Arhive categorie: expozitie virtuala

In Memoriam Tudor Arghezi – 50 ani de la moartea marelui poet


logo          Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București– d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris,  teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeșului.  Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatură.

Expoziţie virtuală de carte

Arghezi, Tudor. Buna – Vestire / Tudor Arghezi. – Chișinău : Ed. Prut Internațional, 2002. – 82 p.scan22

           Volumul Buna – Vestire începe cu poezia Testament și observăm că  poetul e și el termenul unei opoziții: este un nume adunat pe o carte, dar este unul singur, alesul, autorul unei singure cărți, iar autorul și cartea sunt rodul unei suferințe colective.

 

Scan20

Arghezi, Tudor. Cimitirul Buna – Vestire / Tudor Arghezi. – Bucureşti : Ed. Art, 2011. – 251 p.

      Cimitirul Buna-Vestire e o „fabulă vitriolantă” consideră prefaţatorul Eugen Simion. Intriga e simplă. Unanian Gulică, dobitoc blând şi sentimental cu ştofă de reformator şi situaţie de om foarte salutat (deoarece toată lumea-l consideră încornorat pe-o filieră ministerială), scrib de tomuri şi discursuri pentru diverse „autorităţi” literare ori politice, îşi ia doctoratul însă ratează sprijinul rectorului, care i-ar fi dat o catedră universitară la pachet cu o nepoată cocoşată şi neagră ca un geamantan, natură cultă şi delicată, însă cu o călcătură de pelican

 

Scan18Arghezi, Tudor. Frînturi / Tudor Arghezi. – Bucureşti : Ed. Ion Creangă, 1970 . – 119 p. : il.

      Această carte include multe poeme foarte interesante și captivante, cum ar fi: Fata de demult, Lumina, Uriașii, Ulciorul de lut, Bătrânii din insulă, O întâlnire de necrezut, Ulcica de porțelan, Omul Sunător, Zburătorul, Un roman în deșert, Năvodul dragostei…

 

Arghezi, Tudor. Cîntare omului / Tudor Arghezi. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1986. – 182 p.Scan19

       Poetul în lucrarea Cîntare omului oferă o viziune sociogonică prevalent moralistă a umanității în ascensiune rațională,  pe linia marilor valori universale, dar într-o tratare mai constructivă și, pe alocuri, chiar didactică.

 

Scan15Arghezi, Tudor. Piatra pițigoiului / Tudor Arghezi. – Bucureşti : Ed. Ion Creangă, 1970 . – 23 p.

       În textul literar  Piatra piţigoiului Tudor Arghezi realizează o naraţiune splendidă, evidenţiind faptul că scopul nobil are îngăduinţa paşilor păcătoşi.
Era o toamnă frumoasă, iar păsările călătoare ajunseseră cu bine în ţările depărtate şi calde…

Arghezi, Tudor. Poeme în proză / Tudor Arghezi. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1985. – 24 p.Scan16

           În această lucrare observăm atitudinea autorului față de frumos. În natura se concretizează permanent, ca o instanță imanentă, un principiu estetic invizibil și inepuizabil. Frumusețea există incorporată tuturor lucrurilor firii, acesta fiind un semn al sacralității întregii făpturi.

 

Scan14Arghezi, Tudor. Pagini alese / Tudor Arghezi. –   Bucureşti : Ed. Tudor Arghezi : Regis, 2006. – 336 p.

        În cartea Pagin alese intâlnim următoarele versuri: Cuvinte potrivite (1927) Flori de mucigai 1931) Carticica de seara (1935) Martisoare 1936) Hore (1939) Alte cuvinte potrivite (1940) Din abecedar (1940) Una suta, una poeme (1947) 1907 – Peisaje (1955) Stihuri noi (1956) Cantarea omului (1956) Stihuri pestrite (1957).

 

Arghezi, Tudor. Manual de morală practică / Tudor Arghezi. – Galaţi : Porto-Franco, 1993. – 119 p.Scan13

       Prezenta ediție cuprinde 31 de tablete scrise de Tudor Arghezi între 1928 și 1943 și strânse în volumul Manual de morală practică. Însemnările care alcătuiesc acest manual de buzunar, sunt – spre a găsi un punct de reper contemporan- un fel de minimă moralie argheziană.

