Arhive etichetă: expozitie virtuala

Teatrul – arta vieţii…


????????????????????????????????????

27 martie – Ziua Mondială a Teatrului

De mai bine de jumătate de secol, pe 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte din lume, arta scenică. Instituită în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru din Franţa, evenimentul a dat naştere unei tradiţii frumoase, prin care personalităţi şi oameni de cultură marcanţi împărtăşesc propriile reflecţii asupra teatrului, ca artă şi punte între oameni, printr-un mesaj internaţional transmis întregii lumi. O zi în care masca şi scena fascinează, iar ralitatea ia o nouă imagine. Teatru înseamnă dramă, comedie, spectacol muzical sau alt tip de spectacol artistic în fața unui public. Teatrul implică munca unei echipe în spatele scenei: proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri şi machiori, actori şi regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimile inovaţii din electronică, sisteme de iluminat şi sonorizare.

Revistă bibliografică vurtuală 

3

Carandino, N. Teatrul aşa cum l-am văzut. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 278 p.

Acest volum cuprinde o parte din scrierile despre teatru ale lui N. Carandino, publicate între anii 1935-1945 în ziarele şi revistele Bis, Facla, Reporter, România, Azi, Revista română, Curierul. Vom regăsi selectarea cronicilor dramatice şi a articolelor care urmăresc să recompună o imagine cît mai sugestivă a peisajului teatral al vremii, în aspectele sale caracteristice.

6Ciobotaru, Anca Doina. Teatrul de animaţie între magie şi artă. – Iaşi : Prinnceps Edit, 2006. – 51 p.
Prin lucrarea dată autoarea cărţii proectează imaginea inedită privind “Universul interior al artei de animaţie”. Lucrarea dată încearcă să arate spectatorilor ce nu cunosc identitatea şi nici efortul păpuşarului, nimeni nu se gîndeşte la poziţiile incomode de animare, la faptul că vocea şi trupul sunt supuse unor tensiuni nebănuite.Autoare prin lucrarea sa ne spune că păpuşarul este înainte de orce, un artist cetăţian, sensibil la problemelecomunităţii, faţă de care ia atitudine; imoralitatea, corupţia, violenţa, intoleranţaîi stimulează imaginaţia, spiritul combativ.

ae056596c142a14019288d3b2456d4f8-6953204-400_400Iorga,  N. Teatru şi societate. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1986. – 313 p.

Teatru şi societatea este o lucrare ce uneşte între coperţile sale cronicile, articole, portretele, studiile, capitole din Istoria literaturii romîne, intervenţiile parlamentare pe care, timp de o jumătate de secol, N. Iorga le-a dedicat teatrului. Începînd cu intervenţia tînărului de 19 ani în răsturnarea polemică declanşată la premiera Năpastei de I. L. Caragiale şi pînă în anul 1939, N. Iorga a acordat cercetării şi aprecierii fenomenului teatral un loc însemnat încadrîndu-l în structurile societăţii româneşti.

2Kivu, Dinu. Teatrul, la timpul present. – Bucureşti : Ed . Eminescu, 1993. –  339 p.
Culegerea dată cuprinde doar o parte din cele 2050 de pagini dactilografiate în care sunt adunate o bună parte a textelor despre teatru scrise şi publicate de către Dinu Kivu pe parcursul unui sfert de veac. Ziaristul nu obişnuia să-şi strîngă articolele apărute şi nici macar să-şi noteze locul şi data acestor apariţii. Însă s-au păstrat foarte multe din manuscrisele textelor selectate şi s-a realizat acest volum.

4

Măciucă,  Constantin. Teatrul şi teatrele.  – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 228 p. 

În lucrarea dată sunt prezentatae activitatea şi dezvoltatrea teatrelor. Cititorul va afla  cum se desfăşoară şi cum se organizează o piesă de teatru.

download (1)Saceanu, Amza. Teatrul ca lume. – Bucureşti : Ed . Meridiane, 1985. –  356 p. 
Această carte redă o imagine relavatoare a uneia dintre cele mai înfloritoare momente ale Teatrului românesc o artă care se bucură de o mare preţuire din partea statului şi poporului, făcînd parte din acele importante mijloace culturale prin care Revoluţia făureşte chipul statura omului zilelor noastre şi ale celui de mîine.

1Teatru chinezesc din secolul XX. – Bucureşti : Univers, 1981. – 438 p. 
Lucrarea este o antologie ce ilustrează orizontul de inspiraţie al dramaturgiei chineze din secolul al XX-lea, ce face trimitere la noţiunii de modernism în libertăţile şi limitele lui la intersecţia inovaţiei cu tradiţia şi individualizarea noii formule teatrale, care uneori este mai aproape, iar în alte cazuri find mai departe de viziunea europeană, dar care tinde totuşi de a depăşi autoritatea tradiţiei.

