Publicat în biografii, istorie, literatura engleza, personalităţi istorice, revistă bibliografică virtuală

Top 5 cărți despre Prințesa Diana din Marea Britanie. Pe 1 iulie ar fi împlinit 60 de ani


Diana, Prințesă de Wales a fost prima soție a lui Charles, Prinț de Wales, moștenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Duce de Cambridge și Prințul Harry, Duce de Sussex, sunt al doilea și al șaselea în linia de succesiune la tronul britanic și a altor cincisprezece state.

Revistă bibliografică virtuală

Ali, Monica. Prințesa Diana. Povestea nespusă / Monica Ali; traducere din limba engleză: Valentina Georgescu. – București : Litera Internațional, 2012. – 334 p.

„Viața și căsnicia Dianei au fost, în același timp, o poveste și un coșmar. Adorată de milioane de oameni, a avut de îndurat totodată respingerea, durerea sufletească și trădarea în viața personală. Înconjurată de strălucire și de atenția constantă a presei, a luptat mereu să-și găsească propriul drum, iar fascinația pe care continuă să o exercite chiar și după mai mult de un deceniu de la maorteeste încă o dovadă a unei personalități extraordinare. Dacă ar mai fi trăit, și-ar figăsit până la urmă pacea și fericirea sau blestemul celebrității ar fi apăsat mereu aspra ei?

Într-un roman tulburător, scriitoarea Monica Ali a imagiant pentrui Lady Di o altă soartă.”

Burell, Paul. Viața secretă a Prințesei Diana / Paul Burell; trad.: August Frățilă, Anastasia Stroia, Georgescu Panait Barrie, Marilena Iovu. – București : ALLFA, 2004. – 432 + 24 p.

„Prințesa lua decizii importante și clare. Am discutat multe aspecte ale problemei. Secrete pe care nu le pot dezvălui aici și care vor rămâne cu mine. Dar puteau surveni nenumărate surprize și gândul acesta o încânta de-a dreptul” zice autorul în prefața cărții.

În carte veți citi despre copilărie, Buckingham Palace, o prințesă îndrăgostită, trădare la Highgrove, regina contra Burrell etc.

Burell, Paul. Diana, așa cum a fost / Paul Burrell; trad.: Raluca și Christian Tănăsescu. – București : ALLFA, 2007. – 198 p., fot.

„În fotografiile sale fascinante, prințesa nu purta pantofi, nu puprta bijuterii, era foarte puțin machiată și stătea întinsă pe o canapea sau pe podea, râzând” declară autorul în Introducerea cărții.

În carte veți citi despre prietenie, compasiune, ținutele regale și bijuteriile Coroanei, învățăturile de la Kensington etc.

Calleja, Concha. Prințesa Diana: „Mă vor ucide!” / Concha Calleja; traducere: Ioana Ionescu. – București : Litera Internațional, 2007. – 168 p.

„De ce a durat 90 de minute drumul până la spitalul Piété Salpêtriére, aflat la doar 5 km distanță? Cum au dispărut casetele video înregistrate la locul accidentului? De ce au îmbălsămat fără permisiune li înainte de autopsie trupul Dianei? Era Prințesa de Wales însărcinată?

Acestea sunt doar câteva dintre enigmele accidnetului de la Paris, din 1997, în care și-au pierudt viața Prințesa Diana, Dodi Al Frayed și șoferul lor, Henri Paul. La aceste întrebări și la multe altele răspunde cartea Conchei Calleja, oferind nuemroase date concludente, rezultate din propria ei anchetă.”

În carte veți citi depsre Mohamed Al Fayed, un personaj inoportun în Marea Britanie, ultima noapte la Paris, zvonuri despre atentat: amenințări la adresa prințesei, etc.

Morton, Andrew. Diana: în căutarea iubirii / Andrew Morton; traducere din limba engleză: Teodor Fleșeru. – București : ALLFA, 2006, 2008. – 338 p., fot.

