Arhive categorie: ENCICLOPEDIA CĂRȚILOR

O inimă pentru fiecare. Top 10 romane și versuri despre iubire


Cu ocazia zilei de 14 februarie, recomandăm un top 10 romane și versuri despre iubire, care îți ating inima. Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre.

Cibotaru, Arhip Simon. Versul inima alină / Arhip Simon Cibotaru. – Chișinău : S. n., 2014. – 147 p. : il.

După cum afirmă însuși autorul „volumul, pe care îl ții în mână, include poezii scrise din suflet. Ele se încadrează într-un extins diapazon liric: dragostea pentru Femeie și Natură, devotamentul și responsabiltiatea față de Patrie și Neam. Versurile sânt cantabile și ar putea constitui un trainic fundament literar pentru unele creații muzicale, cu precădere romanțe.”

Filip, Iulian. De ce mă doare inima / Iulian Filip. – Iaşi : Tipo Moldova, 2012. – 433 p.

Cartea face parte din colecția OPERA OMNIA. Poezie contemporană.

Pe lângă versuri, sunt incluse date biografice și referințe critice.

Chiara, Piero. Paltonul de Astrahan; Un ghimpe în inimă : romane / Piero Chiara ; trad. de Miruna Dragomir. – Cluj–Napoca : Dacia, 1989. – 151 p.

Romanul Un ghimpe în inimă are ca un subiect tema dragostei.

De Amicis, Edmundo. Cuore, inimă de copil / Edmundo de Amicis. – Bucureşti : Herra, 2003. – 319 p.

„Această carte e, mai cu seamă, închinată copiilor din școlile primare, care sunt în vârstă de la nouă până la 13 ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a al unei școli orășenești din Italia.

Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a III-a, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai cum este aici tipărită. Dânsul însemna zi cu zi într-un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simțise, cugetase: în școală și în afară de școală; iar la sfârșitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său.”

Inimă de femeie : Întâmplări reale despre oamenii şi experienţele ce aduc linişte sufletească şi bucurie femeilor ; trad. din lb. engl. de Marius Chitoşcă / ed. îngr. de Colleen Sell; trad.: Marius Chitoscă. – Bucureşti : Litera, 2013. – 230 p.

O înmormântare și o corespondență prin e-mail readuc împreună după zeci de ani o familie înstrăinată de divorț. Să împlinești patruzeci de ani nu înseamnă renunțarea la orice scop în viață, ci poate fi momentul în care să începi a avea grijă și de tine, nu doar de familia ta. După multe lecții dureroase, vei descoperi că este mai bine să fii tu însăți decât să încerci a fi Iubita Perfectă.

42 de întâmplări adevărate despre dragoste, prietenie și puterea femeilor de a merge mai departe.

Putney, Mary Jo. Compromisul inimii / Mary Jo Putney ; trad. din engl. de Raluca Moţ. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2012. – 348 p.

Lady Jocelyn Kendal, e o tânără nonconformistă și independentăă, apelează la o soluție scandaloasă pentru a–și păstra moștenirea: să se mărite cu maiorul David Lancaster, un ofițer care își așteaptă moartea din cauza rănilor grave suferite în bătălia de la Waterloo. În schimbul acceptării acestei căsătorii de formă, David nu cere decât ca viitorul surorii lui să fie asigurat. Însă lucrurile iau o întorsătură neașteptată  după încheierea căsătoriei, când maiorul îi revine miraculos. Deși cei doi cad de acord să anuleze mariajul, astfel de lucruri necesită timp – suficient ca David să își dea seama că este îndrăgostit iremediabil de soția sa.

Bântuită de propriul trecut, Jocelyn refuză să cedeze dorinței pe care soțul ei i–a trezit–o pe neașteptate, căci întotdeauna a considerat această căsătoprie o simplă afacere. Însă unele înțelegeri sunt făcute să fie încălcate atunci când inima își urmează propriul drum spre fericire…

Quinn, Julia. Aleasa inimii / Julia Quinn ; Eloisa James ; Connie Brockway ; trad. : Andreea Şeler, Oana Barbelian. –  Bucureşti : Litera, 2013. – 267 p.

După un accident care i-a fost aproape fatal, Hugh Dunne, conte de Briarly, își dă seama că a venit vremea să facă o schimbare importantă în propria viață, așa că face un anunț care îi ia prin surprindere pe toți cei apropiați: vrea să se însoare. Singura problemă este că Hugh este mult mai experimentat în privința creșterii cailor decât a curtării domnișoarelor la modă, așa că sarcina lui Carolyn, marchiza de Finchley, își asumă sarcina de a întocmi pentru el o listă cu potențiale viitoare soții, pe care le invită la un bal fastuos

 Dar cine să fie aleasa? Fermecătoarea Gwendolyn Passmnore, dorită și admirată de toți bărbații și bârfită și invidiată de toate rivalele? Sau încântătoarea și extrem de directa domnișoară Katheryn Peyton, care a refuzat multe cereri în căsătorie fiindcă inima ei aparține unui prieten din copilărie, plecat de ani bun pe front? Ori poate Georgiana Sorrell, buna prietenă a surorii lui, o tânără văduvă pe careHugh o cunoaște de mic copil?