5

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” : 1957-2007. – Chişinău,  2001. – 54 p. 
Lucrarea dată reprezintă un album ce vizează toată activitatea teatrală a marelui scritor Vasile Alecsandri.

Scriitor și exemplar de lux al frumuseţii feminine


              Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897 la Iași. A fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt,
dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918. Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. A decedat la 3 februarie 1954, București.

Expoziție virtuală

Teodoreanu, Ionel. Bal mascat / Ionel Teodoreanu. – Craiova: Scrisul Românesc, 1986. – 327 p.

bal-mascat           Romanul Bal mascat al lui Ionel Teodoreanu a apărut în anul 1929 cu următoarea dedicație: „Marelui, lucidului și solitarului meu prieten, domnul G. Ibraileanu, omagiul acestei răzvrătiri”. Prin această dedicație-mai ales prin finalul ei – Ionel Teodoreanu începea un dialog care se va incheia după moartea marelui critic, prin prefața la romanul Arca lui Noe, concepută ca o scrisoare adresată acestuia în lumea de dincolo „Dar despre altceva vroiam să-ți vorbesc, despre Arca lui Noe.

           Cartea este structurată în 3 părți: prima prezintă copilăria și relațiile lui Andi cu părinții și frații săi, a doua parte vorbește despre studenția ieșeană a aceluiași Andi, iar ultima maturizarea și relațiile cu femeile din viața sa. Locul petrecerii a mare parte din acțiune este orasul Iași, el fiind cel care îl va tulbura mereu pe Andi Danielescu și îi va răscoli multe melancolii și nostalgii. Titlul cărții face referire la impresiile lui Andi legate de orașul său natal.

          Vă recomand acest roman dacă vreți să vă relaxați și pentru câteva ore să vă plimbați imaginar la brațul lui Andi prin Iașul amintirilor lui.

Teodoreanu, Ionel. Fata din Zlataust / Ionel Teodoreanu. – Iași: Junimea, 1994. – 432 p.

fata-din„Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat!

Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.”

― Ionel Teodoreanu, Fata din Zlataust

           Fata din Zlataust  este una dintre cele mai deosebite cărţi autorului. Face parte din categoria cărţilor după care nu mai poţi citi o bună perioadă. Cartea dată este însăşi întâia mirare a unui cais dar şi prima dezamăgire a unui suflet fraged, este primăvară, iubire cu gust de migdale, suferinţă şi sacrificiu, este dovada că viaţa este construită din cioburi de oglindă pentru a se putea sparge mai uşor. Cartea este şi  o excelentă  cronică socială scoţând la iveală defecte permanente ale oamenilor şi portretizează în tuşe uneori fine şi alteori accentuate tipologii stereotip ale societăţii.

Teodorenu, Ionel. În casa bunicilor / Ionel Teodoreanu. – București: Hin-casa-bunicerra, s. a.- 224 p.

            „În casa bunicilor“ cuprinde o suită de note lirico-epice fermecătoare, inspirate din propria copilărie, și un ciclu de nuvele și povestiri.

            Ionel Teodoreanu este, în aceste cărți de amintiri, un „poet al stărilor nelamurite ale adolescenței“, urmărind neîntrerupt „vibrațiile nuantate ale sufletului copilăresc“. Descrierile de o căldura și de o sensibilitate aparte a anturajului și a personajelor te îndeamnă să te cufunzi în lectura cât mai rapidă a acestor pagini.

Teodoreanu, Ionel. La Medeleni / Ionel Teodoreanu. – București: Pentru Literatură, 1967. – 213 p.

la-medeleni-2La Medeleni, volumul 1. Hotarul nestatornic

           Chiar de la întâiul volum, Ulița copilăriei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, exterior, aceasta literatura lirică și imagistică, trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce, în chip vadit, la Jules Renard, la Anghel și la Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinerețea ei, autentică, prin extraordinară memorie a copilăriei! Într-un soi de poeme în proză și de însemnări (…) autorul reconstruiește în ton idilic acea vârstă a exuberanței pe care adultul o uită de obicei ușor…

           Prin adâncă incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera fericirii și prin prospectiunea recepției, Ulița copilăriei și întâiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabilă și adevăratele înfăptuiri ale autorului.

