Arhive etichetă: expoziţie virtuală de carte

Scriitorul Gabriel García Márquez: „Nu cred că se poate spune că există o cultură latinoamericană formată ca atare”


Gabriel García Márquez, scriitor columbian, câștigător al Premiului Nobel pentru Literată în 1982, s-a născut în Aracataca în anul 1929 și s-a afirmat cu romanul Un veac de singurătate  (1967) ca unul din cei mai mari naratori contemporani.  Aici, ne vorbeşte despre viziunea sa latinoamericană asupra lumii şi se referă la unele mari teme din opera sa, unde tragedia realului şi magia frumuseţii ajung la o dimensiune mitică.

gabriel_garcia_marquez

Interviul a fost realizat de Manuel Osorio, jurnalist peruan.

Coexistenţa diverselor culturi în America Latină produce o sinteză destul de unică şi bogată. Forţa acestui mix cultural este perceptibilă pe întregul continent pentru oamenii care îl locuiesc?

Experienţa mea vastă de scriitor şi contactele mele asidue cu realităţile politice şi sociale diferite mi-au permis să înţeleg mai bine diferite aspecte ale culturii Amiricii Latine, dar acum câțiva ani mi-am dat seama că eram metis.

În călătoriile mele în Africa am descoperit că multe forme populare de artă africană comportă manifestări estetice similare cu cele din ţările din regiunea Caraibe. Această observaţie m-a determinat să văd şi să înţeleg mai bine condiţiile culturii în ţările noastre şi, în general, relaţia care există între anumite elemente ale diferitelor culturi.

Astfel, delimitarea națională a unei culturi și dimensiunea ei de universalitate sunt evidente în același timp. Există un set de legături între popoare fără ca aceștia să fie conștienți de ele în mod necesar.

Aceasta este ceea ce ar putea fi perceput deja în elaborarea romanelor dvs. și că, în cele din urmă, este materialul dvs. propriu?

Când scriam romanele mele nu eram foarte conştient de prezenţa tuturor acestor aspecte pluriculturale, care au venit în mod natural. După povestea  mea precum că, fără să-mi planific în mod special, cărţile mele conţin elemente metizo, care au fost încorporate în conținutul lucrării. După cum am spus, în America Latină sunt prezente culturi diferite care s-au extins pe întreg continentul: culturilor autohtone pre-columbiene li s-au mai adăugat culturile occidentale, africane și anumite contribuții ale Orientului. Din cauza asta, nu cred că se poate afirma că există chiar o cultură „columbiană” sau „mexicană”. Eu am renunţar să mă simt „columbian”; mă simt latinoamerican şi sunt mândru de asta.

Cred că este o premisă falsă să consideri istoria Amercii Latine odată cu cucerirea Spaniei. Nu trebuie să uităm de faptul că formarea naţiunilor sub dominație spaniolă a fost rezultatul deciziei arbitrare a străinului și nu a nevoilor noastre interne și proprii.

Trebuie să analizăm istoria până la cucerirea spaniolă pentru a înţelege mai bine problemele actuale. Frontierele care au fost trasate între ţările latinoamericane nu au servit pentru nimic altceva decât pentru manipulare.  Şi, de fiecare dată când e necesar, apare sentimentul de naţionalism. În mod natural, acestea nu fac decât să ne opunem unii altora, împiedicându-ne să vedem şi să simţim problemele care ne sunt comune. Fiecare ţară are particularităţile sale, dar ceea ce contează în definitiv, este identitatea comună subiacentă.

În cazul ăsta, puteți estima că există o cultură latinoamericană?

Nu cred că se poate spune că există o cultură latinoamericană formată ca atare. De exemplu, în America Centrală, în zona Caraibe, există un aport african care are ca rezultat o cultură diferită de cea a țărilor cu o populație indigenă importantă, cum ar fi Perú sau Mexic. Acest fenomen poate fi văzut în mai multe națiuni din America Latină. Acest fenomen se poate vedea la națiuni diferite din America Latină.

În America de Sud, Venezuela și Columbia au mai mult de-a face cu aspectele culturale ale Caraibelor decât cu indienii andini care există totuși în ambele țări. În Peru ori în Ecuador se observă o situație similară între partea de coastă și cea de munți. Și așa e pe tot continentul.

Aceste aporturi multiple se reunesc și formează bazele culturii întregului continent latinoamerican oferindu-i particularitățile sale, personalitatea sa, și propria sa reprezentativă în relația cu alte culturi ale lumii.

Și, în acest context, ce reprezintă influența spaniolă?

Nu poate fi negat faptul că în America Latină există o prezență puternică a culturii spaniole, împreună cu cultura portugheză în Brazilia. Se găsește în toate manifestările vieții, iar limba spaniolă este limba pe care o vorbim.

