Publicat în istoria Basarabiei, istoria românilor, epoca contemporană, personalităţi istorice

Chișinăul în memoriile Reginei Maria


Regina Maria a României a fost una din multitudinea de personalități care au îndrăgit nespus de mult „orașul din piatră albă”, ea ne-a lăsat numeroase însemnări despre Chișinău în jurnalele ei, în care apreciază frumusețea acestuia și desigur bunătatea și ospitalitatea cu care a fost întâmpinată de băștinașii de aici. În acest articol sunt doar câteva din însemnările reginei făcute în timpul primei vizite regale din Basarabia din luna mai 1920.

Joi 20 mai 1920 regele și regina împreună cu principesa Elisabeta au avut parte de o primire călduroasă la Chișinău, despre aceasta regina mărturisește ca fiind neobișnuită și cu mult fast. De dimineață familia regală a participat la slujbă în incinta Catedralei, despre care regina scria „o imensă biserică ieșind în evidență într-o mare grădină publică… este frumos proporționată, dar n-are nimic atrăgător ca arhitectură, cu excepția mărimii impresionante”. Regina remarcă stilul și tradițiile rusești în privința ordinii și fastului bisericesc. După slujbă regina a participat la paradă, ulterior  s-a întâlnit cu autoritățile  la primărie. Cuplul e însoțit de demnitarii de rang înalt: ministrul Alexandru Averescu și directorul Poliției și Siguranței Generale Romulus P. Voinescu. O altă carte poștală imortalizează alaiul în fața Palatului Mitropolitan, fixând segmentul de timp în care cuplul regal urmărește, de pe o scenă improvizată cu baldachin de catifea, ghirlande de flori și însemnele Casei Regale, ceremoniile organizate în onoarea lor. Înainte le defilează elevii instituțiilor de învățământ și soldați din unitățile militare. Poate nu întâmplător, de aici încolo, pe acest loc de vizavi de Arcul de Triumf, de pe scene improvizate, cu sau fără tribune, vor ține să își demonstreze autoritatea reprezentanții tuturor puterilor, de la regii României, la conducătorii sovietici și președinții republicii post-sovietice


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 350.

 În aceleași notițe, Regina și-a exprimat primele impresii despre oraș: “…străzile erau înțesate de o mulțime entuziasmată…fără îndoială, pământul este românesc, iar populația este românească”. A doua zi, vineri, 21 mai 1920, familia regală a asistat la un parastas, oficiat de Mitropolitul Gurie în Catedrala din Chișinău, în memoria ostașilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial, apoi s-au îndreptat spre Casa Eparhială, care se afla vis-à-vis de Porțile Sfinte de pe str. Alexandru cel Bun, unde au vizitat Muzeul Bisericesc, administrat de Iosif Parhomovici. După prânz, suita regală a vizitat Spitalul din Costiujeni, apoi Regina Maria a vizitat spitalul evreiesc, căminul orfanilor de război și Școala eparhială de fete. Suveranii au primit diverse cadouri: platouri simbolice din argint, o icoană, iar Principesa Elisabeta un șirag de perle. Seara, după mai multe vizite la instituțiile emblematice ale Chișinăului, în sala Cercului Cultural s-a dat un banchet unde regele Ferdinand a ținut un emoționant discurs în care a vorbit despre primirea călduroasă făcută și despre bucuria de a se afla împreună cu regina la Chișinău, „capitala unuia din frumoasele ținuturi care s-au unit pe veci cu Regatul Meu”. Scriind în jurnal despre organizarea banchetul de seară, regina Maria, chiar încercând să nu fie arogantă a izbucnit: „Banchetele întotdeauna mă duc la disperare, acesta a fost însă cel mai rău pe care a trebuit să-l suport… A fost o adunare imensă, urâtă și îngrozitor de neomogenă… Muzica a fost asurzitoare, servirea lentă, mâncarea așa-și așa, oaspeți neinteresanți, florile ofilite, lumina insuficientă”. Detestând banchetul, regina concluzionează că „întreaga demnitate regală a fost ignorată – nu voit, ci din pricina lipsei de maniere și de tradiție”.



Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 351.