  1. Calinescu

La Medeleni, volumul 2. Drumuri

           Eroii lui Ionel Teodoreanu, mediul, atmosferă, pe alocuri chiar atitudinea scriitorului sunt legate de tradiție, în povestirile și romanele lui bate dez-mierdator un vânt de patriarhalitate. Și cu toate acestea, manieră și limbă folosită de el intru redarea acestor realități specifice românești (respectiv moldovenești) e tot ceea ce poate fi mai personal, mai modern, mai îmbibat cu adevărurile invățate de la simboliști și de la Proust. Mediul patriarhal al Medelenilor e privit prin experiența moderniștilor din Franța.

                                                                                                                                              (Mircea Eliade)

La Medeleni, volumul 3. Între vânturi

           …Alături de Arghezi, Ionel Teodoreanu rămâne unul dintre stiliștii noștri remarcabili, contribuind masiv la îmbogățirea limbii literare, la mladierea, la ornarea ei. Ceea ce este valoros, într-o opera inegală și amenințată de proxilitate sunt paginile consacrate universului candorii infantile și tulburatoarei perioade a adolescenței, cu incertitudinile și cautările ei febrile; insumate, aceste pagini reprezintă „o foarte serioasă monografie a unui ținut sufletesc, care de azi înainte își are locul fixat în geografia romanului românesc”.

                                                                                                                                               (Perpessicius)

Teodorenu, Ionel. Lorelei / Ionel Teodoreanu. București: Minerva, 1991. – 291 p.

lorelei           Lorelei este un roman scump, unul cu o eroină pe care nu o poți uita. Vorbele ei, gândurile ei, mărturisirile pe care ea le face prietenei sale Gabriela, îți rămân pur și simplu imprimate în memorie.

Iată câteva citate din romanul:

  • Iubești ca să nu fii singur, ca să te însoțești.
  • Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mormântului redându-le ceea ce Vinci a dat Giocondei.
  • Leșinul dă sufletului și panica și intensitatea morții. Durase numai câteva secunde, dar sufletul își pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică.
  • Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec..
  • Tu nu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede. Scriu trei-patru vorbe, o frază, două și rup. Nu mai am nimic.
  • – Știu eu, Gabico? N-am avut liniște niciodată. Parcă luptam să ies din mine, să evadez… -Luli-boy!
  • M-am prostit, Gabico. Aș vrea să-ți spun tot și văd că n-am ce. Nu-i chiar așa ușor să vorbești despre tine.

Teodoreanu, Ionel. Secretul Anei Florentin: roman / ionel Teodoreanu. – București: Porus, 1992. – 240 p.

secretul-anei           „În seria romanelor consacrate „avatarurilor erotice”, Secretul Anei Florentin (1937) este cea de-a treia carte a lui Ionel Teodoreanu, apărută după Crăciunul de la Silvestri (1934) și Lorelei (1936). Conceput ca o variantă autohtonă a romanului Doamna Bovary de Flaubert, Secretul Anei Florentin a fost întâmpinat la apariție contradictoriu. Unii critici marcanți ai epocii l-au apreciat la modul superlativ (Ovidiu Papadima, Șerban Cioculescu), iar alții l-au contestat (G. Călinescu). Cartea însă s-a bucurat de un deosebit succes în librărie, cunoscând într-un interval de zece ani șase ediții. Dincolo de acestea, în Secretul Anei Florentin există o idee artistică valabilă și o motivație psihologică autentică.”

(Ion Nistor)

Teodoreanu, Ionel. Tudor Ceaur Alcaz. Inima. Frunză / Ionel Teodoreanu. – București: 100+1 GRAMAR, 1996. – 357 p.

           Cartea de față reprezintă o capodoperă al romanului românesc. Ea constă tudordin romanul Inima și romanul Frunză. Am ales un citat din cartea, care răspunde la întrebarea: ce reprezintă dragostea?

           Dragostea e un miracol compromis de oamenii maturi şi renegat de cei înţelepţi. Poate că de asta tocmai, fiecare tânăr, când iubeşte, descoperă un miracol al lui în ceea ce pentru alţii nu e decât o formulă biologică şi o industrie poetică.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz

 

Femeia în labirintul istoriei


Revistă bibliografică virtuală

           Irina Nechit s-a născut la 1 ianuarie 1962 în comuna Antoneşti, judeţul Cahul. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Jurnalism. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membră a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Teatrali. Colaborează cu revistele Basarabia, Sud-Est Cultural, Contrafort, România literară, Vatra, Poesis, Familia. În present, este redactor la ziarul JURNAL de Chişinău.

Nechit, Irina. Copilul din maşina galbenă / I. Nechit. – Chişinău : Cartier, 2010. – 79 p.

copilul-din-masina-g1            Copilul din maşina galbenă este o culegere de versuri şi are trei capitole: Călimara, Maşina galbenă şi Cine va lătra după.

