Mihai Eminescu – un promotor al culturii române spre universalitate


La 17 ianuarie 2018 în cadrul săptămânii eminesciene la Cenaclul Literar Magia cuvântului din Bilblioteca Centrala a BM „B.P.Hasdeu” a avut loc prelegerea Mihai Eminescu – un promotor al culturii române spre universalitate susţinută de pictorului

Ion Daghi

Pictorul Ion Daghi

Ion Daghi, dr. conf. la UTM, autor a unui ciclu de 39 de tablouri care oglindeşte viaţa lui M. Eminescu din prisma filosofică: ontologie, geneză, trecerea timpului, dorul, efemeritatea şi veşnicia. Trăirea textului eminescian a fost condimentată de recitalul selectat inedit de marele pictor, dicţia puncta trăiri care erau defrişate de culoare prin lacrimi de dor, prin vise, prin lumi, prin cuvânt şi culoare.

 

Iniţial, poeta Victoria Fonari, dr. conf. USM, a specificat definiţia de cultură dată de Mihai Eminescu, prezentând succint Eminesciana plastică a lui Ion Daghi.

DSC_0046

Vifctoria Fonari dr. univ., moderatorul evenimentului.

 

Pe unda creaţiei eminesciene editorul şi psihologul Dumitru Gabura a vorbit despre cartea lui Victor Teleucă Răsărit de Luceafăr, ce a fost susţinută de reproducţiile tablourilor lui Ion Daghi. Vorbitorul a prezentat cartea „O sută şi una de poezii” de M. Eminescu, textele fiind selectate şi analizate de Theodor Codreanu.

DSC_0038

psihologul Dumitru Gabura

 

DSC_0048

dr. conferențiar Vasile Șoimaru

Vasile Şoimaru, dr. conf. la ASEM, a menţionat importanţa evenimentului în Centenarul Unirii, Eminescu fiind un promotor al limbii române care motivează lumea să o descopere, să o cunoască şi să o trăiască în cuvântul dorului. Cartea lui Eminescu a făcut să fie rezistenţi şi cei deportaţi şi cei refugiaţi în Cazastan. Fiind pasionat de imagine, a dezvăluit secretele proiectelor sale de a merge pe urmele lui Mihai Eminescu, făcând un traseu fotografic ce ulterior va deveni o carte.

 

Anunțuri

Mihai Eminescu, simbolul spiritualității românești


Mihai Eminescu se naște la 15 ianuarie 1850 la Ipotești jud. Botoșani. A decedat la 15 iunie 1889 în București.

mihai_eminescuPoetul naţional al românilor, care s-a născut la Botoşani şi a copilărit la Ipoteşti, are parte de un destin romantic, şcolindu-se sporadic, dar temeinic, la şcoli şi licee din Cernăuţ, apoi la Universitatea din Viena şi Berlin, străbătând în lung şi-n lat ţara, călătorind ba cu trupe teatrale ambulante, ba în calitate de culegător de folclor, regizor şcolar sau pur şi simplu pelerin, citind şi însuşind-şi tot ce s-a scris şi s-a creat în spaţiul românesc şi în lume. Este, după cum a spus Constantin Noica, „Omul deplin al culturii româneşti şi un uomo universale, cunoscând în adâncime astronomie filosofie, matematică, fizică, sociologie.” Debutează la Cernăuţi în Lăcrimioarele…, publicate cu ocazia morţii dascălului său iubit Aron Pumnul (1866), apoi în Familia, unde îi este naş literar Iosif Vulcan. Singurul volum de Poezii, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, apare în 1884 (de fapt, decembrie 1883), şi impune un poet de valoare universală, dublat de un tot atât de valoros prozator, dramaturg, gazetar, director al Bibliotecii Centrale din Iași.

El marchează apariția conceptului de scriitor profesionist, ridicat prin forța talentului său, fără altă avere decât aceea a creației sale. A fost un polemist acerb și bun gazetar de orientare junimistă (conservatoare, a lucrat la ziarul Timpu în perioada sa bucureșteană). A avut o contribuție decisivă la reorientarea culturii române dinspre Orient spre Occident. Este considerat cel mai important poet al românilor, simbolul spiritualității românești. Regina Elisabeta (Carmen Sylva) l-a recompensat cu Ordinul Bene Merenti, refuzat de poet. Membru de onoare post-mortem al Academiei (1948). Românii îl consideră cel mai important poet național și nici un fel de contestare pronunțată de-a lungul vremii n-a putut schimba acest lucru.

