Arhive etichetă: carte

Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale


Картинки по запросу ziua mondială a societăţii informaţionaleLa data de 17 mai, Republica Moldova marchează Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, împreună cu toate cele 198 de state membre ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, care se sărbătoreşte începînd cu anul 1969. Iniţial în ziua de 17 mai se celebra semnarea primei Convenţii Internaţionale a Telegrafului (1865) şi respectiv, înfiinţarea Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT).

În Republica Moldova, Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a fost oficializată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 558 din 30 aprilie 2008.

    Continuă citirea →

Reclame

Poetul şi prozatorul George Coşbuc – 150 de ani de la naştere


george_cosbuc_-_foto02George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, jud. Bistriţa-Năsăud, azi George Coşbuc – m. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Expoziţie virtuală de carte

OPERA

20160905_125539Coşbuc, George. Balade şi idile / George Coşbuc. – Chişinău : Editura Prut Internaţional, 2003. – 180 p.

Este o lucrare ce conţine o serie de poezii despre natură, neam, dor de casă, luptă şi vitejie. Cântece sale la fel ca şi poeziile sunt nişte adevarate trăiri sufleteşti ce l-au marcat pe poet.

„Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea şi ura –
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.”

(Poetul)

20160905_125940

Coşbuc, George. Cîntece de vitejie şi alte poezii / George Coşbuc. – Galaţi : Editura Porto-Franco, 1991. – 146 p.

În lucrarea dată sunt publicate toate cîntecele marelui scriitor George Coşbuc ce au fost cîntate şi la lupte, şi la ocazi de sărbătoare, şi la zilele mai speciale. Cartea conţine următoarele compartimente: „Balade şi idile”, „Fire de tort”, „Ziarul unui pierde-vară”, „Cântece de vitejie”, „Nepublicate în volume”.

Coşbuc, George. El-Zorab: [poem] / George Coşbuc.  – Iaşi : Princeps Edit, 2005. – 21 p.

el_zorab

În poezia El Zorab este vorba despre un arab sărac, pe nume Ben-Ardun care vine la paşă să își vândă mult iubitul cal. Paşa îi oferă o mie de țechini, din cauza saracie este nevoit să accepte. Gândindu-se totuşi cât de greu îi va fi lui, soţiei sale şi copiilor săi fără cal și că e foarte posibil ca animalul să fie bătut și lăsat flămând şi bolnav, se răzgândeşte și oferă banii înapoi pașei. Pașa nu acceptă banii și decide că vrea să ia calul cu orice preţ. Ca o ultimă scăpare, Ben-Ardun „scoate un pumnal” şi îl ucide pe El Zorab, pentru a se asigura că nu va fi chinuit de către oamenii paşei.

20160905_125924

Coşbuc, George. Moartea lui Fulger / George Coşbuc. Chişinău : Hyperion, 1990. – 102 p.

Moartea lui Fulger este o baladă cultă şi are ca tema ceremonialul înmormântării, cu grave rezonanţe de bocet popular, ilustrat prin tulburatoarea dispariţie prematură a unui erou. Din punct de vedere compoziţional „Moartea lui Fulger” este alcătuită din 40 de strofe a câte şase versuri. Balada în discuţie cuprinde mai multe momente: sosirea solului care aduce trupul lui Fulger; durerea  sfâşietoare a părinţilor celui mort; desfăşurarea ceremonialului funerar; confruntarea de idei dintre mama şi bătrînul sfetnic.

 

20160905_125840

Coşbuc, George. Opere: Poezii / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţa şi Artă, 2006, vol I. – 1076 p.

George Coşbuc şi-a propus să construiască, în opera sa poetică, o epopee naţională. O spune el însuşi, în prefaţa la volumul Poezii: „Am început să scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din poveştile poporului şi să le leg astfel ca să le dau unitate şi extensiune de epopee”. Din felurile pricini, proiectul s-a realiazat doar parţial; poemele ce urmau să formeze episoade ale visatei epopei nu s-au închegat într-o construcţie epică unitară. Ele se integrează însă într-o aceeaşi viziune artistică, alcătuind o vibrantă monografie lirică a satului românesc. Nu poţi să rămîi indiferent în faţa acestor creaţii de inspiraţie.

20160905_125852

Coşbuc, George. Opere: Proză / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţa şi Artă, 2007, vol II. – 1246 p.