 

11Arghezi, Tudor. 50 Poeme / Tudor Arghezi; trad. Annie Bentoiu; pref. Eugen Simion. – București : Ed. Minerva, 1981. – 275 p.

În această minunată lucrare, întâlnim  poemul memorabil De ce-aș fi trist, citat de toți comentatorii și, pe drept, pentru că rareori se poate vedea o tristețe mai demnă, un  simț al sfârșitului evocat mai duios decât versurile scăldate de lumina bolnavă a toamnei.

 

Scan12Arghezi, Tudor. Versuri / Tudor Arghezi; Ed. îngrijită, Cronologie, Arghezi, Mitzura; Ed. îngrijită, Cronologie, Radu, Traian; Postfață, Simuţ, Ion; Bucureşti : Ed. Institutul Cultural Român, 2004.- 331 p.

Tudor Arghezi are o situație sigură în canonul estetic al modernității. Deși perioada postdecembristă a pus toate valorile sub semnul întrebării, în scopul unei noi legitimări sau al reautentificării cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba dicisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate, care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic.

Coleţia Pictori de geniu


Recomandăm atenţei Dvs colecţia de carte, Pictori de geniu, care include pictori de valoare precum  Leonardo da Vinci, Michelangelo, Claude Monet etc.

Cărţile includ biografia şi activitatea pictorilor. La finalul fiecărei cărţi, vedeţi o cronologie, index analitic şi o bibliografie. Cărţile pot fi citite în sala de lectură a bibliotecii noastre.

 

Expoziţie virtuală de carte

 

rubensCantelli, Giuseppe. Viaţa şi opera lui Rubens / Giuseppe Cantelli; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Viaţa şi opera unui artist atât de complex ca Peter Rubens marchează  o traiectorie de o consecvenţă extraordinară atât din punct de vedere stilistic, cât şi din punct de vedere al creativităţii sale. (…) Rubens se naşte în Siegen, Westfalia, la 28 iunie 1577, pe când familia sa era exilată din Anvers. Încă din copilărie, părinţii s-au dedicat formării sale culturale” începe volumul Viaţa şi opera lui Rubens.

 

În această lucrare mai citiţi şi despre aflarea lui Rubens în Italia, Întoarcerea la Anvers; Anii de inspiraţie fecundă şi Ultmii ani.

Crispino, Enrica. Viaţa şi opera lui Leonardo da Vinci / Enrica Crispina; trad.:leonardo da Vinci Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Noapte. 15 aprilie 1452. În Vinci, un târg imens cufundat în verdele colinelor toscane, între Florenţa şi Pistoia, o femeie se pregăteşte să nască. Numele ei este Catarina şi nu este căsătorită. Tatăl copilului este don Piero da Vinci, un tânăr de douăzeci şi cinci de ani, de profesie notar, descendent al uneia dintre cele mai cunoscute familii de notari, proprietari de terenuri şi clădiri, atât în oraş, cât şi în zonele învecinate” începe volumul Viaţa şi opera lui Leonardo da Vinci.

Tot în acest volum veţi mai citi despre Codexuri (răspîndirea codexurilor: Italia, Franţa, Spania, Anglia, Statele Unite); formare şi afirmare; maturitate, Mitul lui Leonardo.


michelangeloCrispino, Enrica. Viaţa şi opera lui Michelangelo / Enrica Crispina; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Viaţa lui Michelangelo este descrisă amănunţit în cele două biografii concepute în timpul existenţei maestrului: biografia lui Giorgio Vasari, care datează din 1550 (reluată apoi în a doua ediţie din anul 1568), şi biografia scrisă de Ascanio Condivi, dotată 1553. Biografia acestuia din urmă, discipol al lui Buonarroti, este cea mai verosimilă, fiind scrisă la indicaţiile directe ale artistului”. Acestea şi alte informaţii le aflaţi citind lucrarea Viaţa şi opera lui Michelangelo. Autorul mai face referinţă la Primele capodopere; Capela Sixtină: primul act; Ultimii ani florentini; Anii Judecăţii de Apoi.