Este elementul unei bogății imense, dar, în același timp, al unei bogății controversate și disprețuite, de multe ori. Deși această moștenire face parte din cultura noastră, există în America Latină o rușine falsă pentru tot ce e spaniol, lucru care mi se pare exagerat, periculos și care complică lucrurile. Din contra, eu sunt foarte mândru de acest aport și nu mă incomodează deloc. Astăzi, colonizarea spaniolă nu mai este o problemă. America Latină este făcută din deșeuri europene, dar nu suntem o copie. America Latină este altceva.

De unde a venit dorința de a scrie și povesti aceste istorii ce au dat opere precum Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei?

Eu cred că totul a apărut din cauza nostalgiei.

Nostalgia după țara dvs., ori după copilărie?

Nostalgia de țara mea și nostalgia vieții.

Am avut o copilărie extraordinară, înconjurat de persoane cu o imaginație bogată și încărcate de superstiții, persoane care au trăit în mijlocul unei realități ca bântuit și populat du fantome. Bunica mea îmi povestea seara povești în maniera cea mai naturală din lume, lucruri de care  eram îngrozit.

Bunicul dvs. pare să fi fost un personaj mitic în familie, a fost un personaj-cheie în copilăria pe care a-ți avut-o?

Bunicul meu era un bătrân imens care părea suspendat în timp și în memorie, și eu îl iubeam enorm. Când a murit, eu aveam opt ani; am rămas complet neajutorat. El îmi povestea tot ce a trăit și ce s-a întâmplat în sat și în țară încă din timpuri imemoriale. Îmi povestea în detaliu războaiele la care a participat și masacrele mari ale plantațiilor de banane care au lăsat un gol imens în istoria Columbiei și care s-au întâmplat în anul nașterii mele.

Și mama dvs., a cărei personalitate fabuloasă v-a marcat ca scriitor …?

Este încântătoare. Odată am întrebat-o despre mine, cui îi atribuia talentul fiului său și ea a răspuns fără a clipi din ochi: „Emulsiei lui Scott” [untură de pește]. Este și o anecdotă care a marcat persoana mea: cum suntem câțiva frați i în familie, de fiecare dată când cineva din noi trebuie să zboare cu avionul, ea aprinde o lumânare și se roagă ca să nu pățim nimic. Și cum nu suntem niciodată toți acasă, ultima dat când m-a văzut mi-a spus: „Întotdeauana am o lumânare aprinsă pentru unul din voi care călătorește cu avionul, deși eu nu știu asta”. Toate persoanele din familia mea au avut o importanță mare pentru mine și sunt într-un fel fundalul a ceea ce am scris. Nu am uitat niciodată că sunt fiul grefierului de la Aracataca.

Sunteți originar din regiunea Caraibe și activitatea Dvs. literară se naște în acea realitate uimitoare și deplină. De acolo vine aspectul fantasmagoric, care, totuși, este natural, dacă se poate spune așa, din romanele Dvs. și pe care le-ați făcut faimos în întreaga lume?

Caraibe este o regiune în care există o simbioză perfectă sau una care se manifestă mai clar decât în alte părți ale lumii, e simbioza dintre om, mediul natural și viața de zi cu zi. Am locuit într-un sat uitat în jungla fierbinte din Moravia din Caraibe, în Columbia. Acolo, mirosul de vegetație îți sparge intestinele.

Este o lume în care marea are toate nuanțele de albastru pe care ți le poți imagina, cicloanele ridică casele în aer, oamenii trăiesc sub praf și căldura invadează tot aerul respirabil. Pentru un locuitor al Caraibelor, catastrofele naturale și tragediile umane sunt ca și pâinea de zi cu zi.

Și în mijlocul acelei lumi există și influența puternică a mitologiilor aduse de sclavi, amestecată în mitologie şi eu cred că nu este încă prea târziu pentru a construi o utopie care să ne permită să construim o zonă unde nimeni să nu poată decide pentru ceilalți indieni de pe continent și din imaginația andaluză.

Asta a produs un spirit foarte ciudat, o viziune a vieții care oferă lucrurilor un aspect minunat şi care apare în romanele mele. Este posibil să observi același lucru şi în opera scriitorului din Guatemala, Miguel Angel Asturias, ori în cea a lui Alejo Carpentier din Cuba. Este partea supranaturală a lucrurilor, o realitate care, ca şi în vise, nu este guvernată de legi raționale.

În unul din romanele mele, relatam călătoria improbabilă a Papei într-o localitate din Columbia, inimaginabilă în acea epocă. Totuşi, câţiva ani mai târziu, Papa a efectuat o vizită în Columbia.

Având în vedere influența pe care această lume a exercitat-o asupra dvs. și prezența acelei minunate realități în opera dvs., puteți spune că sunteți un scriitor „fantastic” și „baroc”?