Proza semnată de George Coşbuc, puţin cunoscută cititorului contemporan, surprinde prin diversitatea subiectelor abordate – memorialistică, evocări istorice, folcloristică, explicarea unor cuvinte, expresii şi zicători, cultivarea limbii, critică şi teorie literară. Cele mai numeroase pagini sunt consacrate evocării istoriei, înţeleasă ca mijloc de educaţie patriotică. Cunoscător şi comentator avizat al folclorului românesc, Coşbuc s-a implicat de asemenea într-o perseverentă acţiune de promovare a culturii şi de combatere a superstiţiilor în rândul locuitorilor de la sat. Paginile sale de proză se impun însă prin calitatea şi claritatea redactării, prin ingeniozitatea şi competenţa comentariilor, iar parcurgerea lor este absolut necesară pentru mai buna înţelegere a unei personalităţi artistice şi culturale de excepţie.

20160905_125824

Coşbuc, George. Opere: Traduceri / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, vol III. – 180 p.

Traducerea lui Coşbuc nu este o operă de însuşire a capodoperei italiene, ci o operă de integrare a ei în tradiţia culturală română. Traducerea Divinei Comedii se înserează organic în creaţia poetului român, nu pentru că am putea depista ecouri ale ei în poezia originală, ci pentru motivul mult mai important că poetul şi-a zidit gândurile şi simţămintele în terţinele danteşti. Coşbuc îşi făcuse „un suflet dantesc”, cum bine ramarca Ramiro Ortiz. Prin opera sa Coşbuc  a dat dovada certă a talentului său poetic şi a calităţilor sale deosebite de traducător.

20160905_125908

Coşbuc, George. Opera poetică / George Coşbuc. – Chişinău : Editura Cartier, 2006. – 352 p.

Înainte de orice, G. Coşbuc rămîne un genial mînuitor de limbă românească. Citindu-i opera ne uimeşte nu invenţia sau vastitatea sferei lexicale, ci extraordinara capacitate de a mula expresia uzuală românească, limba vorbită, pe cele mai diverse tipare prozodice. La nici un alt scriitor limba noastră nu are o graţie mai firească, o fluenţă mai limpede, o cadenţă mai conformă cu tîlcurile înseşi ale frazei.

51c3fb997303d43a14510f6387bcdcde-4189255-300_300Coşbuc, George. Poezii uitate / George Coşbuc. – Bistriţa : Editura George Coşbuc, 1991. – 30 p.

Cartea de faţa reprezintă o antologie de Dumitru Munteanu, realizată după George Coşbuc, Opere Alese. Cartea se începe cu poezia Era în noaptea Învierii… şi conţine opere scrise pe tema religiei şi a credinţei.

 

Coşbuc, George. Povestea unei coroane de oţel / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura „Grai şi suflet – cultura naţională”, 1992. – 197 p.

Povestea unei coroane de oţel este o scriere cu titlu simbolic, consacrată evocării rolului jucat de regalitate în frământata epocă a războiului de independenţă faţă de 20160905_125931Poarta Otomană. Fără să aibă virtuţi artistice deosebite, textul poate fi citit şi astăzi cu plăcere şi, mai mult, cu cert profit intelectual. O comparaţie a datelor selectate de scriitor pentru explicarea circumstanţelor politice şi sociale ale evenimentelor care au dus la declanşarea ostilităţilor militare din anii 1877-1878, precum şi a acelora care au permis, pe câmpul de luptă, câştigarea independenţei României faţă de Poarta Otomană, cu ultimele contribuţii ştiinţifice în domeniu pune în evidenţă nu doar caracterul de excepţie al documentării întreprinse de Coşbuc, ci şi o rară capacitate de interpretare a faptelor din partea acestuia.

APRECIERI CRITICE

20160915_103629Husar, Al. George Coşbuc în amintirile contemporanilor / Al. Husar. – Iaşi : Editura Princeps Edit, 2006. – 411 p.

S-au scris despre Coşbuc pagini de profundă vibraţie afectivă. Ele transmit – pe de o parte – un ecou  al înţelegerii operei, al valorii ei intrinsece, al selectării acesteia, dar în acelaşi timp, din ceea ce s-a scris despre Coşbuc, din pagini răzleţe, uitate prin revistele literare ale vremii, din mărturii inedite se încheagă conturul unei vieţi omeneşti privite în etapele decisive cu avânt şi căldură, adesea cu artă, în fond, cu un real respect pentru om.