„Această nouă carte, ce include detalii nepublicate până acum de pe benzile dialogului Diana-Morton, este alcătuit pe baza unor cercetări extinse urmărind pistele indicate de interviurile în exclusivitate obținute de autor. Este „Cartea Cărților” ultimilor ani ai vieții dianei, prințesa de Wales. Când Andrew Morton publica faimoasa biografie a dianei Diana: Povestea adevărată cartea avea să dezlănțuie o adevărată nebunie în media, zdruncinând serios familia regală și ierarhia cărții cu acordul deplin al prințesei, acest bestseller mondial a fost recunoscut ca biografie oficială.”

Cartea are 13 capitole:

  1. Lungul drum spre libertate;
  2. Anul trăirilor periculoase;
  3. Alinarea străinilor;
  4. Afaceri neterminate;
  5. În căutarea iubirii etc.
Publicat în Activitate expoziţională, literatura

Romane despre soldatul ceh al armatei austro-ungare încorporat în Primul război Mondial, președintele american Nixon, Rusia anilor 1860, Sankt-Petersburg, foametea din Irlanda, Franța secolului al XIX-lea etc. Cărți noi la Biblioteca Hasdeu!


Vă recomandăm o expoziție virtuală de carte. Romanele sunt cărți nou intrate în fondul bibliotecii. Vă așteptăm cu drag!

Barry, Sebastian. Zile fără sfârșit / Sebastian Barry; traducere din limba engleză și note: Oana Celia Gheorghiu. – București : Litera, 2019. – 288 p.

„În vârstă de doar șaptespreze ani, supraviețuitor al foametei din Irlanda, Thomas McNulty se înrolează în armata Statelor Unite ale Americii în anii 1850. Împreună cu camaradul său de arme, John Cole, Thomas va lupta în războaiele împotriva indienilor sioux și yurok și, în cele din urmă, în Războiul Civil. Marcate de greutăți înfricoșătoare, aceste zile li se par bărbaților extraordinar de intense, în ciuda ororilor la care sutn martori și la care iau parte.”

Bernstein, Carl. Toți oamenii președintelui. Povestea celei mai importante anchete jurnalistice din istorie / Carl Bernstein, Bob Woodward. – București : Litera, 2019. – 576 p.

„Cea mai devastatoare dramă politică și detectivistă a secolului: doi repoteri de la Washington post, a căror investiție genială,  câștigătoare a Premiului Pulitzer, a declanșat scandalul Watergate, ne povestesc evenimetnele din spatele ușilor închise așa cum s-au întâmplat. Aceasta este cartea care a schimbat America. Publicată cu doar câteva luni înainte de demisia președintelui Nixon, Toți oamenii președintelui a dezvăluit scopul scandalului și l-a prezentat pentru prima dată pe misteriorul Deep Throat.”

Christie, Agatha. Crima din Orient Express / Agatha Christie; trad. din limba engleză: Livia Olteanu. – București : Litera, 2019. – 299 p.

„Un afacerist american găsit mort într-un compartiment închis pe dinăuntru din luxosul orient Express, douăsprezece călători, toți suspecți. De data aceasta însă, vixtima a cărei moarte o investighează Hercule Poirot nu mai este deloc nevinovată. Pe parcursul acnhetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecințe tragice a avut un celebru caz de răpire și ucidere a unui copil asupra familiei acestuia și a altor apropiați. Iar în cele din urmă, va trebui să răspundă la o întrebare cu care nu s-a mai confruntat: poate fi crima justificabilă?”

Delaney, J. P. Fata dinainte / J. P. Delaney; traducere din limba engleză și note: Mihaela Buruiană. – București : Litera, 2019. – 476 p.

„Traumatizată de o spargere la vechea locuință, Emma își dorește un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preț accesibil. Până la One folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă și tavane înalte. Dar există reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asurpa ei: fără cărți, fără perne arucnate, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale. Spațiul este destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – și asta se și întâmplă.”

Dostoievski, F. M. Demonii / F. M. Dostoievski; trad. din libma rusă: Nicolae Gane. – București : Litera, 2019. – 815 p.

„Publicat pentru prima oară în 1872, Demonii poate fi considerat singurul roman politic scris de Dostoievski. Este o alegorie a consecințelor distrugătoare ale nihilismului politic și moral care lua avânt în Rusia anilor 1860, dar, făcând portretul vremurilor sale, Dostoievski atinge de fapt condiția umană în general, problema existenței lui Dumnezeu, a diferenței dintre bine și rău, a dorinței de putere.