În Caraibe şi, în general, în America Latină, considerăm situaţiile „magice” ca pe o parte integrată a vieţii, a vieţii cotidiene, în aceeaşi manieră a realităţii banale şi actuale.

Credinţa în semne, în telepatie şi în premoniţii, ca şi în nenumărate superstiții și interpretări „fantastice”, ne pare naturală. În cărţile mele, niciodată nu am căutat nici o explicaţie a tuturor acestor fapte, nici o justificare metafizică. Mă consider un scriitor realist şi nimic mai mult.

Europa ar trebui să ne vadă prin propriul trecut. Cine ştie  că în Londra a durat trei sute de ani pentru a-i construi zidurile? Că splendoarea Romei a durat câteva secole pentru a se consolida și că era un rege etrusc care l-a a impus-o în istorie? Că Tenochtitlán, capitala aztecă, la sosirea spaniolilor a fost un oraș mai important decât Parisul?

Europenii cu o vastă gândire, care construiesc o nouă Europă, un continent mult mai uman și mai pur, ar putea să ne ajute cu adevărat dacă ne-ar revigora calea de a ne înțelege. O adevărată solidaritate cu visele și speranțele noastre trebuie concretizată în acte de sprijin pentru poporul care aspiră la o viață proprie în împărtășirea lumii și la care există o adevărată legătură universală.

 Obstacolele vin, în principiu, din exterior sau din interior?

Cred că ar trebui să nu mai credem că violența, mizeria și conflictele istoriei din America Latină sunt rezultatul unei conspirații de mii de kilometri de la casa noastră, ca și cum nu am fi capabili să concepem alt destin decât să trăim în mila popoarelor puternice care domină lumea.

Confruntată cu situația actuală a dezechilibrului, în fața opresiunii, a jafurilor și abandonului, răspunsul nostru este viața. Secolele de război nu au diminuat avantajul tenace al vieții. Cu patruzeci de ani în urmă, scriitorul american William Faulkner a refuzat să accepte posibilitatea sfârșitului omului. Ceea de ce se temea, astăzi știm, nu este altceva decât o simplă posibilitate științifică. Confruntată cu această realitate, într-un moment în care legăturile dintre națiuni se apropie și o nouă eră urmează să se nască, cred că nu este încă prea târziu să construim o utopie care să ne permită să împărtășim o țară unde nimeni nu poate decide pentru ceilalți, în cazul în care oamenii care au fost marginalizați au o nouă oportunitate. O lume în care solidaritatea este cu adevărat posibilă.

Această aspirație se reflectă în opera Dvs., în strânsă legătură cu America Latină și conștientizarea destinului Dvs.

Așa e. Nu poți suporta atât de multă nostalgie și să încerci să descifrezi o țară, să înțelegi un continent atât de mult, fără să te simți legat de ea profund, și de el, și de lume.

Sursa: Entrevista con Gabriel García Márquez [online] [citat 21.03.2019]. Disponibil:  https://es.unesco.org/courier/octobre-1991/entrevista-gabriel-garcia-marquez

 

Pe final, vă invităm să vedeți și expoziția virtuală ce fac referință la opera scriitorului Gabriel García Márquez. O puteți vedea aici.

Traducere de Daniela Gorincioi, șef oficiu Biblioteca Centrală

Teoria cercetărilor științifice


Enăchescu, Constantin. Tratat de teoria cercetării științifice / Constantin Enăchescu. – Iași : Polirom, 2005. – 421 p.

„Lucrarea de față reprezintă o expunere teoretică având caracter general, cu intenția de Enachescu_Tratat de teoria cercetarii stiintificea introduce studenții, cercetătorii, precum și specialiștii în tehnica și modul de gândire științifică, în general, și științele umane, în special, prin delimitarea cadrului lor epistemologic și prin explicarea și înțelegerea caracteristicilor proprii ale acestora” afirmă autroul în Cuvânt înainte.

Lucrarea are patru secțiuni:

  1. Cunoașterea științifică;
  2. Personalitatea omuli de știință;
  3. Teoria cercetării științifice;
  4. Imaginea și sermnificația omului șia lumii în științele umane.

Integrarea științei și a învățămîntului superior: Concepții. Orientări. Strategii. – Chișinău : CEP USM, 2007. – 164 p.

integrarea stiinteiLucrarea de față are ca obiectiv principal prezentarea a două domenii de activitate: știința și învățarea. Complexitatea acestor fenomene indică necesitatea unei informații concrete de natură interdiciplinară”.

Lucrarea are trei părți:

  1. Repere conceptuale ale integrării științei și a învățămîntului superiorr;
  2. Liniamente ale integrării științei șia învățămîntului superior;
  3. Managementul calității în contextul integrării științei și învățămîntului superior.

La final, găsiți anexa Concepția modernizării sistemului de învățămînt din Republica Moldova (proiect).