Crispino, Enrica. Viaţa şi opera lui Van Gogh / Enrica Crispina; trad.: Cameleon. – van goghBucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Cum a trăit Anna Cornelia Carbentus, mama lui Vincent van Gogh, lunile de sarcină şi apropierea de momentul naşterii? În anul precedent, 1852, primul său copil a murit la puţin timp după naştere. Erau deci justificate sentimentele contradictorii prin care trecea, aşteptând evenimentul cu o nouă speranţă, dar şi cu o mare nelinişte. Şi iată că, în sfârşit, la 30 martie 1853, bebeluşul vine pe lume şi supravieţuieşte. Dar 30 martie nu este o zi oarecare, este exact aceeaşi zi în care a venit pe lume fratele lui, care nu a supravieţuit cu un an în urmă” se afirmă la începutul cărţii, O adolescenţă agitată.

Astfel, în cartea de faţă veţi afla despre primele dezamăgiri ale lui Van Gogh, perioada olandeză, viaţa pariziană, descoperirea artei japoneze, anii trăiţi în Provence etc.

picassoGalluzzi, Francesco. Viaţa şi opera lui Picasso / Francesco Galluzzi; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Picasso şi-a făcut apariţia în lumea artelor între anii 1898 şi 1899, când tânărul pictor spaniol, talentat, încetează a se mai semna cu numele de familie al tatălui – Ruiz – şi adoptă definitiv numele mamei – Picasso –, alegând să nu folosească nici unul dintre cele 14 prenume primite la naştere” se relatează în capitolul Începuturile lui Picasso.

Tot în acest capitol, mai citiţi despre educaţia spaniolă şi Barcelona-Paris-Barcelona.

 

Alte capitole sunt Boema pariziană; Succesul; Glasul secolului al XX-le; O bătrîneţe monumentală.

Gentili, Augusto. Viaţa şi opera lui Tiziano / Augusto Gentili; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

tiziano

„Cînd s-a născut oare Tiziano în familia din Cadore, care de generaţii dăduse oraşului, în loc de oameni simpli şi dintr-o bucată, notari şi magistraţi? Este o întrebare pusă pentru a  face o distincţie istoriografică, de care depinde interpretarea întregii picturi veneţiene din primul deceniu al secolului al şaisprezecelea. Şi această întrebare naşte o alta: cînd a început Tiziano să picteze?” Aşa începe lucrarea Viaţa şi opera lui Tiziano.

Veţi mai citi informaţii despre angajarea politică; muzica şi dragostea; panourile de altar; portretul, curtea, oraşul; manierismul, religia; ultimele poezii.

BoticelliMalaguzzi, Silvia. Viaţa şi opera lui Botticelli / Silvia Malaguzzi; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

„Viaţa lui Sandro Botticelli, pictor rafinat, intelectual, mistic şi chinuit totodată, se încadrează în atmosfera Florenţei din secolul al XI-lea, dominată de personalitatea lui Lorenzo Magnificul.” Din seria biografie şi activitate mai citiţi şi Din atelierul aurarului în cel al lui Filippo Lippi, Primii clienţi, Familia de Medici – Magii, dar şi încă patru capitole: Perioada de maturitate; Icoanele Renaşterii; Alegorii mitolgice; Tablouri cu temă religioasă.

 

 

Nicosia, Fiorella. Viaţa şi opera lui Monet / Fiorella Nicosia; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

monet

„Nu am decît meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii faţă de fenoemene trecătoare şi schimbătoare.” Cu aceste cuvinte, Claude Monet îşi definea, în 1926, propria activitate, la sfîrşitul unei lungi existenţe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mişcării impresioniste şi cel care a inspirat o nouă poetică a moemntului şi a unei sensibilităţi formale şi lirice a materiei.

În lucrarea de faţă mai citiţi şi despre Conducătorul şcolii impresioniste; Călătoriile şi locurile; Ultimii ani de la Giverny.

