Arhive categorie: literatura artistica

Mihaela Perciun în discuție cu studenții


În cadrul programului „Chișinău citește” la Biblioteca Centrală s-a implicat cenaclul literar „Magia cuvântului”. După optica moderatoarei cenaclului Victoria Fonari, DSC_0765dr. conf., este important de colaborat cu tinerii care nu au avut încă posibilitate să viziteze acest frumos spațiu al culturii. Respectiv la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” s-a desfășurat o întâlnire dintre scriitoarea Mihaela Perciun și 25 de studenți din Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău, specialitatea turism, care au fost ghidați de competentul profesorul de istorie Vasile Diacon.

DSC_0772DSC_0774

În cadrul întâlnirii au fost citite fragmente din cartea „Cenușa rece”DSC_0761 de către autoare, de poeta Victoria Fonari și studenta Cristina Cârlan. Au fost abordate următoarele teme: tradiția versus zgârcenia, paternitatea versus implicarea în educația copilului, conflictele de generații, importanța comunicării.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Petru Cărare, 83 ani de la naștere


Petru Cărare este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai genului umoristic din Basarabia, impunându-se ca un comic nativ, care ştie arta râsului nu din carte, ci din fondul genetic propriu, din modul firesc în care s-a depozitat în fiinţa lui râsul popular.

Calitățile de umorPetru Cărareist și satiric sunt valorificate și în poeziile pentru copii, și în nuvele (Zodia musafirului), și în pesele de teatru (Străinul, 

 

 

Portretul, Umbra Domnului) În lucrările bune Petru Cărare rămâne fidel umorului tradițional inofensiv, reverențios, șăgalnic, binevoitor și chear îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreție slăbiciunea oamenilor și (ne)ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

 

 

Petru, Cărare. Carul cu proşti : (cronici rimate) / Petru Cărare. – Chişinău : Pontos, 2007. 172 p.

Petru Cărare până azi brăzdează cerul „Fulgerele lui Basarabene”, ca o dovadă că Basarabia rezistă, că nasc şi pe meleagurile noastre Oameni. Ion Ungureanu.

O, câţi poeţi, la vârsta mea1

Erau de-acuma clasici, da!

Şi câţi mureau, de multe ori,

La vârsta mea, nemuritori.

 

Iar eu, ajuns la vârsta lor,

Nici clasic nu-s, dar nici nu mor…

Petru, Cărare. Fulgere Basarabene: epigrame, catrene şi versuri lirico-satirice, parodii, maxime / Petru Cărare. Chişinău : Săgeata, 1997. – 376 p.

2

Am adunat între aceste coperte, îmi pare, cele mai scântietoare „fulgere” şi o parte dintre cele mai ascuţite săgeţi. M-am oprit în primul rând la cele noi, dar şi la unele dintre cele mai de ieri. Am făcut-o mai mult dintr-o tentă experimental: vreau să văd dacă acestea din urmă mai rezistă şi astăzi – da sau ba?

Am găsit potrivit să presor această „gustărică sufletească”, dealfel destul de considerată, cu un condiment uşor constând din parodii, ceva maxime şi dialoguri. Desigur că nu fără de emoţii, cutez să i-o servesc cititorilor iubitori de haz de necaz, zicând împreună cu cei care se află înt-un gând cu mine: în această devastatoare tranziţie spre capitalism (pe adevăratelea, nu se prea ştie spre ce), decât să murim de foame, hai mai bine ă murim de râs!

Autorul

 

Cărare, Petru. Leul n-are frigider : poezii / Petru Cărare. – Bucureşti : Gnosis, 2000. – 100 p.

Un demon al ironiei, pe cât de maliţios, pe atât de blajin, aprinde lumini colorate, care se amuză şi se hârjonesc creând un joc şiret, care este faţa adevărată a lui Petru Cărare. El pătrunde în psihologia şi logica individuală a parodiaţilor, ne6 dovedeşte majoritatea parodiilor. Ironia lui prelungeşte creator originalul, se constituie numai în spiritul lui. Numeroase beneficii îi oferă lui Petru Cărare concreteţea, precizia ţintei artistice. Spontaneitate, dezinvoltura, lipsa oricărei note de făcut sunt mărturia unei predispoziţii umoristice ingenue. Petru Cărare posedă arta zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironic corozivă, pretenţia de a demasca. În poeziile bune el rămâne fidel umorului nostru tradiţional inofensiv, reverenţios, şăgalnic, binevoitor şi chiar îngăduitor, umor ce blamează cu atâta discreţie slăbiciunile oamenilor şi ordinea lucrurilor.