Următoarea zi, vineri, 21 mai 1920, a început tot la catedrală cu oficierea de către arhiereul Gurie a unui parastas pentru toți soldații căzuți război. Regina Maria, după cum scrie în jurnal, s-a rugat pentru vărul Nicky și familia lui. Deși de la moartea țarului Nicolae al II-lea se împlinea aproape doi ani, regina și-a amintit în acea zi de soarta romanovilor și a recunoscut meritele fostului imperiu în ceia ce a văzut la Chișinău, dar în același timp regina a accentuat caracterul românesc al ținutului dintre Prut și Nistru: „Fără îndoială teritoriul este al Români­ei, cu populație românească, dar Rusia fiind imensă și bogată a investit bani în el și a con­struit edificii mai mari, mai bogate, mai solide decât am fi putut face noi, vecinii mai săraci”. Continuând gândul, regina își amintea că încă din copilărie a fost atrasă de lucrurile ru­sești: „Ceva moștenit în mine a iubit fastul, amploarea și profunzimea Rusiei. Am văzut Rusia în fragedă tinerețe, când era magnifi­că, și port în suflet această nostalgie”.

Cu ocazia unor reprezentații ale școlilor la teatrul de vară, regina reflecta în jurnal despre schimbările ce au avut loc aici în ultimii ani: „Acum doi ani toate școlile erau rusești, acum româna este obligatorie și s-au obținut deja rezultate uimitoare”. Maria admite că metodele aplicate de noua administrație au fost prost gândite, aspre și au creat puțină dezordine, dar crede că locuitorii simt un „contrast fericit cu ceea ce înseamnă Rusia acum”. În după-amiaza zilei au urmat vizite la diverse instituții, iar seara s-a încheiat cu un nou banchet, de data aceasta mai bine organizat, după aprecierea reginei.


Sursa: A. Grițco, Vizita regală la Chişinău (1920) – imagine şi istorie, În: Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, p. 352.

În a treia zi, au fost primiți călduros de evrei în sinagogă, apoi au vizitat bisericile greacă, catolică, protestantă și armeană: „ Fiecare instituție vrea să fie vizitată, fiecare naționalitate vrea să i se acorde atenție”, scria regina. Și tot din însemnările reginei aflăm că, în ziua plecării, oamenii au venit din toate părțile să-și ia rămas bun de la familia regală și să o roage, cu lacrimi de fericire în ochi, să revină la Chișinău cât mai curând posibil. Începând cu acel an și până în 1944, Liceul nr. 1 de fete a fost numit în cinstea Reginei Maria, la fel și fosta stradă Zolotaia.

Tot în a treia zi, vineri, 22 mai, Regina Maria și Principesa Elisabeta vizitează Ospătăria Populară, unde au fost întâmpinate de părintele Vasile Guma. Înalții oaspeți au rămas plăcut surprinși și și-au exprimat bucuria de a se găsi în sânul acestei instituții de binefacere de felul acesta.

Vizita familiei regale la Chișinău avea caracterul simbolic al prezenței autorității regale românești în Basarabia. Ca să facă „fericită cât mai multă lume”, își nota regina, membrii augustei familii au acceptat să fie găzduiți în trei conace diferite. Regele a luat reședință la primarul Vasile Anghel, regina Maria a fost primită de familia Pantelimon Sinadino, iar principesa Elisabeta a stat în casa boierului Paul Gore.

În perioada petrecută în Chișinău, între 20 și 23 mai 1920, Regina Maria a dorit să cunoască cât mai mult din problemele Chișinăului. Orașul ducea lipsă de politici publice de integrare în sistemul românesc. Regina a început să viziteze orfelinatul de copii al orașului, spitalul evreiesc, căminul invalizilor de război, Ospătăria populară pentru hrănirea celor nevoiași, Liceul nr. 1 de Fete, Conservatorul, școala de țesătoare, sinagoga și bisericile de confesiune grecească, catolică, protestantă și armeană. 

Regina a urmărit cu mare atenție dificultățile și, pe alocuri eșecul, în administrarea Basarabia. Situația din Basarabia era și mai complicată. Minoritatea rusă propaga în spațiul public idei separatiste și revoluționare, semănând neîncredere în autoritatea și legitimitatea statului român. Numeroși evrei aderau la ideile comuniste și bolșevice, iar administrația românească era acuzată de corupție și incapacitate organizatorică. „Cred că asperitățile au început să dispară și că administrația noastră, cu toate că este puțin în dezordine și prost concepută, reprezintă oricum un contrast fericit cu ceea ce înseamnă acum Rusia și că locuitorii de aici simt asta.”