Serafini, Giuliano. Viaţa şi opera lui Goya / Giuliano Serafini; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

 „După cum a demonstrat istoria, geniul lui Francisco Goya constă nu numai în calitatea lui extraordinară de precursor – impresionismul, expresionismul şi suprarealismul sunt curentele care îi datorează cel mai mult – dar, în acelaşi timp şi poate mai mult,  în evoluţia perioadelor sale artistice, de unde nu lipsesc, atît în privinţa alegerilor tematice ale stilului său marile contracţii şi ambiguităţi.” Aşa începe lucrarea Viaţa şi opera lui Goya.goya

Despre omul din Aragon, adică pictorul Francisco Goya mai puteţi cit şi Arta, în spania, înainte şi în timpul şui Goya; Marea călătorie în Italia; perioada din Zaragoza, Aula Dei şi sfîrşitul manierei italiene. Alte capitole mai sunt: La Madrid; Ascensiunea; Alba din Andaluzia şi Stigmatul războiului.

Tazartes, Maurizia. Viaţa şi opera lui Rafael / Maurizia Tazartes; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

rafael„Pe cît de rafinat, pe atît de valoros”, îl definea Giorgio Vasari în cartea din 1568 „Vieţile celor mai renumiţi pictori, sculptori şi arhitecţi.” Două trăsături care subliniază perfecţiunea formală şi fineţea artei lui Rafael Sanzio din Urbino, mort la vîrsta de numai 37 de ani, după o scurtă perioadă de suferinţă, lăsînd în urmă o carieră strălucită.” Lucrarea are trei capitole: Perioada de formare; Florenţa şi Roma.

 

RembrartTazartes, Maurizia. Viaţa şi opera lui Rembrandt / Maurizia Tazartes; trad.: Cameleon. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

 „Pictor, gravor, colecţionar, Rembrandt este unul dintre cei mai mari artişti olandezi ai secolului al XVII-lea.” Despre pictorul olandez mai citiţi şi Ucenicia şi debutul lui Rembrandt,, Între Leiden şi Haga; Chipuri olandeze; Amsterdam: burghezia în oglindă; Ciclul Pasiunii şi florinii mult-aşteptaţi. Alte două capitole sunt: Perioada de glorie în Amsterdam şi Declinul.

 

 

Viaţa şi opera lui Tonitza / Monitorul Oficial R. A. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 159 p.

Cel mai de seamă pictor român în viaţă

tonitza

Aşa era considerat Tonitza la începutul anilor 1930. În lucrarea de faţă se face referinţă la formarea şi complexitatea artistului; cum a fost un prizonier al Primului Război Mondial; Opera lui Tonitza: peisaje, flori, naturi statice; farmecul Dobrogei; Nuduri. Senzualitatea liniei; Potrete. Expresivitatea chipului.

Viaţa şi opera lui Grigorescu / Monitorul Oficial R. A. – Bucureşti : Adevărul Holding, grigorescu2009. – 159 p.

 

„Fă ce simţi şi atîta cît simţi – unde nu te mai mişcă, lasă paleta jos: lucrul tău, fiind numai sinceritate, va creşte şi se va desăvîrşi în sufletul celorlaţi. Va trăi. Altfel, vrînd să-l isprăveşti, îl omori”, susţine artistul.

În această lucrare mai citiţi: Meşterul Nicu; Călătorind în căutarea culorii; Reproter cu penel; Dezamăgiri şi creaţie; ultimul anotimp.

 

Ştefan cel Mare şi Sfînt, domn al Moldovei medievale


Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei noastre, fiind înzestrat cu multe calități de om de stat, diplomat și conducător militar. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Cu această, vă propunem o expoziţie virtuală de carte, avînd ca tematică personalitatea domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfînt.

Expoziţie virtuală de carte

Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare : Catalogul expoziţiei : Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău, 27 august – 10 septembrie 2011. – Chişinău : In-tul cultural român, 2011. – 120 p.

Lucrarea include o expoziţie organizată la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei cu participarea României şi a Republicii Moldova care au un trecut comun, o istorie comună şi o limbă comună. Lucrarea este scrisă în limbile română, rusă şi franceză.

SimbolurileMischevca, Vlad. Simbolurile Ţării Moldovei : (O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX) / Vlad Mischevca, Ion Negrei. – Chişinău: Ed. Elan Inc, 2010. – 141 p.

Lucrarea oferă informaţii cu privire la heraldica moldovenească medievală, modernă şi contemporană având trei capitole. Primul capitol tratează heraldica moldovenească din secolele XV-XIX, al doilea de la începutul secolului XX până la Independenţa de Stat, iar al treilea capitol aduce informaţii simbolurile actuale ale Republicii Moldova.

Însă cea ce ne interesează cel mai mult din această lucrare este capitolul 1.2. Cele mai vechi steaguri moldoveneşti paginile 30-37, unde găsim informaţii preţioase privind steagurile lui Ştefan cel Mare, el fiind cel care a ridicat la o valoare superioară a steagurilor domneşti. De exemplu în anul 1473, oastea trimisă de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos cuprindea 48 de steaguri cu un efectiv de ostaşi aproximativ 12 000-15 000 ostaşi.

 

Umbre şi luminiMămăligă, Dumitru. Umbre şi lumini : din viaţa oamenilor de geniu / Dumitru Mămăligă. – Chişinău: Ed. Ancestrala, 2008. – 273 p.

 

Lucrarea de faţă include mari personalităţi ai istoriei: Cezar, Alexandru Macedon, Decebal, Petrarca, Eminescu, Mozart, Byron, Heine şi marele domnitor Ştefan cel Mare – personalitate marcantă a istoriei Moldovei.

Referinţa la Ştefan cel Mare o puteţi găsi la paginile 64-66.

 

 

Manole NeagoeNeagoe, Manole. Campania din 1467 și lupta de la Baia / Manole  Neagoe. – Bucureşti: Ed. Roza Vânturilor, 2007. – 156 p.

 Pentru prima dată un istoric român a-ncercat ca să demonstreze, să convingă pe ai săi, dar și pe acei din străinătate că la Baia, în anul 1467,  Ștefan cel Mare și Sfânt  a avut de suferit o mare înfrângere din partea regelui Ungariei Matias Corvin. Redactat în limba franceză și  fost publicată atât în România, la Iași, sub egida Academiei Române, precum și în Franța, acest studiu este singura sursă accesibilă pe internet pentru cei ce vor să se informeze asupra acestui eveniment, din istoria românilor dar precum și a relațiilor române-ungare.

 

Anghel, Valeriu. Moldova lui Ştefan cel Mare = La Moldavie dEtienne le Grand / Valeriu Anghel. – Focşani: Ed. Pallas, 2006. – 141 p.

Lucrarea de faţă este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Lucrarea este formată dintr-un Cuvânt înainte scris de Nicolae Iorga şi două capitole: Dinastia Muşatinilor în Moldova / La dynastie de la famille des Musat; Românii dintre Prut şi Nistru / Les Rumains d’entre le Prout et le Dnistr. La sfârşt este o listă bibliografică.

 

AtletȘtefan cel Mare şi Sfânt. Atlet al credinţei creştine: simpozion. – Suceava: Mușatinii, 2004. – 514 p. + foto.

,,Despre Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt s-a scris mult, prea mult, dar, după cum spun specialiști din domeniu, nu prea s-a scris îndeajuns; sunt încă prea multe documente și biblioteci de cercetat. În anul 2004, închinat Slăvitului Voievod, care a comemorat 500 de ani de la strămutarea sa la locașul de  veci, s-au scris mai mult decît  oricând; s-au scris cu inima și cu mintea, care au fost stăpinite de conștiința faptelor dar și precum al mărețiilor Slăvitului Voievod” afirmă Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor în Cuvântul înainte,

Scrie Sfântul Apostol Pavel „ Toate sunt curate pentru cei curați; pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl Tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși și la orice lucru bun, netrebnicii”(  Tit, 71 , 15-16).

 

Boldur, Alexandru V.  Ștefan cel Mare Voievod al Moldovei (1457-1504): studiu  de Bolduristorie socială și politică / Alexandru V.  Boldur;  ed. îngrijită de Cătălina Chelcu și Mariu Chelcu. – Ed. a  2-a. – Iași: Junimea, 2004. – 382 p. 