Mihai Cimpoi.

Petru, Cărare. Pălăria gândurilor mele: Parodii din Basarabia / Petru Cărare. – Chişinău : Săgeata, 2000. – 367 p.

4Unele cărți ne stârnesc admirația, unele ne amuză și altele ne tulbură și ne rămân apropiate că ne-au stimulat gândirea. Sunt rare asemenea cărți, iar „Leul n-are frigider” e una dintre ele. Întotdeauna cărțile lui Petru Cărare m-au ademenit și le-am cumpărat imediat. Cărțile lui sunt siropoase, vesele, pline de farmec, de umor.

Nicolae Cărare.

 

 

 

Petru, Cărare. Punctul de reper / Petru, Cărare. – Chişinău : Litera, 2003. – 328 p.
5

În baza analizei creaţiei parodistice a acestui scriitor se poate demonstra şi argumenta întreaga varietate a modurilor de existenţă şi de acţiune asupra cititorului, prin care se remarcă parodia noastră de azi. Acestea sunt, fără îndoială, parodiile cele mai serioase, mai militante, mai eficiente: autorul tinde să pună degetul de-a dreptul pe rană, să evidenţieze neajunsurile şi lacune totale.

„Noi muncim cu stăruinţă

şi ne ţinem de cuvânt:

Spre a muncii biruinţă

Mergem cu avânt…”

Exagerând şi obţinând astfel o expresie proeminentă a stihuirii gratuite şi lozincarde, parodistul îi educă cititorului imunitatea pentru o anumită literatură dăunătoare nu numai gustului estetic, ci în genere înţelegerii juste şi profunde a realităţii obiective.

Cele mai reuşite parodii ale lui Petru Cărare se citesc dintr-o răsuflare, stârnesc haz şi îndeamnă la meditaţie.

Ion Ciocanu

Cartea-n miez și-n rădăcină


Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948 la Sofia, Drochia.

Poetul prozatorul, eseistul, dramaturgul și folcloristul Iulian Filip, a absolvit Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălți (1970), apoi își continue studiile la Academia de Științe din Chișinău în domeniul folcloristicii (1970-1974). Debutează în anul (1974) cu prima sa carte întitulată Neîmpăcatul meșter, apoi apar cărțile Dialoguri primordiale (1978), Casa fiecăruia (1980), Cafea neagră (1989), 

DSC_0215Cercul fântânilor (1977). Ca dramaturg, s-a afirmat prin scenariile pentru filme în desen animat și piesele pentru teatrul de păpuși: Deșteptătoarele, Cenușar-voinicului și Cenușăreasa mireas, Moara cu plăcinte, Albina salvează lumina etc. În proză s-a afirmat prin romanul eseistic Cobaiul nu triumfă, iar în folcloristică, prin cărțile Teatru popular și Primiți căluțul?. Este și autor de texte pentru cântece de factură populară, corale și de estradă. Poetul Iulian Filip e cunoscut și ca traducător. A tradus Giuseppe Ungaretti, Dante Cerilli și alți poeți italieni. Este un poet înconjurat de oglinzi, fără a fi un narcisiac, un poet grav fără a fi un maximalist, un poet al copilăriei fără a fi un sentimental și un „patriarhal”. Este distins cu titlul de Maestru în arte. (1993); cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998); Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române pentru volumul de folclor Cât îi Maramureșul… (colectiv de autori, 1996). Cartea Ruga iezilor cei trei a fost declarată Cartea anului la ediția a II-a a Salonului Internațional de carte pentru copii de la Chișină (1998).

Sursa biografiei: Şfeţ, Maria. Iulian Filip // Calendarul Naţional 2008. – Chişinău, 2008. – P. 51-53.