Publicat în învățământ, COLECŢII BC, cultura, cunoastere despre Europa, dicționar, științe sociale, ghid, manual, Metode de cercetare, metodica predării obiectelui

Teoria cercetărilor științifice


Vă recomandăm cărți ce fac referință la subiectul cercetării științifice. Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre.

Expoziție virtuală de carte

Enăchescu, Constantin. Tratat de teoria cercetării științifice / Constantin Enăchescu. – Iași : Polirom, 2005. – 421 p.

„Lucrarea de față reprezintă o expunere teoretică având caracter general, cu intenția de Enachescu_Tratat de teoria cercetarii stiintificea introduce studenții, cercetătorii, precum și specialiștii în tehnica și modul de gândire științifică, în general, și științele umane, în special, prin delimitarea cadrului lor epistemologic și prin explicarea și înțelegerea caracteristicilor proprii ale acestora” afirmă autorul în Cuvânt înainte.

Lucrarea are patru secțiuni:

  1. Cunoașterea științifică;
  2. Personalitatea omului de știință;
  3. Teoria cercetării științifice;
  4. Imaginea și semnificația omului și a lumii în științele umane.

Integrarea științei și a învățămîntului superior: Concepții. Orientări. Strategii. – Chișinău : CEP USM, 2007. – 164 p.

integrarea stiinteiLucrarea de față are ca obiectiv principal prezentarea a două domenii de activitate: știința și învățarea. Complexitatea acestor fenomene indică necesitatea unei informații concrete de natură interdisciplinară”.

Lucrarea are trei părți:

  1. Repere conceptuale ale integrării științei și a învățămîntului superiorr;
  2. Liniamente ale integrării științei șia învățămîntului superior;
  3. Managementul calității în contextul integrării științei și învățămîntului superior.

La final, găsiți anexa Concepția modernizării sistemului de învățămînt din Republica Moldova (proiect).

Ochoa, George. Ghidul cronologic al științei / George Ochoa, Melinda Corey. – Ochoa_Ghidul stiintelorBucurești : Ed. ALL EDUCATIONAL, 2000. – 444 p.

„Această cartea înregistrează cronologic, din preistorie pînă în prezent, felul în care am ajuns să știm ceea ce știm despre nume și să ne bucurăm de ceea ce am creat” se afirmă în introducerea cărții.

Lucrarea are Notă către cititori; Ghidul cronologic al științelor; Apendice: Indice biografic; bibliografie și un index.

Dictionart de stiinteMic dicționar de științe / traducere: Cristiana Chiculescu. – București : Niculescu, 1999. – 448 p.

Titlu original: The Hutchinson Pochet Dictionary os Science

Dicționarul face referință la explicați multor termeni din domenii diferite. Termenii de specialitate sunt aranjate în ordine alfabetică: A-Z.

Pe interior, de asemenea, termenii pe fiecare literă sunt ordonate alfabetic.

Rădulescu, Mihaela Șt. Metodologia cercetării științifice: elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat / Mihaela Șt. Rădulescu. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2006. – 184 p.

Raduilescu_Metodologia cercetarii stiintificeLucrarea este destinată studenților, masteranzilor, doctoranzilor și tinerilor cercetători și vizează să conducă la cultivarea respectului față de regulile care s-au impus ca norme larg sau unanim acceptate.

Lucrarea are cinci părți:

  1. Cunoașterea științifică;
  2. Originile cunoașterii științifice;
  3. Cercetarea științifică pentru elaborarea unei lucrări de diplomă;
  4. Elaborarea propriu-zisă a lucrării;
  5. Susținerea lucrării de licență, a disertației sau a tezei.

La final, găsiți o Notă finală, Index de nume; Glosar; 3 anexe, bibliografie, un curpins în limba franceză și engleză.

La biblioteca noastră, găsiți și ediția a II-a a lucrării Metodologia cercetării științifice: elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat.

Rossi_Nasterea stiintei moderneRossi, Paolo. Nașterea științei moderne în Europa  / Paolo Rossi; trad.: Dragoș Cojocaru. – Iași : Polirom, 2004. – 334 p.

Nu există în Europa, un  „loc de naștere” al complicatei realități istorice pe care o numim știința modernă. Acest loc îl reprezintă întreaga Europă. […]  Știința modernă nu s-a născut în liniștea campusurilor sau în atmosfera un pic artificială a laboratoarelor de cercetare în jurul, și nu în interiorul cărora pare să curgă fluviul însângerat și noroios al istoriei.