Referinţă critică:

             „Irina Nechit reflect, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puâin intelectualizată, producţia ei pare a-şi fi cîştigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine. Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenţei de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice” poeta trasează graniţa dintre două lumi, cea a poeziei şi cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e o comtemplativă, dar şi o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeaşi capacitate de absorbţie a realului, care uneori devine expresiv-delirantă.”

Gheorghe Grigurcu

Nechit, Irina. Gheara / I. Nechit. – Bucureşti: Editura Vinea, 2003. – 95 p.

Gheara este o culegere de versuri: Legat la ochi, Cîntec de leagăn, Gheara, Monolog, Pluta.

Monolog

Lasă-mă pe raftul prăfuitgheara1

Cu bolile şi ploile mele.

Nu-mi vui printre cuvinte

Nu-mi trezi foile.

Tu nu ai rupt nici un copac

În pădurile.

N-ai sfîşiat pînzele pe păianjen

Prin care se văd stelele mele.

În cerul meu galben se întîlnsc

toate plecările.

Mai lasă-mă o toamnă

pe raftul înalt.

Nu mă deschide cu o rafală.

Nu şuiera printre rîndurile

scrise cu sînge.

Nu mă atinge, vînt binecuvîntat,

nu mă atinge.


maimuta1Nechit, Irina. Maimuţa în baie / I. Nechit. – Chişinău : Editura ARC, 2006. – 170 p.

          Irina Nechit mai e şi autoare a pieselor de teatru, două din ele e Maimuţa în baie şi Ametist şi au fost jucate pe scena unor teatre din Chişinău.

Ce prezintă aceste piese de teatru, vă invităm să le citiţi.

Nechit, Irina. Un viitor obosit / I. Nechit. – Timişoara : Editura AUGUSTA, 1998. – 93 un-viitor1
p.

Este o culegere de versuri. Culegerea are două capitole: Umilinţa este o palmă, Gheara, Noaptea ne usucă părul.

Irina Nechit mai are şi următoarele cărţi:

Nechit, Irina. Cartea rece : Versuri / I. Nechit. – Chişinău : Cartier, 1996 – Tiraspol : Fep Tipar, or.Tiraspol, 1996. – 72 p.

Nechit, Irina. Godot eliberatorul : Periplu teatral / I. Nechit. –  Chişinău : Cartier, 1999. – 166 p.

Nechit, Irina. Proiectul unei tragedii / I. Nechit. Chişinău: ARC, 2001. 72 p.

Nechit, Irina. Un fel de linişte : [versuri]. / I. Nechit. – Bucureşti : Vinea, 2006. – 85 p.

Irina Nechit mai e redactor la ziarul JURNAL de Chişinău. Recomandăm atenţiei cîteva articole scrise de ea – http://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-search.pl?idx=kw&q=Irina%20Nechit&offset=0

Ziua Mondială a Filosofiei


auguste_rodin_-_grubleren_2005-02Ziua mondială a filosofiei este marcată, anual, în cea de-a treia zi de joi a lunii noiembrie. În 2016, această dată este 17 noiembrie.

Inițiativa aniversării acestei zile îi aparține Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Este o sărbătoare a progresului intelectual, atât la nivelul diverselor culturi, cât și la nivel individual.

Etimologic, termenul de ”filosofie” înseamnă ”dragoste de înțelepciune”. Conform DEX, filosofia este știința constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

Ziua mondială a filosofiei nu urmărește atât promovarea diverselor domenii filosofice, precum filosofia religiei sau epistemologia, și nici a sistemelor metafizice sau a diverselor școli de gândire. Se urmărește, mai întâi de toate, formarea și încurajarea gândirii critice a omului de rând, care trebuie să învețe să își pună întrebări, să gândească critic și să evite prejudecățile și concluziile grăbite, superficiale.

Avem câteva cărţi care ar încuraja gândirea critică şi ar răspunde la întrebările cititorilor noştri:

Gontier, Thierry. Marile opere ale filosofiei antice / Thierry Gontier; trad. de Ioana Drăgan. – Iaşi, Editura Institutul European : 1996. – 72 p.

Această carte face parte din colecţia MEMO a editurii Institutul European. Din cuprins: Platon Georgias, Aristotel Etica nicomahică, Lucreţiu Despre natură, Seneca Scrisori către Lucilius, Augustin Cetatea lui Dumnezeu, Toma din Aquino Scrieri contra adversarilor. Cartea cuprinde teme: istorice, filosofice, politologice, estetice, etc.

Gontier, Thierry. Marile opere ale filosofiei moderne / Thierry Gontier; trad. Mihaela a9Gafiţescu. –  Iaşi : Editura Institutul European, 1998. – 104 p.

