Arhive etichetă: expozitie de carte

Scriitorul rus Feodor Dostoievski – 195 de ani de la naştere


Feodor Dostoievski s-a născut la 30 octombrie 1821 (S.N. 11 noiembrie) în Moscova, Rusia. A decedat la 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie) în St. Petersburg, Rusia.

A fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale avînd un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane: Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri, precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.

Cu ocazia acestei aniversări, vă prezentăm romanele scriitorului rus, Feodor Dostoievski, pe care le puteţi consulta la biblioteca noastră.

Dostoievski, F. M. Opere alese: în 12 vol.

/ F. M. Dostoievski. – Bucureşti :

Adevărul Holding, 2011.

Vol. 1 : Fraţii Karamazov: roman în patru părţi. Partea I / trad. şi note : Elena Vizir. – 541 p.

Vol. 2 : Fraţii Karamazov roman în patru părţi. Partea II /  trad. şi note: Elena Vizir. – 685 p.fratii

Fraţii Karamazov, cel din urmă şi cel mai complex roman al lui Dostoievski, este în acelaşi timp povestea scrisă magistral a unui paricid şi o meditaţie filosofică asupra întrebărilor esenţiale ale umanităţii: existenţa lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectivă a vinei şi consecinţele dezastruoase ale raţionalismului. Întruchipînd patru ipostaze fundamentale ale individului, fraţii Karamazov au, fiecare, motive bine întemeiate, deşi de naturi diferite, să-şi ucidă tatăl, moşierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viaţă amorală şi desfrînată. Moartea neaşteptată a acestuia aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi şi dă naştere la numeroase teorii, Dostoievski exploatînd cu o abilitate remarcabilă filonul poliţist al poveştii, ce creează un suspans capabil să susţină întreaga structură romanească.

Acest roman a mai fost publicat la editura Univers din Bucureşti în anul 1982, editura Polirom din Iaşi în anul 2011 şi la editura Biblioteca Adevărul Holding, în anul 2009.

 

Vol. 3 : Amintiri din casa morţilor.Jucătorul / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 494 p.

amintiri-din-casa-mortilorRomanul Amintiri din casa morților este publicat mai întâi în 1862. Acțiunea relatează viața prizonierilor deportați în Siberia. Se povestește despre Alexandr Petrovici Goriancikov, care a fost condamnat la 10 ani de detenție în Siberia. O concluzie a operei ar fi că existența închisorilor este un fapt tragic atât pentru prizonieri, cât și pentru Rusia. Romanul a mai fost publicat şi la editura RAO din Bucureşti în anul 1997.

Referinţă critică

„Am citit zilele acestea Casa morţilor… Pot spune că nu cunosc o carte mai bună din întreaga literatură nouă, inclusiv Puşkin. Minunată carte, plină de învăţăminte.”

Lev Tolstoi

 

Vol. 6 : Însemnări din subterană. Eternul soţ / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. –287 p.

Însemnări din subterană este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat insemnari-din-subterana_operepentru prima oară în 1864. E considerat de mulți primul roman existențialist. Este structurat în două părți și este povestit de un narator fără nume ce locuiește în Sankt-Petersburg.

Tot Dostoievski a fost cel care i-a opus o mulţime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un un loc important îl ocupă romanul Însemnări din subterană. În privinţa polemicii cu „pozitivismul ateu”, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski, şi ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepţiei despre lume a autorului.” (Vasili V. Rozanov, Despre legenda „Marele Inchizitor”, în vol.: Marele inchizitor. Dostoievski – lecturi teologice), Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 82).

Această ediţie a romanului a mai fost publicată la editura Polirom în anul 2007.

 

Vol. 7 : Crimă şi pedeapsă / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 618 p.

crima-si-pedeapsaCrimă și pedeapsă este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski, fiind publicat pentru prima dată în ziarul intitulat „Mesagerul rus”, apărând în 12 numere lunare ca mai târziu să fie publicat ca roman, fiind considerat una dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor timpurilor, cu influențe asupra romancierilor ce i-au urmat.

Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă.

Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon. Ca om extraordinar, își simte justificată decizia de a ucide, încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de rând. Cu toate acestea însă, imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui. Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată, Sonia Marmeladova, în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire.

Vol. 8 : Adolescentul / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 650 p.

Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) adolesc_opereocupă un loc aparte în creaţia dostoievskiană, fiind istorisit din perspectiva unui tînăr de nouăsprezece ani, ale cărui imaturitate, prospeţime şi naivitate se reflectă magistral în vocea narativă. Fiul nelegitim al unui moşier depravat, tînărul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscilează neîncetat între pornirea de a scoate la iveală greşelile tatălui şi dorinţa ascunsă de a-i cîştiga preţuirea. Înarmat cu un document despre care îşi închipuie că îi va oferi puteri depline asupra celorlalţi, Arkadi pleacă la Petersburg să-şi întîlnească tatăl, însă aceasta experienţă iniţiatică îi dezvăluie mizeriile concrete ale vieţii adulte şi îi schimbă din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugrăveşte cu o măiestrie inegalabilă adolescenţa ca pe o stare de nesiguranţă, ignoranţă şi nedesăvîrşire, dar şi de bogăţie şi exuberanţă în care totul este posibil. Romanul a mai fost publicat şi la editura Polirom din Iaşi, în anul 2011.

