Arhive etichetă: expozitie virtuala

Teatrul – arta vieţii…


????????????????????????????????????

27 martie – Ziua Mondială a Teatrului

De mai bine de jumătate de secol, pe 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte din lume, arta scenică. Instituită în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru din Franţa, evenimentul a dat naştere unei tradiţii frumoase, prin care personalităţi şi oameni de cultură marcanţi împărtăşesc propriile reflecţii asupra teatrului, ca artă şi punte între oameni, printr-un mesaj internaţional transmis întregii lumi. O zi în care masca şi scena fascinează, iar ralitatea ia o nouă imagine. Teatru înseamnă dramă, comedie, spectacol muzical sau alt tip de spectacol artistic în fața unui public. Teatrul implică munca unei echipe în spatele scenei: proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri şi machiori, actori şi regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimile inovaţii din electronică, sisteme de iluminat şi sonorizare.

Revistă bibliografică vurtuală 

3

Carandino, N. Teatrul aşa cum l-am văzut. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 278 p.

Acest volum cuprinde o parte din scrierile despre teatru ale lui N. Carandino, publicate între anii 1935-1945 în ziarele şi revistele Bis, Facla, Reporter, România, Azi, Revista română, Curierul. Vom regăsi selectarea cronicilor dramatice şi a articolelor care urmăresc să recompună o imagine cît mai sugestivă a peisajului teatral al vremii, în aspectele sale caracteristice.

6Ciobotaru, Anca Doina. Teatrul de animaţie între magie şi artă. – Iaşi : Prinnceps Edit, 2006. – 51 p.
Prin lucrarea dată autoarea cărţii proectează imaginea inedită privind “Universul interior al artei de animaţie”. Lucrarea dată încearcă să arate spectatorilor ce nu cunosc identitatea şi nici efortul păpuşarului, nimeni nu se gîndeşte la poziţiile incomode de animare, la faptul că vocea şi trupul sunt supuse unor tensiuni nebănuite.Autoare prin lucrarea sa ne spune că păpuşarul este înainte de orce, un artist cetăţian, sensibil la problemelecomunităţii, faţă de care ia atitudine; imoralitatea, corupţia, violenţa, intoleranţaîi stimulează imaginaţia, spiritul combativ.

ae056596c142a14019288d3b2456d4f8-6953204-400_400Iorga,  N. Teatru şi societate. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1986. – 313 p.

Teatru şi societatea este o lucrare ce uneşte între coperţile sale cronicile, articole, portretele, studiile, capitole din Istoria literaturii romîne, intervenţiile parlamentare pe care, timp de o jumătate de secol, N. Iorga le-a dedicat teatrului. Începînd cu intervenţia tînărului de 19 ani în răsturnarea polemică declanşată la premiera Năpastei de I. L. Caragiale şi pînă în anul 1939, N. Iorga a acordat cercetării şi aprecierii fenomenului teatral un loc însemnat încadrîndu-l în structurile societăţii româneşti.

2Kivu, Dinu. Teatrul, la timpul present. – Bucureşti : Ed . Eminescu, 1993. –  339 p.
Culegerea dată cuprinde doar o parte din cele 2050 de pagini dactilografiate în care sunt adunate o bună parte a textelor despre teatru scrise şi publicate de către Dinu Kivu pe parcursul unui sfert de veac. Ziaristul nu obişnuia să-şi strîngă articolele apărute şi nici macar să-şi noteze locul şi data acestor apariţii. Însă s-au păstrat foarte multe din manuscrisele textelor selectate şi s-a realizat acest volum.

4

Măciucă,  Constantin. Teatrul şi teatrele.  – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 228 p. 

În lucrarea dată sunt prezentatae activitatea şi dezvoltatrea teatrelor. Cititorul va afla  cum se desfăşoară şi cum se organizează o piesă de teatru.

download (1)Saceanu, Amza. Teatrul ca lume. – Bucureşti : Ed . Meridiane, 1985. –  356 p. 
Această carte redă o imagine relavatoare a uneia dintre cele mai înfloritoare momente ale Teatrului românesc o artă care se bucură de o mare preţuire din partea statului şi poporului, făcînd parte din acele importante mijloace culturale prin care Revoluţia făureşte chipul statura omului zilelor noastre şi ale celui de mîine.