Orașul a plăcut reginei foarte mult, a impresionat-o îndeosebi stilul rusesc în arhitectură: “Am fost pretutindeni deosebit de  impresionată de clădirile rusești, care, în raport cu ale noastre, sunt mai frumoase și mai mari. În general, orașul e larg și arată bine.” „Întreaga atmosferă a fost caldă și de adevărată simpatie reciprocă și când, în final, a venit ora despărțirii, am simțit că orașul ne-a îndrăgit din felul entuziast în care ne-au condus la plecare. Am avut plăcutul sentiment că ne-au acceptat și că acum ovațiile nu mai erau un lucru aranjat, pentru că oamenii veneau bucuroși din toate părțile să ne salute și să-și ia un afectuos rămas bun cu multe lacrimi și rugăminți de a reveni cât mai curând posibil.”

În seara de 22 mai 1920 Regele Ferdinand I şi Regina Maria au plecat din Chişinău. Pe parcursul zilei de 23 mai, fiind o zi frumoasă de duminică, înalţii oaspeţi au vizitat Basarabeasca, colonia elveţiană Sabo, coloniile germane Leipzig şi Tarutino, Valul lui Traian, Cetatea Albă, Arţizul şi Bolgradul.

Pe data de 8 octombrie 1925 la Chișinău, se deschide prima Expoziție a Basarabiei la care a participat familia regală în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, primului ministru I. Brătianu, altor membri ai guvernului și delegaților din orașele și satele din Basarabia.

La 30 mai 1927, după o vizită la Iași, unde a fost inaugurat Monumentul Unirii realizat de principesa Olga Sturdza, Regina Maria ajunge și la Chișinău pentru a participa la ședința Ligii Femeilor Române. Însoțită de fiica cea mică, principesa Ileana, regina e întâlnită călduros în toate gările de pe traseul de la Iași, iar în Chișinău, după cum scrie în jurnal, părea că întreg orașul ieșise să le salute și au fost încărcate cu flori și petiții. În afară de ședința Ligii de la primărie, programul vizitei a fost unul deja obișnuit: „slujbă frumoasă la catedrală în buna și vechea tradiție rusă” și un tur al orașului cu vizite pe la instituții și școli. Seara oaspeții regali au mers la teatru unde a fost organizată o reprezentație de cântece și dansuri românești urmată de o vizită la Domeniile Coroanei. În timpul plecării la oră de seară, regina e surprinsă din nou de mulțime, ovații și o „colosală manifestație de rămas-bun” la gară. Era ultima vizită în Basarabia în calitate de regină a Mariei, peste câteva săptămâni, regele Ferdinand I Întregitorul avea să se stingă la Castelul Peleș din Sinaia, lăsând tronul nepotului său de numai 5 ani, Mihai I.


Bibliografie

Maria, Regina României, Însemnări zilnice, traducere de Sanda Racoviceanu, vol. II, Editura Historia, București, 2006

Regina României Maria, Însemnări zilnice, vol. II, București, 2006

Ziua Mare”, În:  Бессарабiя, nr. 111, 19 mai 1920

„Cuvântarea M.S. Regelui Ferdinand”, Sfatul Țării, 22 mai 1920, 610, Chișinău

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, aniversari culturale, biblioteca centrala, oraș, patrimoniu cultural, politica, primari Chișinău

Carol Schmidt (25 June 1846 – 9 March 1928) – the longest serving mayor of Chișinău


Carol Schmidt born 25 June 1846, Bălți – died 9 March 1928, Chișinău) was an Imperial Russian politician in what is now Moldova. He was the longest serving mayor of Chisinau, being the mayor of the capital from 1877 by 1903, with a special contribution to the modernization of the city.

He was a Bessarabian German and is considered one of the best mayors Chișinău ever had. He was the father of Alexander Schmidt also mayor of Chișinău, between 1917-1918.

Born in Bălți, in the family of Alexander Schmidt Senior, German Bessarabian surgeon at the Medical Directorate of Bessarabia. Carol Schmidt’s mother was of Polish origin. He was mentioned in the Russian documents as Карл Александрович Шмидт, transliterated Karl Alexandrovici Șmidt.