 Referinţă critică

„Deşi personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reacţia lui Dostoievski faţă de lumea ce-l înconjoară apare mai degraba în manifestări decît în discurs: în felul în care se mişcă, gesticulează, se scarpină, se holbează sau rîd aceste personaje. Rareori, în marasmul de gesturi, multe fără însemnătate, transpare cîte o întorsătură de frază, cîte un sunet al cărui înţeles adînc răscoleşte pe neaşteptate soarta eroilor, îi împinge, cu alte cuvinte, în scenă, îi trezeşte la viaţă.”

 Andrew R. MacAndrew

 

Vol. 9 : Dublul: poem petersburgez / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 312 p.

dublul_operePovestire, nuvelă sau chiar microroman, Dublul  (1846) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. Avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să îi uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza, însă, survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schizofrenică a eroului nostru.

Vol. 10 : Umiliţi şi obidiţi : roman în patru părţi  / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 429 p.

Umiliţi şi obidiţi, prima mare operă a lui Dostoievski, un roman plin de compasiune, având şi o parte autobiografică, pune în lumină marile contradicţii ale vieţii, realitatea crudă. Un clasic portret al mizeriei umane.

Vol. 11 : Demonii: roman în trei părţi. Vol. 1 / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 429 p.

Vol. 12 : Demonii: roman în trei părţi. Vol. 2 / trad. şi note: Antoaneta-Liliana Olteanu. – 248 p.

Această ediţie a romanului a fost editată şi la editura Polirom din Iaşi în anul 2007.

Demonii este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski publicat pentru prima demoni1_opereoară în 1872. Este un roman politic despre ideile ideologilor de stânga din Rusia acelor vremuri, pe care scriitorul le consideră demonice. Protagonist este Nikolai Vsevolodovici Stavrogin, alte personaje fiind Stepan Trofimovici Verhovenski, Piotr Stepanovici Verhovenski, Ivan Șatov, Varvara Stavrogina și alții.

Referinţă critică

„Romanul Demonii nu descrie prezentul, ci viitorul. În realitate rusă de la 1860 nu existau încă Stavroghin, Kirillov, Şatov, Verhovenski, Şigaliov. Aceşti oameni au apărut mai tîrziu, în secolul XX, cînd terenul era pregătit şi începuse vînturarea mişcărilor religioase. Procesul lui Neceaev, care a slujit drept pretext în alcătuirea subiectului romanului Demonii, nu se aseamănă în empiria sa fenomenală cu ceea ce se desfăşoară în acest roman. Dostoievki dezvăluie adîncul, scoate la iveală matricea, nu-l interesează suprafaţa lucrurilor. Fundamentul trebuie descoperit în viitor.”

Nikolai Berdiaev

Dostoievski, F. M. Idiotul / F. M. Dostoievski; trad. şi note: Emil Iordache. – Iaşi : Polirom, 2007. – 693 p.

idiotul1„Ideea principală a romanului este înfăţişarea unui om întru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume, mai ales acum… Voi aminti că dintre chipurile sublime ale literaturii crşetine cel mai apropiat de desăvîrşireeste al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru că, în acelaşi timp, este şi ridicol. Pickwick al lui Dickens (o idee infinit mai slabă decît Don Quijote, totuşi imensă) este şi el ridicol, tocmai prin asta fiind cuceritor… Jean Valjean este şi el o tentativă puternică, dar trezeşte simpatia datorită teribelei sale nefericiri şi prin faptul că societatea este nedreaptă cu el. Pe cînd la mine nu există nimic, nimic asemănător…” afirma F. M. Dostoievski.

Referinţă critică

„Poate cea mai cunoscută sentinţă dostoievsckiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice: „Frumuseţea va mîntui lumea”. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime”, alături de altele cît se poate de „realiste”, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situaţia economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal.”

Emil Iordache

Romanul Idiotul a mai fost publicat la editura Polirom şi în anul 2011.

În continuare, vedeţi imaginile ediţiilor care sunt la biblioteca noastră. Lectură plăcută tuturor!

 

Perpesicius – 125 de ani de la naştere


Perpessicius – Dumitru S. Panaitescu (n. 21 octombrie 1891, Brăila — d. 29 martie 1971, București) a fost un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.

Perpessicius. Menţiuni critice / Perpessicius. – Chişinău : Litera, 1997. – 335 p.

Dacă eşti interesat de opea poeţilor români Mihai Eminescu şi Vasile Alecsandri,mentiuni-critice această carte te va ajuta să înţelegi mai bine opera poetică a acestor doi poeţi, pentru că veţi găsi două capitole în acest sens, Eminesciana şi Alecsandriana. De asemenea, cei interesaţi de istoriografia românească veţi găsi un capitol ce face referinţă la Menţiuni de istoriografie literară şi folclor. Un capitol aparte este Menţiuni critice şi include critici ale scriitorilor B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, G. Coşbuc, M. Sadoveanu, G. Bacovia şi Camil Petrescu. În final, găsiţi trei prefeţe la sonetele unei iubiri, Mateiu Caragiale şi O carte de înalte delectări şi de mult folos.