Urmează volumele scrise de Oksa Pollock. Însă, doar volumul 3 are în titlu cuvântul inimă.


În contextul în care volumul 3 face referință la inimă, nu am putut să nu recomandăm primele două volume. Ca să înțelegeți șirul evenimentelor din volumul 3 – citiți primele volume.

Seisme, erupții vulcanice, ploi torențiale… Pământul este lovit din toate părțile! Fugind din Londra invadată de apele furioase ale Tamisei, Oksa și familia Pollock pleacă în căutarea Portalului spre Edefia, tărâmul magic al strămoșilor. Este singura lor șansă de a restabili echilibrul celor două lumi.

Liliana Armașu sau poezia ca jokering


     Chiar tu ești singurătatea

          Nu știu dacă am citit o poetă sau un poet mai însingurat ca Liliana Armașu. Deși, la un moment dat, am avut impresia că ea este autoarea care ar căuta solitudinea dacă aceasta i-ar lipsi. Au consemnat-o, de altfel, și alții, poezia ei este o asceză. Simțind acut această lume, intensificându-i sensurile și rosturile, ea știe să vină cu verdicte poetice: „pentru un însingurat/ noaptea e mai mult decât întunericul”. Poezia și poeta devin un filtru al realității, o prismă prin care se polarizează luminile lumii: „și iată că nu te mai poți certa cu nimeni/ nici măcar cu tine însuți/ și nici cu Dumnezeu,/ căci chiar tu ești singurătatea/ în care el se odihnește Duminica”. Divinitatea e o prezență aparte a acestor texte, deloc una manifestă, poeta nu are nevoie de parade gălăgioase ale credinței. Dumnezeu există, El e în text, El este text. După chipul și asemănarea biblică avem în aceste cărți de poezie un model de raportare la alteritate – „ne regăsim pe noi înșine/ în chipul celuilalt”, e chipul universal al divinității, dar și al semenilor. Celălalt este un alibi al existenței, el confirmă și probează traiul unui eu retras: „m-aș preface în propria ta singurătate/ să te-nsoțesc în moarte”. Și dorința vine dintr-un Eros și Thanatos care coexistă în ființa umană dintotdeauna. „Nu înțelegeam cum poate fi/ atât de frumos împrejur/ și eu atât de singură”, e întrebarea după care se ajunge la „fericirea însinguratului”. Și aceasta din urmă este rezultatul unei purificări prin separarea și detașarea de ceilalți. Rămâne credința, „îmi fac semnul crucii/ de la A la Z”, e credința totală în existență, în poezie și în posibilitatea salvării prin ea. „Nu am nimic, Doamne, nici liniște”, astfel, neliniștea echivalentă cu eterna căutare este marca poeziei Lilianei Armașu.

armasu 1

       La marginea marginii

            Există în aceste poeme un impas emoțional aproape exemplar, o ducere în extremă a unor stări umane printr-un gest de care doar un poet este în stare. Este omul blocat într-un spațiu și un timp al nefericirii. Este lumea omului care zice: „nu am nici măcar unde înainta”, „trăiesc la marginea marginii”. Marginalul – iată personajul poematic din volumele Lilianei Armașu. Și, în acest univers ermetic, frumosul e unul suicidal – „tăcere/ în care se sinucid cei mai frumoși dintre/ îngeri”. Eul e unul suferind la cotele cele mai înalte, „am un animal sălbatic în casă” și acesta e chiar sinele care trăiește prin poezie. „Tristele bucuriile mele” – în tristețea bucuriei este întreaga poezie a poetei care există cumva oximoronic în „durerea și bucuria acestei neînțelese neliniști”. Poezia e salvarea, poezia e rostul a toate, așa cum poeta știe că „strict ale mele rămân/ revolta, neliniștea,/ poezia…” Toate se supun poeziei – „…e ca și cum ai muri în ziua aceea/ pe care o dedici poeziei”, care e o „mantie de foc”. Poezia e imanența a toate, e valoarea supremă, e o altă dimensiune a divinului. „Poemul se zbate în mine/ ca peștele pe uscat” și este pulsul poeziei de zi cu zi, oră cu oră, căci Liliana Armașu nu este poetă doar de la ora opt la optsprezece. Ea e poeta de zi și poeta de noapte. În pofida încurcăturii artistice prin care trece astăzi lumea, ea gândește la „rolul artistului/ pe vremuri de criză”. Unicul pisc de escaladat este poezia, ea e mai presus de toate: „peste munții poeziei nicidecum nu pot trece”.

            Poeta exclamă: „e înfricoșător să fii femeie”, „nu mă căuta printre femei”. Poezia ei de călugăriță, după cum deja a calificat-o critica literară, care e „jumătate femeie/ jumătate sfântă” este un reușit exercițiu de regândire și eternă reinventare a identității umane care stă în spatele poemului. „E greu să fii… Liliana Armașu” și din această cauză poeta se rupe de existența sa onomastică. Ființa poetică e dincolo de micile iubiri ale teluricului, de morțile de zi cu zi, chiar dacă Erosul e o imanență a vieții și poeziei, de unde trista constatare că „dragostea nu se cultivă în sere”, de unde și „nostalgia păcatului neîmplinit”.