Lucrarea are 17 capitole și face referință la diferite personalități ale istoriei: Isaac Newton, Galileo Galilei, Descartes dar și filosofie.

 

Știința. – București : enciclopedia RAO, 1996. – 120 p.           Stiinta_prima mea encicl

Titlu original: La science. Ma primière encyclopédie  

Este o enciclopedie pentru copii. Colectivul de autori explică ce este lumea științei, materialele, materia; energia; electricitatea, magnetismul, mișcarea etc.

Știința viitorului / antologie coordonată de Max Brockman; trad. din lb engleză: Vasile Mitu. – București : Nemira, 2012. – 223 p.

Brockman_Stiinta viitorului„Personalități din lumea științei dezvăluie progrsul și cercetările făcute într-o varietate de domenii, de la neuroștiință la psihologia evoluției, de la demografie la oceanografie” se afirmă în lucrare.

Lucrarea include un set de articole științifice din diferite domenii precum:

  • În pragul unei noi ere: explorarea oceanelor de Kevin P. Hand;
  • „Cut” și „paste” la nivel molecular. Noua generație de instrumente biologice de William McEwan;
  • Creșterea, natura și stresul pe care-l provoacă viața de Darlen Francis;
  • Imunitatea plantelor într-o lume în schimbare de Kirsten Bomblies etc.

Spangenburg, Ray. Istoria științei: în 5 vol. / Ray Spangenburg, Diane K. Moser; trad.: Constantin Dumitru-Palcus. – București : Ed. Lider.

Vol. 1: De la grecii antici la revoluția științifică. – 2003. – 250 p.
Volumul 1 face referință la bazele filosofice ale științei, elaborate de gînditorii greci ai Antichității și continuînd cu acumulările înregistrate în decursul Evului Mediu și Renașterii.  În lucrare se mai face referință și la realizările științifice din secolul al XVIII-lea, perioadă a cărei știința a obținut adevărate valențe. Volumul 1 are 3 părți:

  1. Precursorii științei: din antichitate pînă în Evul Mediu;
  2. Științele fizice;
  3. Științele vieții.

La final, găsiți un epilog, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

Vol. 2: Secolul al XVIII-lea. – 2003. – 246 p.

„Volumul doi acoperă perioada în care știința e depășit faza căutărilor de început,   Istoria stiintei_vol. 2căpătînd dimensiuni noi, conferite de Iluminism și începutul Revoluției Industriale” se afirmă în lucrare.

Volumul 2 are două părți:

  1. Științele fizice în secolul al XVIII-lea;
  2. Științele vieții în secolul al XVIII-lea.

Lucrarea are un epilog, anexă (metoda științifică); cronologie, glosar, bibliografie suplimentară.

Vol. 3: Secolul al XIX-lea. – 2003. – 246 p.

Istoria stiintei_vol 3Secolul XIX face referință la înnoirile din domeniul electricității, magnetismului, astronomiei, geologiei și medicine. Dezvoltarea care a avut loc a revoluționat modul de trai și percepere a lumii, făcînd astfel tranziția de la epoca științei clasice la cea modern.

Volumul 3 are 2 părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

La final mai găsiți un epilog, 2 anexe, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

Vol. 4: din 1895 până în 1945. – 2003. – 248 p.

istoria stiintei_vol 4Volumul 4 face referință la cuceririle din prima parte a secolului XX, din 1895 pînă în 1945. Deși au fost două războaie mondiale, această epocă s-a caracterizat și printr-o activitate științifică și anume: stabilirea structurii AND-ului, cercetarea mecanismului de transmitere a particularităților genetice, obținerea unor medicamente noi care au învind boli incurabile pînă atunci etc.

Volumul 4 are 2 părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

La final, găsiți un epilog, Anexă, cronologie, glosar și bibliografie suplimentară.

Istoria stiiintei Vol. 5Vol. 5: Din 1946 pînă în prezent. – 2004. – 294 p.

Volumul 5 prezintă cele mai importante progrese ale științei, din perioada celui de al doilea război mondial și pînă în prezent.

Volumul 5 are două părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

La final găsiți un epilog, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

Hellemans, Alexander. Istoria descoperirilor științifice / Alexandrei Helemans; Bryan Bunch. – București : Editura Orizonturi; Ed. Lider, 1988. – 588 p.