            Editorii cărţii de faţă afirmă precum că tipărirea cărţii ,,Ștefan cel Mare Voievod al Moldovei (1457-1504)  în anul 1970, la Editura „Carpații” din Madrid, i-a oferit autorului o satisfacție parțială, lucrarea sporind  doar numărul scrierilor interzise care nu puteau să fie citate sau fiind supuse unui examen critic obiectiv. Într-o lume care este împărțită prea lesne în buni și răi, și în care nu voia Domnului, ci doar a unora semeni croiau destine, Alexandru V. Boldur a refuzat să accepte soarta condamnatului la  la uitare ce-i fusese rezervat  de către regim. A avut, așa după cum reiese din corespodența care a fost publicată recent, credința că pricepea sa mai putea să mai slujească scrisul istoric și că „monopolul de interpretare” care a fost practicat atuncea de către adepții „spiritului lui M. Roller” nu putea decât  impieta felul în care era înfățișat trecutul. Pregătirea manuscrisului pentru o iluzorie reeditare în țară ni-l dezvăluie pe Alexandru Boldur capabil ca să spere până în clipa din urmă la o reabilitare care însă nu i-a fost acordată.”

 

 

DragnevȘtefan cel Mare şi Sfânt în contextul epocii sale și al posterității / Demir Dragnev, Igor Cașu,  Emil Cașu, Virgil Pâslariuc. – Chişinău: Civitas, 2004. – 208 p.

Timpul i-au pus cununa de argint, Țara de aur

Și gloria măreață i-au pus cunună de laur.

Vasile Alecsandri

În Introducerea cărţii de faţă autorii afirmă: ,,Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt a avut o domnie lungă din istoria Țării Moldovei, cuprinzând, conform relatării cronicii anonime a Moldovei, ”47 de ani, două lunii și trei săptămânii”, înglobând un interval dintre 12 aprilie 1457-2 iulie 1504. Această  domnie a constituit o epocă istorică, care s-ar putea caracteriza printr-o prosperitate economică, printr-o consolidare ale structurilor sociale,  a statului, ale forțelor lui militare, a Bisericii Ortodoxe, printr-o dezvoltare ale unei culturii originale.”

 

Iorga, Nicolae. Istoria lui Ştefan cel Mare / Pentru poporul român/. / Nicolae Iorga.Iorga – Bucureşti; Chişinău: Litera Internaţional, 2004. – 305 p.

Alături de scrierile memoraliste, de portrete sau de articole de ziar, de discursuri sau evocari de peisaje, Iorga aduce, ca pagini de înviere istorică, într-o gamă atât de largă  a resurselor sale artistice, care-i asigură un un mare capitol din istoria literaturii române, mai înainte  mai înainte de orice aceste pagini de Istoria lui Ștefan cel Mare. Înflorate și grave, calde și luminoase ele sunt scrise într-una dintre cele mai frumoase limbi româneşti, de aceea nu a îmbătrânit nici ca formă, cum nu a îmbătrânit ca cuprins.

 

 

Guşă, Ştefan. Ștefan cel Mare și Sfânt: mit și adevăr / Ștefan Gușă. – Iași: Ed. Ştefan GuşăVasiliana ’98; Ed. Arhipiscopie Suceava și Rădăuților, 2003. – 206 p.

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor în Cuvântul înainte al cărţii afirmă despre Ştefan cel Mare: ,,Veacul domniei lui Ștefan cel Mare a fost veacul cucerii Constantinopolului  de către puterile armate ale sultanului Mahomed; a fost un veac al confruntărilor ale oștilor moldovene, care a fost condusă de către slăvitul voievod  Ștefan cel Mare și Sfânt, cu prea puternicile armate cuceritoare ale unui imperiu; a fost  o confruntare  cu biruința atât pe câmpul de luptă, dar în deosebi și prin diplomație, înțelepciunea marelui voievod Ștefan, și înțelepciunea omului vine din frica lui de Dumnezeu.„Frica de Dumnezeu este începutul ințelepciuni” ( Psalmul 110, vers 10).”

Ștefan cel Mare și Sfânt (1504-2004). Portret în istorie. – Suceava : Mușatinii, 2003. – 617 p. + anexe.

În Cuvântul înainte al cărţii, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor afirmă următoarele: ,,Documentele istorice ni-l înfățișează pe Ștefan cel Mare și Sfânt  ca pe o adevărată personalitate: omul care s-a dovedit pilduitor  cu prisosință pentru toate vremurile dar și precum pe toate domeniile de activitate: strateg, diplomat, trăitor, mărturisitor dar și apărător al credinței creștine, promotor și constructor, cu fata, al artei și culturii epocii sale, care lasând ca  o marturie a celui de mai sus afirmate cetăților de apărare, precum bisericile și mănăstirile cu arhitectura, pictura, broderiile și podoabele lor ce fac ca o dovadă atingerii ultimei culmii a desăvîrșirii.”