Personajele romanului sunt orbite de convingeri politice și de construcții teoretice ale moralității, dezlănțuindu-și proprii demoni interiori.”

Dostoievski, F. M. Idiotul: roman în patru părți / F. M. Dostoievski; trad. din limba rusă: Nicolae Gane. – București : Litera, 2019. – 911 p.

„Întors la Sankt-Petersburg după un tratament de patru ani la un sanatoriul din Elveția, prințul Lev Nikolaevici Mîșkin este luat în râs de înalta societate a orașului, care îl consideră sărac cu duhul. Mîșkin este mereu sincer, atitudinea lui fiind luată de majoritatea oamenilor drept prostie. În candoarea lui, Mâșkin se simte atras de două femei de condiție foarte diferite: Aglaia Ivanovna, femeia cinstită, de familie bună, de care e îndrăgostit, și Nastasia Filippovna, femeia compromisă, de care prințil se simte legat prin compasiunea pe care i-o inspiră.”

Gogol, N. V. Povestiri din Petersburg / N. V. Gogol; trad. din limba rusă: Eusebiu Camilar. – București : Litera, 2019. – 252 p.

„Fie că este un bărbier mocăit, cicălit de nevastă, care intră în bucluc din cauza unui nas găsit în pâine, sau un funcționar pasionat de litere care își cheltuiește averea pe o manta, eroul scrierilor lui Gogol este un om al exceselor.”

Hašek, Jaroslav. Peripețiile bravului soldat Švejk / J. Hašek; trad. și note: Vasile Vasilache. – București : Litera, 2019. – 960 p.

„Bonom și guraliv, Švejk devine cel mai loial soldat ceh al armatei austro-ungare când este încorporat la izbucnirea Primului Război Mondial. Deși pare că singura sa dorință este să ajungă pe front, descurcărețul Švejk se folosește de toate subterfugiile posibile în relații cu medicii, polițiștii, preoții și ofițerii care îl bat la cap ca să intre în luptă, țelul său fiind să se țină cât mai departe de front.”

Kafka, Franz. Procesul / Franz Kafka; trad. din limba germană: Miruna Bolocan. – București : Litera, 2019. – 271 p.

„Chiar în ziua în care împlinea treizeci de ani, Josef K., prim-procurist bancar și celibatar, este arestat, fără să i se aducă la cunoștință motivul arestării, de doi agenți ai unei agenții nespecificate. Din acel moment, viața lui se schimbă ireversibil. Judecat de un tribunal aflat într-o clădire cu aspect deplorabil, lui K. Nu i se aduce nici o învinuire, deși toată lumea îl consideră vinovat. Totul este halucinant și ireal, iar K. va încerca în mod disperat să afle adevărul despre ceea ce i se întâmplă , pentru ca, în cele din urmă, să fie ucis ca un câine.”

Stendhal. Roșu și negru / Stendhal; trad. din limba franceză: Irina Mavrodin. – București : Litera, 2018. – 750 p.

„Considerat de critici romanul central al operei lui Stendhal, Roși și Negru este un portret incisiv și pin de viață al societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, măcinată de corupție, lăcomie și plictiseală. Julien sorel, profitorul fără scrupule, hotărât să se ridice deasupra originilor sale provinciale umile prin înșelăciune și egoism, rămâne până azi unul dintre personajele cele mai interesante din literatura europeană. Cariera sa triumfală îl poartă până până în cercul restrâns al lumii aristocratice pariziene.

În cele din urmă, acesta comite însă o crimă neașteptată și tulburătoare, semnându-și singur condamnarea la moarte.”