„Volumul de față oferă un acces imediat la etapele progresului științific de-a lungul Hellemans_Istoria descoperirilor stiintificetimpului. Descoperirile și invențiile sunt prezentate concis, într-o manieră accesibilă, de la uneltele de piatră pînă la cele mai complexe tehnologii imaginate de om. Pe parcursul lucrării sunt prezentați autorii realizărilor științifice care au schimbat în mod esențial fața lumii în care trăim. Prezentarea cronologică dă posibilitatea raportării acestor evenimente științifice la altele înregistrate în aceeași perioadă” se afirmă în lucrare.

Personalitățile și evenimentele care au marcat dezvoltarea științei de-a lungul timpului sunt din domenii precum astronomie, biologie, chimie, matematică, antropologie, fizică, medicină.

Teorii științifice în 30 de secunde. Cele mai provocatoare și captivante 50 de teorii științifice, fiecare explicată într-o jumătate de minut / coord.: Paul Parson; prefață: Martin Rees; trad.: Alexandru Suter. – București : Ed. Litera, 2009. – 160 p.

Parson_Teorii stiintifice„În domeniul științei, teoriile reprezintă creații logice. Ele reflectă observațiile experimentale cele mai exacte și cea mai justă înțelegere a felului în care funcționează lumea. Dar o teorie științifică nu reprezintă obligatoriul un adevăr absolut. Ea nu poate să capteze decât starea actuală a cunoștințelor noastre. Există oricând posibilitatea apariției unui nou element, care să infirme teoria și să îi trimită pe teoreticieni înapoi la masa de lucru” afirmă Paul Parsons în Introducerea cărții.

Lucrarea face referință la macrocosm, microcosmos, evoluția umană, minte și corp, planeta Pămînt, universul și cunoaștere.

Publicat în cultura, EXPOZIȚII DE CARTE, jurnalism, manual, presă, mass-media

Științele jurnalismului în cărți


Recomandăm atenției dvs 12 cărți de jurnalism pentru studenții de la facultățile de jurnalism, dar și pentru specialiștii din domeniu.

Expoziție virtuală de carte

Jurnalismul și cultura populară / coord.: Peter Dahlgren, Colin Sparks; trad.: Ruxandra Drăgan. – Iași : Polirom, 2004. – 224 p.

În spatele rolului informațional și de investigație al celei de a patra putere în stat se aflăJurnalismul si cultura pop un rol important. În lucrarea de față, aflați cum interrelaționează jurnalistul angajat al unei publicații „de scandal” cu publicul său țintă. Lucrarea se adresează studenților de la facultățile de științele comunicării, jurnalism sau studii culturale.

Lucrarea are trei părți:

  1. Jurnalismul în ipostaza de cultură populară;
  2. Aspecte ale mass media populare;
  3. Jurnalismul popular în practică.

La final, găsiți un index.

Manual de jurnalism / vol. coordonat de Mihai Coman. – Ediția a III revăzută și adăugită. – Iași : Polirom, 2009. – 687 p.

Manual de jurnalism_Mihai comanAjunsă la a treia ediție, volumul Manualul de jurnalism este prima colecție românească exhaustivă de lucrări în domeniul mass-mediei. Articolele sunt scrise de diferiți specialiști în domeniu.

Volumul are șase capitole:

  1. Documentarea;
  2. Tehnici de redactare;
  3. Știrea;
  4. Presa scrisă;
  5. Audiovizualul;
  6. Jurnalismul digital.

Mass-media: între document și interpretare: studii și cercetări de istorie a presei, congres internațional (2012; Chișinău) / coord.: Silvia Grossu. – Chișinău : Centrul Editorial-Poligrafic USM, 2012. – 464 p.

În perioada 26-28 aprilkie 2012 a avut loc cel de-al V-lea Congres de istorie a presei, mass-media intre document si interpretareorganizat de Asociația Română de Istorie a Presei și Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova. Prezentările de la conferință au fost publicate în volum și prezentate înainte de congres.

Volumul are șase capitole:

  1. Mass-media: metodologia cercetării;
  2. Mass-media și solidaritatea națională în situații de criză;
  3. Presa din Basarabia și identitatea națională;
  4. Prezențe basarabene în presa din România. Vocație și destin – galeria personalităților;
  5. Mass-media: între peniță și noile tehnologii.

