Arhive etichetă: cinematografie

Studii de cinematografie mondială


Recomandăm atenției DVS! un set de cărți ce fac referință la studii de cinematografie, recomandări de filme și câștigătorii premiului Oscar.

Expoziție virtuală de carte

1001 de văzut într-o viață / coord.: Steven Jay Schneider; trad.: Justina Bandol, Smaranda Câmpeanu, Roxana Dascălu, Irina Horea. – București : RAO, 2005. – 960 p.

1001 de filme de vazutÎn lucrarea 1001 de văzut într-o viață, filmele apar cu titlu original urmat, unde e cazul, de cel sub care acestea au circulat cu în limba română. Filmele sunt prezentate în ordine cronologică, în funcție de anul lansării lor. Fiecare film conține informații adiționale și anume țara de origine , abrevierea numelui studioului sau studiourilor de producție, durata peliculei, tipul de film.

Premiile de la Hollywood sînt listate sub titlul Oscar și nominalizări la Oscar, urmate de alte nominalizări și distincții obținute la festivalurile internaționale de la Cannes, Berlin și Veneția.

 

În lucrare, mai găsiți:

Cuvânt înainte;

Indice tematic;

Articole despre filme;

Indice de filme;

Indice de regizori;

Credite fotografice.

Carabăț, Dumitru. Spre o poetică a scenariului cinematografic / Dumitru Carabăț. – Ed. a II-a, revăzută și adăugită. – București : Ed. Fundației 2005. – 327 p.

Carabat_Spre o poetica a scen„Lucrarea de față își propune, lucru deloc ușor, să se înscrie în acel efort ce marchează trecerea de la o poetică prospectivă și prescriptivă (bazată pe un sistem de norme probabile, parțial verosimile, parțial arbitrare cu privire la un text mai curând virtual), caracteristică unei perioade de formare a scenariului, la o poetică descriptivă și analitică vizând un mănunchi de trăsături reale ale acestuia, stabile și în același timp nu mai puțin susceptibile de transformări.

Propunem, așadar, o poetică prescriptivă numai în măsura în care se va dovedi mai întâi descriptivă” afirmă autorul cărții.

 

Caranfil, Tudor. Dicționar unversal de filme / Tudor Caranfil. – Chișinău; București: Litera internațional, 2002. – 768 p.

Caranfil_ Dictionar universal de filme

„Din întreaga istorie a cinematografiei mondiale, am reținut – de regulă – doar filme care s-au înscris ca reper în laboriosul proces de cristalizare și dezvoltare al limbajului celei de-a șasea art. Pe măsura apropierii de timpurile noastre am integrat dicționarului și filme de valaore contestabilă, dar de intensă circulație, fenomene ale modei și reclamei care trebuie să-și găsească replica” afirmă autorul în Prefața cărții.

 

Filmele sunt ordonate în ordine alfabetică. Dicționarul mai are un indice de titluri și de filme.

 

Caranfil, Tudor. Istoria cinematografiei în capodopere. Vîrstele peliculei / Tudor Caranfil.

Vol. 3: De la „Cîntărețul de jazz”  la „Luminile orașului” (1927-1931).  – Ed. a 2-a Caranfil_Istoria cinematografieiadnotată și adăugită. – Iași : Polirom, 2010. – 557 p.

„Să presupunem că un mut ar dobîndi, la vîrsta de 30 de ani, darul vorbirii. Ar renunța, oare, la el, pentru a se reîntoarce la liniștea inițială?…

Întrebarea retorică de mai sus a fost adresată de regizorul Rouben Mamoulian Academiei de științe cinematografice de la Hollywood, într-o sesiune desfășurată în 1934, an în care disputa dintre „filmul tăcut” și cel vorbitor fusese definitiv tranșată în favoarea celui din urmă. Cel de-al treilea volum al ciclului Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei abordează tocmai această perioadă, Ea se întinde de la premiera filmului sonor Cântărețul de jazz (menit a lărgi „capul de pod” reprezentat de monopolul societății Warner Bros asupra sistemului „Vitaphone”) la Îngerul albastru, Cățeaua și Luminile orașului, producții cu care arta cinematografică se adapta, din mers, în moduri diferitenoilor mijloace tehnice” se afirmă în Cuvânt de continuare

Carmazan_Filmul nepot al renasteriiCărmăzan, Ioan. Arta regiei de film – I: Filmul, nepot al Renașterii. Cursuri, prelegeri, cuvântări / Ioan Cărmăzan. – București : Ed. Universitară, 2011. – 326 p.