De asemenea, cartea include un Tabel cronologic şi Referinţe critice.

Există un protocol al lecturii în critica lui Perpessicius. Mai mult o istorie, o prelectură care anticipează analiza propriu-zisă […] Paginile din menţiuni cursive… se pot citi şi seprat de obiectul lor, ca proză artistică.

Eugen Simion

Perpessicius. Studii eminesciene / Perpessicius; ed. îngrij., prefaţă, nota editorului şi tabel cronologic: Ileana Ene. – Bucureşti : Editura Muzeul Literaturii Române, 2001. – 487 p.

Printre exegezii de seamă ai operei eminesciene se află şi D. Panaitescu Perpessicius. Încă de pe băncile facultăţii, Perpessicius s-a familiarizat cu manuscrisele eminesciene aflate la Biblioteca Academiei şi s-a legat sufleteşte de obiectul cercetării sale, ceea ce-i trăda dragostea şi pasiunea pentru Eminescu. Istoria noastră a avut excepţionala şansă de a găsi în Perpessicius pe editorul ideal al monumentalei ediţii a Operei lui Eminescu. Cele mai multe studii din volumul Eminesciana se desfăşoară într-o suită de cronici dedicate biografiei poetului cît şia creaţiei acestuia. Mulţi opinează că în Eminesciana, Perpessicius nu este totdeauna la aceeaşi altitudine cu cronicarul şi criticul literar şi nici cu editorul. Unele texte sunt scrise în ocazii conjuncturale: aniversări, comemorări şi apariţii editoriale. Lucrarea în cauză are două capitole: Eminesciana şi Prefeţe şi introduceri la M. Eminescu – Opere, volumele I-IV, VI-VII.

Perpessicius. 12 prozatori interbelici / Perpessicius. – Bucureşti : Editura Eminescu, 12-proyatori1980. – 382 p.  

12 prozatori interbelici se intitulează cea de a doua antologie perpessiciană ce apare în „Biblitoeca Eminescu” şi cuprinde majoritatea articolelor, studiilor şi menţiunilor închinate de Perpessicius prozei semnate de Nicolae Iorga, Hortensia Papadat-Bengescu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Panait Istrati, Mateiu I. Caragiale, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăiescu, Ionel Teodoreanu, George Mihail-Zamfirescu, Anton Holban, Mircea Eliade. Ordinea scriitorilor prezenţi în filele volumului şi aceea a materialelor este cronologică, ţinînd seama de anul naşterii. În acelaşi timp, au fost respectate normele ortografice în vigoare, ţinînd seama de unele particularităţi de limbă proprii lui Perpessicius.

Eugen Simion comentează pe: Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Eugen Ionescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius, Tudor Vianu / Eugen Simion. – Bucureşti : Recif, 1993. – 142 p.

„Public în volumul de faţă un număr de texte critice despre scriitorii care intră în programa şcolară. Ideea aparţine editorului, care, socotind că interpretările mele i-ar putea interesa pe elevii din ultimele clase de liceu şi pe profesorii lor, mi-a propus această antologie critică. Am acceptat-o, mărturisesc, iritat şi de opinia unor confraţi care văd în şcoală mormîntul criticii subtile.”

 

mentiuni-de-istoriografie

Perpessicius. Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (1948-1956) / Perpessicius. – Bucureşti : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957. – 558 p.

Cei interesaţi şi pasionaţi de istoriografia literaturii române, vor găsi în această lucrare informaţii utile ce fac referinţă la anul 1848 în literatură, Alexandru Vlahuţă, 29 de ani după moarte, Eminescu şi contemporanii săi, locul lui Dimitrie Cantemir în literatura română, centenarul lui Anton Pann etc.

 

Excurs sentimental: Perpessicius : menţiuni, medalii, memorial / Muzeul Literaturii Române. – Bucureşti : Muzeul Literaturii Române, 1971. – 192 p.

mentiuni-medalii-memorial_corectLucrarea are trei capitole: Menţiuni, Medalii şi Memorial. În fiecare capitol sunt incluse note şi impresii despre Perpessicius: Eugen Barbu, Geo Bogza, Ştefan Cioculescu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu etc.

Ştiu că Dumitru Panaitescu-Perpessicius a fost cîţiva ani profesor la Liceul „Moise Nicoară”  din Arad, dar nu l-am putut cunoaşte în acea vreme din simplul motiv că noi am venit în acest oraş atunci cînd el pleca, iar diferenţa de vîrstă era considerabilă. Dar, urmele activităţii sale arădene au rămas nu numai în prestigioasa şcoală la care m-am referit, ci şi în rafturile biblitoecilor, unde s-a ivit după  după 1925 Repertoriul critic, acele „sugestii critice” cum le numea autorul, apărute în colecţia „Semănătorul” la tipografia „Diecezană”.