1Teatru chinezesc din secolul XX. – Bucureşti : Univers, 1981. – 438 p. 
Lucrarea este o antologie ce ilustrează orizontul de inspiraţie al dramaturgiei chineze din secolul al XX-lea, ce face trimitere la noţiunii de modernism în libertăţile şi limitele lui la intersecţia inovaţiei cu tradiţia şi individualizarea noii formule teatrale, care uneori este mai aproape, iar în alte cazuri find mai departe de viziunea europeană, dar care tinde totuşi de a depăşi autoritatea tradiţiei.

5

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” : 1957-2007. – Chişinău,  2001. – 54 p. 
Lucrarea dată reprezintă un album ce vizează toată activitatea teatrală a marelui scritor Vasile Alecsandri.

Anunțuri

Scriitor și exemplar de lux al frumuseţii feminine


              Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897 la Iași. A fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt,
dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918. Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. A decedat la 3 februarie 1954, București.

Expoziție virtuală

Teodoreanu, Ionel. Bal mascat / Ionel Teodoreanu. – Craiova: Scrisul Românesc, 1986. – 327 p.

bal-mascat           Romanul Bal mascat al lui Ionel Teodoreanu a apărut în anul 1929 cu următoarea dedicație: „Marelui, lucidului și solitarului meu prieten, domnul G. Ibraileanu, omagiul acestei răzvrătiri”. Prin această dedicație-mai ales prin finalul ei – Ionel Teodoreanu începea un dialog care se va incheia după moartea marelui critic, prin prefața la romanul Arca lui Noe, concepută ca o scrisoare adresată acestuia în lumea de dincolo „Dar despre altceva vroiam să-ți vorbesc, despre Arca lui Noe.

           Cartea este structurată în 3 părți: prima prezintă copilăria și relațiile lui Andi cu părinții și frații săi, a doua parte vorbește despre studenția ieșeană a aceluiași Andi, iar ultima maturizarea și relațiile cu femeile din viața sa. Locul petrecerii a mare parte din acțiune este orasul Iași, el fiind cel care îl va tulbura mereu pe Andi Danielescu și îi va răscoli multe melancolii și nostalgii. Titlul cărții face referire la impresiile lui Andi legate de orașul său natal.

          Vă recomand acest roman dacă vreți să vă relaxați și pentru câteva ore să vă plimbați imaginar la brațul lui Andi prin Iașul amintirilor lui.

Teodoreanu, Ionel. Fata din Zlataust / Ionel Teodoreanu. – Iași: Junimea, 1994. – 432 p.

fata-din„Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat!

Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.”

― Ionel Teodoreanu, Fata din Zlataust

           Fata din Zlataust  este una dintre cele mai deosebite cărţi autorului. Face parte din categoria cărţilor după care nu mai poţi citi o bună perioadă. Cartea dată este însăşi întâia mirare a unui cais dar şi prima dezamăgire a unui suflet fraged, este primăvară, iubire cu gust de migdale, suferinţă şi sacrificiu, este dovada că viaţa este construită din cioburi de oglindă pentru a se putea sparge mai uşor. Cartea este şi  o excelentă  cronică socială scoţând la iveală defecte permanente ale oamenilor şi portretizează în tuşe uneori fine şi alteori accentuate tipologii stereotip ale societăţii.

Teodorenu, Ionel. În casa bunicilor / Ionel Teodoreanu. – București: Hin-casa-bunicerra, s. a.- 224 p.

            „În casa bunicilor“ cuprinde o suită de note lirico-epice fermecătoare, inspirate din propria copilărie, și un ciclu de nuvele și povestiri.

            Ionel Teodoreanu este, în aceste cărți de amintiri, un „poet al stărilor nelamurite ale adolescenței“, urmărind neîntrerupt „vibrațiile nuantate ale sufletului copilăresc“. Descrierile de o căldura și de o sensibilitate aparte a anturajului și a personajelor te îndeamnă să te cufunzi în lectura cât mai rapidă a acestor pagini.