Preda, Sorin. Jurnalismul cultural și de opinie / Sorin Preda. – Iași : Polirom, 2006. – 231 p.

Sorin Preda_Jurnalismul cultural si de opinie„Pentru a stăpâni cât de cât realitatea, avem la dispoziție trei procedee fundamentale: descrierea, povestirea și argumentarea. Dacă deviza structuraliștilor este corectă, înseamnă că discursul presei stă prea puțin sub semnul evenimentului propriu-zis. Cu mult mai mult contează felul în care aceasta e selectat și apoi redat” se afirmă la începutul lucrării, O lume de hârtie, plină de păreri.

Lucrarea are următoarele capitole:

  1. Genurile jurnalismului cultural;
  2. Presa culturală și literatura nonficțională;
  3. Discursul umoristic;
  4. Genurile de opinie;
  5. Moralitatea argumentării.

 

Preda, Sorin. Tehnici de redactare în presa scrisă / Sorin Preda. – Iași : Polirom, 2006. – 224 p.

„Scrisul este o problem de talent – nu oricine îl poate învăța peste noapte. Să ai simțul Preda, Sorin_Tehnici de redactarecuvântului, al limbii, pare a fi un dat genetic. Teoria și sfaturile celor cu experiență doar completează, pun în valoare, te scutesc de căutări inutile. Sloganul preferat de ziariști este că „meseria se fură. Ar fi prea frumos să fie și adevărat. Degeaba vrei să furi dacă nu ai de la cine” afirmă autorul în Stil și expresivitate jurnalistică.

Lucrarea are două părți:

  1. Discursul lumii. Lumea ca discurs;
  2. Scriitura în mișcare. Genurile jurnalistice.

Presa din Basarabia: analize, context, valori (1854-2004) / Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Universitatea de Stat din Moldova; responsabil de ediție: Maria Danilov; redactor științific: Constantin Marin. – Chișinău : Cartdidact, 2005. – 144 p.

Presa din Basarabia„O istorie a presei basarabene urmează încă a fi scrisă. Parcurgînd literatura de specialitate, nu întîlnim o lucrare anume, de sine stătătoare, ce ar cuprinde sintetic întregul proces contradictoriu al istorie basarabene. Puținele studii (de fapt, niște încercări) în domeniu, scrise în intervalul 1918-1940, acoperă doar parțial anumite secvențe de istorie a presei basarabene” afirmă Maria Danilov, în Cuvânt introductiv.

Lucrarea este, de fapt, o culegere de articole scrise de cercetători diferiți: Vasile Malanețchi, Silvia Grosu, Aneta Grosu, Tatiana Ețco, Maria Ciochină, Maria Danilov etc.

Câteva exemple de articole:

Presa basarabeană. Context imperial și specificul local (sec. XIX-XX);

Presa de limbă română din Basarabia la începutul mișcării de deșteptare națională;

Revista presei de limbă română din Basarabia anilor 1940-1941.

Presa scrisă. O introducere critică / coord.: Richard Keeble; trad.: Oana Dan. – Iași : Polirom, 2009. – 383 p.

„Acest volum constituie o lucrare unică, adresată în special studenților de la facultățile Presa scrisă_Keeblede jurnalism și comunicare. Este o încercare de a reuni pentru prima dată în același volum o varietate de elemente ale presei scrise. Lucrarea se axează în special pe aspectele practice, însă toate noțiunile sunt plasate și explicate în context economice, istorice și teoretice mai largi. Învățământul jurnalistic nu are de obicei o reputație foarte bună. În industria presei scrise persist un scepticism destul de răspîndit în legătură cu importanța studierii acestui domeniu” afirmă Richard Keeble în Introducerea cărții.

Lucrarea are patru părți:

  1. Istoricul, structura și economia presei scrise;
  2. Sursele, știrile, reportajele, comentariile, cronicile, producția și jurnalismul online;
  3. Câteva noțiuni-cheie suplimentare. Etică, legislație și politici editoriale;
  4. Încheiere. O perspectivă educațională.

Radu, Raluca-Nicoleta. Instituții culturale în tranziție despre creativitate în jurnalismul și cinematografia din România, după 1944 / Raluca-Nicoleta Radu. – București : Nemira, 2011. – 239 p.