5 octombrie – Ziua Internațională a Profesorului


Un profesor care încerca să predea fără a le inspira elevilor dorința de a învăta nu face decât să bată cu ciocanul într-un fier rece.

Horace Mann

Cu ocazia Zilei Internationale a Profesului vă prezentăm o expoziție virtuală de carte, ce face referință, la meseria de profesor și pedagogie.

Manual de pedagogie: manual destinat studenților de la Departamentul pentru pregătirea personalului didactic / coord: Ioan Jinga; Elena Istrate. – Ed a 2-a rev. –  București: All 2006, 2008. – 567 p.

manual-de-pedagogie-corectAcest manual este inclus în bibliografia examenelor  pentru o definitivare în învățămînt și pentru a obține un grad didactic pentru profesorii.

Această lucrare abordează o întreagă problematică a procesului instructiv-educativ, dezvoltând elemente ale teorii educaționale, ale instruirii și evaluării (inclusiv ale celei asistate de calculator), precum și elemente de management școlar.

În această lucrare se face o permanentă conexiune între teorie și practică, iar la sfîrșitul fiecărui capitol autorii propun diverse probleme de reflecție și aplicații.

Acest manual se adresează:

  • studenților de la facultățile de profil;
  • studenților de la toate profilurile de învățămînt superior care vor să devină cadre didactice;
  • educatorilor, învățătorilor și profesorilor de toate specializările;

 

Țurcanu, Ion. Creangă în contextul pedagogiei timpului său / I. Ţurcanu. – Chișinău UNIVERSITAS, 1994. – 146p.

creanga-corectDeosebirea între metoda propusă de Creangă și  învățarea de rutină și mecanică, precum se profesează ea în genere în școlile noastre, este deosebirea dintre învățămîntul viu și intuitiv și mecanismul mortal memorării de lucruri neînțelese de copii; deosebirea dintre pedagogie și dresură…

Se știe că înainte de a deveni scriitor, și pînă la sfîrșitul vieții sale Ion Creangă a activat ca profesor la clasele primare și autor de manuale școlare.

 

Pânișoară, Ion-Ovidiu. Profesorul de succes. 59 de principiu de pedagogie practică/ Ion-Ovidiu Pânișoară. – Iași: Polirom,  2009. – 335 p.

profesorul-de-succes-corectRealitățile la care ar trebui să se adapteze școala românească sunt într-o continuă schimbare. Cu o perspectivă echilibrată dintre teorie și practică,  această lucrare propune o abordare nouă  în aria științelor educative și ne oferă diverse sfaturi  care vin atît în sprijinul debutanților , cât şi pentru profesorii cu experiență. În această  carte puteţi descoperi subiecte ca:

  • Principiul automomotivări cadrului didactic;
  • Principiul componenței cadrului didactic;
  • Principiul autorității didactice;

 

Mândâncanu Virgil. Pedagogia creștină: Manual recomandat pentru învățământul preuniversitar și universitar laic și spiritual / Virgil Mândăcanu. – Chișinău: Baștina-Radog, 2006. – 406 p.

pedagogia-crestina-corectAcest manual Pedagogia Creștină  este propus elevilor, studenților şi pedagogilor ca un demers științific, didactic și spiritual. Sunt abordate și analizate trăsăturile esențiale ale fenomenului educațional care este raportat la realizările științei, ale antropologiei creștine, dar și la contextul  Sfintei Scripturi.

Actualmente foarte mulții neagă sau pun la îndoială valoarea religiei strămoșești și a înțelepciunilor din Sfânta Scriptură. Esența învățăturii creștine este denaturată, iar ideile care sunt promovate de către Părinții Bisercii – sunt neglijate. Este un lucru regretabil, pentru că acum, când școala dorește să aplice în practică „noile educații”, o „pedagogie axiologică”, „noile standarde europene”, conceptele creștine pot reprezenta  anume acel principiu valoros de care încă mai duce lipsă învățămîntul din Republica Moldova.

 

Savin, Irina-Isabella. Metode educaționale intereactive utilizate la ora de diriginție / Irina-Isabella Savin. – Iași: Princeps Edit, 2005. – 128 p.

metode-educationale-interactive-corectLucrarea completează într-un mod justificat un spațiu bibliografic deficitar pe piața preocupărilor științifice, în ceea ce privește activitatea educațională de consiliere – dirigiție.

D-na prof. Irina-Isabella Savin selectează idei perene despre educație, le  sintetizează în citate celebre la care-și raportează propria experiență din învățământul preuniversitar. Lucrarea sa este concetrată pe metodele educaționale interactive specifice unei ore de dirigenție, propunând soluții posibile pentru rezolvarea crizei educaționale în școlile românești.