Publicat în critică literară, istorie, literatura engleza

Surorile Brontë: cinci lucruri mai puțin știute


Mijlocul veacului al XlX-lea, într-o Anglie rurală dominata de concepţii rigide şi un pronunţat cult al familiei. Trei tinere au reuşit, cu a jutorul imaginaţiei, sa spargă toate barierele, să zboare departe, depăşind vicisitudinile unui trai mizer, lipsit de dragostea şi de afecţiunea maternă: Charlottet 1816- 1855), Kmilv (1818-1848) şi Aline Bronte (1820-1840). După pierderea timpurie a mamei (survenită în 1821, în urma unui cancer uterin), alături de unicul frate, Hranvvell (1817-1848). şi bazandu-se din ce în ce mai rar pe prezenţa părintelui (preot mai mereu plecat prin parohie), încă din adolescenţă, surorile şi-au găsit refugiul perfect în scris.

De-a lungul anilor, familia Bronte a reprezentat un frecvent subiect de analiză pentru cei pasionaţi de literatura şi nu numai. Şi, pe cât de frecvent abordat, pe atât de uimitor de fiecare dată: coincidenţe stranii, vieţi marcate de dependenţe fatale, curmate brusc de aceeaşi boală.

1. Patrick Bronte – născut într-o familie semi-analfabetă un preot victorian cu o viziune liberală şi un tată rece şi nesimţitor

În 1777, când venea pe lume primul născut în sărmana familie a lui Hugh Brunty. Patrick. probabil că niciunul dintre locuitorii micuţei localităţi Drumballyroney (Irlanda de Nord) şi cu atât mai mult părinţii ce trudeau până la epuizare la munca câmpului nu şi-au pus prea mari speranţe în ceea ce-i privea viitorul. Au urmat ani grei pentru clanul ce se mărea pe zi ce trecea, astfel că plecarea de acasă a celui mai vârstnic dintre cei zece copii a fost considerată ca o binecuvântare. Dacă, iniţial, Patrick a fost luat ca aju-tor de fierarul local, pasiunea pentru învăţătură l-a condus, mai apoi, să urmeze cursuri la un colegiu din Cambridge, pentru a-şi dedica viaţa îm-părtăşirii cuvântului Domnu-lui. Acolo se pare că şi-ar fi şi transformat numele de familie din Brunty în Bronte – cel mai probabil pentru a-şi ascunde originile umile.

Puţini ştiu că preotul Patrick Bronte a fost el însuşi un personaj aparte pentru acele timpuri. Pe când aproape toţi oamenii Bisericii dovedeau rigiditate în gândire şi faptă, nord-irlandezul a fost mereu un om cu sufletul mare, care a încercat să ajute fiecare enoriaş în parte, fără a-1 judeca sau ponegri.

O dovedesc, de pildă, două episoade în care a fost im-plicată o anume Eliza Brown, sora celei care dădea o mână de ajutor la întreţinerea bise-ricii parohiale. Cu ruşine şi teamă de a nu fi expulzată din comunitate, ea i-a scris preotului, la sfârşitul anului 1855, pentru a cere ajutor. Descoperise că rămăsese în-sărcinată, înainte de primirea sfintelor taine ale cununiei. Răspunsul lui Patrick a ui¬mit-o şi a încurajat-o, în acelaşi timp. În cuvinte pline de compasiune, dar. totodată, şi de perfectă înţelegere a complicatei situaţii, preotul a îndrumat-o să aştepte să treacă iarna, „deoarece vremurile sunt foarte dificile şi nu trebuie să vă grăbiţi cu măritişul. Nu trebuie să vă luaţi decât atunci când veţi fi efectiv capabili să vă întreţineţi singuri.

Patru ani mai târziu, la 10 iunie 1859, preotul s-a văzut nevoit să îi transmită Elizei cea mai dureroasă veste pe care o mamă o poate primi: decesul fiicei. încercând să-i ofere alinare şi să o scape de sentimentul de culpabilitate pe femeia care, pentru a-i asigura copilei traiul, decisese să muncească departe de casă, Patrick Bronte i-a scris:. „S-a făcut tot ceea ce era omeneşte posibil pentru micuţa June… nu e nimic de regretat!

Patrick Bronte a fost mereu o prezenţă activă în comunitate. Conştient de faptul că educaţia reprezenta cheia unui viitor mai bun pentru fiecare copil, şi-a dedicat mare parte din viaţă ridicării unei şcoli în parohie (care şi-a şi deschis, efectiv, porţile în 1832). Spirit înaintat, a militat pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale enoriaşilor, pentru care, între 1849 şi 1850, a organizat licitaţii caritabile cu scopul de a aproviziona comunitatea cu apă (operaţiune finalizată câţiva ani mai târziu, în 1856).