20160915_103705Micu, Dumitru. George Coşbuc / Dumitru Micu. Bucureşti : Editura Tineretului, 1961. – 117 p.

Poezia coşbuciană poate prilejui o lectură recreativă, emoţia procurată de ea fiind „de felul plăcerii pe care orăşanului i-o dă un week-end”. Cu nuanţe deosebitoare, o seamă de critici de prestigiu sînt înclinaţi să vadă în Coşbuc un poet depăşit. În schimb alţii recunosc în autor un creator de valori durabile, original. Neîndoios este că dimensiunile poeziei româneşti au sporit prin Coşbuc. Fără el ne-ar fi mai greu să ne cunoaştem pe noi înşine, ca popor.

20160915_103710Poantă, Petru. George Coşbuc. Poetul  / Petru Poantă. Bucureşti : Editura Demiurg, 1994. – 142 p.

George Coşbuc este, poate, cel mai dificil poet român. Şi ne gândim la o dificultate de un tip aparte, care nu se referă la puterea noastră de a-l înţelege şi de a-l simţi, ci la lipsa unor criterii ferme prin care să-i evaluăm originalitatea. Coşbuc n-a visat despre popor şi viaţa lui şi apoi să scrie. El n-a cunoscut poporul din cărţi  şi nici privindu-l din conacul vreunei moşii.

imagesValea, Lucian. Pe urmele lui George Coşbuc / Lucian Valea. Cluj-Napoca: Editura EIKON, 2006. – 329 p.

„Reconstituirea spaţiului coşbucian real stă la îndemâna oricui. Someşul nu s-a cinstit din albia lui. Nici Sălăuţa. Nici Valea Tibleşului cu munţii ei. Nici Ilişua. Nici culmile Rodnei. Aşezările toate există, trecute desigur prin sita timpului, dar păstrându-şi numele. Una singură a renunţat la el pentru a şi-l lua pe cel al poetului – Hordoul – Din această umanitate, clădită pe dinauntru în respectul naturii şi al valorilor umane şi educată în cultul pentru muncă şi adevăr, s-a ivit poetul.”

(Lucian Valea)

20160915_103701Scridon, Gavril. Pagini despre Coşbuc / Gavril Scridon. Cluj: Editura Societatea de ştiinţe istorice şi filologice, 1957. – 232 p.

Coşbuc este redat în întregime celor pentru care a scris şi care au fost izvorul versurilor sale. Munca şi lupta poetului n-au fost zadarnice. Noi am preluat moştenirea sa spirituală şi exemplul de luptător al vieţii sale. Lupta lui s-avărsat ca o apă vie, năvalnică, întăritoare, în fluviul revoluţionar al poporului nostru.

ADN-ul poporului nostru


La început, Dumnezeu a facut cerurile și pamântul. Pamântul era pustiu și gol, peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumina!” Şi a fost lumină. (Biblia, Geneza 1:1-3)

dsc_0958Un cuvânt rostit de Dumnezeu a avut consecinţe extraordinare. Astfel, s-a început conceperea lumii în care trăim, prin cuvinte rostite. De aici înţelegem valoarea unui cuvânt.

La data de 31 august 2016, la Biblioteca Centrală, s-au adunat oameni care înţeleg importanţa abilităţii dăruită de către Dumnezeu, abilitatea de a comunica. Dar pentru noi nu e importantă doar abilitatea dăruită, ci și limba noastră cea română, prin care putem să ne înțelegem unii cu alții, și care  reprezintă ADN-ul poporului nostru.

Cu siguranţă evenimentul a lăsat o aprentă în literatura contemporană, fiind lansate 4 cărţi cu o valoare enormă pentru istorie, literatură, artă şi suflet:

  1. „Dezrobirea Basarabiei” de Mihai Taşcă

      2.„Din istoria veche a Basarabiei” de Eugen Statnic

  1. „Cu Dumnezeu în fiecare zi” de Valeriu Raţă
  2. „Rugă pentru neam” (album monografic) de Pavel Balan

Vlad Pohilă, fiind moderatorul evenimentului, din primele clipe a acdsc_0966centuat importanţa evenimentului: ,,Limba care ne uneşte trebuie să ne facă să gândim si mai ales, să gândim ce vorbim”. Vasile Şoimaru şi-a expus reflecţia asupra cărţilor: ,,Aceste patru cărţi sunt fructul pentru acestă zi”, iar despre cartea lui Mihai Taşcă a menţionat că: ,,… o aşteptă specialiştii, dar şi nu numai”.