Stoica, Valentina. Racu, Aurelia. Vocația Pedagogică / Valentina Stoica. Aurelia Racu. – Chișinău: Litera, 1995. – 95 p.

vocatia-de-pedagog-corectAceastă carte este dedicată acelor tineri  care se consacră specialității de pedagog. Este scrisă după îndelungate investigații efectuate în școlile de cultură generală, în școlile speciale şi auxiliare şi reflectă spinoasele probleme ale persoanelor cu handicap.

 

Pedagogie / coord.: Mihai Diaconu, Ion Jiga, Olga Ceban. – București: Editura ASE, 2004. – 603 p.

pedagogie-corectCei interesați de problema educației formale în unitățile de învățămînt pot consulta această carte realizată de către un colectiv de cadre didactice din cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului  Didactic al ASE din București. Manualul conține următoarele capitole:

  • Introducere în pedagogie;
  • Pedagogia ca știință al educației;
  • Pregătirea pedagogică și competențele profesiei didactice;

 

Jiga, Ioan. Istratii, Elena. Manual de Pedagogie / Ioan Jiga. Elena Istratii. – București: ALL EDUCATION,  1998. – 463 p.

manual-de-pedagogie-ii-corectAcest manual este realizat de către personalul militar și civil care își desfășoară activitatea în cadrul Centrului de Cercetări  Psihopedagogice și de Perfecționare a Personalului din Învățământul Militar. Deși este realizat pentru studenți militari  care frecventează cursurile Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, este și util, în egală măsură şi pentru studenții din instituțiile civile de  învățămînt superior care optează pentru o carieră didactică. Acest manual conține următoarele secțiuni:

  • Secțiunea I: Pedagogia – ştiință a educației;
  • Secțiunea a II-a: Teoria edcuației;
  • Secțiunea a III-a: Teoria procesului de învățămînt(didactica);

 

Elena, Stănculescu. Psihologia Educație. De la teorie la practică. – București: Editura Universitară,  2008. – 397 p.

psihologia-educatiei-delateorie-la-practica-corectElevii vin la şcoală nu numai cu un bagaj de cunoştinte care trebuie îmbogăţit, ci şi cu emoţii,  dorinţe, temeri, atitudini, fiecare având un ritm propriu de învăţare şi adaptare. Dacă nu se ţine cont de toate aceste aspecte, scopul învăţământului nu va fi atins întru totul. Se subînţelege de ce rolul psihologiei educaţiei în formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, în funcţie de cât de buni educatori au fost părinţii şi profesorii noştri, de masura şi modul în care ne-au stimulat potenţialul cu care ne-am născut. Oare câţi copii, nu neapărat geniali, au fost afectaţi de erorile profesorilor, de interpretări subiective, de etichetări şi false aşteptări? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o bună cunoaştere a psihologiei educaţiei şi aplicarea principiilor sale în formarea copiilor.

Scriitorul Francis Scott Fitzgerald – 120 de ani de la naştere


book-f-scott-fitzgeraldFrancis Scott Key Fitzgerald (24 septembrie 1896 – 21 decembrie 1940) a fost un scriitor american. Este considerat a fi unul din cei mai mari scriitori ai secolului douăzeci. Fitzgerald a făcut parte din așa-zisa „generație pierdută” a americanilor născuți în anii 1890 și maturizați în perioada Primului război mondial. El a scris patru romane, a lăsat al cincilea neterminat și a scris numeroase nuvele.

Recomandăm spre lectură cărţile scriitorului american, Francis Scott Fitzgerald.

Fitzgerald, F. Scott. Blîndeţea nopţii / F. S. Fitzgerald; trad.: M. Ivănescu. – Chişinău : Hyperion, 1991. – 336 p.

blindetea-noptiiBlîndeţea nopţii e drama unei personalităţi umane concrete, a cărei experienţă de viaţă se identifică cu destinele generaţiei „zbuciumate” a anilor 20. Dick Diver, eroul romanului, va tinde să păstreze, dar nu va fi în stare, prezenţa de spriti şi curăţenia morală în acea atmosferă magică de beatitudine totală. Însuşi autorul scria că materialul de viaţă din romanul său e atît de captivant şi de răscolitor, încît nu se poate să nu devină apropiat celor care îl vor citi.

dincoace-de-paradisFitzgerald, F. Scott. Dincoace de Paradis / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: Virgil Stanciu. – Iaşi : Polirom, 2013. – 441 p.

Primul dintre cele cinci romane ale lui F. Scott Fitzgerald, Dincoace de Paradis relatează anii de ucenicie ai unui oarecare Amorz Blaine, student la Princeton University în anii de dinaintea şi din timpul Primului Război Mondial. Este un roman al formării, modelat după Portret al artistului la tinereţe al lui Joyce, şi totodată un „roman american al compusului” (primele printre acest fel), care examinează, dintr-un duios-comic, viaţa studenţească într-o universitate din Ivy League. Cititorul face cunoştinţă cu America începutului de secol XX. Se poate spune că Dincoace de Paradis este romanul celebrei „generaţii a jazzului”, al aspiraţiilor, viselor şi contestărilor acesteia, urmate de dezamăgirile aduse de o viaţă adultă şi responsabilă. O ediţie a acestui roman este editată în anul 2005, de asemenea la editura Polirom.

dragostea-ultimului-magnatFitzgerald, F. Scott. Dragostea ultimului magnat / F. S. Fitzgerald; trad.: C. Şiulea; prefaţă şi note: M. J. Bruccoli. – Iaşi : Polirom, 2010. – 231 p.