Sursa: Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu. // Mihai, Cimpoi. Mari scriitori români: medalioane literare. – Chişinău, 2009. P. 77.

O expoziţie virtuală ce face referinţă la opera poetului Mihai Eminescu, vedeţi aici.

 

Sursa imaginii: click.ro

 

Ioan Slavici, „instrument de observație excelent”


În anul curent se împlinesc 170 de ani de la nașterea scriitorului Ioan Slavici.

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

Recomandăm atenției DVS o listă bibliografică ce face referință la opera și critica literată a scriitorului.

Listă bibliografică virtuală

Slavici, Ioan. Amintiri / Ioan Slavici ; il. de Alex Ussow. – Bucureşti, Chişinău : Litera Internaţional, 2003, Chişinău : Universul, 2003. – 344 p. : il.
Slavici, Ioan. Budulea taichii. Moara cu noroc : [nuvele] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995. – 208 p.
Slavici, Ioan. Floriţa din codru : [poveşti] / Ioan Slavici; antol., pref. şi note de Constantin Mohanu-Lovişteanu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2008. – 149 p. : il.
Slavici, Ioan. Închisorile mele : [scrisori] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Allfa : Paideia, 1996, Bucureşti : Metropol, 1996. – 219 p.
Slavici, Ioan. Mara : [roman] / Ioan Slavici; pref.: Cornel Ungureanu. – Bucureşti : Curtea veche, 2010. -317 p.
Slavici, Ioan. Mara : [roman] / Ioan Slavici ; il. Alexei Colâbneac. – Chişinău : Prut Intern., 2008. – 314 p. : il.
Slavici, Ioan. Mara : (roman) / Ioan Slavici. – Chişinău : Litera, 1996, Chişinău : Comb. Poligr., 1997. – 288 p.
Slavici, Ioan. Mara / Ioan Slavici ; ed. pref., tabel cronol., selecţie de referinţe critice de Constantin Mohanu
– Bucureşti: Coresi, 2007. – 366 p.
Slavici, Ioan. Moara cu noroc: [nuvelă] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Albatros, 1973. – 122 p.
Slavici, Ioan. Moara cu noroc şi alte nuvele / Ioan Slavici ; cuv. înainte şi ediţie de Constantin Mohanu. – Bucureşti: Coresi, 2007. – 622 p.
Slavici, Ioan. Nuvele / Ioan Slavici; postf.: bibliogr.: Mircea Braga. – Bucureşti : Minerva, 1987. – 352 p.
Slavici, Ioan. Pagini alese / Ioan Slavici. – Bucureşti : Regis, [2000]. – 287 p.
Slavici, Ioan. Pădureanca / Ioan Slavici. – Bucureşti : Ştefan, 2007. – 207 p.
Slavici, Ioan. Scrieri alese: în 2 vol./ Ioan Slavici ; ed. îngr. Constantin Mohanu. – Chișinău : Știința, 1993.
Vol. 1. – 620 p.
Vol. 2. – 591 p.
Slavici, Ioan. Zîna Zorilor / Ioan Slavici. – Chişinău : Ştiinţa, 1995. – 224 p.

Critica operei scriitorului Ion Slavici
Brădescu, Steliana. Slavici sau Iubirea ca mod de viaţă / Steliana Brădescu. – Iaşi : Institutul European, 2011. – 277 p.
Comoara literaturii române. Vol. 5: George Coşbuc, Ioan Slavici, Emil Gârleanu. – Iaşi: Porțile orientului, 2007. – 206 p.

Cubleșan, Constantin. Ioan Slavici. – Bucureşti : Recif, 1994, Bucureşti : Imprimeria Coresi, 1994. – 143 p.
Românii de peste Carpaţi / Ioan Slavici ; ed. de Constantin Mohanu ; pref. de Dumitru Micu. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993. – 251 p.
Vatamaniuc, Dimitrie. Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut / Dimitrie Vatamaniuc. – Bucureşti : Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1968, Bucureşti : Î. P. Informaţia, 1968. – 618 p.

Sursa biografiei: wikipedia.org

Sursa fotografiei: observator.tv