Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activități de promovare, Activităţi de promovare, COLECŢII BC, ENGLISH BOOK HALL, LISTE BIBLIOGRAFICE, Republica Moldova

Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale


Картинки по запросу ziua mondială a societăţii informaţionaleLa data de 17 mai, Republica Moldova marchează Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, împreună cu toate cele 198 de state membre ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, care se sărbătoreşte începînd cu anul 1969. Iniţial în ziua de 17 mai se celebra semnarea primei Convenţii Internaţionale a Telegrafului (1865) şi respectiv, înfiinţarea Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT).

În Republica Moldova, Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a fost oficializată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 558 din 30 aprilie 2008.

    Citește în continuare „Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale”

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, LANSĂRI DE CARTE

ADN-ul poporului nostru


La început, Dumnezeu a facut cerurile și pamântul. Pamântul era pustiu și gol, peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumina!” Şi a fost lumină. (Biblia, Geneza 1:1-3)

dsc_0958Un cuvânt rostit de Dumnezeu a avut consecinţe extraordinare. Astfel, s-a început conceperea lumii în care trăim, prin cuvinte rostite. De aici înţelegem valoarea unui cuvânt.

La data de 31 august 2016, la Biblioteca Centrală, s-au adunat oameni care înţeleg importanţa abilităţii dăruită de către Dumnezeu, abilitatea de a comunica. Dar pentru noi nu e importantă doar abilitatea dăruită, ci și limba noastră cea română, prin care putem să ne înțelegem unii cu alții, și care  reprezintă ADN-ul poporului nostru.

Cu siguranţă evenimentul a lăsat o aprentă în literatura contemporană, fiind lansate 4 cărţi cu o valoare enormă pentru istorie, literatură, artă şi suflet:

  1. „Dezrobirea Basarabiei” de Mihai Taşcă

      2.„Din istoria veche a Basarabiei” de Eugen Statnic

  1. „Cu Dumnezeu în fiecare zi” de Valeriu Raţă
  2. „Rugă pentru neam” (album monografic) de Pavel Balan

Vlad Pohilă, fiind moderatorul evenimentului, din primele clipe a acdsc_0966centuat importanţa evenimentului: ,,Limba care ne uneşte trebuie să ne facă să gândim si mai ales, să gândim ce vorbim”. Vasile Şoimaru şi-a expus reflecţia asupra cărţilor: ,,Aceste patru cărţi sunt fructul pentru acestă zi”, iar despre cartea lui Mihai Taşcă a menţionat că: ,,… o aşteptă specialiştii, dar şi nu numai”.

Cartea ,,Dezrobirea Basarabiei” de Mihai Taşcă reprezintă cu adevărat o comoară pentru istorici şi pentru fiecare dintre noi. Aceasta a fost scrisă în baza documentelor, autorul relatând faptele ce l-au făcut să scrie acest volum: ,,Primele documente le-am văzut în Arhiva Naţională acum zece ani. Am văzut că erau interesante şi nepublicate… E o artă să publici documente, pentru ca să fie de folos nu numai oamenilor din specialitate, dar şi celorlalţi cointeresaţi”. Cartea ,,Dezrobirea Basarabiei” este compusă din două părţi. Prima conţine documente în legătură cu viaţa socială a cetăţenilor de pe acest teritoriu, iar a doua parte conţine documente despre istoria satelor sau a diferitor regiuni.

Prezentându-şi volumul „Din istoria veche a Basarabiei”, Eugen Statnic afirmă că: „Cea mai mare virtute este să respecţi pe ceilalţi, religia lor, naţionalitatea. Cu gândul acesta am început cariera mea profesională de la 25 de ani.

dsc_0993Eugen Statnic este savantul care cunoaşte opt limbi şi a inventat lămpile fluorescente. Chiar dacă viaţa l-a dus în diferite colţuri ale lumii, se simte legat de Basarabia natală şi revine acasă de fiecare dată cu aceleaşi sentimente de nostalgie şi bucurie.  A scris în România cu scopul de a reaminti românilor istoria poporului. „Din istoria veche a Basarabiei a ajuns la Chişinău şi vreau să ajungă la câţi mai mulţi cititori, mi-ar placea să aud că şi basarabienii de limba rusă, bulgară au citit această carte şi şi-au găsit un adăpost în ea şi înţeleg că pământul ăsta e un pământ românesc.” şi-a exprimat speranele autorul volumului Eugen Statnic.