Career

In 1857-1863 he studied at the Regional Gymnasium of Chișinău, in 1863-1864 he studied at the Faculty of Physics and Mathematics of St. Vladimir University in Kiev. In 1865 he was admitted at the Faculty of Law of the University of Odessa which he graduated with the degree of doctor in legal sciences.

He becomes a candidate, then an assistant of the investigator from Bender(Tighina), then head of the investigation sector from Chișinău. Criminal investigator of the District Court of Chișinău (1870). Honorary peace judge of Chișinău District (1872-1908). Mayor of Chișinău (elected in 1877 and then, re-elected successively by 1901). In 1903, after the pogrom against the Jews, he resigned from the position of mayor.

The pogrom against the Jews in Chișinău in April 1903 was the last drop that filled the glass and caused Carol Schmidt to resign. He, who had done so much for the europeanization of the city, could not conceive that here the inhabitants can have such a wild mentality. This was the reason for his resignation. A sensitive and cultured man like him was incompatible with the Black Hundreds that dictated the political fashion of the day. Another lesson could be given to the town citizens except the resignation …„— Pantelimon V. Sinadino, „Our Chișinău” (Russian, Наш Кишинев), 1903-04.

Activity and reforms

He contributed to the construction of the chapel in the Râșcani district and several houses for the people with disabilities (1877–81). With his contribution the streets were paved, an asylum was opened (1899), the popular Amphitheater with the performance space was built (1900), the bust of Pushkin was unveiled, the first tram lines were opened (1881–95), the first aqueduct was built and the city’s sewerage network, street lighting was introduced, numerous buildings were built (Royal School (1886), Princess Natalia Dadiani’s Girls’ Gymnasium (1900), County History Museum (1889), the current headquarters of the City Hall (1901), etc.).

He was a member of the Bessarabian Committee for the Protection of Orphanages, president of the Chisinau Directorate of the Young Students Aid Society, epitropist of the High School of Commerce and of the Royal School.

He initiated to open a museum of schools, of the Harmony Music Society and of the city school of Fine Arts (1894, today – the College of fine arts Alexandru Plămădeală).

The family

He was married to Maria Cristi, the daughter of the landlord Ioan V. Cristi, ruler of the Bessarabian nobility and president of the governmental Zemstvo, and of Alexandra Nelidov (the her father was Alexandru Nelidov, a Bessarabian who became as ambassador of the Russian Empire to Constantinople). Carol Schmidt and Maria Cristi had 5 children, including Alexander (1879-1937), mayor of Chișinău in 1917-1918.

Schmidt and posterity

Carol Schmidt was the only mayor to whom the citizens requested to be called in his behalf while he was still alive. It happened in 1902, when Schmidt was at 25 anniversary of being the mayor of the city. The former Gostinnaia street (Russian, Гостинная), on which Schmidt lived, became Carol Schmidt street (Russian, Шмидтовская). At present, one part of the street is called Mitropolit Varlaam street, and the other part is called Metropolitan Dosoftei. The house in which Carol Schmidt lived has survived until today and is located on Mitropolit Varlaam street no. 84 (at the intersection with Mihai Eminescu street). A memorial plaque installed on that building reminds, in Romanian and German, of the former resident.

On 10 May 2014 the bust of Carol Schmidt was inaugurated in front of the National Philharmonic in Chișinău, near the house where the former mayor of Chișinău lived. All expenses were covered by the embassy of Germany and Poland. As for the mayor’s grave, it is unknown. In 1937, a decade after Schmidt’s death, Gheorghe Bezviconi wrote in the magazine From our past that the grave of the great mayor remains shabby and only a modest wooden cross is guarding him. After years, the wood rotting, the grave can no longer be identified.

Publicat în Activitate expoziţională, ACTIVITĂȚI BC, COLECŢII BC, REVISTE BIBLIOGRAFICE

7 cărţi pentru tine


Vă recomandăm câteva cărţi din domeniul psihologiei din colecţia Bibliotecii Centrale!

Revistă bibliografică virtuală

Introducere în psihologie / trad. Graal Soft. – Bucureşti : Litera, 2018. – 160 p.

  4 - CopyŞcoală, prieteni, familie, relaţii: viaţa este plină de întrebări importante, iar Introducere în psihologie te ajută să răspunzi la ele. Tot ceea ce este în jurul nostru este influenţat de psihologie – de la balul de absolvire, la politică şi de la ruda noastră favorită, la cea mai puţin îndrăgită celebritate.