„Prozatorul și teoreticianul, profesor și autor de film de artă, documentarist și manager de studiouri de film sau televiziunem Ioan Cărmăzan păstrează, spre deosebire de majoritatea colegilor săi, o dragoste rară pentru tienrii care bat la porțile consacrării în aventuroasa „meserie” de regizor de film. Fără a aștepta recunoaștere sau măcar respect, cineastul se confesează și dăruie nestematele necesare formării și edificării pe drumul spinos al artei” afirmă Călin Stănculescu.

 

Lucrarea are 7 capitole:

  1. Filmul, un discurs teoretic;
  2. Oglinda;
  3. Sunetul de film, o parabolă a tăcerii;
  4. Filmul, nepot al Renașterii;
  5. Dialectica visului;
  6. Ioan Cărmăzan;
  7. „Farmecul discret al burgheziei” scenariu (foaie de montaj).

La finalul lucrării sunt incluse un set de imagini color.

Lipovetsky, Gilles. Ecranul global. Cultură, mass-media și cinema în epoca hipermodernă / Gilles Lipovetsky, Jean Serroy; trad.: Mihai Ungurean. – Iași : Polirom, 2008. – 334 p.

„Sintagma „ecran global” trebuie înțelească în mai multe sensuri care, de altfel, se Lipovetsky_Ecranul globalsuprapun în mai multe privințe. În semnificația sa cea mai largă, ea trimite la noua putere planetară a ecranosferei, la starea ecranică generalizată și ale comunicării” se afirmă la începutul lucrării.

 Lucrarea are trei părți:

  1. Logicile hipercinematografului;
  2. Neomitologii;
  3. Toate ecranele din lume.

 

 

Marie, Michel. Noul Val Francez: o școală artistică / Miichel Marie; prefață: M. Mihăilescu. – București : IBU Publishing, 2010. – 269 p.

Michel_Noul val francezFestivalurile lumii au aniversat, jumătatea de secol care s-a scurs de la apariția, la țărmul cinematografic, a Noului Val. Cu oarecare inexplicabilă ezitare – Cannes-ul (o reverență sub forma unui documentar pe care puțină lume a apucat să-l vadă).

Noul Val este una dintre mișcările cele mai faimoase din istoria cinematografului. Lumea se referă neîncetat la Noul Val, fie nostalgic, fie polemic. Noul Val este, de fapt, victima propriului succes: cu greu poate fi citat chiar și numai o lucrare din ultimii zece ani care să ofere o analiză riguroasă a acestui fenomen. Noul Val Francez este o mișcare coerentă, limitată în timp, a cărei apariție a fost favorizată de o serie de factori ce au apărut simultan la sfîrșitul anilor ’50, mai exact, ]n 1958-1959. Primele trei capitole ale cărții sunt dedicate descrierii acestor factori. Celelalte trei capitole presupune aspetcele tehnice, personajele și actorii de film, dar și ecoul internațional al Noului Val și influența acestuia asupra cinematografiei contemporane.

Olărescu, Dumitru. Filmul: valenţele poeticului / Dumitru Olărescu. – Chișinău: Ed. Epigraf, 2000. – 143 p.

„În lucrarea de față vom încerca să elucidăm unele dintre cele mai caracteristice trsături ale fenomenului poetic al filmului de nonficțiune. Fenomen care reprezintă un complex polivalentde aspecte și particularități în contextul estetic-cultural, în general, și al artei cinematografice naționale, în special. Evidențierea elementelor care formează substanța poeticului în filmul național de ficțiune conduce spre relevarea semnelor specifice ale acestuia: motive mitologice și arhetipuri, descendentedin legendele biblice,din miturile fundamentale și balade populare” se afirmă în Introducerea cărții.

Lucrarea face referință la:

  1. Conceptul de poetic în filmul de nonficțiune;
  2. Motive mitologice și construcții arhetipale în filmul de nonficțiune;
  3. Semnificații simbolice și metaforiceîn filmul de nonficțiune.