          Libertatea, îmbiindu-mă, grațioasă, s-o iau în brațe

            Nostalgiile clipei umane îmbracă haina unei emancipări de alt ordin. Poeta se salvează cu gândul la libertate. E fuga de rutină, „la serviciu,/ unde, printre manuscrisele grele,/ visezi cu jind la fructul/ neatins al libertății”. Libertatea e mai presus de dragoste și moarte în aceste texte. Ea e dincolo de toate, e idealul suprem. „La picioarele mele se gudură/ o felină de rasă rară, numită solemn/ Libertatea,/ îmbiindu-mă, grațioasă, s-o iau în brațe/ și să-i mângâi la nesfârșit beregata” – este jocul vieții cu toate cele care ți se dau și ți se tot iau, este ironia față de fantasma libertăților de tot felul. Și aici mi se pare că putem identifica un grad de maturitate poetică la care puțini poeți ajung. Majoritatea volumelor de poezie, începând cu debutul, indiferent de stil și maniera generației sale, se cramponează într-o existență egocentrică, uitând de lume și de rosturile ei. A pune problema libertății în poezie mi se pare o marcă a valorii și a unei deveniri poetice superioare. Versul „ai încremenit de secole într-o mare Statuie a Libertății/ pe care o torturează cu privirile lor toți călăii lumii” concentrează în sine argumentul – avem un eu care reprezintă o totalitate umană, avem un întreg univers uman și avem ideea unei libertăți torturate. E un concept sferic al unei umanități care mereu cade în păcatul oprimării.

armasu2

Dacă mormântul nostru ar fi o bibliotecă!

Devenirea întru poeziei vine din „timpul lungilor ani de bibliotecă”, „cu profesori care vorbeau singuri prin biblioteci”, „în căutarea unei fericiri de hârtie”. Fericirea omului izolat de lume caută dialogul ideatic, polifonia cărților. E fericirea unui homo legens. Cel care nu se teme nici de moarte, știind că există cartea: „ce frumos s-ar încheia viața/ dacă mormântul nostru ar fi o bibliotecă!” Biblioteca devine un procedeu al existenței și orânduirii acestei lumi –  „sufletul/ aranjat perfect sub formă de/ bibliotecă a/ sentimentelor”. Poeta e conștientă de iluziile care ne pasc mereu printre „clituri de cărți cu himere”, ea înțelege și dimensiunea de morgă a acestei lumi livrești atunci când „frecventezi zilnic cimitirele bibliotecilor”. Dar cărțile oricum rămân a face parte din marele spectacol al lumii în care „am văzut călătorind astfel orașele mari ale lumii/ castelele de lux și subteranele/ crâșmele și bibliotecile”. Universul cărților devine un laborator al existenței poetice, acolo se produce marea alchimie a stărilor care devin literatură: „suntem deja în biblioteci/ la mesele noastre de scris/ cerneala din pixuri curgând”. Poetul se naște printre cărți și tot acolo își găsește sfârșitul, este o situație firească în marele lanț al evoluției ideilor, e ciclul vieții poeziei și al poetului care constată cu un fel de calm: „am mers la locul meu de veci din această lume/ – în bibliotecă”.

            Înmormântăm idealuri și bem

         De la marile idei ale libertății, ale libertății prin scris și lectură, poeta coboară și spre marea temă a nimicului, e tema generației sale, care vine în primul deceniu al noului secol și mileniu. Florile și fluturii aproape pastelați din poezia șaizecistă, transformați peste noapte în citate livrești la unii poeți de după 1970 și preponderent la cei de după 1980, în poezia noului mileniu, aceste delicate imagini ale frumosului, se transformă în metafora abia sesizabilă a marilor iluzii venite din „politica duplicitară a fluturilor de noapte”. Într-o lume a bruiajului informațional, a strigătelor media și de tot felul, „minciuna e singurul mijloc de refugiu”. Omul populează un univers de teleshow, totul e la vedere, trăim deja pe un mare ecran și moartea e deja un bun public, un spectacol de arătat și de văzut. Iată de ce mai nou căutăm neapărat un „un mormânt de cristal”, pentru a spori marea iluzie a transparenței care ni se tot inoculează după 2000. Până la urmă „înmormântăm idealuri și bem”. E beția lumii, nicidecum beatitudinea spiritului.