Actuala ediţie a romanului Dragostea ultimului magnat, realizatăde Matthew J. Bruccoli, este rezultatul unor cercetări îndelungate şi aprofundate, menite să restaureze structura, stilul şi imagistica lui Fitzgerald. Rămasă neterminată, cartea a fost publicată într-o primă variantă în 1941, cu titlul Ultimul magnat.

Ecouri din epoca jazzului.jpgFitzgerald, F. Scott. Ecouri din epoca jazzului / F. S. Fitzgerald; în rom.: H. Pîrlog; postfaţă: M. Mihăieş. – Timişoara : Ed. Marineasa, 1994. – 140 p.

Este prea devreme pentru a scrie, cu o oarecare detaşare, despre Epoca Jazzului, fără a fi suspectat de arterioscleroză prematură. Este o perioadă moartă, tot atît de moartă cum era, în 1902, Deceniul Galben, al anilor nouăzeci. Totuşi, scriitorul de faţă îşi întoarce deja privirea spre ea, cu nostalgie, căci ea l-a propulsat, i-a adus laude şi i-a dat mai mulţi bani decît visase el vreodată.

Fitzgerald, Francis Scott. Marele Gatsby / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: G. Volceanu. – Iaşi : Polirom, 2013. – 239 p.

Un tînăr fascinat de visul american, proaspăt venit la New York şi doritor de succes, Marele Gatzby.jpgNick Carraway, împărtăşeşte povestea trasnformării lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, mînat de mirajul iubirii faţă de Daizi, ăşi schimbă viaţa, devenind din student la Oxford gangster, traficant de băuturi alcoolice şi apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se împlineşte însă; rămîne pobvestea donquijotească a Marelui Gatsby, desfăşurată odată cu un iluzoriu, nesfîrşit American Dream. Este un roman ecranizat, avîndu-i în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Carey Mullingan şi Joel Edgerton.

Romanul Marele Gatsby mai are şi o a doua ediţie, editată în anul 2013 la editura Polirom, dar şi de editura Adevărul holding în anul 2011.

Fitzgerald, F. Scott. Strania poveste a lui Benjamin Button / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: O. Frantz. – Iaşi : Polirom, 2009. – 296 p.

strania-poveste-a-lui-benjamin-buttonVolumul de faţă cuprinde, de asemenea, o selecţie de povestiri celebre, începînd cu „Strania poveste a lui Benjamin Button”, a cărei ecranizări, distinsă cu trei premii Oscar, trei premii BAFTA şi obţinînd cinci nominalizări la Globul de Aur.

Aprecieri critice

„Viaţa nu are altceva bun de oferite în afara tinereţii, iar în cazul celor în vîrstă, dragostea pentru tinereţea celorlaţi”.

Scott Fitzgerald

„O carte amuzantă, interesantă şi perfect echilibrată. Fiecare povesire e şlefuită ca un diamant…”

The New York Times

un-diamant-cit-hotelulFitzgerald, F. Scott. Un diamant cît Hotelul Ritz şi alte povestiri / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: Virgil Stanciu. – Iaşi : Polirom, 2006. – 420 p.

Cele zece povesitiri din volumul de faţă, scrise între 1920 şi 1937, cînd fitzgerald se află în plină forţă  creatoare, ilustrează perfect rafinamentul stilului său. În ele prozatorul crează personaje memorabile: un miliardar nemilos care deţine un diamant căt un munte, o frumoasă nemulţumită din Sud care caută aventura vieţii în Nord, un erou tragic ce şi-a pierdut mai întîi averea, iar apoi tihna familială şi, în general, o pleiadă de tineri debusolaţi, zăpăciţi şi adesea fermecători din perioada interbelică. Din prăfuitul orăşel georgian Tarleton şi pînă la strălucitoarele metropole New York şi Paris, Fitzgerald aduce la viaţă epoca nebunatică şi brăjită, tragică şi strălucitoare.

Apreciere critică

 „Un diamant cît Hotelul Ritz este o fantezie satirică americană, izvorîtă din visurile orbitoare ale anilor ’20, şi un basm de o imensă forţă imaginativă despre viaţa americană modernă.”

Charles E. Shain

visuri-de-iarnaFitzgerald, Francis Scott. Visuri de iarnă şi alte poveşti / F. S. Fitzgerald; trad. şi prefaţă de L. Papuc. – Chişinău : Cartier, 2015. – 228 p.