Andrei Eşanu a prezentat cartea lui Pavel Balan „Rugă pentru neam” (album monografie): ,,Pavel Balan a ştiut să călătorească, să adune diverse informaţii, să prezinte  arhiva care au lăsat-o strămoşii noştri, cititorului de azi.”dsc_1001

Volumul de poezii „Cu Dumnezeu în fiecare zi”, semnat de Valeriu Raţă, a fost ca un undelemn pentru suflet la finele evenimentului. Elevii de la Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga” au fost invitați, împreună cu profesoara de limba și literatura română, dna Victoria Școlnic, să recite câteva poezii cu tematică religioasă. Acest fapt a creat o atmosferă specială, iar autorul a concluzionat: „Trebuie să credem în Dumnezeu”.

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, REVISTE BIBLIOGRAFICE

Victor DUMBRĂVEANU – prozator, eseist şi publicist (1946 – 2011) 70 de ani de la naştere


61 Dumbraveanu%20Victo_optS-a născut în Republica Moldova pe 20 august 1946. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1968. A fost redactor la mai multe reviste: „Tinerimea Moldovei” între anii 1972-1977, „Orizontul”, „Columna” în perioada 1986-1991. A scris și pentru publicația „Curierul de seară”. Debutul literarar are loc în anul 1975, cu placheta de povestiri „Insula de coral”. Din 2000 și până la deces a lucrat la publicația „Capitala” din Chișinău unde a ocupat mai multe funcții: redactor-șef adjunct, redactor-șef, director al ziarului.

A publicat un șir de povestiri și nuvele: „Insula de coral”, „Fratele”, „Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei”, „File de adio”, „Vornicel la nunta badei”, „Lecția de amor”, „Plînsul jucăriilor stricate”, „Primăvara fără noi”, „Păunița sau pasărea din noi” și multe altele.

Victor Dumbrăveanu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și România.

„…Fără a folosi formule narative sofisticate, pseudolivreşti, Victor Dumbrăveanu rămâne fidel universului mic în care omul simplu trăieşte cu toate fibrele sufletului drame sentimentale, înstrăinare, momente de bucurie, dragoste şi împlinire, dar şi de „eclipsă”, de nelişte şi dezamăgire, de patimi subjugătoare şi eliberări de ele: sunt file de viaţa simplă, „natura” notate cu lirism, umor şi cu credinţa povestitorului că şi ungherele tăinuite ale universului intim merită radiografiate şi fixate ca nişte cazuri întâmplate pentru sine, dar şi pentru alţii.”

(Mihail Cimpoi)

Revistă bibliografică

2_37_99Dumbrăveanu, Victor. File de adio: Jurnal ironico-sentimental, în două feţe-răzleţe, fără intervenţiile moralizatoare ale autorului / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 244 p.

Cartea reprezintă un interes deosebit pentru cititorii săi. Victor Dumbrăveanu rămâne a fi „Cavaler al Ordinului Simţirii în grad de … îndrăgostit”, cum îl numea Serafim Belicov, tema dragostei rămânând a fi  în prim plan. Vedem acest lucru şi în cartea de faţa. Mai jos vă prezint un fragment din cartea lui Dumbrăveanu:

„..M-am uitat lung-lung la mami. În acel moment, ea îmi deveni mai scumpă ca oricând. Am apucat-o de mână şi parcă am simţit cum îmi trece prin trup şi mă umple o caldă vigoare. Aşa, pesemne, urcă seva pămîntului – din rădăcina în tulpină, din tulpină în ram şi din ram în floare…”

lectia_de_amor_1Dumbrăveanu, Victor. Lecţia de amor. Unsprezece nuvele de dragoste / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 164 p.

Lucrarea de faţă se începe cu o întroducere din numele autorului cu declaraţia că „Sunt paznic la nuvele, ocrotitor al geniului concis şi risipitor de frumuseţi nestemate”. Lecţia de amor e o încercare de a ademeni cititorul de a-l îndemna la lectură. Volumul reprezintă un buchet de nuvele  pe care le puteţi lectura în biblioteca noastră. Proza sa din această carte e tandră, dulce ca o jună îndrăgostită, nostalgică, savuroasă şi îndrăzneaţă. Cuprinsul cărţii este următorul: „Lecţia de amor”, „Bălăioara”, „Fata cu nume ceresc”, „Citadela şi trântaşul”, „Unu şi una”, „O noapte de iubire oarbă”, „Dorul de adventură”, „Scrisori de dragoste den armată”, „Subiect pentru o nuvelă”, „Coarnele de ren”, „Prietena soţiei mele”.

primavara_fara_noi_-_0005_1Dumbrăveanu, Victor. Primăvara fără noi. Nuvele / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 268 p.