            Azi cineva ți-a aruncat un zâmbet, iar tu crezi că i-ai văzut sufletul

        În plină aparență a transparenței, poeta constată cu regret că „lumea e un tablou de mult uitat”. Adevăratele esențe ne scapă, tabloul veridic a ceea ce suntem nu există sau nu mai contează. Și toate se întâmplă „într-un colț de țară aproximativă”, într-o „patrie – ceva dureros și nesigur”, „tocmai acum când sărbătorim apocalipsul”. Și această sărbătoare a neînsemnătății à la Kundera e redundantă, e obositoare, așa cum „sfârșitul fiecărei zile e ca o mică/ apocalipsă”. Vorbim despre o viață în care „se fac țăndări, una câte una,/ păpușile – iluziile tale”.  „Sunt cel mai bun colecționar de iluzii/ pierdute” – iată opinia definitivă, iată diagnoza de sine a poetei. De aici dorința de a spune în poezie „despre lucrurile mărunte și delicate”. Și, dacă „toate iau încet/ forma nimicului”, „cel mai mare eveniment din viața ta/ e atunci când (nu) ți se întâmplă nimic”. Este o risipă a ființei. Este marca unei schimbări de paradigmă existențială și poetică. Se trece de la o lume a grandorii și măreției la „o grămadă de mărunțișuri risipite”. Un univers în care cele vechi nu mai funcționează, iar cele noi încă nu sunt înțelese: „alaltăieri ai găsit un nasture vechi de la haina unui om,/ iar tu crezi că ai întâlnit omul./ Ieri ai descoperit printre lucruri o jucărie stricată,/ iar tu crezi că ai regăsit copilul./ Azi cineva ți-a aruncat un zâmbet,/ iar tu crezi că i-ai văzut/ sufletul”. Este o lume nouă a obiectelor, a unei materialități care ține din ce în ce mai mult să ocupe zona metafizicului, așa cum „mâine urmează să apară din nimic”.

          Și în această dimensiune a căutării apare o nouă generație de poeți, „noi – rătăciți în neunde”. Este „o generație pierdută în proteste/ și în mari adunări naționale”, este generația care a plecat, este generația care e plecată, chiar dacă a rămas, e generația unui exil interior într-o țară a nimicului. O țară în care poezia nu mai contează, în care politicienii spun cu ironie că ei fac declarații serioase și nu spun poezii. De aici declarația-manifest: „tăiați acest poem și scrieți altul mai bun/ l-am scris special pentru a fi negat,/ redus la nimic, nimicit”. Și o stare poetică simptomatică a acestei generații deziluzionate este lipsa oricăror așteptări, „eu nu aștept nimic, nici dimineață, nici amiază, nici seară”. Godot e pensionat din marile așteptări umane, Estragon și Vladimir au făcut carieră politică, se zgaibără la microfoane în săli parlamentare și prin scuaruri la sfârșit de august basarabean. Unica soluție rămâne a fi poezia.

         Unica modalitate de a rezista e jokering-ul, e amuzamentul de-a râsul-plânsul pe care îl vom juca cu toții noi cei care venim după 2000. Vom tot exclama odată cu Liliana Armașu: „fac zilnic, în fața oglinzii, exerciții de râs”, vom învăța ironia nimicului și drama (auto)nimicirii și ne vom mai salva din când în când prin „seri de lecturi în stele”. În acest sens, Liliana Armașu vine cu un fel de poezie care va deveni cap de serie pentru tot ce se va face în poeziei în noul secol. Poezia care râde în loc să plângă – iată manevra pe care a aplicat-o poeta în bătăliile poeziei la început de mileniu trei. Și trebuie să recunoaștem că a fost o operație reușită. Stratagema poetică a unui Joker solitar.

*

Armașu, Liliana. Singurătatea de miercuri // Lialiana Armașu. – Chișinău: Ed. ARC, 2010. – 96 p.

Armașu, Liliana. Mâine va fi altfel // Lialiana Armașu. – Chișinău: Ed. ARC, 2015.  – 96 p.

Armașu, Liliana. Eu scriu… Tu scrii… El este // Lialiana Armașu. – Târgu-Jiu: Ed. Centrului Județean al Creației Populare Gorj, 2001. – 62 p.

*

Articol semnat de Maria Pilchin și preluat din revista Moldova, rubrica Poeme dintre râuri, noiemebrie-decembrie, 2019, p. 95-97, ISSN 0132-6635.

O carte pentru tine


Vă prezentăm câteva achiziții nou intrate în fondul bibliotecii noastre. Sunt romane și versuri din domeniul literaturii române.

Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii.

Expoziție virtuală de carte

cop2cop1

Gail Honeyman, Chloe Esposito și alții


Ca de obicei, continuăm prezentarea de cărți nou achiziționate în bibliotecă.

Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre. 

Expoziție virtuală de carte

Ahnhem, Stefan. Victimă fără chip / Stefan Ahnhem. – București: Litera, 2018. – 631 p.

19   Inspectorul criminalist Fabian Risk a părăsit Stockholmul împreună cu soţia sa, Sonja, şi cei doi copii ai lor, pentru a începe o viaţă nouă în oraşul natal, Helsingborg. Deşi şi-a planificat o vacanţă de şase săptămâni înainte de a începe lucrul la noul loc de muncă din cadrul Brigăzii Omucideri a poliţiei, după doar câteva ore de la sosire este rugat să investigheze o crimă de o violenţă extremă. Corpul lui Jorgen Pâlsson, unul dintre colegii de clasă ai lui Risk, a fost descoperit cu ambele mâini tăiate. Curând sunt găsite cadavrele altor colegi, iar Risk se vede angrenat într-o cursă contracronometru: vor putea prinde criminalul înainte ca acesta să ucidă întreaga clasă?

