Arhive etichetă: expozitie de carte

10 iunie – Ziua Naţională a Portugaliei


Portugalia (în portugheză Portugal, AFI: [puɾtuˈɣaɫ]), sau Republica Portughezădrapel (portugheză República Portuguesa) este o țară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, învecinându-se cu Oceanul Atlantic la vest și la sud, și cu Spania la nord și la est. Teritoriul portughez include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore și Madeira. Acestea sunt regiuni autonome ale Portugaliei. Țara și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era Portus Cale.

 

De Ziua Naţională a Portugaliei vă recomandăm cîteva cărţi ce fac referinţă la limba, istoria, cultura şi literatura ţării.

Eliade, Mircea. Salazar si revolutia in Portugalia / M. Eliade. – Bucuresti, 2002. – 198 p.
Portugalia : Patria fadourilor. – Bucuresti : DeAgostini Hellas, 2010. – 1 DVD ; 1:25:20

LisabonaTranaeus, Tomas. Lisabona : Top 10 / T. Tranaeus; trad.: Ion Carmen. – Bucuresti : Litera International, 2008. – 128 p. : il.

Merlan, Aurelia. Limba portugheza : Simplu si eficient / Aurelia Merlan. – Iasi : Polirom, 2006. – 324 p. + 1 CD
Merlan, Aurelia. Limba portugheza / Aurelia Merlan / Aurelia Merlan. – Iasi : Polirom, 2006. – 1 CD
Mocanu, Pavel. Dictionar portughez-roman = Dicionario portugues-romeno / Pavel Mocanu. – Iasi : Polirom, 2007. – 814 p.
Valul de caldura; Deriva / Urbano Tavares Rodrigues ; trad. Micaela Ghitescu. – Bucuresti : Univers, 1997. – 207 p.
Pessoa, Frnando. Ultimatum si alte manifestari / Fernando Pessoa ; trad. : Dinu Flamand, Micaela Ghitescu. – Bucuresti : Humanitas, 2012. – 396 p.
Saramago, Jose. Manual de pictura si caligrafie / Jose Toate numeleSaramago; trad. din lb. portug., note Georgiana Barbulescu; postf., note: Mioara Caragea. – Iasi : Polirom, 2010. – 300 p.
Saramago, Jose. Calatoria elefantului / Jose Saramago; trad. din lb port.: Mioara Caragea. – Iasi : Polirom, 2010. – 213 p.
Saramago, Jose. Istoria asediului Lisabonei / Jose Saramago; trad. din lb port.: Mioara Caragea. – Iasi : Polirom, 2004. – 386 p.
Saramago, Jose. Anul mortii lui Ricardo Reis / Jose Saramago; trad. din lb port.: Mioara Caragea. – Iasi : Polirom, 2003. – 531 p.
Zamfir, Mihai. Formele liricii portugheze / Mihai Zamfir. – Bucuresti : Univers, 1985. – 303 p.

Zink, Rui. Asteptarea / Rui Zink; trad. din lb. portug.: Micaela Ghitescu. – Bucuresti : Humanitas, 2010. – 133 p.

Această prezentare necesită JavaScript.

De asemenea, în Chişinău este restaurant specific bucătăriei portugheze, Lisboa. Restaurantul se află pe strada Albişoara 4 din Chişinău, telefon: 022 924 923. Pagina de facebook a restaurantului o vedeţi aici.

Recomandăm să citiţi şi 10 lucruri din Portugalia care pot inspira Moldova. Impresiile sunt scrise de Valeriu Turea,  Stela Verega, Simion Croitoru şi Iulia Neamţu.

Sursa primei imagini: wikipedia.org

 

Victor Teleucă și Momentul inimii


    357-teleuca Victor Teleucă (n. 19 ianuarie 1933  Cepeleuți)  a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. Victor Teleucă s-a afirmat în literatura română de la prima sa carte, „Răscruce”, publicată în 1958. Doi ani mai târziu vede lumina tiparului placheta de versuri „La ruptul apelor”, urmată de volumele „Neliniști” (1963), „Din patru vânturi” (1964) și „Insula cerbilor” (1966), pentru care a obținut Premiul „Boris Glavan”. 