  Această carte reprezintă introducerea perfectă în subiect, prezentând experimentele controversate, teoriile importante şi personaţităţile influente din domeniu. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce oamenii fac lucrurile pe cale le fac, iată cartea potrivită pentru tine.

Murphy, Tim. Agresivitatea pasivă : cum să o recunoşti şi să controlezi la tine şi la ceilalţi / dr. Tim Murph, Lorian Hoff Oberlin ; trad. din limba engleză: Smaranda Nistor. – Ed. a 2-a. – Bucureşti : Editura Trei, 2013. – 447 p.

  2 - CopyNi se întâmplă tuturor să mascăm furia, mânia. La unii oameni, ascunderea agresivităţii devine obişnuită. Astfel se naşte agresivitatea pasivă, care nu înseamnă suprimarea agresivităţii, ci doar manifestarea ei pe căi ocolite. Adevărată lovitură sub centură, agresivitatea pasivă poate crea probleme serioase oricui are de-a face cu ea. Autorii propun strategii verificate de a te confrunta cu aceasta atitudine la tine şi la alţii. Cum să identifici agresivitatea pasivă?, cum să te confrunţi cu ea în situaţiile de viaţă cele mai diverse?, cum să demontezi comportamentul pasiv-agresiv şi să înveţi să exprimi furia într-un mod sănătos şi productiv? – iată câteva dintre întrebările cele mai importante din carte.

Peck, M. Scott. Psihologia minciunii: speranţa de a vindeca răul uman / M. Scott Peck ; trad. de Lucian Popescu. – Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2012. – 322 p.

    2O carte tulburătoare, fascinantă, ce redeschide vechea discuţie despre esenţa răului uman. Deşi de-a lungul timpului această problematică a fost dezbătută mai degrabă de filozofie şi religie, avem acum o altă abordare – din perspectiva unui psihiatru cu o remarcabilă deschidere interdisciplitară. Un tur de orizont asupra naturi umane, un dialog deschis între psihologie şi religie. Cazurile clinice prezentate aici, manifestări ale răului în viaţa cotidiană, deşi la prima vedere pot fi catalogate drept maladii psihice, la o analiză psihiatrică atentă refuză să se înscrie în categoriile standart ale psihologiei sau psihiatriei.

   Minciuna este trăsătura cea mai relevantă a răului ce sălăşluieşte în oameni, ea fiind atât un simptom, ca şi o cauză a răului.

Piaget, Jean. Psihologia inteligenţei / Jean Piaget ; trad.: Dan Răutu ; cop.: Vitalie Coroban. – Ed. a 3-a . – Chişinău : Cartier, 2008. – 204 p.

  3 - CopyDupă cum mediul fizic nu se impune dintr-odată şi în bloc inteligenţei în evoluţie, ci putem să urmărim pas cu pas achiziţiile dobândite de această inteligenţă în funcţie de experienţă, şi mai ales modurile de asimilare şi de acomodare ce reglează aceste achiziţii – foarte diferite, în funcţie de nivel -, la fel mediul social dă loc unor interacţiuni între individul în dezvoltare şi cei din preajma sa, foarte diferite între ele, şi a căror succesiune ascultă de anumite legi. Psihologul trebuie să stabilească cu grijă aceste tiuri de interacţiuni şi aceste legi de succesiune, ferindu-se să-şi simplifice sarcina, până la a renunţa în favoarea sarcinilor sociologiei. Or, nu există niciun motiv de conflicte între această ştiinţă şi psihologie, de îndată ce recunoaştem întru cât se schimbă structura individului prin aceste interacţiuni: atât prima dintre aceste discipline, cât şi a doua au deci numai de câştigar dintr-un studiu care depăşeşte analiza globală pentru a intra pe făgaşul analizei relaţiilor.

Rath, Tom. Prieteni esenţiali : cei fără de care nu te poţi descurca / Tom Rath ; trad.: Theodor Fleşeru. – Bucureşti : ALLFA, 2008. – 203 p.

