Publicat în PREZENTARE DE CARTE, religie, valori europene

Întemeierea creştinismului occidental: triumf şi diversitate de Peter Brown


Brown, Peter. Întemeierea creştinismului occidental: triumf şi diversitate: 200-1000 d. Cr. / Peter Brown, trad.: H. Neumann. – Iaşi: Polirom, 2002- 357 p.

Din Cuvînt înainte
Europa se construieşte. Iată o mare speranţă, care se va înfăptui numai dacă se va ţine seama de istorie: o Europă fără istorie ar fi orfană şi nenorocită. Pentru că ziua de astăzi se trage din cea de ieri, iar ziua de mîine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie să paralelizeze prezentul, ci să-l ajute să fie diferit în fidelitate şi nu în progres. Între Atlantic, Asia şi Africa, Europa noastră există cu adevărat de o vreme extrem de îndelungată, desenată de geografie şi modelată de istorie, încă din timpurile cînd grecii i-au dat numele pe care-l poartă. Viitorimea trebuie să se sprijine pe aceste moşteniri care, încă din Antichitate, ba chiar din preistorie, au îmbogăţit Europa treptat, făcînd-o extraordinar de creativă în unitatea şi în diversiunea ei, inclusiv într-un context mondial mai amplu.

Carte include 3 părţi: Partea I: Imperiul şi urmările saşe. anii 200-500 d. Ch., Partea a II-a: Moşteniri divergente perioada 500-750 d. Ch. şi partea a III-a: Sfîrşitul lumii antice 750-1000 d. Cr.

Publicat în istoria universală, epoca contemporană, PREZENTARE DE CARTE

Europa şi populaţiile fără istorie de Eric R. Wolf


Wolf, Eric R. Europa şi populaţiile fără istorie / Eric R. Wolf, trad.: Radu Săndulescu. – Chişinău: Arc, 2001. – 507 p. 

Din Prefaţă
Cartea de faţă se străduieşte să treacă liniile de demarcaţie ce separă diferitele discipline umane şi să anuleze graniţele dintre istoria occidentală şi cea neoccidentală. Ea a fost scrisă cu convingerea că o mai bună înţelegere a condiţiei umane este acum la îndemîna proastă.
Proiectul cărţii de faţă a rezultat din reevaluările intelectuale ce au marcat sfîrşitul anilor ’60. El a avansat cu ocazia unui de cercetare în Anglia în intervalul 1973-1974, ca urmare a acordării unei burse de către Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe Umaniste.

Publicat în istorie, PREZENTARE DE CARTE

Ursul: Istoria unui rege decăzut de Michel Pastoureanu


Pastoureanu, Michel. Ursul: Istoria unui rege decăzut / M. Pastoureau; trad.: Em. Galaicu-Păun. – Chişinău: Cartier, 2007. – 464 p.

„Nici un alt animal nu este mai abil în a face rău”. Pliniu cel Bătrîn, „Istoria naturală”
Istoricul faţă cu animalul

Să fi fost Carol cel Mare cel mai înverşunat duşman al ursului pe care l-a cunoscut Europa? Istoricul este în drept să-şi pună această întrebare, într-atît de numeroase au fost masacrele acestei fiare pe vremea domniei sale. În Germania, acestea capătă un caracter sistematic în souă rînduri, în 773 şi în 785, de fiecare dată după o serie de campanii victorioase împotriva saxonilor. Cu siguranţă, viitorul împărat n-a omorît niciodată un urs cu mîinile sale, chiar dacă a fost, după spusele cronicarilor, un vînător redutabil, dar soldaţii săi, acţionînd sub ordinele sale, se dedau în pădurile Saxoniei şi Thuringiei unor goane distrugătoare de avengură.

La drept vorbind, duşmanii ursului nu sunt atît Carol cel Mare şi cetele sale, cît prelaţii şi clericii ce-i înconjoară. Ei sunt cei care i-au declarat război celui mai puternic dintre toate animalele prezente pe solul european şi au decis exterminarea sa, cel puţin pe pămînt german. Şi asta, dintr-un motiv exact: la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în toată Saxonia şi în regiunile învecinate, ursul este uneori venerat ca un adevărat zeu, constituind obiectul de cult care poate lua forme frenetice sau demoniace, în special printre războinici. Trebuie neapărat eradicate pentru a converti popoarele barbare la religia lui Christ. O sarcină dificilă, aproape imposibilă, deoarece cultele respective nu sunt nici de dată recentă, nici de suprafaţă. Ele vin de departe, de foarte departe, cu siguranţă din timpurile anterioare perioadei romane – mai mulţi autori latini fac deja aluzie la acestea -, şi sunt încă prezente de-a binelea în Germania profundă din epoca caroligiană.