        În perioada 1993-2002 predă filosofia, istoria culturii, psihologia și estetica la Liceul Republican de Arte Plastice „I. Vieru” și estetica la Liceul „Prometeu” din Chișinău. În 1983, pentru merite pe tarâmul dezvoltării literaturii i se confera titlul onorific de Maestru emerit în Arte din Moldova. 

Pentru opera sa, poetul este recompensat cu Premiul de Stat în domeniul Literaturii și cu Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2000. Victor Teleucă s-a stins din viață pe 12 august 2002 la Chișinău.

 Revistă bibliografică

Din colecția bibliotecii: 

downloadVictor Teleucă – un heraclitean transmodern

           Cu acest volum, posteritatea lui Victor Teleucă (1932-2002) se întregeşte cu o dublă faţă. Mai întâi, antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui viitor monograf, atât în ceea ce priveşte opera, cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filosofice. Poetul este şi el prezent prin excelentul poem inedit închinat lui Eminescu.

           Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume (Ninge la o margine de existenţă şi Improvizaţia nisipului). îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade şaizeciste. alături de Nichita Stănescu, loan Alexandru, Marin Sorescu. Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a trans-modernităţii, afirmă  Theodor Codreanu. 

11Decebal

           Idea de a scrieaceastă operă aparține în întregime maestrului Tudor Zgureanu, eu n-am făcut altceva decât să materializez în cuvinte ceea ce l-a frământat pe compozitor un timp îndelungat. Ce a vrut, ce continuă să vrea dânsul de la acest mare nume al istoriei noastre – o va spune spectatorul, fiincă fiecare își are Decebalul său văzut pe fundalul zbuciumat al destinului celor care s-au născut și au crescut să țină, cât a fost posibil libere vârfurile Carpaților împăduriți sub partea noastră de cer ce ne aparținem de când ne știm pe aceste meleaguri și la bine și la rău.

9 Car frumos cu patru boi

         Victor Teleucă știe a scrie despre limbă, asta înseamnă, totodată, a face un pas către „poezia ideală”, al cărei arhetip este Limba noastră, celebra poemă a lui Alexei Mateevici. Astfel, Victor Teleucă dă importanță actului de păzire a limbii, în sens larg și profund. Ideea este adâncită în eseul Car frumos cu patru boi apărut în 1989, an decisiv în renaşterea popoarelor din Uniunea Sovietică şi din fostul lagăr comunist. Acest text i se pare fundamental lui Theodor Codreanu, pentru gândirea lui Victor Teleucă, îmbinând fericit marele talent poetic cu experiența, exprimată aici şi cu mijloacele epicului şi ale dramaticului. În opinia criticului Car frumos cu patru boi încheie triada textelor fundamentale despre limba română scrise în Basarabia între 1917-1989: Limba noastră de A. Mateevici, În limba ta (1968) de Grigore Vieru şi proza-eseu a lui Teleucă. 

 

3Mollis Davia

          Pentru V. Teleucă poezia este căutare de forme, devenire, încercare, căutare de adevăr şi frumuseţi. În acest mod a înțeles Victor Teleucă să creeze literatură patriotic, evitând capcana sloganardă în care au căzut chiar și talentele autentice. El a știut să stăpânească deopotrivă ingerințele filosofice dintr-o perspectivă care a depășit cu mult atât tradiționalismul, cât și postmodernismul modern printr-o vizionară perspectivă transmodernă.

6În oglinzile lui Victor Teleucă

Autorul cărții susține că Victor Teleucă  e o deschidere a istoriei și criticii literare din Țară către Basarabia și valorile ei.

          De ce o carte despre Victor Teleucă? Autorul precizează „cu siguranţă, mulţi îşi vor pune această întrebare. După Basarabia sau drama sfâşierii (2002) şi după Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), cu În oglinzile lui Victor Teleucă se poate afirma că am ajuns la un triptic despre care nu ştiu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în faţa a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeaşi generaţie, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei româneşti basarabene tradiţionale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/modernitate. Victor Teleucă a încercat să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulaţiile altui romantism proiectat, conştient, către o nouă paradigmă culturală, cea postmodern-5transmodernă.”

