Arhive categorie: literatura artistica

Petru Cărare, 83 ani de la naștere


Petru Cărare este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai genului umoristic din Basarabia, impunându-se ca un comic nativ, care ştie arta râsului nu din carte, ci din fondul genetic propriu, din modul firesc în care s-a depozitat în fiinţa lui râsul popular.

Calitățile de umorPetru Cărareist și satiric sunt valorificate și în poeziile pentru copii, și în nuvele (Zodia musafirului), și în pesele de teatru (Străinul, 

 

 

Portretul, Umbra Domnului) În lucrările bune Petru Cărare rămâne fidel umorului tradițional inofensiv, reverențios, șăgalnic, binevoitor și chear îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreție slăbiciunea oamenilor și (ne)ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

 

 

Petru, Cărare. Carul cu proşti : (cronici rimate) / Petru Cărare. – Chişinău : Pontos, 2007. 172 p.

Petru Cărare până azi brăzdează cerul „Fulgerele lui Basarabene”, ca o dovadă că Basarabia rezistă, că nasc şi pe meleagurile noastre Oameni. Ion Ungureanu.

O, câţi poeţi, la vârsta mea1

Erau de-acuma clasici, da!

Şi câţi mureau, de multe ori,

La vârsta mea, nemuritori.

 

Iar eu, ajuns la vârsta lor,

Nici clasic nu-s, dar nici nu mor…

Petru, Cărare. Fulgere Basarabene: epigrame, catrene şi versuri lirico-satirice, parodii, maxime / Petru Cărare. Chişinău : Săgeata, 1997. – 376 p.

2

Am adunat între aceste coperte, îmi pare, cele mai scântietoare „fulgere” şi o parte dintre cele mai ascuţite săgeţi. M-am oprit în primul rând la cele noi, dar şi la unele dintre cele mai de ieri. Am făcut-o mai mult dintr-o tentă experimental: vreau să văd dacă acestea din urmă mai rezistă şi astăzi – da sau ba?

Am găsit potrivit să presor această „gustărică sufletească”, dealfel destul de considerată, cu un condiment uşor constând din parodii, ceva maxime şi dialoguri. Desigur că nu fără de emoţii, cutez să i-o servesc cititorilor iubitori de haz de necaz, zicând împreună cu cei care se află înt-un gând cu mine: în această devastatoare tranziţie spre capitalism (pe adevăratelea, nu se prea ştie spre ce), decât să murim de foame, hai mai bine ă murim de râs!

Autorul

 

Cărare, Petru. Leul n-are frigider : poezii / Petru Cărare. – Bucureşti : Gnosis, 2000. – 100 p.

Un demon al ironiei, pe cât de maliţios, pe atât de blajin, aprinde lumini colorate, care se amuză şi se hârjonesc creând un joc şiret, care este faţa adevărată a lui Petru Cărare. El pătrunde în psihologia şi logica individuală a parodiaţilor, ne6 dovedeşte majoritatea parodiilor. Ironia lui prelungeşte creator originalul, se constituie numai în spiritul lui. Numeroase beneficii îi oferă lui Petru Cărare concreteţea, precizia ţintei artistice. Spontaneitate, dezinvoltura, lipsa oricărei note de făcut sunt mărturia unei predispoziţii umoristice ingenue. Petru Cărare posedă arta zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironic corozivă, pretenţia de a demasca. În poeziile bune el rămâne fidel umorului nostru tradiţional inofensiv, reverenţios, şăgalnic, binevoitor şi chiar îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreţie slăbiciunile oamenilor şi ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

Petru, Cărare. Pălăria gândurilor mele: Parodii din Basarabia / Petru Cărare. – Chişinău : Săgeata, 2000. – 367 p.

4Unele cărți ne stârnesc admirația, unele ne amuză și altele ne tulbură și ne rămân apropiate că ne-au stimulat gândirea. Sunt rare asemenea cărți, iar „Leul n-are frigider” e una dintre ele. Întotdeauna cărțile lui Petru Cărare m-au ademenit și le-am cumpărat imediat. Cărțile lui sunt siropoase, vesele, pline de farmec, de umor.

Nicolae Cărare.