La final este un Cuvânt de încheiere, rezumate, note, bibliografie și filmografie.

Oprea, Ștefan. Cartea Oscarurilor / Ștefan Oprea; Anca-Maria Rusu. – Ed. a II-a revăyută și actualizată. – Chișinău : Cartier, 2006. – 816 p.

Oprea_Cartea Oscarurilor„Cel mai spectaculos eveniment din viața cinematografică este, fără îndoială, festivitatea anuală a acordării premiilor Oscar. În fiecare primăvară acestea lansează vedete, confirmă talente, impun atenșiei întregii lumi filme de valoare. Dacă am asculta pe câțiva dintre marii actori povestind ce a însemnat pentru ei Premiul Oscar, am înțelege mai exact importanța și semnificațiile aceste distincții. Anthony Quinn, de pildă: „După ce am fost premiat, în 1952 (pentru „Viva Zapatta”), din nimeni am devenit cineva. Mi se ofereau roluri în cele mai importante filme europene, în special italiene. Darnu pot spune că am crescut în ochii mei. Dimpotrivă, acest „incident” mi-a răsturnat toată filosofia despre viață; pentrucă nu Oscarul m-a făcut actor, nu mi-a dat mai multă minte și nici mai mult talent. Doar m-a lansat.”

În prima parte a lucrării noastre se află filme, actori și regizori  intrați în istoria cinematografului, despre ei scriindu-se cărți, monografii, studii etc. În partea a doua, se află oameni din zilele noastre, care, chiar dacă și-au cîștigat un loc definitiv în ierarhia mondială a valorilor sunt mai mulți.

Oprea, Ștefan. Clipa și durata / Ștefan Oprea. – Iași : Vasiliana ’98, 2012. – 362 p.

„Cinematograful și-a început existența, cu timiditate, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; a pășit apoi cu îndrăzneală pragul dintre veacuri și s-a transformat treptat în cea mai mare aentură artistică a secolululi XX. Nici una din artele surori nu a avut o evoluție atît de rapidă, de spectaculoasă și de eficientă în impactul timpului, nici una nu a trecut – în doar o sută de ani – prin atîtea experiențe, artisitice și tehnice, cu implicații de natură industrialăcum a trecut cinematograful. Nici într-un domeniu la artei nu se investesc și nu se cîștigă atîția bani ca în cinematograf, în nici unul nu se află implicați atîția oameni – de cele mai diferite specializări – și nici o altă categorie de creatori nu se bucură de popularitatea și de admirația idolatră a sute de milioane de spectatori de toate vîrstele, rasele, gradele de cultură etc., cum se bucură creatorii din domeniul cinematografului” se afirmă în capitolul Paradisul piedut al cinematografului.

Prelle, Emmanuel. Anticiclopedia filmului. Dicționar comic și studii de haz / Emmanuell Prelle; Emmanuel Vincenot; trad. din fran.: Maria Petrescu. – București : Humanitas, 2009. – 92 p.

Prele_Anticiclopedia filmului„Care sunt secretele cinematografului din Burkina Faso? Cum arată o zi din viața filmului indian? Poți face într-adevăr carieră la Hollywood jucând roluri de maimuță? A fost sau nu Alain Delon agent KGB? Care sunt raporturile  dintre Philippe Léotard și Johnny Walker?”

Acestea și aște întrebări, inclusiv răspunsuri le aflați ăn lucrare, pentru că „Anticiclopedia filmului pune o compăresă pe fruntea înfierbântată a celor care se iau prea în serios, clipă de clipă și ceas de ceas.

 

 

Russo, Paolo. Istoria cinematografului italian / Paolo Russo; trad. din limba ital.: Julia Kretsch. – București : IBU Publishing, 2011. – 334 p.

„Volumul Istoria cinematografului italian a fost gândit ca un manual util pentru o Russo_Istoria cinematograf italianconsultare rapidă, fără a ascunde ambiția și scopul de a oferi o panoramă cât mai amplă a mai bine de un secol de film italian (între anii 1896 și 2007). Amplă, deoarece s-a încercat să se țină cont de multiplii factori simultani – adesea diferiți ca natură – care au contribuit la evoluția și difuzarea fără precedent a unui mijloc de expresie care este totodată popular, artistic și de masă” afirmă autorul în Introducere.