„Un roman grandios şi ambiţios care anunţă apariţia unui nou autor de succes în galaxia scriitorilor suedezi de romane poliţiste.”

Daily Mail, Marea Britanie

Esposito, Chloe. Nebună / Chloe Esposito. – București: Litera, 2018. – 441 p.

9  Alvina Knightly e o epavă: fără vreun scop în viaţă, debusolată şi mai tot timpul beată. Existenţa lui Alvie pare şi mai inutilă în contrast cu cea a surorii ei gemene şi perfecte, Beth. Alvie îşi trăieşte viaţa pe reţelele de socializare, mănâncă chebap la micul dejun şi e oprită la controlul de securitate când jucăria sexuală din bagajul ei de mână începe să vibreze. Beth este căsătorită cu un italian chipeş şi bogat, îşi iubeşte la nebunie băieţelul şi a fost întotdeauna preferata mamei sale. Zilele când gemenele aveau ceva în comun, în afară de aspectul fizic, sunt de mult apuse.

Când Beth îi trimite lui Alvie un bilet de avion la clasa întâi pentru a o vizita în Italia, Alvie e reticentă. Dar după ce e concediată de la slujba pe care o urăşte şi colegii de apartament o dau afară din casă, o vilă de lux în opulenta Taormina pare brusc mai atrăgătoare. Beth îi cere lui Alvie să facă schimb de locuri cu ea doar câteva ore, astfel încât să poată ieşi neobservată de soţul ei, iar Alvie se grăbeşte să profite de oportunitatea de a trăi viaţa surorii sale, fie şi numai pentru scurt timp. Dar când noaptea se sfârşeşte cu Beth moartă pe fundul piscinei, Alvie îşi dă seama că aceasta este şansa ei de a-şi schimba viaţa…

„Alegând ca fundal Sicilia, cu arhitectura sa superbă, vilele şi bărbaţii săi sexy, Esposito creează un roman de debut de neuitat, cu o protagonistă care nu cunoaşte limite.”

Library Journal

Hesse, Monica. Fata cu palton albastru / Monica Hesse. – București: Youngart, 2018. – 294 p.

7   Amsterdam. 1043. Hanneke procură şi livrează mărfuri de pe piaţa neagră, le ascunde părinţilor îngrijoraţi adevărata natură 2 ocupaţiei sale şi-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemţii au invadat ţara.

După o livrare obişnuită, o clientă îi cere ajutorul. Aşteptân-du-se ca doamna Janssen s-o roage să obţină carne sau cafea veritabilă. Hanneke este şocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruţa unde bătrâna doamnă o ascundea. Iniţial, Hanneke nu vrea să se implice intr-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând intr-un păienjeniş de mistere şi de descoperiri uimitoare care o conduc in interiorul Rezistenţei, îi deschid ochii în faţa maşinăriei de război naziste şi o obligă să acţioneze.

Fata cu palton albastru este un roman extraordinar despre curaj, durere şi dragoste în nişte vremuri imposibile.

..O carte minunat scrisă, cu o eroină pe care n-o s-o uitaţi prea uşor.“

The Guardian

Honeyman, Gail. Eleanor Oliphant se simte excelent / Gail Honeyman. – București : RAO Distribuție, 2019. – 407 p.

13   Uimitorul roman de debut al lui Gail Honeyman – povestea unei fete care a învăţat să supravieţuiască fără să ştie însă cum să trăiască sau să iubească – este o capo­doperă din punct de vedere al dezvoltării unui personaj.

„Personajul lui Gail Honeyman, Eleanor Oliphant, este precum o Jane Eyre contemporană: ea este o femeie marcată de o singurătate profundă, trăind cu umbra unei copilării chinuitoare, de care nici măcar nu suportă să-şi amintească. încetul cu încetul şi cu un curaj extraordinar, Eleanor înlătură straturile de amorţeală protectoare, lăsându-i pentru prima dată pe alţii în apropierea sa şi aspirând să ajungă la viaţa pe care credea că nu o merită. Romanul de debut al lui Gail Honeyman este plin de compasiune şi extrem de emoţionant. Eleanor te va cu­ceri iremediabil.”

Paula McClain, autoare

Khalaf, Farida. Povestea Faridei : fata care a învins ISIS / Farida Khalaf. – București : Editura RAO, 2016. – 278 p.

15   Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situaţie care părea fără ieşire şi s-a hotărât să facă publică povestea ei de viaţă. Ne aflăm în prezenţa unor memorii impresionante, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, prinşi în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.

 

„Dacă ar fi luptat toţi bărbaţii yazidiţi aşa ca tine, atunci nu i-am fi învins.”

Abdul Hamid, soldat ISIS

La Plante, Lynda. Văduve / Lynda La Plante. – București: Litera, 2018. 456 p.

17   Un thriller excepţional de la regina romanului poliţist

Un jaf asupra unei autospeciale blindate pentru transport de valori eşuează lamentabil şi trei femei rămân văduve.