 

 

 

Petru, Cărare. Punctul de reper / Petru, Cărare. – Chişinău : Litera, 2003. – 328 p.
5

În baza analizei creaţiei parodistice a acestui scriitor se poate demonstra şi argumenta întreaga varietate a modurilor de existenţă şi de acţiune asupra cititorului, prin care se remarcă parodia noastră de azi. Acestea sunt, fără îndoială, parodiile cele mai serioase, mai militante, mai eficiente: autorul tinde să pună degetul de-a dreptul pe rană, să evidenţieze neajunsurile şi lacune totale.

„Noi muncim cu stăruinţă

şi ne ţinem de cuvânt:

Spre a muncii biruinţă

Mergem cu avânt…”

Exagerând şi obţinând astfel o expresie proeminentă a stihuirii gratuite şi lozincarde, parodistul îi educă cititorului imunitatea pentru o anumită literatură dăunătoare nu numai gustului estetic, ci în genere înţelegerii juste şi profunde a realităţii obiective.

Cele mai reuşite parodii ale lui Petru Cărare se citesc dintr-o răsuflare, stârnesc haz şi îndeamnă la meditaţie.

Ion Ciocanu

Anunțuri

Cartea-n miez și-n rădăcină


Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948 la Sofia, Drochia.

Poetul prozatorul, eseistul, dramaturgul și folcloristul Iulian Filip, a absolvit Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălți (1970), apoi își continue studiile la Academia de Științe din Chișinău în domeniul folcloristicii (1970-1974). Debutează în anul (1974) cu prima sa carte întitulată Neîmpăcatul meșter, apoi apar cărțile Dialoguri primordiale (1978), Casa fiecăruia (1980), Cafea neagră (1989), 

DSC_0215Cercul fântânilor (1977). Ca dramaturg, s-a afirmat prin scenariile pentru filme în desen animat și piesele pentru teatrul de păpuși: Deșteptătoarele, Cenușar-voinicului și Cenușăreasa mireas, Moara cu plăcinte, Albina salvează lumina etc. În proză s-a afirmat prin romanul eseistic Cobaiul nu triumfă, iar în folcloristică, prin cărțile Teatru popular și Primiți căluțul?. Este și autor de texte pentru cântece de factură populară, corale și de estradă. Poetul Iulian Filip e cunoscut și ca traducător. A tradus Giuseppe Ungaretti, Dante Cerilli și alți poeți italieni. Este un poet înconjurat de oglinzi, fără a fi un narcisiac, un poet grav fără a fi un maximalist, un poet al copilăriei fără a fi un sentimental și un „patriarhal”. Este distins cu titlul de Maestru în arte. (1993); cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998); Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române pentru volumul de folclor Cât îi Maramureșul… (colectiv de autori, 1996). Cartea Ruga iezilor cei trei a fost declarată Cartea anului la ediția a II-a a Salonului Internațional de carte pentru copii de la Chișină (1998).

Sursa biografiei: Şfeţ, Maria. Iulian Filip // Calendarul Naţional 2008. – Chişinău, 2008. – P. 51-53.

Prin oglinzile lui Victor Teleucă


Victor Teleucă (n. 19 ianuarie 1933 Cepeleuți, – d. 12 august 2002 Chișinău) a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. A absolvit FacuVictor-teleucaltatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic de Stat Ion Creangă. Redactor la ziarul Țăranul sovietic și la Televiziunea de Stat din Moldova, redactor-șef al săptămânalului Cultura (din 1977 devenit Literatura și arta). A fost secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor la revista Nistru.

Lucrări: La ruptul apelor (1960), Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966), Îmblânzirea focului (1971), Momentul inimii (1975, Premiul de Stat), Încercarea de a nu muri (1980), Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Ciclul italian sau criza de timp (1987), Piramida singurătății (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Decebal (2003), Improvizația nisipului (2005).

Titluri și distincții: Maestru Emerit al Artei (1983), Ordinul Republicii (1999), Medalia Mihai Eminescu (2000), Premiul de Excelență al Consiliului Uniunii Scriitorilor pentru întreaga creație (2000).

Cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la naștere, vă recomandăm atenției DVS! o listă bibliografică virtuală ce face referință la opera și critica scriitorului Victor Teleucă.