Însă capitolul viaţă de familie a reprezentat pentru Patrick o piatră prea grea de dus. Pe cât de înţelegător se arăta printre enoriaşi, pe atât de dur şi de rece era acasă, impunând reguli după reguli şi împărţind sancţiuni pentru nesubordonare. La doar câţiva ani după căsătorie (29 decembrie 1812), şi-a văzut soţia murind în chinuri teribile (15 septembrie 1821) şi lăsând în urmă şase suflete neajutorate. Drama a continuat cu fiecare an ce trecea, preotul ajungând să se roage la catafalcul celor şase copii ai săi.

2. Viaţa de internat: încercare fatală, dar şi sursă de inspiraţie pentru viitor

La doar trei ani de la dispariţia mamei, patru dintre surori au fost trimise să urmeze cursurile şcolii de la Cowan Bridge, un sordid pension condus în mod extrem de autoritar de pastorul Carsus Wilson. Acolo, cele câteva zeci de eleve trebuia educate în cel mai puritan spirit, obişnuite de la cele mai fragede vârste să rabde de frig şi de foame, Iară a cunoaşte alinarea şi înţelegerea aproapelui.

Condiţiile s-au dovedit prea dure pentru primele născute ale familiei Bronte: Maria şi Elizabeth. Ambele s-au îmbolnăvit de tuberculoză şi, trimise acasă într-o stare de slăbiciune greu de imaginat, s-au stins în acelaşi an, 1825, la doar câteva zile distanţă.

Charlotte şi Emily au reuşit să scape cu bine, rămânând însă pe viaţă marcate de experienţele îndurate în pustietatea de la Cowan Bridge. Ani mai târziu, în cel mai cunoscut roman al său. June Eyre (publicat în 1847), Charlotte le-a descris, de astă dată localizându-le în pensionul Lowood: „Sufrageria era o sală mare, scundă şi întunecoasă. Pe două mese lungi fumegau castroanele, dar aroma aburilor nu deschidea deloc pofta de porţia mea, fără să mă gândesc la gustul mâncării, dar când foamea mi s-a mai potolit puţin mi-am dat seama că e greţoasă: porridgeul ars are un gust aproape la fel de respingător ca şi cartofii putrezi. Foamei înseşi i se face greaţă de aşa ceva. Fiecare fată mişca încet lingura, gusta hrana, încerca s-o înghită şi pe urmă mai toate renunţau. Dejunul se sfârşi, fără ca cineva să fi mâncat […] Rânduite în bănci, cele 80 de fete stăteau drepte şi nemişcate. Era o adunare ciudată: toate aveau părul lins pe frunte şi pieptănat pe după urechi, fără cea mai mică buclă; toate purtau rochii cafenii, închise la gât şi cu guleraş îngust. Pe rochii se cususe un buzunar de pânză ce le slujea ca sac pentru lucru şi semăna puţin cu chimirele highlanderilor. Purtau ciorapi de lână şi pantofi grosolani ţărăneşti. încheiaţi cu catarame de aramă”.

3. O iubire imposibilă şi o căsnicie de convenienţă

În februarie 1842, Charlotte şi Emily au călătorit la Bruxelles pentru a urma cursurile Pensionului Heger. O renumită şcoală pentru tinerele fete din acele vremuri, condusă de Zoe Claire (1804-1890) şi Constantin (1809-1896). Aveau de gând să studieze temeinic franceza şi germana, în ideea de a dobândi cât mai multe abilităţi pe care să se bazeze mai târziu fie în meseria de guvernante. Fie pentru a-şi deschide o proprie şcoală particulară.