Radu_Raluca_+Institutitii culturale in tranzitie„Cartea poate fi citită ca o introducere în istoria jurnalismului și a cinematografiei românești. Sunt trei perioade istorice principale, care au influențat diferit dezvoltarea lumilor jurnalismului și a cinematografiei: 1829-1989 și după 1989”  afirmă autoarea la începutul cărții, Jurnalul unei călătorii.

Lucrarea are șase capitole:

  1. Scurtă ilustrare de moment-cheie din istoria jurnalismului și a cinematografiei din România până în 1944;
  2. Profesioniști și creatori în industriile culturale;
  3. 1945-1989. Statul totalitar, proprietar al industriilor culturale;
  4. Întoarcerea la economia de piață;
  5. Creativitate în jurnalism și în cinematografia după 1989;
  6. Limitele creativității în industriile culturale.

La final, găsiți o bibliografie.

Roșca, Luminița. Mecanisme ale propagandei în discursul de informare: presa românească în perioada 1985-1995 / Lumința Roșca. – Iași : Polirom, 2006. – 363 p.Rosca_Mecanisme

„Lucrarea de față tratează o temă care continuă să fie actual: cum a acționat propaganda comunistă prin intermediul presei și cum s-au perpetuat mecanismele propagandei în presa de după decembrie 1989?

O parte a lucrării face referință la aspect ale evoluției presei românești în perioada 1985-1995, iar partea cea mai consistentă a cărții este alcătuită din analiza aplicată a discursului presei comuniste din ani ’80, în oglindă cu analiza discursului presei libere din România anilor ’90” se afirmă  în introducerea cărții.

Stepanov, Georgeta. Jurnalismul în situații de criză / Georgeta Stepanov; Igor Guzun. – Chișinău : CEP USM, 2010. – 228 p.

Stepanov_Jurnalismul in situatii de crizaOrice țară se confruntă cu probleme economice, sociale și politice care pot crea, de fapt, situații de criză profundă. În context, jurnaliștii trebuie să fie mereu pregătiți pentru situațiile de criză.

Lucrarea Jurnalismul în situații de criză, are 12 teme și face referință la:

Criza: definiții, abordări, dimensionare, tipologie;

Media și situațiile de criză: relații, influențe, provocări, impact;

Strategii profesionale de abordare a crizei;

Comunicarea jurnalistică în situații de criză: aspecte etice și legale;

Jurnalistul în situații de criză: echipamente și cunoștințe.

Jurnalistul în situații de criză: documentare, comportament, scriere;

Știrea în situații de criză etc.

Vișinescu, Victor. Jurnalism contemporan. Introducere în presa scrisă / Victor Vișinescu. – București : Ed. Victor, 2002. – 331 p.

„De ce Jurnalism contemporan și nu Jurnalism contemporan? Propunându-ne să ne    Visinescu_Victor_Jurnalism contemporanocupăm doar de o secțiune a jurnalismului pe ansamblul său și anume jurnalismul scris, menționăm, de la început, că demersul nostru, în toate compartimentele sale, teoretice și aplicative, se sprijină pe o cercetare de aproximativ zece ani, dublată de activitatea didactică de profil jurnalistic” afirmă autorul în Cuvânt introductiv.

Zelizer, Barbie. Despre jurnalism la modul serios. Știrile din perspectivă academic / Barbie Zelizer; trad.: Raluca Radu. – Iași : Polirom, 2007. – 278 p.

Barbie Zelizer_Despre jurnalism la modul serios„A lua jurnalismul în serios înseamnă a trece în revistă literatura de specialitate, pentru a identifica rolul cercetătorilor în modelarea felului în care gândim la domeniul jurnalistic. Cum au avut tendința să conceptualizeze acești cercetători știrile, producerea știrilor, jurnalismul, jurnaliștii și instituțiile de presă? Ce cadre conceptual au folosit pentru a explora practicile jurnalistice?” se întreabă autorul.

Lucrarea are 8 părți:

  1. Perspective asupra jurnalismului: cercetarea la nivel academic;
  2. Definirea jurnalismului;
  3. Sociologia și jurnalismul;
  4. Istoria și jurnalismul;
  5. Studiile lingvistice și jurnalismul;
  6. Științele politice și jurnalismul;
  7. Analiza cultural și jurnalismul;
  8. Despre jurnalism la modul serios.
Publicat în învățământ, învățământ preșcolar, manual, metodica predării obiectelui, religie

5 octombrie – Ziua Internațională a Profesorului


Un profesor care încerca să predea fără a le inspira elevilor dorința de a învăta nu face decât să bată cu ciocanul într-un fier rece.