Ochoa, George. Ghidul cronologic al științei / George Ochoa, Melinda Corey. – Ochoa_Ghidul stiintelorBucurești : Ed. ALL EDUCATIONAL, 2000. – 444 p.

„Această cartea înregistrează cronologic, din preistorie pînă în prezent, felul în care am ajuns să știm ceea ce știm despre nume și să ne bucurăm de ceea ce am creat” se afirmă în introducerea cărții.

Lucrarea are Notă către cititori; Ghidul cronologic al științelor; Apendice: Indice biografic; bibliografie și un index.

 

 

Dictionart de stiinteMic dicționar de științe / traducere: Cristiana Chiculescu. – București : Niculescu, 1999. – 448 p.

Titlu original: The Hutchinson Pochet Dictionary os Science

Dicționarul face referință la explicați multor termeni din domenii diferite. Termenii de specialitate sunt aranjate în ordine alfabetică: A-Z.

Pe interior, de asemenea, termenii pe fiecare literă sunt ordonate alfabetic.

 

Rădulescu, Mihaela Șt. Metodologia cercetării științifice: elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat / Mihaela Șt. Rădulescu. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2006. – 184 p.

Raduilescu_Metodologia cercetarii stiintificeLucrarea este destiantă studenților, masteranzilor, doctoranzilor și tienrilor cercetători și vizează să conducă la cultivarea respectului față de regulile care s-au impus ca norme larg sau unanim acceptate.

Lucrarea are cinci părți:

  1. Cunoașterea științifică;
  2. Originile cunoașterii științifice;
  3. Cercetarea științifică pentru elaborarea unei lucrări de diplomă;
  4. Elaborarea propriu-zisă a lucrării;
  5. Susținerea lucrării de licență, a disertației sau a tezei.

La final, găsiți o Notă finală, Index de nume; Glosar; 3 anexe, bibliografie, un curpins în limba franceză și engleză.

La biblioteca noastră, găsiți și ediția a II-a a lucrării Metodologia cercetării științifice: elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat.

 

Rossi_Nasterea stiintei moderneRossi, Paolo. Nașterea științei moderne în Europa  / Paolo Rossi; trad.: Dragoș Cojocaru. – Iași : Polirom, 2004. – 334 p.

Nu există în Europa, un  „loc de naștere” al complicatei realități istorice pe care o numim știința modernă. Acest loc îl reprezintă întreaga Europă. […]  Știința modernă nu s-a născut în liniștea campusurilor sau în atmosfera un pic artificială a laboratoarelor de cercetare în jurul, și nu în interiorul cărora pare să curgă fluviul însângerat și noroios al istoriei.

Lucrarea are 17 capitole și face referință la diferite personalități ale istoriei: Isaac Newton,Galileo Galilei, Descartes dar și filosofie.

 

Știința. – București : enciclopedia RAO, 1996. – 120 p.           Stiinta_prima mea encicl

Titlu original: La science. Ma primière encyclopédie  

Este o enciclopedie pentru copii. Colectivul de autori explică ce este lumea științei, materialele, materia; energia; electricitatea, magnetismul, mișcarea etc.

 

Știința viitorului / antologie coordonată de Max Brockman; trad. din lb engleză: Vasile Mitu. – București : Nemira, 2012. – 223 p.

Brockman_Stiinta viitorului„Personalități din lumea științei dezvăluie progrsul și cercetările făcute într-o varietate de domenii, de la neuroștiință la psihologia evoluției, de la demografie la oceanografie” se afirmă în lucrare.

Lucrarea include un set de articole științifice din diferite domenii precum:

  • În pragul unei noi ere: explorarea oceanelor de Kevin P. Hand;
  • „Cut” și „paste” la nivel molecular. Noua generație de instrumente biologice de William McEwan;
  • Creșterea, natura și stresul pe care-l provoacă viața de Darlen Francis;
  • Imunitatea plantelor într-o lume în schimbare de Kirsten Bomblies etc.

 

Spangenburg, Ray. Istoria științei: în 5 vol. / Ray Spangenburg, Diane K. Moser; trad.: Constantin Dumitru-Palcus. – București : Ed. Lider.

Vol. 1: De la grecii antici la revoluția științifică. – 2003. – 250 p.
Volumul 1 face referință la bazele filosofice ale științei, elaborate de gînditorii greci ai Antichității și continuînd cu acumulările înregistrate în decursul Evului Mediu și Renașterii.  În lucrare se mai face referință și la realizările științifice din secolul al XVIII-lea, perioadă a cărei știința a obținut adevărate valențe. Volumul 1 are 3 părți:

  1. Precursorii științei: din antichitate pînă în Evul Mediu;
  2. Științele fizice;
  3. Științele vieții.

 

La final, găsiți un epilog, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

Vol. 2: Secolul al XVIII-lea. – 2003. – 246 p.