Momentul inimii

           Momentul inimii aduce un vers nou, profund filosofic, inedit și total reformat, apreciat de critici ca o realizare artistică de frunte a poeziei moldovenești. Cartea nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradițional una după alta la voia întâmplării. E un emoționant dialog ap poetului cu poetul însuși, cu poezia pe care o demiurgește, după cum spune undeva, și în această autodemiurgie constă farmecul cântecului de lebădă a lui Victor Teleucă.

Să aveți lecturi interesante!

Scriitor și exemplar de lux al frumuseţii feminine


              Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897 la Iași. A fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt,
dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918. Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. A decedat la 3 februarie 1954, București.

Expoziție virtuală

Teodoreanu, Ionel. Bal mascat / Ionel Teodoreanu. – Craiova: Scrisul Românesc, 1986. – 327 p.

bal-mascat           Romanul Bal mascat al lui Ionel Teodoreanu a apărut în anul 1929 cu următoarea dedicație: „Marelui, lucidului și solitarului meu prieten, domnul G. Ibraileanu, omagiul acestei răzvrătiri”. Prin această dedicație-mai ales prin finalul ei – Ionel Teodoreanu începea un dialog care se va incheia după moartea marelui critic, prin prefața la romanul Arca lui Noe, concepută ca o scrisoare adresată acestuia în lumea de dincolo „Dar despre altceva vroiam să-ți vorbesc, despre Arca lui Noe.

           Cartea este structurată în 3 părți: prima prezintă copilăria și relațiile lui Andi cu părinții și frații săi, a doua parte vorbește despre studenția ieșeană a aceluiași Andi, iar ultima maturizarea și relațiile cu femeile din viața sa. Locul petrecerii a mare parte din acțiune este orasul Iași, el fiind cel care îl va tulbura mereu pe Andi Danielescu și îi va răscoli multe melancolii și nostalgii. Titlul cărții face referire la impresiile lui Andi legate de orașul său natal.

          Vă recomand acest roman dacă vreți să vă relaxați și pentru câteva ore să vă plimbați imaginar la brațul lui Andi prin Iașul amintirilor lui.

Teodoreanu, Ionel. Fata din Zlataust / Ionel Teodoreanu. – Iași: Junimea, 1994. – 432 p.

fata-din„Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat!

Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.”

― Ionel Teodoreanu, Fata din Zlataust

           Fata din Zlataust  este una dintre cele mai deosebite cărţi autorului. Face parte din categoria cărţilor după care nu mai poţi citi o bună perioadă. Cartea dată este însăşi întâia mirare a unui cais dar şi prima dezamăgire a unui suflet fraged, este primăvară, iubire cu gust de migdale, suferinţă şi sacrificiu, este dovada că viaţa este construită din cioburi de oglindă pentru a se putea sparge mai uşor. Cartea este şi  o excelentă  cronică socială scoţând la iveală defecte permanente ale oamenilor şi portretizează în tuşe uneori fine şi alteori accentuate tipologii stereotip ale societăţii.

Teodorenu, Ionel. În casa bunicilor / Ionel Teodoreanu. – București: Hin-casa-bunicerra, s. a.- 224 p.

            „În casa bunicilor“ cuprinde o suită de note lirico-epice fermecătoare, inspirate din propria copilărie, și un ciclu de nuvele și povestiri.

            Ionel Teodoreanu este, în aceste cărți de amintiri, un „poet al stărilor nelamurite ale adolescenței“, urmărind neîntrerupt „vibrațiile nuantate ale sufletului copilăresc“. Descrierile de o căldura și de o sensibilitate aparte a anturajului și a personajelor te îndeamnă să te cufunzi în lectura cât mai rapidă a acestor pagini.

Teodoreanu, Ionel. La Medeleni / Ionel Teodoreanu. – București: Pentru Literatură, 1967. – 213 p.

la-medeleni-2La Medeleni, volumul 1. Hotarul nestatornic

           Chiar de la întâiul volum, Ulița copilăriei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, exterior, aceasta literatura lirică și imagistică, trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce, în chip vadit, la Jules Renard, la Anghel și la Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinerețea ei, autentică, prin extraordinară memorie a copilăriei! Într-un soi de poeme în proză și de însemnări (…) autorul reconstruiește în ton idilic acea vârstă a exuberanței pe care adultul o uită de obicei ușor…

           Prin adâncă incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera fericirii și prin prospectiunea recepției, Ulița copilăriei și întâiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabilă și adevăratele înfăptuiri ale autorului.