Cartea conţine următoarele nuvele: „Ziua de culoare-amară”, „Cuiu’şi gaşca”, „Drăgostiţa”, „Mădălina”, „Bilet la accelerat”, „Stânjeneii”, „Bălăioara”, „Vremea părgului”, „Primăvara fără noi”. În lucrarea sa scriitorul dă dovadă de mari sensibilităţi dar şi de înţelegerea sufletului uman.

E o carte de suflet, de aceea vă îndemnăm să citiţi această carte minunată. Să nu lăsăm să se aștearnă praful pe această opera în care ne regăsim fiecare dintre noi. E de responsabilitatea noastră să schimbăm destinul cărții!

smallDumbrăveanu, Victor. Vornicel la nunta badei : Poveste cu întîmplări hazlii şi-o nuntă de ciocolată în clasa întîi / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2012. – 199 p.

„Naraţiunea cărţii se desfăşoară pe un ton emotiv, care întreţine o atmosferă generală de însufleţire şi seninătate. Se vede că povestitorul cunoaşte bine lumea copiilor, vorbindu-ne mereu din interiorul ei. Totul e relatat cu multă căldură şi participare sufletească, topindu-se într-o undă de lirism suav de bună calitate… Formula narativă este simplă, plină de miez emotiv şi mereu ferită de răceala epică.

Figura centrală a cărţii este neîndoelnic Onuţ, fire isteaţă din categoria druţianului Trofimaş şi Guguţă al lui Vangheli. Dumbrăveanu îl concepe,  însă, într-o cheie aspru-realistă, ca pe un copil printre copii şi maturi, dar care are totuşi ceva aparte, original în felul lui de a fi.”

(Mihai Cimpoi)

siminar-victor-dumbraveanu-029.jpgCărți publicate: (povestiri și nuvele) Insula de coral, 1975; Fratele, 1976;Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, 1977; File de adio, 1981; Minunile Meșterului Întrece-Timp, 1985; Pasărea din noi, 1987; Vornicel la nunta badei, 1988; Puștanii, 1989; Galopul cailor de lut, 1991; Trăim ultima dată, 2002; Goangele Dădiței, 2008; Lecția de amor, 2010; Plânsul jucăriilor stricate, 2010; Primăvara fără noi, 2010; Bezna albă, 2011; (romane)Numește fericirea altfel, 1981; Nesomnul bărbaților, 1985; Casa cu fața spre ispită, 1993; Îngerii de ceață (romanul unui licean singuratic), 2008; Păunița sau pasărea din noi, 2009.

Publicat în Activitate expoziţională, ACTIVITĂȚI BC, Activităţi cognitiv-creative, DISCUȚII/DEZBATERI, EXPOZITII DE ARTA, prezentare de carte

Un factor evolutiv a lui Umberto Eco


Umberto Eco a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. S-a născut la 5 ianuarie 1932 în Alessandria, Piemont și s-a stins din viață în 2016, 19 februarie. Este cunoscut în special pentru romanul său Numele Trandafirului. De atunci, a scris mai multe romane, printre care Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Varianta engleză a acestui roman se află în sala de limba engleza a Bibliotecii Centrale și o puteți împrumuta la domiciliu. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna și membru onorific al colegiului Kollegg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

Joi, 7 iulie la orele 12:00, la Biblioteca Centrală va avea loc o discuţie/dezbatere în baza romanului Numele trandafirului de Umberto Eco, pe care o puteţi lectura şi în sala de lectură. Este, de fapt, o povestire istorică, dar şi o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de semiotică, analiză biblică, studii medievale şi teorie literară se adaugă ficţiunii.

Vă propunem să revizuiți cărțile acestui autor, aflate în colecția Bibliotecii Centrale. 

Eco Umberto. Numele trandafirului / Umberto Eco; trad. de Florin Chiriţescu. – Iaşi: Polirom, 2004. – 506 p.Umberto.Numele Trandafirului

,,Drama lui Guglielmo nu este că nu a găsit adevărul, ci aceea că l-a găsit oarecum din întâmplare, fără să controleze în mod riguros toate etapele descoperirii şi, în mod necesar, conţinutul însuşi al descoperirii în ciuda faptului că s-a comportat mereu raţional, întodeauna metodic şi fără greş atent la toate faptele. Guglielmo este un Sherlock Holmes în fine cuminţi de trufia pozitivismului, de prudenţa radicală a unui William Ockham, manevrând cu fineţe deopotrivă failibilitatea sa, contingenţa lumii, necesitatea logicii şi univocitatea enigmatică a existenţei, divine şi mundane.”

H.-R. Patapievici

Eco, Umberto. Pendulul lui Foucault / Umberto Eco; trad. şi note de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2013. – 745 p.