  1 - Copy 

 

“Lăsaţi prieteniile să pătrundă în organizaţie. Poate părea o simplă flecăreală, dar când cineva îşi face un prieten la serviciu, devine mai ataşat şi de munca sa. A avea pe cei mai bun prieten printre colegii de servciu este un pas esenţial spre a deveni un angajat fericit şi productiv”

TIME magazine

 

Richter, Horst-Eberhard. Familia ca pacient: terapia conflictelor în cuplu şi în familie / Horst-Eberhard Richter ; trad.: Raluca Hurduc. – Bucureşti : Editura Trei, 2016. – 279 p.

  3Când se recomandă o terapie de familie? Pentru cine poate fi realmente de ajutor şi sub ce forme? Ce înseamnă că o întreagă familie este disfuncţională? Pe baza unor sugestive studii de caz şi a unor reconfigurări teoretice, Horst-Eberhard Richter prezintă oportunităţile, dar şi limitele terapiei de familie, plecând de la descrierea ”nevrozelor familiale” ce se exprimă prin mariaje nefericite, relaţii domestice chinuitoare sau eşecul şcolar al copiilor. Cartea oferă sfaturiutile privind adaptarea eficientă a cadrului şi tehnicilor la travaliul cu familia-pacient, paralele între tulburările individuale şi cele familiale şi soluţii pentru mai buna înţelegere a relaţiilor dintr-o familie marcată adesea de codependenţe, culpabilizări, abuzuri şi lipsă de comunicare. Punctul focal al terapiei de familie constă în vindecarea simptomelor pacientului plecând de la un tratament al întregii familii, pe baza conştientizării relaţiilor interpersonale secrete care perturbă liniştea căminului.

Rinpoche, Zongey Mingyur. Bucuria de a trăi: descifrarea secretului şi a ştiinţei fericirii / Zoungey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson ; trad.: Simona Turoscai. – Ed. a 2-a. – Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2009. – 314 p.

  1Toată lumea doreşte să aibă o viaţă plină de bucurii şi satisfacţii. Unii aleg calea ştiinţei, alţii îmbrăţişează religia şi practică spirituală. Dar oare aceste două abordări diferite se exclud în mod necesar una pe cealaltă? Un studiu recent, referitor la efectele meditaţiei asupra creierului, a descoperit că, atunci când subiectul a început să mediteze, activitatea neuronală dintr-o anumită zonă a creierului acestuia, presupusă a avea legătură cu starea de fericire, s-a intensificat într-o incredibilă proporţie de 700%! Subiectul în cauză era călugărul budist Yongey Mingyur Rinpoche, calitatea de cel mai fericit om de pe pământ.

 

Popa V

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activități de promovare, Concursuri, copii, Creație, cultura, LANSĂRI DE CARTE

Vise  în livadă. Scriu  şi desenează copiii


   Astăzi, 20 decembrie, ora  13.00, la  Biblioteca  Centrală ”B. P. Hasdeu”, va  avea  loc  lansarea  cărţii  “Vise  în livadă. Scriu  şi  desenează  copiii”,  coordonator  Irina  Nechit.   Cartea  conţine  texte  şi  desene   ale copiilor     realizate     în  cadrul  concursului  “Vise  în  livadă”, desfăşurat  în  perioada  octombrie-decembrie  2018. Proiectul  e  susţinut  de  FPC “Fernuci” SRL, director Olga Petrovsky, partener: Biblioteca  Municipală  “B.P.Hasdeu”.  Se  vor  acorda  de  asemenea premii  şi  menţiuni  învingătorilor  concursului. Veniţi  să  vedeţi volumul “Vise  în  livadă , apărut  la  Editura  Prut  şi  să-i  încurajaţi  pe  autorii  lucrărilor  din  această  carte  de  vis.

 

Vise in livada-01

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activităţi cognitiv-creative, Activităţi de promovare, întâlnire cu scriitorii, întîlnire cu personalitate, biblioteca centrala, BMservicii, Chisinau, Creație, cultura, Discuție publică, Evoluţia, EXPOZIȚII DE CARTE, Expoziție aniversare, extra muros, INTRĂRI NOI

Cartea de vizită a Republicii Moldova – acad. Nicolae Dabija


În semn de mare recunoștință pentru opera scriitorului, Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeua” a organizat o frumoasă surpriză pentru acad. Nicolae DABIJA –  În premieră un film documentar „Nicolae DABIJA – generaţia ochiului al treilea”.