Cartea ,,Dezrobirea Basarabiei” de Mihai Taşcă reprezintă cu adevărat o comoară pentru istorici şi pentru fiecare dintre noi. Aceasta a fost scrisă în baza documentelor, autorul relatând faptele ce l-au făcut să scrie acest volum: ,,Primele documente le-am văzut în Arhiva Naţională acum zece ani. Am văzut că erau interesante şi nepublicate… E o artă să publici documente, pentru ca să fie de folos nu numai oamenilor din specialitate, dar şi celorlalţi cointeresaţi”. Cartea ,,Dezrobirea Basarabiei” este compusă din două părţi. Prima conţine documente în legătură cu viaţa socială a cetăţenilor de pe acest teritoriu, iar a doua parte conţine documente despre istoria satelor sau a diferitor regiuni.

Prezentându-şi volumul „Din istoria veche a Basarabiei”, Eugen Statnic afirmă că: „Cea mai mare virtute este să respecţi pe ceilalţi, religia lor, naţionalitatea. Cu gândul acesta am început cariera mea profesională de la 25 de ani.

dsc_0993Eugen Statnic este savantul care cunoaşte opt limbi şi a inventat lămpile fluorescente. Chiar dacă viaţa l-a dus în diferite colţuri ale lumii, se simte legat de Basarabia natală şi revine acasă de fiecare dată cu aceleaşi sentimente de nostalgie şi bucurie.  A scris în România cu scopul de a reaminti românilor istoria poporului. „Din istoria veche a Basarabiei a ajuns la Chişinău şi vreau să ajungă la câţi mai mulţi cititori, mi-ar placea să aud că şi basarabienii de limba rusă, bulgară au citit această carte şi şi-au găsit un adăpost în ea şi înţeleg că pământul ăsta e un pământ românesc.” şi-a exprimat speranele autorul volumului Eugen Statnic.

Andrei Eşanu a prezentat cartea lui Pavel Balan „Rugă pentru neam” (album monografie): ,,Pavel Balan a ştiut să călătorească, să adune diverse informaţii, să prezinte  arhiva care au lăsat-o strămoşii noştri, cititorului de azi.”dsc_1001

Volumul de poezii „Cu Dumnezeu în fiecare zi”, semnat de Valeriu Raţă, a fost ca un undelemn pentru suflet la finele evenimentului. Elevii de la Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga” au fost invitați, împreună cu profesoara de limba și literatura română, dna Victoria Școlnic, să recite câteva poezii cu tematică religioasă. Acest fapt a creat o atmosferă specială, iar autorul a concluzionat: „Trebuie să credem în Dumnezeu”.

Victor DUMBRĂVEANU – prozator, eseist şi publicist (1946 – 2011) 70 de ani de la naştere


61 Dumbraveanu%20Victo_optS-a născut în Republica Moldova pe 20 august 1946. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1968. A fost redactor la mai multe reviste: „Tinerimea Moldovei” între anii 1972-1977, „Orizontul”, „Columna” în perioada 1986-1991. A scris și pentru publicația „Curierul de seară”. Debutul literarar are loc în anul 1975, cu placheta de povestiri „Insula de coral”. Din 2000 și până la deces a lucrat la publicația „Capitala” din Chișinău unde a ocupat mai multe funcții: redactor-șef adjunct, redactor-șef, director al ziarului.

A publicat un șir de povestiri și nuvele: „Insula de coral”, „Fratele”, „Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei”, „File de adio”, „Vornicel la nunta badei”, „Lecția de amor”, „Plînsul jucăriilor stricate”, „Primăvara fără noi”, „Păunița sau pasărea din noi” și multe altele.

Victor Dumbrăveanu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și România.

„…Fără a folosi formule narative sofisticate, pseudolivreşti, Victor Dumbrăveanu rămâne fidel universului mic în care omul simplu trăieşte cu toate fibrele sufletului drame sentimentale, înstrăinare, momente de bucurie, dragoste şi împlinire, dar şi de „eclipsă”, de nelişte şi dezamăgire, de patimi subjugătoare şi eliberări de ele: sunt file de viaţa simplă, „natura” notate cu lirism, umor şi cu credinţa povestitorului că şi ungherele tăinuite ale universului intim merită radiografiate şi fixate ca nişte cazuri întâmplate pentru sine, dar şi pentru alţii.”