„Volumul doi acoperă perioada în care știința e depășit faza căutărilor de început,   Istoria stiintei_vol. 2căpătînd dimensiuni noi, conferite de Iluminism și începutul Revoluției Industriale” se afirmță în lucrare.

Volumul 2 are două părți:

  1. Științele fizice în secolul al XVIII-lea;
  2. Științele vieții în secolul al XVIII-lea.

Lucrarea are un epilog, anexă (metoda științifică); cronologie, glosar, bibliografie suplimentară.

 

Vol. 3: Secolul al XIX-lea. – 2003. – 246 p.

Istoria stiintei_vol 3Secolul XIX face referință la înnoirile din domeniul electricității, magfnetismului, astronomiei, geologiei și medicine. Dezvoltarea care a avut loc a revoluționat modul de trai și percepere a lumii, făcînd astfel tranziția de la epoca științei clasice la cea modern.

Volumul 3 are 2 părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

La final mai găsiți un epilog, 2 anexe, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

Vol. 4: din 1895 până în 1945. – 2003. – 248 p.

istoria stiintei_vol 4Volumul 4 face referință la cuceririle din prima parte a secolului XX, din 1895 pînă în 1945. Deși au fost două războaie mondiale, această epocă s-a caracterizat și printr-o activitate științifică și anume: stabilirea structurii AND-ului, cercetarea mecanismului de transmitere a particularităților genetice, obținerea unor medicamente noi care au învind boli incurabile pînă atunci etc.

Volumul 4 are 2 părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

La final, găsiți un epilog, Anexă, cronologie, glosar și bibliografie suplimentară.

 

Istoria stiiintei Vol. 5Vol. 5: Din 1946 pînă în prezent. – 2004. – 294 p.

Volumul 5 prezintă cele mai importante progrese ale științei, din perioada celui de al doilea război mondial și pînă în present.

Volumul 5 are două părți:

  1. Științele fizice;
  2. Științele vieții.

 

La final găsiți un epilog, cronologie, glosar și o bibliografie suplimentară.

 

Hellemans, Alexander. Istoria descoperirilor științifice / Alexandrei Helemans; Bryan Bunch. – București : Editura Orizonturi; Ed. Lider, 1988. – 588 p.

„Volumul de față oferă un acces imediat la etapele progresului științific de-a lungul Hellemans_Istoria descoperirilor stiintificetimpului. Descoperirile și invențiile sunt prezentate concis, într-o manieră accesibilă, de la uneltele de piatră pînă la cele mai complexe tehnologii imaginate de om. Pe parcursul lucrării sunt prezentați autorii realizărilor științifice care au schimbat în mod esențial fața lumii în care trăim. Prezentarea cronologică dă posibilitatea raportării acestor evenimetne științifice la altele înregistrate în aceeași perioadă” se afirmă în lucrare.

Personalitățile și evenimentele care au marcat dezvoltarea științei de-a lungul timpului sunt din domenii precum astronomie, biologie, chimie, matematică, antropologie, fizică, medicină.

 

Teorii științifice în 30 de secunde. Cele mai provocatoare și captivante 50 de teorii științifice, fiecare explicată într-o jumătate de minut / coord.: Paul Parson; prefață: Martin Rees; trad.: Alexandru Suter. – București : Ed. Litera, 2009. – 160 p.

Parson_Teorii stiintifice„În domeniul științei, teoriile reprezintă creații logice. Ele reflectă observațiile experimentale cele mai exacte și cea mai justă înțelegere a felului în care funcționează lumea. Dar o teorie științifică nu reprezintă obligatoriul un adevăr absolut. Ea nu poate să capteze decât starea actuală a cunoștințelor noastre. Există oricând posibilitatea apariției unui nou element, care să infirme teoria și să îi trimită pe teoreticieni înapoi la masa de lucru” afirmă Paul Parsons în Introducerea cărții.

Lucrarea face referință la macrocosm, microcosmos, evoluția umană, minte și corp, planeta Pămînt, universul și cunoaștere.

Învaţă limba italiană fără profesor


În contextul în care azi începe Săptămîna Culturii Italiene în Republica Moldova, vă recomadăm o expoziţie virtuală ce face referinţă la studierea limbii italiene în mod individual.

Expoziţie virtuală de carte

Florin Savu_Italiana fara profesorSavu, Florin. Învăţaţi italiana fără professor: curs practic / Florin Savu. – Constanţa : Steaua Nordului, 2010. – 495 p.

Cursul conţine 30 de lecţii, cu nivele de dificultate diferite, şi este recomandat ca procesul învăţării să urmeze structura manualului. Lucrarea conţine toate temele care sunt necesare studierii unei limbi străine: alfabetul, probleme de pronunţie, accentul, substantivele, conjugările verbelor, numeralele, pronumele, conjuncţia.

Manualul conţine un set de exerciţii, lecturi suplimentare, tabelul verbelor neregulate, dicţionar român-italian şi italian-român.