Această carte face parte din colecţia MEMO a editurii Institutul European. Din cuprins: Revoluţia galileană, Mecanismul triumfator, Revoluţia kantiană, Idealismul absolut, Pozitivismul, Ultimii moderni. Seria MEMO este o enciclopedie accesibilă tuturor, utilă elevilor, studenţilor şi celui mai larg public, sînt structurate pe modele de maximă eficienţă informaţională: articole de dicţionar, file de lectură, cronologii, monografii tematice, etc.

Aristotel. Metafizica / Aristotel. – Bucureşti : Editura Iri, 1999. – 615 p.

Această a doua ediţie a Metafizicii lui Aristotel reprezintă rezultatul unei revizuiri substanţiale a primei ediţii, apărute în 2001. Traducerea de faţă a dorit să ofere, pe cât este posibil, un Aristotel “contemporan”. Ceea ce nu înseamnă că un alt tip de demers – un Aristotel al tradiţiei comentatorilor neoplatonicieni şi medievali – nu poate fi, de asemenea, binevenit. Este ceea ce încearcă să facă Alexander Baumgarten cu un colectiv de la a7Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj.

Aristotel. Despre interpretare / Aristotel. – Bucureşti : Editura Humanitas, 2005. – 391 p.

Despre cele două opuri aristotelice se poate spune fără a folosi o retorică goală de conţinut că sunt două mari cărţi ale umanităţii, două cărţi ce stau la temelia culturii europene. Tratatul despre Categorii este una dintre primele încercări din filozofia europeană de a identifica şi analiza genurile cele mai generale ale fiinţei. Dacă în Categorii se face, poate în primul rând, ontologie, în Despre interpretare este concepută nu raţiunea de a fi a celor existente, ci raţiunea “pură şi simplă”, ca rostire legată, punere în rost.a1

Vergez, Andre. Curs de filozofie / André Vergez. –  Bucureşti : Editura Humanitas, 1995. – 398 p.

Prin Cursul de filozofie al lui André Vergez şi Denis Huisman, Humanitas încearcă să se alăture eforturilor de schimbare în învăţămîntul liceal de filozofie. Publicarea lui nu pretinde să înlocuiască manualul existent (unic!), ci vine să ofere profesorilor şi elevilor interesaţi de filozofie o alternativă şi un complement la studiul potrivit programei elaborate de Ministerul Învăţămîntului. Volumul este alcătuit din 18 capitole – cursuri care încearcă, potrivit autorilor, “să-l călăuzească pe cititor printer doctrine, concepte şi autori”.

Afloroaei, Ştefan. Cum este posibilă filosofia în estul Europei / Ştefan Afloroaei. –  Iaşi :  Editura Polirom, 1997. – 294 p.

Cartea este despre filosofia generală din estul Eurpei. Omul dispune de fantastica posibilitate a dedublării sale, el se poate vedea deopotrivă judecător şi acuzat, stăpânit de sine şi nu mai puţin străin lui însuşi. Faptul din urmă îl poate ţine la distanţă de exerciţiul arbitrar al conştiinţei subiective, cum avea să spună Kant. Omul se poate judeca pe sine aşa cum l-ar judeca pe el cineva străin. Deopotrivă, el poate să judece situaţia celui apropiat ca şi cum acesta i-ar fi un străin. Fără a devein prizonierul unei utopia şi a crede că dedublarea poate fi dusă până la capăt, el face loc celuilalt în chiar sensibilitatea şi gândirea sa.

aVoltaire. Dicţionar filosofic / Voltaire. – Bucureşti : Editura Polirom, 2002. – 407 p.

Lectura unui “Dicţionar” prezintă însă un enorm avantaj: ea poate fi aplicată, pe pagină, şi în acelaşi timp rapidă, cititorul grăbit (şi cam aşa este cititorul zilelor noastre) putîndu-şi concentra atenţia doar pe părţile care-l interesează la un moment dat, celelalte, lăsate deoparte pentru un timp, urmînd a deveni obiectul atenţiei lui cînd le va veni vremea. Dicţionarul filosofic al lui Voltaire a renăscut din propria-i cenuşă şi ne vorbeşte cu glasul cel mai viu despre adevărurile noastre.

Hadot, Pierre. Ce este filosofia antică? / Pierre Hadot. –  Iaşi : Editura Polirom, 1997. – 334 p.

La întrebarea „Ce este filosofia antică?”, tradiţia universitară răspunde printr-o istorie a doctrinelor şi a sistemelor, răspuns determinat, de la începuturi, de voinţa creştinismului de a-şi însuşi înţelepciunea ca asceză. Din conversiunea individului rezultă discursul filosofic care va mărturisi alegerea de existenţă ca reprezentare a lumii. Filosofia antică nu este, aşadar un sistem, ci un exerciţiu pregătitor la înţelepciune, un exerciţiu spiritual.