(Mihail Cimpoi)

Revistă bibliografică

2_37_99Dumbrăveanu, Victor. File de adio: Jurnal ironico-sentimental, în două feţe-răzleţe, fără intervenţiile moralizatoare ale autorului / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 244 p.

Cartea reprezintă un interes deosebit pentru cititorii săi. Victor Dumbrăveanu rămâne a fi „Cavaler al Ordinului Simţirii în grad de … îndrăgostit”, cum îl numea Serafim Belicov, tema dragostei rămânând a fi  în prim plan. Vedem acest lucru şi în cartea de faţa. Mai jos vă prezint un fragment din cartea lui Dumbrăveanu:

„..M-am uitat lung-lung la mami. În acel moment, ea îmi deveni mai scumpă ca oricând. Am apucat-o de mână şi parcă am simţit cum îmi trece prin trup şi mă umple o caldă vigoare. Aşa, pesemne, urcă seva pămîntului – din rădăcina în tulpină, din tulpină în ram şi din ram în floare…”

lectia_de_amor_1Dumbrăveanu, Victor. Lecţia de amor. Unsprezece nuvele de dragoste / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 164 p.

Lucrarea de faţă se începe cu o întroducere din numele autorului cu declaraţia că „Sunt paznic la nuvele, ocrotitor al geniului concis şi risipitor de frumuseţi nestemate”. Lecţia de amor e o încercare de a ademeni cititorul de a-l îndemna la lectură. Volumul reprezintă un buchet de nuvele  pe care le puteţi lectura în biblioteca noastră. Proza sa din această carte e tandră, dulce ca o jună îndrăgostită, nostalgică, savuroasă şi îndrăzneaţă. Cuprinsul cărţii este următorul: „Lecţia de amor”, „Bălăioara”, „Fata cu nume ceresc”, „Citadela şi trântaşul”, „Unu şi una”, „O noapte de iubire oarbă”, „Dorul de adventură”, „Scrisori de dragoste den armată”, „Subiect pentru o nuvelă”, „Coarnele de ren”, „Prietena soţiei mele”.

primavara_fara_noi_-_0005_1Dumbrăveanu, Victor. Primăvara fără noi. Nuvele / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 268 p.

Cartea conţine următoarele nuvele: „Ziua de culoare-amară”, „Cuiu’şi gaşca”, „Drăgostiţa”, „Mădălina”, „Bilet la accelerat”, „Stânjeneii”, „Bălăioara”, „Vremea părgului”, „Primăvara fără noi”. În lucrarea sa scriitorul dă dovadă de mari sensibilităţi dar şi de înţelegerea sufletului uman.

E o carte de suflet, de aceea vă îndemnăm să citiţi această carte minunată. Să nu lăsăm să se aștearnă praful pe această opera în care ne regăsim fiecare dintre noi. E de responsabilitatea noastră să schimbăm destinul cărții!

smallDumbrăveanu, Victor. Vornicel la nunta badei : Poveste cu întîmplări hazlii şi-o nuntă de ciocolată în clasa întîi / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2012. – 199 p.

„Naraţiunea cărţii se desfăşoară pe un ton emotiv, care întreţine o atmosferă generală de însufleţire şi seninătate. Se vede că povestitorul cunoaşte bine lumea copiilor, vorbindu-ne mereu din interiorul ei. Totul e relatat cu multă căldură şi participare sufletească, topindu-se într-o undă de lirism suav de bună calitate… Formula narativă este simplă, plină de miez emotiv şi mereu ferită de răceala epică.

Figura centrală a cărţii este neîndoelnic Onuţ, fire isteaţă din categoria druţianului Trofimaş şi Guguţă al lui Vangheli. Dumbrăveanu îl concepe,  însă, într-o cheie aspru-realistă, ca pe un copil printre copii şi maturi, dar care are totuşi ceva aparte, original în felul lui de a fi.”