Teodoreanu, Ionel. La Medeleni / Ionel Teodoreanu. – București: Pentru Literatură, 1967. – 213 p.

la-medeleni-2La Medeleni, volumul 1. Hotarul nestatornic

           Chiar de la întâiul volum, Ulița copilăriei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, exterior, aceasta literatura lirică și imagistică, trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce, în chip vadit, la Jules Renard, la Anghel și la Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinerețea ei, autentică, prin extraordinară memorie a copilăriei! Într-un soi de poeme în proză și de însemnări (…) autorul reconstruiește în ton idilic acea vârstă a exuberanței pe care adultul o uită de obicei ușor…

           Prin adâncă incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera fericirii și prin prospectiunea recepției, Ulița copilăriei și întâiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabilă și adevăratele înfăptuiri ale autorului.

  1. Calinescu

La Medeleni, volumul 2. Drumuri

           Eroii lui Ionel Teodoreanu, mediul, atmosferă, pe alocuri chiar atitudinea scriitorului sunt legate de tradiție, în povestirile și romanele lui bate dez-mierdator un vânt de patriarhalitate. Și cu toate acestea, manieră și limbă folosită de el intru redarea acestor realități specifice românești (respectiv moldovenești) e tot ceea ce poate fi mai personal, mai modern, mai îmbibat cu adevărurile invățate de la simboliști și de la Proust. Mediul patriarhal al Medelenilor e privit prin experiența moderniștilor din Franța.

                                                                                                                                              (Mircea Eliade)

La Medeleni, volumul 3. Între vânturi

           …Alături de Arghezi, Ionel Teodoreanu rămâne unul dintre stiliștii noștri remarcabili, contribuind masiv la îmbogățirea limbii literare, la mladierea, la ornarea ei. Ceea ce este valoros, într-o opera inegală și amenințată de proxilitate sunt paginile consacrate universului candorii infantile și tulburatoarei perioade a adolescenței, cu incertitudinile și cautările ei febrile; insumate, aceste pagini reprezintă „o foarte serioasă monografie a unui ținut sufletesc, care de azi înainte își are locul fixat în geografia romanului românesc”.

                                                                                                                                               (Perpessicius)

Teodorenu, Ionel. Lorelei / Ionel Teodoreanu. București: Minerva, 1991. – 291 p.

lorelei           Lorelei este un roman scump, unul cu o eroină pe care nu o poți uita. Vorbele ei, gândurile ei, mărturisirile pe care ea le face prietenei sale Gabriela, îți rămân pur și simplu imprimate în memorie.

Iată câteva citate din romanul:

  • Iubești ca să nu fii singur, ca să te însoțești.
  • Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mormântului redându-le ceea ce Vinci a dat Giocondei.
  • Leșinul dă sufletului și panica și intensitatea morții. Durase numai câteva secunde, dar sufletul își pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică.
  • Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec..
  • Tu nu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede. Scriu trei-patru vorbe, o frază, două și rup. Nu mai am nimic.
  • – Știu eu, Gabico? N-am avut liniște niciodată. Parcă luptam să ies din mine, să evadez… -Luli-boy!
  • M-am prostit, Gabico. Aș vrea să-ți spun tot și văd că n-am ce. Nu-i chiar așa ușor să vorbești despre tine.

Teodoreanu, Ionel. Secretul Anei Florentin: roman / ionel Teodoreanu. – București: Porus, 1992. – 240 p.

secretul-anei           „În seria romanelor consacrate „avatarurilor erotice”, Secretul Anei Florentin (1937) este cea de-a treia carte a lui Ionel Teodoreanu, apărută după Crăciunul de la Silvestri (1934) și Lorelei (1936). Conceput ca o variantă autohtonă a romanului Doamna Bovary de Flaubert, Secretul Anei Florentin a fost întâmpinat la apariție contradictoriu. Unii critici marcanți ai epocii l-au apreciat la modul superlativ (Ovidiu Papadima, Șerban Cioculescu), iar alții l-au contestat (G. Călinescu). Cartea însă s-a bucurat de un deosebit succes în librărie, cunoscând într-un interval de zece ani șase ediții. Dincolo de acestea, în Secretul Anei Florentin există o idee artistică valabilă și o motivație psihologică autentică.”