Lucrarea are 9 capitole:

  1. 1896-1904: De la „Vederile” franțuzești la cinematograful italian;
  2. 1905-1922. Un cinema Kolossal;
  3. 1923-1929. Pierdut în întuneric;
  4. 1930-1943. Renașterea;
  5. 1943-1952. Neorealismul;
  6. 1953-1958. Către boom;
  7. 1959-1976. Marea crăpelniță;
  8. 1977-1988. Urât, murdar și rău;
  9. 1989-2007. Noul cinematograf italian.

La final găsiți o bibliografie și index de nume proprii.

Regizorul şi scriitorul Emil Loteanu – 80 de ani de la naştere


Emil Loteanu s-a născut la 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna din judeţul Hotin, localitate aflată atunci în Regatul României, astăzi inclusă în Republica Moldova. Viitorul regizor studiază la liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, dar după ce rămâne orfan de tată trece ilegal Prutul în U.R.S.S. în decembrie 1949, refugiindu-se în casa bunicilor din satul Colencăuţi.

Este prins de autorităţile sovietice şi predat grănicerilor români, care îl trimit la Bucureşti unde mama sa lucra în cadrul ambasadei Uniunii Sovietice. Încearcă să se înscrie la Institutul de Artă Teatreală din Bucureşti, dar este respins. Dezamăgit, în 1952 cere şi obtine să fie repatriat în Uniunea Sovietică, întorcîndu-se din nou la Clocuşna.

În perioada 1953-1954, Emil Loteanu lucrează ca actor la Teatrul Dramatic „A.S. Puşkin” din Chişinău. Urmează apoi cursuri de actorie la Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK), tot în capitala sovietică între 1954-1962.

A debutat ca regizor în anul 1963 cu filmul „Aşteptaţi-ne în zori”. În 1972 filmul său „Lăutarii” a obţinut Premiul „Scoica de Aur” la Festivalul de Film de la San Sebastian (Spania). Acelaşi premiu îl va primi un alt film realizat de Loteanu „Şatra”, în 1976, considerat a fi cea mai populară creaţie a regizorului basarabean.

Emil Loteanu a fost şi un talentat poet, publicînd de-a lungul vieţii mai multe plachete de versuri („Zbucium” 1956, „Versuri” 1970 şi altele), dar şi trei volume de proză: „Vioara albă” (1963), „Bucolica” (1966), „Lăutarii” (1972), ultimele două ecranizate chiar de regizor. De-a lungul carierei sale, Emil Loteanu a primit numeroase premii, atît din partea statului sovietic cît şi din partea României, după anul 1989.

Artistul a murit la 18 aprilie 2003 într-un spital din Moscova, fiind înmormîntat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

 

Loteanu, Emil. 101 poeme / E. Loteanu. –  Bucureşti: Biodova, 2010. – 108 p.

Eu am cîntat cum am ştiut, 100-de-poeme

Din frunza aspră a iubirii mari:

Senin voi coborî să dorm în lut,

Printre ţărani, voievozi şi lăutari…

Lucrarea dată reprezintă un set de versuri care are la bază o gamă foarte variată de lucrări: o glosă, 50 de rondeluri şi 50 de sonete.

Loteanu, Emil. Bucolica / E. Loteanu. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1966. – 100 p.

Bucolica este o nuvelă inspirată din viaţa ciobanilor şi a lăutarilor. E lucrarea ce ne vorbeşte de spaţiul mioritic al plaiului moldav. Talentul lui Loteanu se exprimă cu deosebire în arta cinematografică, în filmul poetic, pe subiecte frecvent „exotice”, de un dramatism-limită, din lumea ţiganilor, a oamenilor de artă, a combatanţilor etc.