(Mihai Cimpoi)

siminar-victor-dumbraveanu-029.jpgCărți publicate: (povestiri și nuvele) Insula de coral, 1975; Fratele, 1976;Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, 1977; File de adio, 1981; Minunile Meșterului Întrece-Timp, 1985; Pasărea din noi, 1987; Vornicel la nunta badei, 1988; Puștanii, 1989; Galopul cailor de lut, 1991; Trăim ultima dată, 2002; Goangele Dădiței, 2008; Lecția de amor, 2010; Plânsul jucăriilor stricate, 2010; Primăvara fără noi, 2010; Bezna albă, 2011; (romane)Numește fericirea altfel, 1981; Nesomnul bărbaților, 1985; Casa cu fața spre ispită, 1993; Îngerii de ceață (romanul unui licean singuratic), 2008; Păunița sau pasărea din noi, 2009.

Un factor evolutiv a lui Umberto Eco


Umberto Eco a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. S-a născut la 5 ianuarie 1932 în Alessandria, Piemont și s-a stins din viață în 2016, 19 februarie. Este cunoscut în special pentru romanul său Numele Trandafirului. De atunci, a scris mai multe romane, printre care Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Varianta engleză a acestui roman se află în sala de limba engleza a Bibliotecii Centrale și o puteți împrumuta la domiciliu. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna și membru onorific al colegiului Kollegg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

Joi, 7 iulie la orele 12:00, la Biblioteca Centrală va avea loc o discuţie/dezbatere în baza romanului Numele trandafirului de Umberto Eco, pe care o puteţi lectura şi în sala de lectură. Este, de fapt, o povestire istorică, dar şi o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de semiotică, analiză biblică, studii medievale şi teorie literară se adaugă ficţiunii.

Vă propunem să revizuiți cărțile acestui autor, aflate în colecția Bibliotecii Centrale. 

Eco Umberto. Numele trandafirului / Umberto Eco; trad. de Florin Chiriţescu. – Iaşi: Polirom, 2004. – 506 p.Umberto.Numele Trandafirului

,,Drama lui Guglielmo nu este că nu a găsit adevărul, ci aceea că l-a găsit oarecum din întâmplare, fără să controleze în mod riguros toate etapele descoperirii şi, în mod necesar, conţinutul însuşi al descoperirii în ciuda faptului că s-a comportat mereu raţional, întodeauna metodic şi fără greş atent la toate faptele. Guglielmo este un Sherlock Holmes în fine cuminţi de trufia pozitivismului, de prudenţa radicală a unui William Ockham, manevrând cu fineţe deopotrivă failibilitatea sa, contingenţa lumii, necesitatea logicii şi univocitatea enigmatică a existenţei, divine şi mundane.”

H.-R. Patapievici

Eco, Umberto. Pendulul lui Foucault / Umberto Eco; trad. şi note de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2013. – 745 p.

Umberto.pENDULUL LUI fOUCAULTjpg

Este un roman elaborat cu o ingeniozitate inginerească, în care misterul ia naştere printr-o banală întâmplare. Trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasă a unui complot uriaş, iniţiat de Cavalerii          Templieri pentru păstrarea în custodie a Secretului absolut al cunoaşterii şi al puterii. Tot jocul porneşte de la un manuscris delirant şi ia proporţiile unui ,,vârtej” care, de la un anumit punct, nu mai poate fi dominant de iniţiatorii lui.

Eco, Umerto. Cimitirul din Praga / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2010. – 451 p.UmbertoCimitirul din Praga

 Metoda de a scrie a lui Umberto Eco, plină de misticitate şi o abundenţă de amănunte se reflectă în opera Cimitirul din Praga. „Umberto Eco îmbină realitatea istorică şi invenţia literară, precizia docuumentară şi plăcerea fabulaţiei, hiperstructura narativă şi efectele de clarobscur, fascinând cititorul, care din Risorgrimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asistă la liturghii negre sau coboară în subteranele Parisului…” La Stampa. Astfel, U. Eco aduce lumii un nou veşmânt prin Cimitirul de la Praga.

Eco, Umberto. A spune cam același lucru / Umberto Eco; trad. de Alexandru Laszlo. – Iași: Polirom, 2008. – 395 p.