(Ion Nistor)

Teodoreanu, Ionel. Tudor Ceaur Alcaz. Inima. Frunză / Ionel Teodoreanu. – București: 100+1 GRAMAR, 1996. – 357 p.

           Cartea de față reprezintă o capodoperă al romanului românesc. Ea constă tudordin romanul Inima și romanul Frunză. Am ales un citat din cartea, care răspunde la întrebarea: ce reprezintă dragostea?

           Dragostea e un miracol compromis de oamenii maturi şi renegat de cei înţelepţi. Poate că de asta tocmai, fiecare tânăr, când iubeşte, descoperă un miracol al lui în ceea ce pentru alţii nu e decât o formulă biologică şi o industrie poetică.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz

 

Femeia în labirintul istoriei


Revistă bibliografică virtuală

           Irina Nechit s-a născut la 1 ianuarie 1962 în comuna Antoneşti, judeţul Cahul. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Jurnalism. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membră a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Teatrali. Colaborează cu revistele Basarabia, Sud-Est Cultural, Contrafort, România literară, Vatra, Poesis, Familia. În present, este redactor la ziarul JURNAL de Chişinău.

Nechit, Irina. Copilul din maşina galbenă / I. Nechit. – Chişinău : Cartier, 2010. – 79 p.

copilul-din-masina-g1            Copilul din maşina galbenă este o culegere de versuri şi are trei capitole: Călimara, Maşina galbenă şi Cine va lătra după.

Referinţă critică:

             „Irina Nechit reflect, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puâin intelectualizată, producţia ei pare a-şi fi cîştigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine. Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenţei de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice” poeta trasează graniţa dintre două lumi, cea a poeziei şi cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e o comtemplativă, dar şi o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeaşi capacitate de absorbţie a realului, care uneori devine expresiv-delirantă.”

Gheorghe Grigurcu

Nechit, Irina. Gheara / I. Nechit. – Bucureşti: Editura Vinea, 2003. – 95 p.

Gheara este o culegere de versuri: Legat la ochi, Cîntec de leagăn, Gheara, Monolog, Pluta.

Monolog

Lasă-mă pe raftul prăfuitgheara1

Cu bolile şi ploile mele.

Nu-mi vui printre cuvinte

Nu-mi trezi foile.

Tu nu ai rupt nici un copac

În pădurile.

N-ai sfîşiat pînzele pe păianjen

Prin care se văd stelele mele.

În cerul meu galben se întîlnsc

toate plecările.

Mai lasă-mă o toamnă

pe raftul înalt.

Nu mă deschide cu o rafală.

Nu şuiera printre rîndurile

scrise cu sînge.

Nu mă atinge, vînt binecuvîntat,

nu mă atinge.


maimuta1Nechit, Irina. Maimuţa în baie / I. Nechit. – Chişinău : Editura ARC, 2006. – 170 p.

          Irina Nechit mai e şi autoare a pieselor de teatru, două din ele e Maimuţa în baie şi Ametist şi au fost jucate pe scena unor teatre din Chişinău.

Ce prezintă aceste piese de teatru, vă invităm să le citiţi.

Nechit, Irina. Un viitor obosit / I. Nechit. – Timişoara : Editura AUGUSTA, 1998. – 93 un-viitor1
p.

Este o culegere de versuri. Culegerea are două capitole: Umilinţa este o palmă, Gheara, Noaptea ne usucă părul.

Irina Nechit mai are şi următoarele cărţi:

Nechit, Irina. Cartea rece : Versuri / I. Nechit. – Chişinău : Cartier, 1996 – Tiraspol : Fep Tipar, or.Tiraspol, 1996. – 72 p.

Nechit, Irina. Godot eliberatorul : Periplu teatral / I. Nechit. –  Chişinău : Cartier, 1999. – 166 p.

Nechit, Irina. Proiectul unei tragedii / I. Nechit. Chişinău: ARC, 2001. 72 p.

Nechit, Irina. Un fel de linişte : [versuri]. / I. Nechit. – Bucureşti : Vinea, 2006. – 85 p.

Irina Nechit mai e redactor la ziarul JURNAL de Chişinău. Recomandăm atenţiei cîteva articole scrise de ea – http://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-search.pl?idx=kw&q=Irina%20Nechit&offset=0