Mic dicţionar explicativ pentru afaceri : Român-Francez-Spaniol. Italian-Englez-German /Ileana Constantinescu, Gabriela Dijmărescu, Anne-Laure Stamminger, Elena Bălan-Osiac, Irina Adrian. – Bucureşti : Niculescu, 1997. – 100 p.

Dicţionarul explciativ pentru afaceri este util oamenilor de afaceri care colaborează cu firme italiene ori utilizează această limbă ca limbă de utlizare, dar şi studenţilor, profesorilor şi tuturor celor interesaţi de cunoaşterea limbii italiene în afaceri.

Hanganu, Aurelia. Cuvinte latine în limbile europene de largă circulaţie: română,Aurelia Hanganu_Cuvinte latine in lb europene italiană, franceză, spaniolă, germană, engelză, rusă / A. Hanganu, E. Varzari, V. Negru. – Chişinău : S. n., 2007. – 499 p.

Lucrarea vizează un cerc larg de utilizatori: specialişti în diferite ramuri ale ştiinţei, studenţi, elevi care învaţă nu doar latina, ci şi una sau mai multe limbi moderne, persoane ale căror îndeletniiciri se situează departe de sfera ştiinţei. Sunt propuse circa 1500 de cuvinte titlu în limba latină, în baza cărora a fost selectat şi materialul din limbile moderne vizate.

Balaci, Alexandru. Dicţionar român-italian / Alexandru Balaci. – Bucureşti : Gramar, 1994. – 424 p.

Dicţionarul este util tuturor celor interesaţi în studierea acestei limbi. Deşi majoritatea cărţilor de studiere a limbii italiene au un vocabular, acest dicţionar vă poate fi util în căutarea cuvintelor adiţionale.

Limba italiana pt medici si asistenteLimba italiană pentru medici şi asistente / coord.: Dana Grasso. – Iaşi : Polirom, 2005. – 385 p.

Cei care doresc să lucreze în domeniul sanitar în Italia, studenţii şi medicii interesaţi de burse de studiu sau de stagii de specializare vor găsi în această lucrare infromaţii complete, atît în limba română, cît şi în italiană: un curs de anatomie şi fiziologie a corpului uman, numeroase detalii cu privire la munca specifică asistentelor şi medicilor şi la modul de organizare a sistemului sanitar italian. Cele două dicţionare (italian-român şi român-italian) de la sfîrşitul cărţii îi vor ajuta să fixeze mai bine termenii învăţării pe parcurs. În acest manual, veţi afla vocabular din anatomie şi fiziologie, patologie şi boli, activitatea asistentei medicale, funcţiile vitale şi vegetative, proceduri diagnostice, organizarea spitalului, terminologie de specialitate etc.

Colaneri, John. 501 verbe italiene / J. Colaneri, V. Luciani. – Iaşi : Polirom, 2008. – 676 p.

Cartea include 501 verbe, ordonate alfabetic şi conjugate la toate modurile şi timpurile.
Cartea mai include: pronunţia, timpurile şi modurile limbii italiene şi echivalentele din limba română, conjugarea unui verb atît în limba română cît şi italiană – diateza pasivă. La finalul cărţii sunt incluse anexe.
La fel, cartea conţine şi un CD. Pe CD găsiţi: exerciţii de completare a propoziţiilor cu formele verbale corecte; puzzle-uri; exerciţii de completare a formelor verbale corspunzătoare celor din limba română şi răspunsuri la exerciţii.
Este un instrument de lucru util pentru elevi, studenţi, profesori şi autodidacţi.

Aioane, Mirela. Dicţionarul principalelor verbe italieneşi construcţiile lor specifice. Mirela Aioane_Dictionarul principalelor vb italienePentru elevi şi studenţi / Mirela Aioane. – Iaşi : Polirom, 2005. – 214 p.

Dicţionarul este destinat elevilor şi studenţilor cunoscători ai limbii italiene, precum şi profesorilor de specialitate, dar şi tuturor ce interesaţi să-şi consolideze cunoştinţele de limbă italiană şi posibilităţile de exprimare.

Dicţionarul cuprinde un inventar de construcţii cerute de regimul celor uzuale verbe italiene şi oferă tuturor celor care vor să se exprime corect în limba italiană cunoştinţe pe care nu le găsesc astfel sistematizate în dicţionarele obişnuite. Verbele care reprezintă construcţii în general echivalente cu cele ale limbii române nu au fost incluse în această lucrare.

Roşoiu, Anda. Dicţionar juridic şi economic român-italian / italian-român / Anda Roşoiu. – Bucureşti : Ed. C. H. Beck, 2009. – 413 p.