Horace Mann

Cu ocazia Zilei Internationale a Profesului vă prezentăm o expoziție virtuală de carte, ce face referință, la meseria de profesor și pedagogie.

Manual de pedagogie: manual destinat studenților de la Departamentul pentru pregătirea personalului didactic / coord: Ioan Jinga; Elena Istrate. – Ed a 2-a rev. –  București: All 2006, 2008. – 567 p.

Acest manual este inclus în bibliografia examenelor  pentru o definitivare în învățămînt și pentru a obține un grad didactic pentru profesorii.

Această lucrare abordează o întreagă problematică a procesului instructiv-educativ, dezvoltând elemente ale teorii educaționale, ale instruirii și evaluării (inclusiv ale celei asistate de calculator), precum și elemente de management școlar.

În această lucrare se face o permanentă conexiune între teorie și practică, iar la sfîrșitul fiecărui capitol autorii propun diverse probleme de reflecție și aplicații.

Acest manual se adresează:

  • studenților de la facultățile de profil;
  • studenților de la toate profilurile de învățămînt superior care vor să devină cadre didactice;
  • educatorilor, învățătorilor și profesorilor de toate specializările;

 

Țurcanu, Ion. Creangă în contextul pedagogiei timpului său / I. Ţurcanu. – Chișinău UNIVERSITAS, 1994. – 146p.

Deosebirea între metoda propusă de Creangă și  învățarea de rutină și mecanică, precum se profesează ea în genere în școlile noastre, este deosebirea dintre învățămîntul viu și intuitiv și mecanismul mortal memorării de lucruri neînțelese de copii; deosebirea dintre pedagogie și dresură…

Se știe că înainte de a deveni scriitor, și pînă la sfîrșitul vieții sale Ion Creangă a activat ca profesor la clasele primare și autor de manuale școlare.

 Pânișoară, Ion-Ovidiu. Profesorul de succes. 59 de principiu de pedagogie practică/ Ion-Ovidiu Pânișoară. – Iași: Polirom,  2009. – 335 p.

Realitățile la care ar trebui să se adapteze școala românească sunt într-o continuă schimbare. Cu o perspectivă echilibrată dintre teorie și practică,  această lucrare propune o abordare nouă  în aria științelor educative și ne oferă diverse sfaturi  care vin atît în sprijinul debutanților , cât şi pentru profesorii cu experiență. În această  carte puteţi descoperi subiecte ca:

  • Principiul automomotivări cadrului didactic;
  • Principiul componenței cadrului didactic;
  • Principiul autorității didactice;

 

Mândâncanu Virgil. Pedagogia creștină: Manual recomandat pentru învățământul preuniversitar și universitar laic și spiritual / Virgil Mândăcanu. – Chișinău: Baștina-Radog, 2006. – 406 p.

pedagogia-crestina-corectAcest manual Pedagogia Creștină  este propus elevilor, studenților şi pedagogilor ca un demers științific, didactic și spiritual. Sunt abordate și analizate trăsăturile esențiale ale fenomenului educațional care este raportat la realizările științei, ale antropologiei creștine, dar și la contextul  Sfintei Scripturi.

Actualmente foarte mulții neagă sau pun la îndoială valoarea religiei strămoșești și a înțelepciunilor din Sfânta Scriptură. Esența învățăturii creștine este denaturată, iar ideile care sunt promovate de către Părinții Bisercii – sunt neglijate. Este un lucru regretabil, pentru că acum, când școala dorește să aplice în practică „noile educații”, o „pedagogie axiologică”, „noile standarde europene”, conceptele creștine pot reprezenta  anume acel principiu valoros de care încă mai duce lipsă învățămîntul din Republica Moldova.

 

Savin, Irina-Isabella. Metode educaționale intereactive utilizate la ora de diriginție / Irina-Isabella Savin. – Iași: Princeps Edit, 2005. – 128 p.

Lucrarea completează într-un mod justificat un spațiu bibliografic deficitar pe piața preocupărilor științifice, în ceea ce privește activitatea educațională de consiliere – dirigiție.

D-na prof. Irina-Isabella Savin selectează idei perene despre educație, le  sintetizează în citate celebre la care-și raportează propria experiență din învățământul preuniversitar. Lucrarea sa este concetrată pe metodele educaționale interactive specifice unei ore de dirigenție, propunând soluții posibile pentru rezolvarea crizei educaționale în școlile românești.