Când Dolly Rawlins descoperă planurile soţului său pentru jaful ratat, o idee prinde contur în mintea ei…

AR PUTEA EA Şl CELELALTE SOŢII SĂ TERMINE TREABA PE CARE SOŢII LOR AU ÎNCEPUT-O?

Pe măsură ce femeile pun la cale jaful, devine clar că altcineva trebuie să fi fost implicat.

Dar numai trei cadavre au fost găsite la locul faptei.

CINE A FOST CEL DE-AL PATRULEA BĂRBAT?

Şl UNDE ESTE ACUM?

Lundberg, Sofia. Caietul cu nume pierdute / Sofia Lundberg. – București: Litera, 2018 . – 316 p.

11  Doris, o bătrână de nouăzeci şi şase de ani, locuieşte singură în apartamentul ei din Stockholm. Are puţini vizitatori, dar convorbirile săptămânale pe Skype cu Jenny, nepoata ei din America, sunt un motiv de mare bucurie şi îi amintesc de vremea tinereţii.

Când era copilă, Doris a primit de la tatăl ei o agendă, un caiet cu coperte roşii în care a trecut numele tuturor celor pe care i-a întâlnit şi i-a iubit de-a lungul anilor. Răsfoind caietul şi revăzând acele nume, ale unor oameni de mult dispăruţi, Doris simte nevoia de a-şi rememora trecutul. Va reuşi ea oare ca, scriind despre experienţele ca servitoare în Suedia şi model în Parisul anilor ’30, despre fuga în Manhattan în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, să o ajute pe Jenny, marcată de o copilărie dificilă, să dezvăluie secretele familiei lor şi să privească spre viitor? Şi ce s-a întâmplat cu Allan, bărbatul pe care Doris l-a iubit întreaga viaţă?…

Ransmayr, Christoph. Cox sau mersul timpului / Christoph Ransmayr. – Buucești: Humanitas Fiction, 2018. – 244 p.

5   Pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea, cu tablouri ce zugră- j vesc fastul imperial, rafinamentul sadic al execuţiilor ori strălucirea metalică a râurilor otrăvite cu mercur, Christoph Ransmayr ne oferă un roman magistral, stratificat tematic: de la stranietatea unei lumi exotice dominate de frică şi experienţele extreme de durere şi clarificare interioară, până la o reflecţie filozofică asupra timpului.

Faimosul ceasornicar şi constructor de automate Alister Cox este invitat la Curtea sa de Qianlong, marele împărat al Chinei, spre a inventa mecanisme care să poată măsura timpul interior: al fericirii, al iubirii, dar şi al bolii, decrepitudinii şi morţii. în Oraşul Interzis, dispunând de resurse nelimitate şi având libertatea să folosească oricâte nestemate şi metale există în trezorerii şi în mine, Cox şi asistenţii lui creează automatele cele mai uimitoare. Numai că împăratul se dovedeşte a împărtăşi, pentru o clipă, visul maestrului şi-i cere acestuia să construiască un ceas care măsoară însăsi eternitatea.

Vargas Llosa, Mario. Paradisul de după colț. Mario Vargas Llosa. – București: Humanitas, 2014. – 392 p.

21   Unde ar fi de găsit Paradisul? într-o societate egalitară care trebuie edificată sau intr-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive?

Două vieţi: Flora Tristân, care se dă de ceasul morţii în lupta ei pentru drepturile femeii şi muncitorilor, şi Paul Gauguin, cel care îşi descoperă pasiunea pentru pictură şi lasă baltă existenţa burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convenţiile occidentale.

Două concepţii despre sex: cea a Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină şi alunecă ocazional într-o experienţă lesbiană, şi cea a lui Gauguin, care îl simte ca pe o forţă vitală esenţială, o dată chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajută la expansiunea creativităţii sale.

Ce au în comun aceste două vieţi opuse, dincolo de relaţia de familie – Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? în Paradisul de după colţ, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatând amănunţit aspiraţia paradiziacă a celor doi eroi şi decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic.

Zusak, Markus. Podul de lut / Markus Zusak. – București: RAO Disribuție, 2019. – 552 p.

3„Una dintre acele cărţi monumentale care te transportă prin spaţiu şi timp în viaţa unei alte familii, în cel mai profund mod posibil.”

The Washington Post

Delaney, J.P. Fata dinainte / J.P. Delaney. – București: Litera, 2017. – 371 p.

  Vă rog să faceţi o listă cu toate bunurile pe care le consideraţi esenţiale pentru viaţa dumneavoastră.

Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecinţele sunt devastatoare.

EMMA

1   Traumatizată de o spargere la vechea locuinţă, Emma îşi doreşte un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preţ accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă şi tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărţi, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spaţiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – şi asta se şi întâmplă.

JANE

   După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găseşte One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – şi de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriaşei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârstă şi ca înfăţişare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să ştie aceleaşi tipare, face aceleaşi alegeri, întâlneşte aceleaşi persoane şi trece prin aceeaşi teroare ca fata dinainte.

„Fascinant! Un roman pe care nu îl poţi lăsa din mână, aşa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situaţie şi cu un final care nu trebuie ratat!”