Dicţionarul e util specialiştilor în drept şi economie. De asemenea, studenţii pot utliza acest dicţionar pentru a învăţa corect terminologia. Dicţionarul poate fi consultat şi de cei interesaţi în îmbunătăţirea şi actualizeze cunoştinţelor în domeniul juridic şi economic.

Mirela Aioane_Lb italianaAioane, Mirela. Limba italiană: exerciţii de gramatică şi vocabular / Mirela Aioane. – Iaşi : Polirom, 2005. – 189 p.

Lucrarea este o culegere de 195 de exerciţii gramaticale cu grad de dificultate mediu. Cele mai multe exerciţii sunt dedicate verbului italian, avînd în vedere dificultăţile întîmpinate de elevi şi studenţi în folosirea corectă a formelor verbale neregulate.

La sfîrşitul volumului se află cheia exerciţiilor, care facilitează studiul şi munca individuale.

Flonta, Teodor. Dicţionar englez-italian-român de proverbe echivalente = English-Italian-Romanian Dictionary of Equivalent Proverbes / Teodor Flonta. – Bucureşti : Teora, 1993. – 398 p.

Proverbul este o vorbă înțeleaptă, un cuvânt (mai rar) sau o succesiune de cuvinte pline de înțeles profund, de obicei exprimat(e) într-o formă compactă, chiar minimalistă, sub forma unei expresii, a unei propoziții sau chiar a unei fraze scurte, sintetice. Dicţionarul în cauză vă oferă proverbe echivalente în limbile engleză, italiană şi română.

Sălişteanu Cristea, Oana. Limba italiană. Corespondenţă comercială. 111 modele deOana Saliste_Limba italiana. Corespondenta comerciala scrisori / Oana Sălişteanu Cristea. – Iaşi : Polirom, 2004. – 214 p.

Concepută ca manual, lucrarea constituie un instrument de lucru deosebit de util în relaţiile cu parteneri de afaceri italieni. Pentru o bună însuşire a tehnicilor de redactare, sunt analizate elementele obligatorii unei scrisori comerciale, de la indicaţiile de pe plic pînă la componentele sale interne. Cele 111 modele de scrisori  sunt redactate de specialişti şi însoţite de scheme generale, îl familiarizează pe cititorul interesat cu lexicul specializat şi frazele standard folosite în diferite situaţii comunicaţionale ce apar în raporturile de afaceri.

Sunt două capitole: Structura scrisorilor de afaceri şi Modele de scrisori comerciale. În modelele de scrisori veţi afla cum se fac indicaţiile de pe plic, cererea de ofertă, oferta, comanda, docuemtne privitoare la expediere şi transport, documente privitoare la plată. Urmează abrevieri şi sigle italiene folosite în comerţ şi economie, mic glosar român-italian de termeni coemrciali, economici şi financiari.

Italiana practicaItaliana practică pentru viaţa de zi cu zi / Perre Noaro, Paolo Cifarelli, Henri Louette, Vincenzo DUrso. – Bucureşti : Niculescu, 2003. – 352 p.

Manualul Italiana practică prezintă, sub formă de dialog 40 de situaţii din viaţa de zi cu zi în Italia. Dialogurile exprimă dorinţa de autenticitate recurgînd la posibilităţile de expresie ale limbii vorbite azi, deseori diferă de limba „academică”. Lucrarea de faţă este concepută să vă permită învăţarea autonomă, dar – în egală măsură – să poată fi folosită şi în cadrul învăţării în grup. Manualul Italiana practică permite însuşirea vocabularului şi a expresiilor folosite curent în Italia.

Fiecare dintre cele 40 de lecţii conţine 8 secţiuni:

  1. Titlu şi dialog.
  2. Traducerea dialogului.
  3. Observaţii (gramaticale, de vocabular, explicaţii).

4 şi 5. Ambianţă: texte care ilustrează ambianţa italiană urmate de traducere.

  1. Expresii-tip cu traducere. Sunt prezente expresiile de uz curent în contextul ales.
  2. Vocabular: această secţiune reprezintă o recapitulare a vocabularului lecţiei şi uneori mai cuprinde şi o listă complementară.
  3. Exerciţii: această ultimă secţiune reia punctele principale ale lecţiei sau propune o ilustrare complementată a subiectului tratat.

La Anexe veţi citi informaţii socio-culturale (spiritul limbii etc.) sau practice, o listă cu sigle uzuale, un index lexical cu trimitere la vocabularul lecţiilor.

Dima, Gabriela E. Benvenuti! Manual de conversaţie în limba italiană / Gabriela E. Gabriela Fima_Benveuti!Dima, Dragoş Cojocaru. – Iaşi : Polirom, 2003. – 183 p.

Cartea de faţă începe cu oexpunere concentrată a principalelor probleme legate de pronunţia şi de scrierea în limba italiană, elemente indispendabile atunci cînd dorim să facem cunoştinţă cu un nou idiom. Conţinutul principal al manualului îl reprezintă o serie de lecţii prin care elevului îi vor fi utile. Lucrarea conţine toate temele care sunt necesare studierii unei limbi străine: alfabetul, probleme de pronunţie, accentul, substantivele, conjugările verbelor, numeralele, pronumele, conjuncţia.