 

Viaţa legendarăȘtefan cel Mare și Sfânt. Viața legendară și faptele sale extraordinare pentru elevii care învață istoria de Boris Crăciun. – Iaşi: Editura Porţile Orientului, 2003. – 167 p.

Boris Crăciun în primul capitol I al cărţii Povestea vieţii în imagini îl descrie în felul următor: ,,Nu se cunoaște cu exactitate data și locul nașterii lui Ștefan, voievodul care va fi supranumit,  mai apoi, „ cel Mare și Sfânt”.  În 1457, când s-a ridicat în tronul dinastiei Mușat din Cetatea Sucevei, era tînăr. Dacă să presupunem că, la urcarea în scaunul Moldovei avea 20 de ani, Ștefan a văzut lumina zilei (poate că în Țara Românească, poate la Borzești)  înainte de 1440, atuncea când numeroasele sale rude au început sângeroasa luptă pentru domnie.” Cartea are 140 de portrete, desene, hărți, fotografii.

 

Ștefan cel Mare și Sfânt. 500 de ani de nemurire / alcătuitor: Tudor Colac. – 500 de aniChișinău: Litera Internațional, 2004.  – 760 p.

În Introducere: Ştefan cel Mare legend şi mit autorul afirmă că: ,,La data de 2 iulie anul 7012 conform calendarului de la facerea lumii sau 2 iulie 1504 din corespundere cu sistemul gregorian al erei noastre, deci de la nașterea lui Isus Hristos, și-a dat sfârșitul obștesc Ștefan cel Mare. Această dată este considerată de către creștinătate Ziua Memorii al strălucitului domnitor și a tuturor eroilor naționali ai Patriei. În istoria nescrisă, adică în creația orală a  poporului, sunt nenumărate poeme care sunt închinate celor mai vrednici fii ai săi.”

 

 

Blazoane domneştiJitaru, Grigore. Blazoane domneşti în Ţara Românească şi Moldova sec. XII-XV / Grigore Jitaru. – Chişinău: Ed. Uniunii Scriitorilor, 1997. – 213 p. : il.

Această lucrare aduce în atenţia publicului o culegere de blazoane a înalţilor demnitari din secolele XII-XV.

Aici veţi găsi stema regelui Valahiei, stema Basarabilor, Blazoane dinastice şi stema de stat a Moldovei şi cel mai important găsiţi blazoane de ale lui Ştefan cel Mare (paginile 180-191).

 

 

 

Zbârciog, Vlad. Ștefan cel Mare și Sfânt – voievodul românelor / Vlad Zbârciog.  – Vlad ZbirciocChișinău: Pontos, 2004. – 176 p.

Ștefan cel Mare n-a murit. Ștefan cel Mare este viu, este Zeul care este ascuns în inimele și conștiinţa noastră, care așteptând clipa renașterii. Asemenea lui Dumnezeu, care stă ascuns în spatele ochilor omului sau altfel sar putea de menționat: privind lumea cu ochii omului, Ștefan cel Mare și Sfânt s-a integrat în ființa neamului românesc, care însuflețind-o și luminând-o.

 

Papacostea, Ştefan. Stephen the Great Prince of Moldavia. – Bucharest: Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1981. – 79 p.

Lucrarea este o abordare a vieţii şi activităţii lui Ştefan cel Mare în limba engleză. Cea ce face ca personalitatea lui Ştefan cel Mare să fie bine cunoscută în toată lumea. Iar spre final vă prezentăm două bibliografii ale lui Ştefan cel Mare:

 

Ştefan cel Mare şi Sfânt : (1457-1504); alcăt. : Parascovia Calev, Vasilisa Nechiforneac; red. şt. Andrei Eşanu. – Chişinău: Ed. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, 2004. – 264 p.

Bibliografie: Ştefan cel Mare şi Sfânt (1504-2004). – Suceava: Ed. Muşatinii, 2004. – 192 p.