Barry Loewer. Filosofie în 30 de secunde / Loewer Barry. – Bucureşti : Editura Litera, 2009. – 160 p.

Filosofie în 30 de secunde – Cuget, deci exist, materialism dialectic, existenţialism? Metoda socratică, deconstrucţie? Desigur, cunoaşteţi semnificaţia acestor noţiuni sau, cel puţin, aţi auzit de ele. Dar oare le stăpîniţi destul de bine pentru a le dezbate la o petrecere sau pentru a vă impresiona prietenii? Filosofie în 30 de secunde prezintă, într-o maniera revoluţionară, cele mai semnificative 50 de teorii filosofice din toate timpurile. Filosofii de marcă au fost provocaţi să lase deoparte pentru o vreme framîntărila5e lor cu privire la sensul existenţei şi să încerce să explice, pe inţelesul tuturor, cele mai sofisticate idei filosofice în doar două pagini, 300 de cuvinte şi o ilustratie metaforică. Volumul de faţă îşi p
ropune să pătrundă în mintea celor mai mari gînditori ai lumii, ajutîndu-vă să înţelegeţi concepte complexe, precum imperativul categoric al lui Kant, fără să vă alegeţi cu dureri d
e cap.

Aristotel. Metafizica / Aristotel. – Bucureşti : Editura Iri, 1999. – 615 p.

Metafizica este numele uneia din operele esenţiale ale metafizicii (ramură a filozofiei), scrisă
de gânditorul şi filozoful grec Aristotel. Subiectul lucrării sereferă la tot ce există, privit prin perspectiva strictă a simplei sale existenţe şi nu a relativei importanţe pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, noţiune etc. l-ar avea sau nu.

În această lucrare Aristotel tratează de asemenea diferite aspecte ale cauzalităţii, existenţa obiectelor matematice şi a lui Dumnezeu.

Cititorule, punele printre cărţile tale de căpătîi, citeşte-le şi bucurăte de ele.

Filosoful idealist german George Wilhelm Friedrich Hegel – 180 de ani de la moarte


Anii de viaţă a filosofului idealist german Georg Wilhelm Friedrich HEGEL au fost 27.08.1770-14.11.1831.

Vă recomandăm cărţi despre G. W. Hegel aflate în colecţia Bibliotecii Hasdeu.

Hegel, G. W. F. Enciclopedia ştiinţelor filozofice. Partea întîi: Logica / G. W. F. Hegel; trad: D. D. Roşca, V. Bogdan, C. Floru, R. Stoichiţă. – Bucureşti : Humanitas, enciclopedia-stiintelor1995. – 351 p.

„Acestei a treia îmbunătăţiri i s-au adus, pe alocuri, numeroase îmbunătăţiri; s-a avut cu deosebire în vedere o mai mare precizie şi claritate a expunerii. Totuşi, dat fiind caracterul de compendiu al al manualului, stilul a trebuit să fie menţinut concis, formal şi abstract, rămînîd ca lămuririle necesare să fie aduse abia cu ocazia expunerii orale. De la ediţia a doua au apărut numeroase aprecieri ale filozifoei mele, care, în cea mai mare parte, au dovedit puţină chemare pentru o astfel de îndelitnicire” afirma Hegel în prefeţele Enciclopediei ştiinţelor filozofice.

În această lucrare, autorul face referinţă la Ştiiţa Logicii, relatînd ce este conceptual preliminary, teoria finite, teoria esenţei şi teoria conceptului.

Hegel, G. W. F. Prelegeri de filozofie a istoriei / G. W. F. Hegel; trad.: Petru Drăghici şi Radu Stoichiţă. – Bucureşti: Humanitas, 1997. – 421 p.

hegel-prelegeri-de-filozofieObiectul acestor prelegeri îl constituie istoria universal privită filozofic, ceea ce înseamnă istoria universal în sine, şi nu consideraţii de ordin general care pot fi deduse din aceasta şi care pot fi illustrate prin exemple împrumutate conţinutului ei.

În introducerea cărţii şi face referinţă la felurile de a trata istoria şi principiul general al considerării filozofice a istoriei, baza geografică a istorie universal şi diviziunea istoriei universale. Lucrarea are patru părţi:

  1. Lumea orientală (China, India, Persia, Imperiul person şi părţile sale component);
  2. Lumea greacă (Elementele spiritului grec, Formele individualităţii frumoase, DEcăderea spiritului grec);
  3. Lumea romană (Roma pînă la al II-lea război punic, Roma de la al II-lea război punic pînă la imperiu, Roma în perioada imperială);
  4. Lumea germană (Elementele lumii creştin-germane, Evul Mediu, Epoca Modernă).