Umberto.pENDULUL LUI fOUCAULTjpg

Este un roman elaborat cu o ingeniozitate inginerească, în care misterul ia naştere printr-o banală întâmplare. Trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasă a unui complot uriaş, iniţiat de Cavalerii          Templieri pentru păstrarea în custodie a Secretului absolut al cunoaşterii şi al puterii. Tot jocul porneşte de la un manuscris delirant şi ia proporţiile unui ,,vârtej” care, de la un anumit punct, nu mai poate fi dominant de iniţiatorii lui.

Eco, Umerto. Cimitirul din Praga / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2010. – 451 p.UmbertoCimitirul din Praga

 Metoda de a scrie a lui Umberto Eco, plină de misticitate şi o abundenţă de amănunte se reflectă în opera Cimitirul din Praga. „Umberto Eco îmbină realitatea istorică şi invenţia literară, precizia docuumentară şi plăcerea fabulaţiei, hiperstructura narativă şi efectele de clarobscur, fascinând cititorul, care din Risorgrimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asistă la liturghii negre sau coboară în subteranele Parisului…” La Stampa. Astfel, U. Eco aduce lumii un nou veşmânt prin Cimitirul de la Praga.

Eco, Umberto. A spune cam același lucru / Umberto Eco; trad. de Alexandru Laszlo. – Iași: Polirom, 2008. – 395 p.

Umberto.a SPUNE CAM ACELASI LUCRUjpgÎn acest volum, Eco nu își propune să elaboreze o teorie generală a traducerii, ci să ridice mai multe probleme teoretice pornind de la exemplele practice cu care s-a confruntat. Este o carte care se bazează pe exemple, un mozaic de citate și confruntări. Problema centrală o reprezintă definiția traducerii, iar răspunsul este că înseamnă ,,a spune cam același lucru”. Deși, aparent, esența problemei ar sta în acel ,,cam”, multe întrebări gravitează și în jurul lui ,,a spune”. De aici pornesc o serie de explorări în universul traducerii. 

Eco, Umberto. Baudolino / Umberto Eco; trad. de Ştefania Mincu. – Iaşi: Polirom, 2007. – 588 p.Umberto. Baudolino

Această operă ne uimeşte prin fineţea autorului de a descrie desfăşurarea evenimentelor şi logica persistentă la personajele create de el. ,,Eroul acestui fermecător puzzle istoric este Baudolino, un mincinos inveterat, poet şi aventurier, care câştigă favorurile împăratului Frederic Barbarossa prin farmecul şi isteţimea lui. Această poveste, în acelaşi timp înşelătoare şi onestă, ne pune din nou în faţa vechii întrebări care îl obsedează pe Eco şi totodată, pe cititorii săi: atunci când un povestitor pretinde că istoriceşte întâmplări adevărate, cât adevăr este, de fapt în istorisirea lui?”

The New yorker

Eco, Umberto. Istoria Urâtului / Umberto Eco; trad. de Oana Sălișteanu, Anamaria Gebăilă. – București: Eciclopedia ROA, 2007. – 454 p.

Umberto. Istoria UrituluiAceastă carte este continuarea cărţii Istoria Frumuseții. Aparent, frumusețea și urâțenia sunt concepte care se implică unul pe celăllt și, de regulă, Urâtul este înțeles ca opusul Frumosului, astfel încât ar fi suficient să-l definim pe acesta din urmă pentru a ști ce este primul. Iată că atât fragmentele antologate în această carte, cât și ilustrațiile ei extraordinarea trasează un intinerar surprinzător, de aproape trei mii de ani, printre coșmaruri, temeri groaznici și iubiri.

Eco Umberto. Înainte ca racul / Umberto Eco; trad. de Geo Vasile. – Bucureşti: RAO International publishing Company, 2007. – 405 p.Umberto. Iaintea racului

Scrierile din această carte au apărut între 2000 şi 2005, ani ce au inclus acel terifiant 11 septembrie, războaiele din Afganistan şi Irak, instaurarea în Italia a unui regiment de populism mediatic; citindu-le, ne dăm bine seama că încă de la sfârşitul mileniului trecut s-au confirmat paşi dramatici înapoi. O exemplară conştiinţă civică a Italiei şi a Europei, propune lumii să se oprească din această cursă retrogradată, şi cu atât mai periculoasă, a istoriei postmoderne.