Umberto.a SPUNE CAM ACELASI LUCRUjpgÎn acest volum, Eco nu își propune să elaboreze o teorie generală a traducerii, ci să ridice mai multe probleme teoretice pornind de la exemplele practice cu care s-a confruntat. Este o carte care se bazează pe exemple, un mozaic de citate și confruntări. Problema centrală o reprezintă definiția traducerii, iar răspunsul este că înseamnă ,,a spune cam același lucru”. Deși, aparent, esența problemei ar sta în acel ,,cam”, multe întrebări gravitează și în jurul lui ,,a spune”. De aici pornesc o serie de explorări în universul traducerii. 

Eco, Umberto. Baudolino / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2007. – 588 p.Umberto. Baudolino

Această operă ne uimeşte prin fineţea autorului de a descrie desfăşurarea evenimentelor şi logica persistentă la personajele create de el. ,,Eroul acestui fermecător puzzle istoric este Baudolino, un mincinos inveterat, poet şi aventurier, care câştigă favorurile împăratului Frederic Barbarossa prin farmecul şi isteţimea lui. Această poveste, în acelaşi timp înşelătoare şi onestă, ne pune din nou în faţa vechii întrebări care îl obsedează pe Eco şi totodată, pe cititorii săi: atunci când un povestitor pretinde că istoriceşte întâmplări adevărate, cât adevăr este, de fapt în istorisirea lui?”

The New yorker

Eco, Umberto. Istoria Urâtului / Umberto Eco; trad. de Oana Sălișteanu, Anamaria Gebăilă. – București: Eciclopedia ROA, 2007. – 454 p.

Umberto. Istoria UrituluiAceastă carte este continuarea cărţii Istoria Frumuseții. Aparent, frumusețea și urâțenia sunt concepte care se implică unul pe celăllt și, de regulă, Urâtul este înțeles ca opusul Frumosului, astfel încât ar fi suficient să-l definim pe acesta din urmă pentru a ști ce este primul. Iată că atât fragmentele antologate în această carte, cât și ilustrațiile ei extraordinarea trasează un intinerar surprinzător, de aproape trei mii de ani, printre coșmaruri, temeri groaznici și iubiri.

Eco Umberto. Înainte ca racul / Umberto Eco; trad. de Geo Vasile. – Bucureşti: RAO International publishing Company, 2007. – 405 p.Umberto. Iaintea racului

Scrierile din această carte au apărut între 2000 şi 2005, ani ce au inclus acel terifiant 11 septembrie, războaiele din Afganistan şi Irak, instaurarea în Italia a unui regiment de populism mediatic; citindu-le, ne dăm bine seama că încă de la sfârşitul mileniului trecut s-au confirmat paşi dramatici înapoi. O exemplară conştiinţă civică a Italiei şi a Europei, propune lumii să se oprească din această cursă retrogradată, şi cu atât mai periculoasă, a istoriei postmoderne.

Eco, Umberto. În căutarea limbii perfecte / Umberto Eco; trad. de Dragoș Cojocaru. – Iași: Polirom, 2002. – 304 p.
Umberto.in cautarea limbii perfecteTjpgÎn epoca în care unitatea lingvistică și politică a Imperiul Roman intră în scriză, Europa începe să reanalizeze episodul biblic al așa-numitei confusio linguarum, încercând să recupereze limba lui Adam sau să o reconstituie ca limba perfectă. Dacă azi cunoaștem lumea naturală prin intermediul unor clasificări riguroase, inventăm limbaje pentru mașini, sântem în măsură să efectuăm calcule logice și experimente de traducere mecanică, acesta se datorează repetatelor încercări de regăsire a limbii academice.

Eco, Umberto. Lector în fabulă / Umberto Eco; trad. de Marina Spalaz. – București: Univers, 1991. – 307 p.lector-in-fabula-umberto-eco-bucuresti-1991-p12808-0

Teoriile lui Umbreto Eco în baza existenței unui text ne conduce la o meditația asupra acestuia. El abordează tema pragmaticii a textului raportându-se la Barthes și strategia textuală referindu-se la Estetica de Luigi Pareyson. De asemenea pune problema percepției textului de către cititor ,,Cititorul, ca principiu activ al interpretării, face parte din cadrul genrativ al textului însuși.” Dar și despre conceptul semiotic de text comparativ cu cel pur ligvistic. Astfel, toate teoriile și reflecțiile autorului dezbracă textul într-o formă vizibilă și explicită.

Sunteţi bineveniţi la Biblioteca Centrală, pentru a vă delecta cu romanele propuse de noi! Lectură plăcută!

Sursa imaginii autorului: yorik.ro