D’Hondt, Jacques. Hegel şi hegelianismul / J. D’Hondt; trad. şi studiu introductiv: N. Rîmbu. – Iaşi : Polirom, 1998. – 117 p.

„Hegelianismul este o întreagă lume a cărei reprezentare se schimbă o data cu j-d-hondt_hegelpunctele de vedere. Prin urmare, hegelianismul şi istoria sa oferă cercetătorului surprise onstructive şi îmbucurătoare. […] Edificată în condiţii dificile, gîndirea hegeliană nu se oferă curioşilor sub forma nei instituţii immediate, simple şi uşor de sesizat. Ea nu poate fi abordată fără o iniţiere prealabilă, fără pregătire, fără informative exterioară asupra textului şi asupra contextului. Trebuie să te adresezi textului Hegelian pentru aţi surprinde autenticitatea, dar el rămîne ermetic pentru cei care n-au recurs mai întîi la comentatori sau n-au fost mai întîi pătrunşi de istoria marilor problem filosofice” afirmă Jacques D’Hondt.

Cartea include un studio introductive, Hegel secret şi secretul lui Hegel, Un cuvînt înainte şi două capitole: Opera şi destinul ei, respectiv Moştenirea hegeliană. La final, veţi găsi o bibliografie.

Ianoşi, Ion. Hegel şi arta / I. Ianoşi. – Bucureşti : Editura Meridiane,  1980. – 299 p.hegel-si-arta

Un studio despre Hegel se cuvine să conţină trei părţi. Introducerea schiţează istoria în, prin şi faţă de care apar şi se desăvîrşesc, concomitant şi ajutîndu-se, atîţia filosofic şi artişti de geniu. Expunerea ce urmează prezintă filosofia artei datorată lui Hegel, estetica lui explicită, ca pe un sistematizat component al sistemului.

Cartea ar trei părţi:

  • Istoria: filosofi, artişti;
  • Filosofia artei
  • Arta filosofiei

Noica, Constantin. Povestiri despre om după o carte a lui Hegel / C. Noica; prefaţă: S. Lavric. – Bucureşti : Humanitas, 2009. – 307 p.

c-noica-povestiri-despre-om„Aducîndu-l pe Hegel în sufletele noastre, Constantin Noica a scris o carte tulburător de contemporană, pe care, spre a-l parafraza, nu o vom putea ignora nepedepsiţi”.

Vladimir Tismăneanu

În cartea Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, autorul înfăţişează cititorului două interpretări ale uei aceleiaşi cărţi, Fenomenologia spiritului de Hegel. Prima, „Neobişnuitele întîmplări ale conştiinţei”, care acoperă numai jumătate din opera, a apărut în decembrie 1969 şi mai 1970 în revista România literară”. A doua interpretare, „Povestea omului ca toţi oamenii”, care acoperă întreaga opera, a fost scrisă anterior, iar o încercare de editare în 1962, greşit întreprinsă, n-a avut urmare. O a treia interpretare, tot completă, întreprinsă de „Jurnal intim al conştiinţei”, a trebuit să fie lăsat deoparte.

Cei interesaţi despre opera lui Hegel, vor avea ocazia să citească despre Neobişnuitele întîmplări ale conştiinţei după Fenomonelogia spiritului, Povestea omului ca toţi oamenii (conştiinţă, conştiinţă de sine, raţiune, spirit, spirit religios şi spirit absolut).

Apostol, Pavel. Probleme de logică dialectică în filozofia lui G. W. F. Hegel.

Vol. 2: Obiectul, categoriile şi legile logicii dialectice în concepţia lui Hegel. pavel-apostol_probleme-de-loContribuţii la crtiica idealismului. – Bucureşti : Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1964. – 375 p.

Lucrarea de faţă are cinci părţi, iar ideea este dezvoltată şi argumentată, urmînd ca demosntraţia să fie continuată printr-o cercetare în curs asupra valorii gnoseologice a modelării logice-matematice, informaţionale şi cibernetice. În paginile lucrării, se abordează problema dialecticii gîndirii în filozofia clasică germană, dificultatea căilor de pătrundere în opera lui Hegel, destinul istoric al operei hegeliene în filozofia burgheză, cercetarea opoziţiei dintre dialectica idealistă şi dialectica materialsită etc.

În final, veţi citi este scris un articol de Emil Cioran, În loc de postfaţă.