Lisa Gardner

 

 

Cărţi noi din domeniul Psihologie la zi


Recomandăm câteva cărți din domeniul Psihologie, achiziționate de curând la biblioteca noastră. Vă invităm să le consultați în sala de lectură a bibliotecii.

Havey, Allison. Sex, like-uri şi reţele sociale: Comunicarea cu adolescenţii / A. Havey, D. Puccio ; trad.: E. Gasnaş, E.M. Ciocoiu. – Bucureşti : Niculescu, 2016. – 255 p.

Havey SEX„Trecerea prin perioada adolescenţei este dificilă, nu doar pentru copilul care se dezvoltă şi devine tânărul adult, dar şi pentru părintele extenuat şi adesea confuz. Probleme cu care se confruntă adolescenţa, în contextul tehnologiei de astăzi…” afirmă autorii cărţii.

În urma unui sondaj efectuat de autoare în rândul a peste 3000 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 13-18, au rezultat următoarele teme de discuţie: examenele, teme şi şcoală; sex, imaginea corporală; viaţa socială şi prieteniile; imaginea corporală şi viitorul.

 

Cartea are 9 capitole:

  1. Cum s-au schimbat relaţiile sentimentale;
  2. Cum să reacţionăm când ne confruntăm cu o atenţie nedorită;
  3. Nativii digitali şi viaţa online;
  4. Cum îi influenţează reţelele sociale pe adolescenţii noştri etc.

Branden, Nathaniel. Psihologia iubirii romantice: într-o epocă fără romantism / N. Branden. – Bucureşti : Niculescu, 2017. – 206 p.

„… mai este nevoia de vizibilitate psihologică: să ne vedem în şi prin celălalt, cel cu care Branden Psihologiaavem afinităţi importante. Aceasta este nevoia noastră pentru o oglindă psihologică – unul dintre cele mai importante aspecte ale unei relaţii romantice. Cu toţii avem nevoie de un sistem de sprijin emoţional, de măcar o altă persoană care să fie sincer dotată bunăstării noastre, un aliat emoţional care să fie de încredere pentru noi în faţa încercărilor la care ne supune viaţa, cineva care să fi acolo” afirmă autorul la începutul cărţii.

Lucrarea are 4 capitole:

  1. Evoluţia iubirii romantice;
  2. Originile iubirii romantice;
  3. Despre alegeri alegeri în iubirea romantică;
  4. Provocările iubirii romantice.

Veţi mai citi Prefaţă la ediţia din 2007, Introducere – 1980; Epilog şi o bibliografie.

Brown CurajulBrown, Brené. Curajul în sălbăticie: în căutarea apartenenţei adevărate, dar şi a curajului de a rezista singur / B. Brown ; trad.: L. Gliga. – Bucureşti : Curtea Veche, 2017. – 170 p.

Cartea lui Brené Brown este actuală prin cultivarea sentimentului de apartenenţă adevărată în comunităţile în care trăim, în organizaţii şi în cultura noastră.

În carte se vorbeşte despre modul în care putem restabili conexiunea umană şi aparteneţa adevărată, în ciuda divizării şi a retragerii.

 

Perel Inteligenta eroticaPerel, Esther. Inteligenţa erotică : reconcilierea vieţii erotice cu viaţa de familie / Esther Perel ; trad.: Maria Loredana Dulcea. – Ed. a 4-a. – Bucureşti : Curtea Veche, 2018. – 300 p.

„Cu toţii avem în comun o nevoie fundamentală de a fi protejaţi, care ne propulsează de la început către o relaţie conjugală; dar avem o nevoie la fel de mare de aventură şi de emoţie. Iubirea modernă ne promite că este posibil să unificăm aceste nevoi distincte” afirmă autorul în introducerea cărţii.

Lucrarea are 11 capitole:

  1. De la aventură la captivitate;
  2. Mai multă intimitate, mai puţin sex;
  3. Capcanele intimităţii moderne;
  4. Democraţie versus sex fierbinte;
  5. Ba poţi!;
  6. Sexul este murdar, practică-l cu persoana iubită;
  7. Profiluri erotice etc.

La final găsiţi note şi index.

 

indraznesteDiamandis, Peter H. Îndrăznește! De la idei inovatoare la povești de succes / P.H. Diamandis, S. Kotler ; trad.: Al. Calu. – București : Niculescu, 2016. – 280 p.

„Această carte a fost scrisă atât ca un manifest, cât și ca un manual pentru antreprenorul exponențial de astăzi, adică pentru oricine vrea să crească, să creeze bunăstare, și să lase ceva în urmă. Este o carte-resursă despre tehnologii din ce în ce mai rapide, despre gândirea în perspectivă, și folosirea resurselor care pornesc de la un public larg. Dacă sunteți antreprenor, ca spirit sau ca experiență, fie că trăiți în Silicon Valley sau în Shanghai, că sunteți la facultate sau angajatul unei companii multinaționale, această carte e pentru dumneavoastră” afirmă autorii în introducerea cărții.

Lucrarea are trei părți: Tehnologia temerară; Schema mentală a îndrăznelii și Mulțimea temerară.