Listă bibliografică virtuală

Opera scriitorului Victor Teleucă

  • Teleucă, Victor. Car frumos cu patru boi / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2011. – 36 p.
  • Teleucă, Victor. Decebal: Poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2003. – 39 p.
  • Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului: Aventura imaginaţiei / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2006. – 336 p.
  • Cibotaru, Arhip. Inscripții pe turnul Babel / Arhip Cibotaru. –  Chișinău: Cartea Moldovei, 2000. – 348 p.
  • Teleucă, Victor. Insula cerbilor / Victor Teleucă. – Chișinău: Lumina 1966. – 75 p.
  • Teleucă, Victor. Mollis Davia: poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2011. – 72 p.
  • Teleucă, Victor. Momentul inimii / Teleucă Victor. – Bucureşti: Litera, 2003. – 436 p.
  • Teleucă, Victor. Nelinişti: versuri / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei,  2006. – 272 p.
  • Teleucă, Victor. Ninge la o margine de existenţă: Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.
  • Teleucă, Victor. Piramida singurătăţii: Introspecţii / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2000. – 256 p.
  • Teleucă, Victor. Răsărit de Luceafăr: poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2010. – 28 p.
  • Moment poetic: Nr. 1 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Marcela Benea, Leo Bordeianu, Lidia Codreanca, Nicolae Esinencu, Dumitru Fusu, Anatol Gugel, Vasile Levițchi, Irina Nechit, Nicolae popa, Ludmila Sobiețki, Paul Strutzescu, Victor Teleucă, Călina Trifan, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă. – Chişinău: Ed. Enciclopedică Museum, 2001. – 16 p.
  • Moment poetic: Nr. 4 / note: Poezii de Nichita Stănescu, Lucreția Bârlădeanu, Dorina Bohanțov, Aura Christi, Rhea Cristina, Rodica Draghincescu, Grigore Hangiu, Mircea Lutic, Grigore Meniuc, Irina Nechit, Nicolae Popa, Vasile Romanciuc, Nicolae Spătaru, Victor Teleucă, Gheorghe Vodă, Ilie Tudor Zegrea. – Chișinău: Direcția cultură a Primariei Municipiului Chișinău: 2001. – 18 p.
  • Moment poetic: Nr. 7 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Minerva Chiara, Nicolae Dabija, Emilian Galaicu-Păun, Anatol Gugel, Ion Mureșan, Arcadie Suceveanu, Victor Teleucă, George Vulturescu. – Chişinău: ed. Enciclopedică Museum, 2001. – 20 p.
  • Moment poetic: Nr. 11 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Cezar Colesnic, Pavel Gătăianțu, Sergiu Grosu, Dumitru D. Ifrim, Emil Nicolae, Arcadie Suceveanu, Victor Teleucă, Călina Trifan. – Chişinău: Cartier, 2000. – 20 p.
  • Moment poetic: [în nr.]. Nr. 18 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Mihail Ion Ciubotaru, Minerva Chira, Iulian Filip, Mircea Lutic, Adrian Popescu, Alexe Rău, Emil Stănescu, Victor Teleucă. – Chişinău: Cartier, 2001. – 20 p.

Critica operei scriitorului Teleucă Victor:

  • Codreanu, Theodor. În oglinzile lui Victor Teleucă / Theodor Codreanu. – Chișinău, 2011. – 272 p.
  • Teleucă, Victor. Referințe critice despre Victor Teleucă // Victor Teleucă. – Un heraclitean transmodern. – Chișinău, 2010. – 428 p.
  • Codru, Haralambie. Un desferecător de cuvinte: Victor Teleucă // Haralambie Codru. Dincolo de mituri și legende. Studii. Eseuri. Atitudini. – Chișinău, 2004. – P. 311 – 312.
  • Fonari, Victoria. Victor Teleucă. Dizlocări mitice fiurative. // Victoria Fonari. Proiecţii ale mitului în creaţia lui Victor Teleucă, Leo Butnaru şi Arcadie Suceveanu – Chişinău, 2013. – P. 15 – 59.
  • Senic, Valeriu. Ecuaţia poetică a înaltului: Studiu asupra creaţiei literare a lui Victor Teleucă / Valeriu, Senic. – Chișinău, 1986. – 129 p.

Sursa biografiei: Enciclopedia identităţii româneşti: personalităţi / Ecaterina Ţarălungă. Bucureşti: 2011. p. 762.

Sursa fotografiei: wikipedia.org