Gulian, C. I. Axiologie şi istorie. De la Zarathustra la Hegel / C. I. Gulian. – Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987. – 267 p.

axiologie-si-istorieLucrarea de faţă, cu un profil precumpănitor istoric, îşi cere continuarea cronologică pînă în zilele noastre. Autorul analizează gînditori filosofi, precum Conficiuc, Platon, J. J Rouseau, Goethe, I. Kant şi G. W. F. Hegel. Dintre toţi gînditorii analizaţi în lucrarea de faţă, nici unul în afară de Hegel, nu reprezintă istorismul, fapt care va contribui la înlăturarea bănuielii că tema principală a volumului de faţă.

Astfel, în capitolul dedicat filosofului G. W. F. Hegel, veţi citi despre filosofia hegeliană ca răspuns la criza istorică, valorizările tînărului Hegel, valoarea teoretică şi istoria etc.

Istoria filosofiei în secolul al XIX-lea: pozitivismul, Hegelianismul de stînga, istoria-filosofiei-in-sec-xixfilosofiaexistenţei, Neokantianismul, filosofia vieţii / ed.: F. Fellman, trad.: Emil Bădici, Filotheia Bogoiu, Valentin Cioveie, Adela Hatu etc. – Bucureşti : ALL EDUCATIONAL, 2000. – 320 p.

La prima vedere încercarea de a scrie „Istoria filosofiei în secolul al XIX-lea” este riscantă. Este aproape imposibil de conturat o imagine adecvată a unei întregi epoci într-un spaţiu atît de restrîns. Pornind de la idea că nu numai idealismul german a fost determinat pentru secolul trecut, „Istoria filosofiei în secolul al XIX-lea” încearcă să recupereze curentele de gîndire puse de acesta în umbra. Fără să vizeze propriu-zis o confrutnare cu idealismul german, autorii prezintă şi alte curente filosofice la fel semnificative: pozitivismul, hegelianismul de stînga, filosofia existenţei, filosofia vieţii.

manual-de-filos

Fürst, Maria. Manual de filozofie / M. Fürst, J. Trinks. – Bucureşti : Humanitas, 1992. – 301 p.

Lecţiile manualului se referă nu numai la filosofia pură, ci şi la disciplinele desprinse de ea: estetică, antropologie, filosofia istoriei, a dreptului, a statului, filosofia naturii şi a religiilor.

În acest manual de filosofie, veţi citi două articole ce face referinţă la Hegel: Adevărat este întregul: G. W. F. Hegel şi G.W. F. Hegel şi forţa raţiunii realizate ca voinţă.

Bagdasar, N. Antologie filosofică: filosofi străini / N. Bagdasar, V. Bogdan, C. Narly; postfaţă: Gh. Vlăduţescu. – Chişinău : Ed. Uniunii bagdasar_antologie-filosoficaScriitorilor, 1996. – 655 p.

În această antologie, autorii fac referinţă la biografia şi activitatea diferitor filosofi. Astfel, pe lîngă Socrate, Platon, F. Bacon, T. Hobbes, Spinoza este inclus şi filosoful Hegel. Astfel, în capitolul în cauză veţi afla o scurtă biografie a autorului, dar şi activitatea acestuia din punct de vedere filosofic.

dictionar-de-filDicţionar de filosofie / D. Julia, trad., avanprefaţă şi completări privind filosofia rom.: Leonard Gavriliu. – Bucureşti : Univers Enciclopedic, 1999. – 373 p.

Acest Dicţionar de filosofie se adresează nu numai specialiştilor, studenţilor în filosofie, ci tuturor cititorilor. Scopul său este să arate că principalele noţiuni ale filosofiei se regăsesc în probleme concrete pe care omul şi le poate pune în cursul vieţii sale. Ediţia curentă a Dicţionarului Larousse de filosofie este o versiune revăzută, completată şi actualizată a ediţiei din 1964. În Dicţionarul de filosofie veţi găsi două referinţă la filosoful G. W. F. Hegel, respectiv la doctrina filosofică a lui Hegel şi a discipolilor său, hegelianismul.

Dicţionar de filosofie şi logică / coord.: Antony Flew; trad.: D. Stoianodictionar_anthonyvici. – Ed. a 2-a. – Bucureşti : Humanitas, 2006. – 431 p.

Această importantă lucrare de referinţă poate servi drept ghid înn labirintul istoriei ideilor, fiind un instrument de lucru extrem de util pentru studentul de la filosofie – sau la oricare dintre disciplinele care se întrepătrund cu ea – ori pentru cititorul obişnuit. Veţi găsi două referinţă la filosoful G. W. F. Hegel, respectiv la doctrina filosofică a lui Hegel şi a discipolilor său, hegelianismul.