Petrovai, Domnica. Iubește și fii iubită : (Aproape) totul despre relația de cuplu / D. Petrovai ; cuv. înainte de M. Miclea. – București : Humanitas, 2018. – 350 p.

Petrova„Cartea Domnicăi Petrovai nu este un rețetar. Cei care caută soluții rapide, de tipul fix, nu le va găsi aici. Vor găsi însă o serie de sfaturi care le pot fi de folos: despre cum să se protejeze și să-și marcheze teritoriile într-o iubire, cum să genereze încredere, cum să facă față furiei și altele asemenea” afirmă Mircea Miclea în Cuvânt înainte.

Autoarea descrie cum să iubești și cum primești iubirea celuilalt; Pledoarie pentru un cuplu conștient; Încrederea și povestea vieții noastre; Regăsirea îmn cuplu și Redefinirea masculinității șia feminității pentru un cuplu sănătos.

La final veți găsi un cuvânt de încheiere și o bibliografie.

Carnegie, Dale. Secretele succesului : Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent / D. Carnegie. – Ed. a 3-a, rev. – București : Curtea Veche, 2018. – 295 p.

CArnegie„De ce să revizuiești o carte care și-a dovedit și continuă să-și dovedească atractivitatea universală? De ce să „corectezi” succesul? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ținem seama de faptul că însuși Dale Carnegie obișnuia să-și revizuiască permanent propriile lucrări. Cartea Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent a fost scris în sopul de a fi folosită ca manual pentru cursurile susținute sub titlul „Discursul eficient și relațiile umane” – și este încă utilizată în perspectivele prelegeri” afirmă Dorothy Carnegie, soția autorului.

Cartea are patru părți: Cum să vă comportați în lume – tehnici fundamentale; Modalități prin care să-i faci pe oameni să te placă; Cum să vă impuneți modul de a gândi; Fii un lider adevărat!

SalomeSalomé, Jacques. Curajul de a fi tu însuți : Arta de a comunica conștient / J. Salomé ; trad. din limba fr.: E. Neculcea. – București : Curtea Veche, 2008. – 190 p.

„Lucrarea cea mai emoționantă a lui Jacques Salomé ne introduce în arta de a comunica la nivelurile profunde ale conștiinței, pentru a pune bazele unor relații vii și armonioase cu sine și cu ceilalți.”

Cartea are 17 capitole și face referință la sentimente și trăiri, efemerul emoțiilor, simbolicul, doliurile succesive din viața noastră, metoda ESPERE, darurile vieții, eroismul în cotidian etc.

 

DearyDeary, V. Cum suntem : o psihologie a rutinei / V. Deari ; trad. din limba engl.: D.L. Ilin. – București : Humanitas, 2017. – 300 p.

„Ce anume ne face să ne schimbăm? Păi uneori trebuie s-o facem sau vedem, pur și simplu, că lucrurile ar putea fi mai bune. Avem o intuiție sau o imagine a unui viitor care nu este simpla continuare a prezentului” se afirmă în introducerea cărții.

Cartea are nouă capitole: harta de companie, viața, filmele, freaks etc.

 

pealePeale, Norman Vincent. Despre încredere / N.V. Peale ; trad. din limba engl.: M.V. Șerbănescu. – București : Curtea Veche, 2018. – 160 p.

 „Încredere. Un cuvânt pe care îl folosim adesea, dar la care nu reflectăm prea mult” afirmă autorul cărții, Norman Vincent Peale.

Autorul abordează teme precum atitudinea ne determină viitorul, De ce este viața mai bună? Puterea speranței și a așteptărilor, cum să mergi înainte cu încredere etc.

 

Sternberg, Robert J. Love is a story : tipologiile poveștilor romantice / R.J. Sternberg. – București : Niculescu, 2018. – 296 p.

love is a story„Am început să cercetez și să studiez mai mult pe marginea acestei teme, dragostea, la începutul anilor 1980, concentrându-mă inițial pe structura sa. Am propus o teorie a iubirii de tip psihometric împreună cu o masterandă de a mea, Susan Grajek. Scopul a fost să descoperim dacă dragostea ar putea fi înțeleasă prin prisma elementelor sale structurale, și în caz afirmativ, să descoperim natura acestor elemente” afirmă autorul în prefața cărții.

Autorul face referință la poveștile pe care le spunem, poveștile de dragoste, poveștile obiectificante poveștile de coordonare, poveștile narative, poveștile tematice șisemnificațiile. La final găsiți și o notă.

 

dezvoltareaYeung, Rob. Dezvoltarea inteligenței emoționale / R. Yeung ; trad. din limba engl.: E. Damian. – București : Meteor Press, 2018. – 144 p.

„Gestionarea propriilor emoții și pe ale altora joacă un rol extrem de important în atingerea scopurilor propuse. Oricine poate avea succes dacă este atent la abilitățile emoționale – iar această carte vă arată cum să procedați” afirmă Rob Yeung, autorul cărții.

 

Cartea are cinci părți: Introducere; Conștiința de sine, Autodirecționarea, Inteligența interpersonală, Inteligența organizațională.

 

Vă așteptăm la bibliotecă!