Loteanu, Emil. Chemarea stelelor / E. Loteanu. – Chişinău: Litera, 2003. – 456 p.

chemarea-stelelorEmil Loteanu este unul din cei mai străluciţi poeţi ai poeziei moldoveneşti tinere. Prin cartea sa Chemarea stelelor el se afirmă, nu ştiu cum, în afra noţiunii de vârstă. Aceasta este o poezie foarte vie, răsunătoare şi contemporană. Talentul lui nu se grăbeşte spre desăvârşire, ci se zbate într-o nesăţioasă, se poate spune chiar plină de hazard, luptă a întrebărilor. Loteanu e ca o pătrundere adâncă în realitatea înconjurătoare, poezia lui în multe privinţe coincide cu devotamentul şi arta.

Loteanu, Emil. Lăutarii / E. Loteanu. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 1972. – 104 p.

Lăutarii este o nuvelă cinematografică. Subiectul îl reprezintă viaţa conducătorului unei trupe de  ţigani lăutari din stepele Basarabiei (astăzi Republica Moldova), Toma Alistar. Acesta este un talentat violonist, care merge prin turnee în mai multe capitale europene şi pe la curţile regale. El rămâne obsedat de prima lui dragoste, frumoasa Leanca, care a fost căsătorită cu altcineva în timpul primelor turnee a lui Toma, iar el îşi va cheltui întreaga avere câştigată din turnee încercând să o găsească.

mi-s-ochii-arsi_corectLoteanu, Emil. Mi-s ochii arşi de frumuseţea ta… / E. Loteanu. – Chişinău : Arc, 2011. – 63 p.

Lucrarea este o carte-omagiu consacrată celor 75 de ani pe care Emil Loteanu i-ar fi putut împlini în anul 2011. În această culegere, veţi găsi versurile regizorului Emil Loteanu. Sunt cîteva poezii pe care le dedică diferitor personalităţi: Haralambie Berdaga, Dumitru Mocanu, Andrei Lupan, in memoriam marelui François Rabelais. Este o carte în limba rusă, У распахнутых глаз… editată, de asemena, la editura Arc, în anul 2011.

Loteanu, Emil. Ritmuri / E. Loteanu. – Chişinău: Cartea Moldovenească, 2007. – 223 p.

Prin placheta de versuri Ritmuri, Loteanu face trimitere la o varietate de versuri din mai multe categori: ritm dur, zbuciumul, elegie majoră, metamorfoză, magie, epilog, reflecţii, referinţe critice care au făcut parte din existenţa lui.

Loteanu, Emil. Versuri / E. Loteanu. – Chişinău: Lumina, 1970. –
68 p.

„Talent bine conturat, Emil Loteanu cultivă o lirică cetăţenească patetică, animată de un puternic sentiment al cunoaşterii şi orientată spre problemele majore ale contemporaneităţii” afirmă Mihai Dolgan în prefaţa acestei cărţi.

 

CRITICA DESPRE OPERA LUI EMIL LOTEANU

Jovmir, Nina. Verificat: au sufeltele inundate de muzică / N. Jovmir. – Chişinău  : Pontos, 2012. – 211 p.nina-jovmir_verificat

În lucrarea jurnalistei Nina Jovmir, veţi citi un dialog cu Emil Loteanu, scriitor, regizor şi scenarist. Veţi afla informaţii despre biografia şi activitatea regizorului. Interviul a fost realizat în anul 1988, în biroul dumnealui, de la sediul Atelierului de creaţie al tînărului actor, „în care protagonistul dialogului punea mari speranţe”.

Un mic fragment din interviu:

N.J.: Domnule Emil Loteanu, citeam într-o recenzie că filmele „Luceafărul” şi „Anna Pavlova” au fost create la interferenţa genurilor film-poet, film-balet, film muzical. Cum v-a reuşit acest gen intermediar?

E: L.: Fantastic de greu. Uitaţi-vă, am aici o scrisoare primită de la o spectatoare din Astrahan, foarte versată în subtilităţile artei, şi ea remarcă acest lucru. E ceva foarte complicat. Este genul în care se aventurează oamenii de un caracter deosebit.