  1. Calinescu

La Medeleni, volumul 2. Drumuri

           Eroii lui Ionel Teodoreanu, mediul, atmosferă, pe alocuri chiar atitudinea scriitorului sunt legate de tradiție, în povestirile și romanele lui bate dez-mierdator un vânt de patriarhalitate. Și cu toate acestea, manieră și limbă folosită de el intru redarea acestor realități specifice românești (respectiv moldovenești) e tot ceea ce poate fi mai personal, mai modern, mai îmbibat cu adevărurile invățate de la simboliști și de la Proust. Mediul patriarhal al Medelenilor e privit prin experiența moderniștilor din Franța.

                                                                                                                                              (Mircea Eliade)

La Medeleni, volumul 3. Între vânturi

           …Alături de Arghezi, Ionel Teodoreanu rămâne unul dintre stiliștii noștri remarcabili, contribuind masiv la îmbogățirea limbii literare, la mladierea, la ornarea ei. Ceea ce este valoros, într-o opera inegală și amenințată de proxilitate sunt paginile consacrate universului candorii infantile și tulburatoarei perioade a adolescenței, cu incertitudinile și cautările ei febrile; insumate, aceste pagini reprezintă „o foarte serioasă monografie a unui ținut sufletesc, care de azi înainte își are locul fixat în geografia romanului românesc”.

                                                                                                                                               (Perpessicius)

Teodorenu, Ionel. Lorelei / Ionel Teodoreanu. București: Minerva, 1991. – 291 p.

lorelei           Lorelei este un roman scump, unul cu o eroină pe care nu o poți uita. Vorbele ei, gândurile ei, mărturisirile pe care ea le face prietenei sale Gabriela, îți rămân pur și simplu imprimate în memorie.

Iată câteva citate din romanul:

  • Iubești ca să nu fii singur, ca să te însoțești.
  • Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mormântului redându-le ceea ce Vinci a dat Giocondei.
  • Leșinul dă sufletului și panica și intensitatea morții. Durase numai câteva secunde, dar sufletul își pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică.
  • Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec..
  • Tu nu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede. Scriu trei-patru vorbe, o frază, două și rup. Nu mai am nimic.
  • – Știu eu, Gabico? N-am avut liniște niciodată. Parcă luptam să ies din mine, să evadez… -Luli-boy!
  • M-am prostit, Gabico. Aș vrea să-ți spun tot și văd că n-am ce. Nu-i chiar așa ușor să vorbești despre tine.

Teodoreanu, Ionel. Secretul Anei Florentin: roman / ionel Teodoreanu. – București: Porus, 1992. – 240 p.

secretul-anei           „În seria romanelor consacrate „avatarurilor erotice”, Secretul Anei Florentin (1937) este cea de-a treia carte a lui Ionel Teodoreanu, apărută după Crăciunul de la Silvestri (1934) și Lorelei (1936). Conceput ca o variantă autohtonă a romanului Doamna Bovary de Flaubert, Secretul Anei Florentin a fost întâmpinat la apariție contradictoriu. Unii critici marcanți ai epocii l-au apreciat la modul superlativ (Ovidiu Papadima, Șerban Cioculescu), iar alții l-au contestat (G. Călinescu). Cartea însă s-a bucurat de un deosebit succes în librărie, cunoscând într-un interval de zece ani șase ediții. Dincolo de acestea, în Secretul Anei Florentin există o idee artistică valabilă și o motivație psihologică autentică.”

(Ion Nistor)

Teodoreanu, Ionel. Tudor Ceaur Alcaz. Inima. Frunză / Ionel Teodoreanu. – București: 100+1 GRAMAR, 1996. – 357 p.

           Cartea de față reprezintă o capodoperă al romanului românesc. Ea constă tudordin romanul Inima și romanul Frunză. Am ales un citat din cartea, care răspunde la întrebarea: ce reprezintă dragostea?

           Dragostea e un miracol compromis de oamenii maturi şi renegat de cei înţelepţi. Poate că de asta tocmai, fiecare tânăr, când iubeşte, descoperă un miracol al lui în ceea ce pentru alţii nu e decât o formulă biologică şi o industrie poetică.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz