezia lui Blaga e plinǎ de marile întrebǎri despre început şi sfârşit, despre finit şi infinit, despre destin, despre esenţǎ şi aparenţǎ, e strǎbǎtutǎ de fiorul despǎrţirilor cosmice şi nu-i lipsitǎ, desigur, de un sentiment metafizic adânc” (Alexandru Philippide).

De ce sunt aşa de ermetic zăvorâte explicaţiile vieţii? De cesuntempuşi a trăi, a suferi sau a fi fericiţişi a ne întreba fără a puteaînţelege explicit aceste sensuri?

Lucian Blaga reuşeştesadeschidă o geană de lumină optimistă asupraacestuisubiect, găsind explicaţii în subconştientul uman, în acea personanţă, pe care a prezentat-o lumii.

Blaga ne spune: „… atribuim inconştientului o particularite, pe care vom numi-o <personanţă> (de la latinescul per-sonare). Este vorba aici despre o însuşire graţie căreia inconştientul răzbate cu structurile, cu undele şi cu conţinuturile sale, până sub bolţile conşteinţei (schimbat de noi în locul <conştiinţei>). Efectele personanţei, unele permanente, altele instantanee, sunt incalculabile… Identificăm, înparticularitatea aceasta a <personanţei>, o calitate… constitutivă pentru sufletul uman. Cert lucru, conştienţa ar avea o dimensiune mai puţin, dacă ar fi impermeab ilizolată de viaţa sufletească inconştientă”.

Arhetipul, noţiune inclusă în circulaţia ştiinţifică de specialistul în psihologia maselor C. G. Jung, păstrează tendinţa de a dezvălui forţa inconştientului şi implicarea acestuia în spiritul colectiv.

Blagade finește omul prin cultură, cultura prin stil, stilul prin matricea stilistică, ce ține de un spirit inconștient, individual și colectiv. Ideea de matrice stilistică poate fi așezată până la un punct în apropierea teoriei inconștientului colectiv enunțată de Jung, însă filosoful român o vede ca un organ generator, ce poate îmbogăți sau revela un univers, nu ca o înțelepciune transcendentală care ghidează lumea.

Distincţia pe care o face Blaga în ,,Arhetipuri şi factori stilistici” între personanţă şi forma manifestării arhetipurilor: ,,Arhetipurile îndură în viaţa psihică a omului aşa-numitele ,,travestiri”, apărând prin transparenţa variabilă a acestor travestiri când mai clar, când mai camuflat”, în timp ce ,,factorii stilistici nu îndură niciun fel de travestiri”. Distincţia este reală, dar numai de grad, căci arhetipurile nu au nevoie de deghizări. Precizarea este necesară, întrucât cuvântul ,,travestiri” poate crea impresia că este vorba de o diferenţă de natură. În schimb, faţă de Freud, deosebirea este radicală, de ordinul opoziţiei, ca de la deghizare la manifestare nedeghizată; şi de astă dată diferenţa teoriei blagiene faţă de cea jungiană se realizează pe un fond de unitate.

Alături de matricea stilistică, personanţa conturează contribuţia filosofului român la dezvoltarea teoriilor abisale. Este o viziune modernă, care ia în consideraţie rezultatele psihologiilor abisale, dar refuzând reducţionismul unora dintre reprezentanţii acestora, le dezvoltă într-o direcţie ce constituie totodată o reconsiderare a concepţiei filosofice tradiţionale asupra spiritului şi culturii, fără a abdica însă de la exigenţele perene ale gândirii filosofice.

Arhetipul nu dispare şi nu apare, dar atingerea lui prin creaţie imprimă o codificare a acestuia de a fi valorificat la prezent.

Metoda arhetipologică se pliază în investigarea unei imagini artistice, preluată din antichitate, reiterată pa axa spiralată a timpului nostru într-un text literar.

Perspectiva psihologiei, de unde vine termenul de arhetip, relevă interesul cercetării literare din optica interiorizării lumii personajului şi concordanţa acesteia cu călătoria interioară în sondarea angoaselor sau în descoperirea senzaţiilor ce sunt bine stratificate, ascunse, uitate, nebănuite în lumea autorului care şi-a deschis accesul de comunicare lăuntrică prin creaţie.

Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creație, Poezia

Autoarea Mădălina Ghiaur la Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Pe scurt

Nu ești decât o bucată de carne

Împachetată în foițe de staniol

Roze,

Negre și albe,

Ce pretind să-ți învelească speranțele

Că mâine vei respira

Poate –

Într-o nouă zi.

Nu ești decât o bucată de carne

Mai bolnavă ca niciodată,

Într-un mileniu

Preocupat să coste

Și să numere

Obosit

Milioane.

Nu ești decât o bucată de carne

Oxigenată și fugărită de

Timp,

Să tot aduci argumente cu două taste

Acestei lumi că ești

Împlinit.

Cu ochii flămânzi de albastru,

Cu vise pe pânze schițate

Și demnitatea de

OM

Înfiptă între coaste,

Prin trei canale de

Nervi

Se mai aud uneori, țipând

Pescărușii tinereții noastre.

Nici crăpăturile pământului

Nu

Au nevoie de tine,

Dacă n-ai fi trăit măcar o zi sub soare,

Dacă n-ai fi fost o bucată de carne

În care un suflet

Nu

Și-a numărat

Ridurile din colțul gurii

Să vadă la apus

Oare

Cât a fost de fericit?

Prea multă iubire

Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Urla adevărul legat prin vitrine

Că n-are nici preț și nici vânzător.


Gramatica leagă trei vorbe din fugă,

Conjugă trecutul la timpul prezent

Să nu le rămână urechea prea surdă

Când El și cu Ea își zic primul ”je t’aime”.


Stau trei felinare și suflă lumină

În ochi de albastru și de căprui,

Se-mpiedică toți la capătul străzii

Și rămân numai orbii ai nimănui.


Mai plouă, mai ninge pe o scenă de teatru,

În joc se numără pete de soare,

Nebunii de alb visează la negru

Că viața asta e numai culoare.


Geme orchestra în mijloc de stradă,

Amorul e beat și dornic de vals,

Vine și muza să-mpartă dulceață

Împiedicaților în pașii de dans.


La semafor alții mătură flori

Și toate culorile de trandafiri,

Pretind c-au iubit de prea multe ori

Vândute la prețul de doi-trei arginți.


Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Iar azi, toți flămânzii de fericire

Pretind că strada poartă numele lor.

Goluri

Lipsa de iubire
E o boală de nervi –
Durerea de inimi sapă sub coaste
Și face din oameni nebuni pământeni.

Lipsa de tine
E o boală din mine –
Nevrozele mătură flori de cireș,
Chemarea luminii mă lasă fără cuvinte
Căci pe buzele arse am numai otrăvi.

Lipsa de mine
E o boală din tine –
Sindromul absenței de traiul în doi,
Din voalul miresei am să-ți fac pansamente
Ca albul să-ți vindece rănile moi.

Lipsa de noi
E o boală a vremii –
Bătăi cardiace în ritmuri de dor;
Numai cu mine tu ești începutul de viață,
Numai cu tine eu sunt sfârșit de potop.

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activităţi cognitiv-creative, Împreună cu bunicii, BMservicii, catalogul electronic, Chisinau, Creație, cultura, LECȚII PUBLICE

Proiectul Împreună cu bunicii: O nouă instruire la calculator


Astăzi, 2 ianuarie anul curent, file-1544002476-04582 bunii participanți la serviciul PROMediu Virtual au fost inițial împărțite în două grupe: un grup a vorbitorilor de limba română și alt grup vorbitorii de limba ruspromediu-virtual-posteră. Cu aromă de sărbători care domină pretutindeni și cu indulgența bibliotecarilor, utilizatorii au trecut la necunoscut. Astfel, grupul de limba română au învățat: cum să lucreze cu mausul și tastatura, după care au explorat Programul Microsoft Word. Iar grupul de limba rusă au făcut cunoștință cu saitul Bibliotecii http://hasdeu.md/ și catalogul electronic al bibliotecii https://opac.hasdeu.md/,  spre final participanții au navigat și prin internet.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activități de promovare, Concursuri, copii, Creație, cultura, LANSĂRI DE CARTE

Vise  în livadă. Scriu  şi desenează copiii


   Astăzi, 20 decembrie, ora  13.00, la  Biblioteca  Centrală ”B. P. Hasdeu”, va  avea  loc  lansarea  cărţii  “Vise  în livadă. Scriu  şi  desenează  copiii”,  coordonator  Irina  Nechit.   Cartea  conţine  texte  şi  desene   ale copiilor     realizate     în  cadrul  concursului  “Vise  în  livadă”, desfăşurat  în  perioada  octombrie-decembrie  2018. Proiectul  e  susţinut  de  FPC “Fernuci” SRL, director Olga Petrovsky, partener: Biblioteca  Municipală  “B.P.Hasdeu”.  Se  vor  acorda  de  asemenea premii  şi  menţiuni  învingătorilor  concursului. Veniţi  să  vedeţi volumul “Vise  în  livadă , apărut  la  Editura  Prut  şi  să-i  încurajaţi  pe  autorii  lucrărilor  din  această  carte  de  vis.

 

Vise in livada-01