Proca, Ion. O viaţă cît o moarte de lungă : fulguind în filmele lui Emil Loteanu / Ion Proca. – Chişinău : Notograf Prim, 2011. – 248 p. : il.

o-viata-cit-o-moarte„O viaţă cît o moarte de lungă… Nu în zadar am pus în fruntea cărţii acest titlu. Mi-am dat seama că mi l-a dictat însuşi protagonistul acestui album-amintire. După ce am scris „O viaţă cît o moarte de lungă”, am răsfoit cartea de versuri şi de proze „Chemarea stelelor”, o antologie postumă selectată cu multă dragoste de poetul Anatol Ciocanu, şi am deschis anume la poezia „Celui pentru care scriu” afirmă autorul în Argumentul cărţii.

În această lucrare, veţi găsi diferite articole referitor la activitatea regizorului Emil Loteanu, impresiile colegilor de breaslă despre regizorul Emil Loteanu: Marcel Loteanu, Svetlana Toma, Boris Bechet, Victor Crăciun, Alecu Croitoru etc. Un capitol aparte include actori filmaţi şi răsfăţaţi de către Emil Loteanu, văzuţi cu ochiul al treilea de Gh. Urschi, P. Proca, V. Andon şi alţii.

Cartea mai include addenda şi filmografie.

Poşta Moldovei a elaborat două plicuri cu timbru fix cu portretul regizorului Emil Loteanu. Plicurile se află la Departamentul Memoria Chişinăului.

  • Portretul regizorului Emil Loteanu, 1967. Pictoriţă Valentina Rusu-Ciobanu : [plic cu timbru fix] / pictori : Alina și Oleg Cojocari. – Chişinău : Poşta Moldovei, 2010. – 1 plic : il., 1 timbru fix ; 11,4×16,2
  • Emil Loteanu, 1936-2003 : In memoriam : [plic cu timbru fix] / pictor : Vitaliu Pogolş. –Chişinău : Poşta Moldovei, 2004. – 1 plic : il., 1 timbru ; 11,4×16,2.

Călătorie cinematografică prin Chişinăul de altă dată


10636061_295776620629883_7910427497084966895_nCinematograful moldovenesc are viitor. De aceasta părere sunt cronicarul cinemotagrafic, Victor Andon, şi actriţa Zinaida Timofti. Oamenii de artă şi-au exprimat opiniile referitoare la arta cinematografică în cadrul unei întâlniri, care a avut loc, miercuri, 8 octombrie, la Biblioteca Centrală, fiind organizată de Centrul de Informare si Documentare CHISINAU, Departamentul Memoria Chişinăului din cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Continuă citirea →

1001 de filme de văzut într-o viaţă


1001 de filme de văzut într-o viaţă / coord.: Steven Jay Schneider. – Bucureşti : Rao, 2006. – 960 p.

Cuvînt înainte

După cum sugerează şi titlul, 1001 de filme de văzut într-o viaţă este o carte ce urmăreşte nu număai să informeze şi să recomande, ci şi să motiveze: să-i transforme pe cititorii curioşi în cinefili pasionali şi să arate că nu mai avem de ales, timpul ne presează, iar lista filmelor care merită cu adevărat vizionate este deja foarte lungă.

Filmele apar cu titlul original urmat, unde este cazul, de cel sub care acestea au circulat în limba română. Titlurile originale în limbile care nu întrebuinţează alfabetul latin, ca de exemplu chineza sau rusă, au fost transliterate. Filmele au fost prezentate în ordine cronologică, în funcţie de anul lansării lor. Premiile de la Hollywood sunt listate sub titlul Oscar şi nominalizări la Oscar, urmate de alte nominalizări şi distincţii obţinute la festivalurile internaţionale de la Cannes, Berlin sau Veneţia.

Cartea Oscarurilor


Oprea, Şt. Cartea Oscarurilor / Şt. Oprea, A.-M. Rusu. – Ed. a 2-a rev. şi actualizată. – Ch. : Cartier, 2006. – 816 p.

Cel mai spectaculos eveniment din viaţa cinematografică este festivitatea anuală a acordării premiilor Oscar. În fiecare primăvară acestea lansează vedete, confirmă talente, impun atenţiei întregii lumi filme de valoare.

Cartea în cauză include toate filmele care au obţinut prestigiosul premiu Oscar. Filmele, dar actorii, sunt incluşi în ordine cronologică, din anul 1927 pînă în 2005. La fiecare film se mai face o referinţă, prezentînd un scurt istoric al filmului: scenariu, actori, regizor, tema filmului…