Visuri de iarnă este o versiune prescurtată a romanului Marele Gatsby, fără melodrama care-l aduce pe Gatsby către sfîrşitul tragic. Dexter Green trăieşte în lumea propriilor visuri, dar este şi extrem de conştient de relaţiile cu lumea exterioară. Îşi părăseşte să ocupaţia de băiat de mingi ca urmare a visurilor, dar acestea iau şi forma tangibilă a existenţei lui Judy Jones, fetiţa ce se pregăteşte să devină femeia fatală de mai tîrziu. Restul istorisirii este o relatare a comprimată a eforturilor făcutte de băiatul din clasa de mijloc pentru a ajunge la averea şi puterea care să-i permită accesul la fata bogată a visurilor lui.

Visuri de iarnă datorează mult poveştii de dragoste avute cu Ginerva King, dar ceea ce dă valoare prozei lui Scott Fitzgerald nu sunt detaliile vieţii reale, ci adevărul esenţial, fundamental, evocat de reformularea acestei experienţe, valoarea pe care o extrage din fiecare moemnt trecător al existenţei. Elemente de autobiografie, ba chiar şi trăiri, există şi în Lucrul cel mai potrivit (The Sensible Thing, 1924), de data această cu referire la relaţia sa incipientăcu viitoarea soţie, Zelda Sayer.

Petrecerea pentru copii (The Baby Party), publicată în revistă în 1925, debutează cu o farsă, se angajează în realitate, dar, din păcate, sfîrşeşte sentimental.

O temă care s-a bucurat de atenţia lui Scott Fitzgerald a fost aceea a snobismului de orice natură, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Două rele (Two Wrongs, 1930), care se bazează pe strînse conexiuni cu experienţe personale, din diferite perioade de viaţă ale autorului.

Celelalte povestiri sunt Duminică nebunatecă, Lungul drum al ieşirii la lumină, Finanţîndu-l pe Finnegan, Din ciclul Pat Hobb şi Trei ore între două avioane. Care sunt sursele de inspiraţie a povestirilor, aflaţi în carte. La final, veţi găsi şi un tabel cronologic.

O ediţie a acestei cărţi a fost editată în anul 1992 în Iaşi la editura MOLDOVA.

 

21 septembrie – Ziua Internațională a Păcii


int-day-of-peacej

Ziua Internațională a Păcii este sărbătorită anual la data de 21 septembrie pentru a recunoaște eforturile indivizilor, organizațiilor și guvernelor de a pune capăt conflictelor și de a promova pacea.

Istoric: O rezoluție a ONU a stabilit Ziua Internațională a Păcii în 1981, atunci când a avut loc și  deschiderea Adunării Generale a ONU. Prima zi a Păcii a fost sărbătorită în 1982 și a avut loc în a treia zi de marți a lunii septembrie a fiecărui an până în 2002, când s-a decis ca data permanentă pentru Ziua Internațională a Păcii să fie 21 septembrie.

Prin stabilirea unei date fixe pentru Ziua Internațională a Păcii, adunarea a declarat că această zi trebuie să fie dedicată acțiunii de încetare a focului și de promovare a non-violenței la nivel mondial.

Prin crearea Zilei Internaționale a Păcii, ONU și-a dedicat activitatea întru susținerea păcii în întreaga lume și a încurajat oamenii să lucreze în cooperare pentru acest obiectiv. Încă de la începuturile sale, Ziua Păcii a marcat un progres personal și planetar spre stalibirea păcii. Însemnătatea acestei zile a crescut odată cu trecerea timpului și acum a ajuns să “conecteze” milioane de oameni și multe evenimente organizate în fiecare an pentru a comemora și a sărbători această zi.

Simboluri: Porumbelul care zboară cu o ramură de măslin în cioc este unul dintre simbolurile cele mai frecvent prezentate pentru descrierea păcii. O posibila explicatie pentru legatura dintre maslin si pace este ca maslinii rodesc greu, iar cultura maslinelor ar fi greu de realizat pe vreme de razboi. 

În iudaism, creștinism și islam un porumbel alb este, în general, un semn pentru pace. Porumbelul poate fi interpretat, de asemenea, ca „speranță pentru pace”. De multe ori, porumbelul este reprezentat ca fiind în zbor pentru a reaminti oamenilor rolul său de mesager.

Biblioteca Centrală vă recomandă la acest subiect următoarele titluri:

dorina1. Budeanu, Radu. Pace pentru a planetă / Radu Budeanu. – Bucureşti : Albatros, 1986. – 238 p.

Război sau pace este alternativa globală a timpului nostru. Starea de “nici pace, nici război” este, în condițiile înmulțirii aberante a teribilelor arsenale nucleare, doar amânarea unui deznodământ feroce pe care orice om cu simțul rațiunii trebuie să-l respingă. S-au adunat prea multe arme de distrugere în masă pentru ca, acceidental sau intenționat, civilizația noastră, în formele pe care le cunoaștem, să nu riște să dispară o dată pentru totdeauna. Istoria omenirii poate fi considerată drept istoria războaielor sale?

dorina22a2. Europa în lume. Eforturi pentru pace, securitate şi stabilitate. – Luxembourg : Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale UE, 2000. – 179 p.