Manualul conţine un set de exerciţii, lecturi suplimentare.

Gal, Ana Maria. Alimente şi preparate culinare din bucătăria românească şi internaţională / Ana Maria Gal : Dicţionar explicativ român-englez-german-francez-italian. – Bucureşti: Allfa, 2007. – 765 p.

Dicţionarul este destinat specialiştilor din alimentaţia publică, studenţilor, profesorilor, dar şi tuturor celor interesaţi de cunoaşterea corectă a termenilor din bucătăria internaţională.

Condrea Derer, Doina. Limba italiană. Dialoguri. Texte. Exerciţii / Doina CondreaDoina CondreaDerer_Lb italiana Derer. – Bucureşti : Teora, 1999. – 319 p.

Prezenta lucrare a fost concepută ţinîndu-se seama de posibilele lacune şi dificultăţi de ordin lexical, semantic şi gramatical al cunoscătorilor limbii italiene care au depăşit stadiul de începători. Lucrarea poate fi folosită ca material de studiu şi de lucru în cadrul unor forme organizate, sub consucerea unui profesor şi autodidacţi.

Lecţiile cuprind două părţi. Prima este alcătuită dintr-un dialog pe o anumită temă, din care sunt extrase expresiile pentru care se impune transpunerea în limba romţnă şi o listă de antonime. Partea a doua a fiecărei lecţii constă din unul sau două texte reproduse din presă sau din patrimoniul literar italian, alese nu numai pentru caracterul lor atractiv, dar şi pentru că oferă posibilitatea de îmbogăţire a vocabularului.

Gherman_Gramatica lb italieneGherman, Haritina. Gramatica limbii italiene / H. Gherman, R. Sîrbu. – Bucureşti : Ed. Gramar, 1994. – Ed. a II-a. – 364 p.

Prezentul volum încearcă să răspundă celor interesaţi să-şi fundamenteze sau să-şi sistematizeze cunoştinţele de limbă italiană, fiind în egală măsură şi un ghid adresat tuturor celor ce doresc să descifreze tainele limbii italiene.

Lucrarea este structurară pe următoarele capitole: Noţiuni de fonetică şi ortografie, Morfologia, Noţiuni de sintaxă, Limba italiană ieri şi azi, Texte în sprijinul gramaticii.

Romanele lui Dan Brown – adevăr sau provocare


Dan Brown a devenit cunoscut graţie romanului Codul lui Da Vinci. Romanul a devenit subiect de discuţie din cauza stilului în care a fost scris, informaţiile care au fost prezentate. Ecranizarea romanului, la fel, a fost subiect de discuţie, Biserica interzicând chiar vizionarea acestui film, ceea ce, de fapt, a intrigat opinia publică în ceea ce priveşte atât filmul cât şi cartea.

În urma acestui „scandal” la nivel naţional, dar şi internaţional au fost făcute diverse cercetări în baza simbolurilor din romanul Codul lui da Vinci, în vederea explicării semnificaţiilor şi reflectarea adevărului. Dan Brown însuşi afirmă că toate referinţele care au fost incluse în roman sunt bazate pe date reale, documentându-se şi din sursele a cinci membri din cadrul organizaţiei Opus Dei (trei activi, doi foşti membri), care şi-au împărtăşit opiniile lor, atât pozitive cât şi negative, cu privire la activitatea lor în cadrul Ordinului. Alte surse utile în ceea ce priveşte documentarea în scrierea romanului au fost: Muzeul Louvre, Ministerul Francez al Culturii, Proiectul Gutenberg, Colecţia Muniment de la Westminster, tatăl lui Dan Brown – Richard Brown – scriitor şi profesor de matematică – pentru ajutorul în privinţa numărului de aur şi a Şirului Fibocacci, dar şi alte surse.

În acest context vă prezentăm cărţile ce reflectă acest subiect, inclusiv romanele lui Dan Brown. Cărţile ce urmează a fi prezentate se află în colecţiile Bibliotecii Centrale „B.P. Hasdeu”. Continuă citirea →

12 romane istorice pentru orice gust


       Romanul istoric este unul dintre tipurile de roman care pendulează între ficțiune și document. Este o ficțiune, dar cu anumite momente (date, evenimente, limbaj) identificabile și în alte scrieri de specialitate sau texte vechi, în special, cronici istorice. Deşi personajele pot fi reale sau ficționale ne lăsăm purtaţi de val şi citim cu interes romanul în cauză. Ne-am propus să selectăm cîteva romane istorice pe care le puteţi citi în sala de lectură a bibliotecii noastre. Continuă citirea →