Stoica, Valentina. Vocația Pedagogică / Valentina Stoica, Aurelia Racu. – Chișinău: Litera, 1995. – 95 p.

Această carte este dedicată acelor tineri  care se consacră specialității de pedagog.

Este scrisă după îndelungate investigații efectuate în școlile de cultură generală, în școlile speciale şi auxiliare şi reflectă spinoasele probleme ale persoanelor cu handicap.

Pedagogie / coord.: Mihai Diaconu, Ion Jiga, Olga Ceban. – București: Editura ASE, 2004. – 603 p.

pedagogie-corectCei interesați de problema educației formale în unitățile de învățămînt pot consulta această carte realizată de către un colectiv de cadre didactice din cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului  Didactic al ASE din București. Manualul conține următoarele capitole:

  • Introducere în pedagogie;
  • Pedagogia ca știință al educației;
  • Pregătirea pedagogică și competențele profesiei didactice;

 

Jiga, Ioan. Istratii, Elena. Manual de Pedagogie / Ioan Jiga. Elena Istratii. – București: ALL EDUCATION,  1998. – 463 p.

Acest manual este realizat de către personalul militar și civil care își desfășoară activitatea în cadrul Centrului de Cercetări  Psihopedagogice și de Perfecționare a Personalului din Învățământul Militar. Deși este realizat pentru studenți militari  care frecventează cursurile Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, este și util, în egală măsură şi pentru studenții din instituțiile civile de  învățămînt superior care optează pentru o carieră didactică. Acest manual conține următoarele secțiuni:

  • Secțiunea I: Pedagogia – ştiință a educației;
  • Secțiunea a II-a: Teoria edcuației;
  • Secțiunea a III-a: Teoria procesului de învățămînt(didactica);

 

Stănculescu, Elena. Psihologia Educație. De la teorie la practică / Elena Stănculescu. – București: Editura Universitară,  2008. – 397 p.

Elevii vin la şcoală nu numai cu un bagaj de cunoştinte care trebuie îmbogăţit, ci şi cu emoţii,  dorinţe, temeri, atitudini, fiecare având un ritm propriu de învăţare şi adaptare. Dacă nu se ţine cont de toate aceste aspecte, scopul învăţământului nu va fi atins întru totul. Se subînţelege de ce rolul psihologiei educaţiei în formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, în funcţie de cât de buni educatori au fost părinţii şi profesorii noştri, de masura şi modul în care ne-au stimulat potenţialul cu care ne-am născut. Oare câţi copii, nu neapărat geniali, au fost afectaţi de erorile profesorilor, de interpretări subiective, de etichetări şi false aşteptări? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o bună cunoaştere a psihologiei educaţiei şi aplicarea principiilor sale în formarea copiilor.

Publicat în învățământ, manual, PREZENTARE DE CARTE

E-learning? E simplu! Cartea zilei: Instrumente pentru e-learning : ghidul informatic al profesorului modern


Brut, Mihaela. Instrumente pentru e-learning : ghidul informatic al profesorului modern / Mihaela Brut. – Iași : Polirom, 2006. – 248 p.

Globalizarea tehnico-științifică se extinde exuberant, iar spațiul carpato-dunărean nu face excepție. Tot mai mult se observă sincronizarea și omogenizarea cu ultimele tendințe din domeniul IT, iar comunicarea a fost facilitată la maxim prin această filieră. Citește în continuare „E-learning? E simplu! Cartea zilei: Instrumente pentru e-learning : ghidul informatic al profesorului modern”

Publicat în manual, politică externă, PREZENTARE DE CARTE

Manual de analiză a politicii externe


Manual de analiză a politicii externe / coord.: I. Motoc, Ș. F. Cioculescu. – Iași : Polirom, 2010. – 453 p.

Proiectul Manualului de analiză a politicii externe a pornit de la constatarea că disciplina aceasta se află la începuturile sale în peisajul românesc. Analiza politicii externe nu dispune de baze instituționale intelectuale semnificative, afirmă coordonatorii cărții.

Lucrarea în cauză este structurată în patru părți: primele două cuprind pozițiile șefilor de stat, respectiv al șefilor diplomației naționale, în ordine cronologică, a treia include studii de teorii politicii extern, iar a patra cuprinde aplicații practice ale analizei de politică externe.