 Cartea de față este o sinteza la aceea cum regiunile conflictuale din toată lumea lucrează la stabilirea păcii, ce fel de reforme promovează și cum UE implementează Strategia Europeană de Securitate întru prevenirea conflictelor și a amenințărilor. Studiile de caz prezintă rapoartele următoarelor regiuni: Balcanii de Vest, Africa, Columbia, Georgia, Orientul Mijlociu, Irak, Afganistan, Indonezia și nu în ultimul rând cazut Republicii Moldova.

dorin3. Gray, Colin S. Războiul, pacea şi relaţiile internaţionale : O introducere în istoria strategică / Colin S. Gray. – Iaşi : Polirom, 2010.- 348 p.

Pacea și războiul se succedă într-un ciclu infinit, chiar dacă neregulat. Idealiștii optimiști cred că războiul este o problemă care poate și trebuie să cedeze, și va ceda într-o zi în fața unui atac cu armele potrivite. În ochii realistului pesimist însă, războiul nu ridică o singură problemă, ci mai multe, toate fiind unice în fiecare conflict. Prin urmare nu poate exista o soluție generală la “problema războiului”. În cartea de față, autorul se concentrează asupra relației dintre pace și război și, nu mai puțin important, dintre război și pace. În general se afirmă că o stare de pace și securitate este rezultatul unei ordini internaționale caracterizate prin dreptate sau nedrepatate tolerabilă, prin norme împărtășite privind comportamentul internațional acceptabil și, nu în ultimul rând printr-un mecanism de supraveghere de către un agent de control.

dorina226a4. Morgenthau,  Hans J.. Politica între națiuni: lupta pentru putere și lupta pentru pace / Hans J. Morgenthau;  Iași : Polirom, 2007. – 560 p.

Operă capitală a lui Hans J. Morgenthau, Politica între națiuni a impus relațiile internaționale ca disciplină științifică după cel de-al doilea război mondial. Teza centrată este aceea că politica internațională e în esență o luptă pentru putere, care oamenii încearcă de secole să o modereze – de aici importanța dreptului internațional, a moralității internașionale, a diplomației.

dorina2226a5. Mureșan, Sabin. Prin război spre pace: Un drum închis / Neagu Udroiu. – S.n.: Patrir Eikon, s.n..  – 136

Războiul este un blocaj mental, incapacitatea minții umane de a găsi soluțiile creative, pașnice, pline de emaptie în cadrul unui conflict. Pacea pozitivă nu este doar opusul războiului, ci efortul zilnic în fiecare aspect al vieții de a depăși în mod nonviolent conflictele pe care le avem cu noi înșine, cu mediul înconjurător, cu ceilalți, cu Dumnezeu. Pacea este o decizie individualăși în același timp una a comunității, este o decizie morală și una politică. Pacea este acțiune, mai mult decât tiradele exaltate, porumbei albi și ramurile de măslini. Pacea este o provocare enormă pentru noi toți și o dovadă a evoluției speciei umane.

dorinaa6. Stoica, Gheorghe Lencan. Cultură, Umanism, Pace / Gheorghe Lencan Stoica. – Bucureşti : Ed. Militară, 1989. – 215 p.

Edificarea unei lumi a păcii reprezintă cea mai importantă și actuală preocupare a omenirii. În pătrunzătoarele analize ce caracterizează documentele programatice ale politicii noastre se întâlnește, în acest sens, o formulare foarte sugestivă: “Lupta pentru dezarmare și pace constituie problema fundamentală a prezentului și viitorului umanității. Cât timp se vor menține armele nucleare se va menține și pericolul unui război nuclear, care va duce la distrugerea întregii omeniri.

dori8na2226a7. Udroiu, Neagu. O șansă Păcii / Neagu Udroiu. – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1989. – 258 p.

Reporter special la Națiunile Unite, Udroiu Neagu, face Apel către oricine dorește să cunoască ce gîndesc românii de toate profesiile și de toate vîrstele, astăzi, cînd în fața omenirii întregi se detașează drept crucială opțiunea pentru calea războiului sau calea păcii, Apel care a devenit document oficial al ONU. Acesta poartă în filigranul său frumusețea, greutatea, dorința și speranța a optsprezece milioane de oameni care privind în urmă și-au văzut fiecare părinții și frații, moșii și strămoșii purtați în războaiele de-a lungul veacurilor și al mileniilor. 

dorina2a8. Youth for peace: Tinerii pentru pace: Dialog civic. – Tiraspol, 2004. – 364 p.

La 22-26 aprilie în orașul Tiraspol a a avut loc trainingul internațional “Tineretul pentru pace: dialogul civil”, la care au participat aproximativ 100 de studenți, lideri ai ONG-urilor, cât și experți internaționali și locali din diferite orașe și raioane din Transnistria, Moldova și Găgăuzia.

Participanții acestei întâlniri au fost finaliștii concursului de lucrări, pe tema păcii și dialogului civil, care a avut loc în decurs de jumătate de an în Moldova, Transnistria și Găgăuzia. În cadrul trainingului tinerii au elaborat mini proiecte pentru realizarea inițiativelor civile în regiunile sale. Cele mai bune publicații au fost editate în volumul final prezent în trei limbi: rusă, română și engleză.