Eco, Umberto. În căutarea limbii perfecte / Umberto Eco; trad. de Dragoș Cojocaru. – Iași: Polirom, 2002. – 304 p.
Umberto.in cautarea limbii perfecteTjpgÎn epoca în care unitatea lingvistică și politică a Imperiul Roman intră în scriză, Europa începe să reanalizeze episodul biblic al așa-numitei confusio linguarum, încercând să recupereze limba lui Adam sau să o reconstituie ca limba perfectă. Dacă azi cunoaștem lumea naturală prin intermediul unor clasificări riguroase, inventăm limbaje pentru mașini, sântem în măsură să efectuăm calcule logice și experimente de traducere mecanică, acesta se datorează repetatelor încercări de regăsire a limbii academice.

Eco, Umberto. Lector în fabulă / Umberto Eco; trad. de Marina Spalaz. – București: Univers, 1991. – 307 p.lector-in-fabula-umberto-eco-bucuresti-1991-p12808-0

Teoriile lui Umbreto Eco în baza existenței unui text ne conduce la o meditația asupra acestuia. El abordează tema pragmaticii a textului raportându-se la Barthes și strategia textuală referindu-se la Estetica de Luigi Pareyson. De asemenea pune problema percepției textului de către cititor ,,Cititorul, ca principiu activ al interpretării, face parte din cadrul genrativ al textului însuși.” Dar și despre conceptul semiotic de text comparativ cu cel pur ligvistic. Astfel, toate teoriile și reflecțiile autorului dezbracă textul într-o formă vizibilă și explicită.

Sunteţi bineveniţi la Biblioteca Centrală, pentru a vă delecta cu romanele propuse de noi! Lectură plăcută!

Sursa imaginii autorului: yorik.ro

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, PREZENTARE DE CARTE

,,Pur şi simplu plec. Evadarea copiilor” de Ute Schaeffer


 „Ei au venit ca să rămână: Hassan din Siria, Ali din Sierraeinfach_nur_weg-9783423261197 Leone şi prietenul cel mai bun Sami, din Afganistanul de Nord. Ei au reuşit să vină de sine stătător în Germania, fără părinţi, fără familii. Cei trei tineri încă nu sunt maturi, au venit singuri – şi aparţin astfel unui grup care devine tot mai numerous: refugiaţii minori fără însoţitori.”

(Einfach nur weg de Ute Schaeffer)

La data de 1 iulie 2016, Biblioteca Centrală a fost gazda evenimentului de prezentare a cărţii „Pur şi simplu plec. Evadarea copiilor” scrisă de directorul adjunct al Academiei Deutsche Welle din Germania Ute Schaeffer. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul cooperării între Deutsche Welle Akademie, DAADschaeffer_ute_1 și Centrul Cultural German AKZENTE.

La această manifestare au fost prezenţi personalităţi marcante, precum Excelenţa sa, Ambasadoarea Republicii Federale Germania, Ulrike Knotz care a menţionat că „Republica Moldova nu este prima ţară în care vorbim despre refugiaţi”. După un scurt cuvînt a Excelenţei sale, Ulrike Knotz, scriitoarea cărţii, Ute Schaeffer, a început discursul său printr-o  explicaţie în care a accentuat cauza scrierii acestei cărţi: „Din fericire nu sunt politician, ci jurnalist. Şi jurnaliştii au un interes de tot ce se petrece în jur. Principala intenţie a fost să aflu cine sunt aceşti refugiaţi.” Aşadar, jurnalista Ute Schaeffer a intervievat 12 refugiaţi.

„Multe din istorii au fost traumatice. Ei se află sub protecţia autorităţilor din Germania şi nu e uşor să poţi vorbi cu ei. De obicei, cei care vin din zonele de conflict prDSC_0060ecum Afganistan, Siria, Africa, datele lor sunt incomplete. Astfel ei se pot bucura de protecţia autorităţilor germane până la 18 ani. Cei maimulţi dinre ei ajung să se înscrie la o şcoală germană şi şansele lor sunt mai mari să ajungă oameni asiguraţi decât cei adulţi”. După câteva reflecţii rostite, dînsa a lecturat câteva paragrafe din carte.

La finele programului a urmat o discuţie cu autoarea cărţii, Ute Schaeffer.

Una din întrebările adresate a fost: „Care este atitudinea lor faţă de ţările în care se refugiază? Răspunsul autoarei a fost că „mulţi dintre refugiaţi când pornesc la drum nu ştiu unde oDSC_0049 să ajungă. Unii au rude şi se străduie să ajungă acolo.”

Prezentarea acestei cărţi nu numai că a oferit publicului o mulţime de informaţii şi emoţii noi, dar şi a stimulat pulblicul la o altă percepţiune vis-a-vis de problema abordată a refugiaţilor.