Nu trecuseră prea multe zile, când a devenit clar că planurile de acasă nu se mai potriveau cu cele din… târg! Charlotte, fire complicată şi mereu pusă pe critică, s-a trezit fascinată de personalitatea profesorului. Atât de profunde s-au dovedit sentimentele trăite, încât bondoaca şi subţirica Charlotte s-a pierdut cu totul, îndrăgostindu-se fără speranţă de noul mentor. Timpul petrecut la pension a fost curmat brusc, în octombrie, când cele două fete s-au văzut nevoite să se întoarcă acasă, motivul fiind decesul mătuşii care preluase creşterea copiilor Bronte, Elizabeth Bran- well. Câteva luni mai târziu,

în ianuarie 1843, Charlotte a decis să se reîntoarcă, pentru a ocupa un post tocmai în instituţia soţilor Heger, care îi recunoşteau, astfel, inteli-genţa sclipitoare şi talentul pedagogic. Dar revenirea nu a fost una de bun augur: iubirea pentru Constantin a devenit de-a dreptul o bolnavă obsesie. Până la urmă, un an mai târziu, Charlotte a părăsit Bruxellesul şi a revenit în căminul părintesc.

De acolo, a început să-i trimită profesorului Heger misive emoţionante în limba franceză. „Zi după zi aştept să îmi scrii, şi zi după zi mă adâncesc în durere, când dulcea plăcere de a-ţi descoperi cuvintele pline de sfaturi îmi este interzisă […] Mă trezesc mereu că ard  mi-am pierdut orice urmă de poftă de mâncare şi orice chef de somn“ (18 noiembrie 1845). A ales franceza, tocmai materia pe care i-o predase Constantin, deoarece „îmi este cea mai dragă, amintindu-mi de tine – iubesc franceza de dragul tău. ea îi este în inimă si în suflet de înfocate deveneau cuvintele Charlottei, încât până atunci destul de răbdătoarea doamnă Heger i-a sugerat soţului să îi scrie tinerei fiice de pastor doar o singură dată la şase luni. Se temea şi pentru siguranţa pensionului, ca nu cumva cineva să reclame vreun comportament nepotrivit din partea soţului. Din fericire, unele dintre misive au reuşit să ajungă până astăzi, graţie gestului fiicei lui Constantin, Louise, care, în 1913, a decis să le doneze Bibliotecii Naţionale Britanice.

Iubirea neîmpărtăşită pentru Constantin Heger a urmărit-o pe Charlotte întreaga viaţă. In 1854, răpusă de durerea pierderii celor două surori şi a fratelui şi nedorind să fie cotropită de singurătate, dar voind să iasă din cercul strâmt părintesc, ea a decis să se căsătorească. Cel ales a fost Arthur Bell Nicholls (1819 -1906), diacon în parohia lui Patrick Bronte. Iniţial, tatăl s-a opus din toate puterile: cum îi trecea prin cap umilului preot irlandez să viseze la mâna faimoasei sale fiice?! Persuasivă. Charlotte l-a convins până la urmă să le dea binecuvântarea. Dar Patrick nu a participat la nunta pro-priu-zisă, mireasa fiind condusă la altar de o prietenă. Unirea celor doi nu a fost, se pare. una bazată efectiv pe iubire. După cum i-ar fi scris altei prietene, Ellen Nussey, tocmai în perioada lunii de miere, „e un lucru ciudat şi totodată periculos ca o femeie să devină soţie. în ceea ce îl priveşte pe bărbat – situaţia e cu totul şi cu totul diferită14, înţelegerea va veni însă odată cu trecerea vremii – cu prilejul Crăciunului anului 1854, ajungea să îi scrie soţului cu destul de mare afecţiune: „sincer, dragul meu băiat, îmi eşti astăzi mult mai aproape de inimă decât îmi erai în urmă cu şase luni44. Din nefericire. mariajul a durat prea puţin. La doar 38 de ani, la 31 martie 1855, Charlotte se stingea din viaţă.

4. Copiii Bronte: vieţi curmate brusc

Media de viaţă în regiunea Haworth în vremea surorilor Bronte era una extrem de scăzută: 25,8 ani. Rata de mortalitate era una ridicată, asemănătoare cu cea din cartierele industriale dens populate. De vină erau mai ales condiţiile insalubre – doar 69 de toalete la o populaţie în jur de 2.500 de suflete şi lipsa unui sistem eficace de drenaj a apelor menajere. Cel mai adesea, acestea erau deversate direct în stradă, contribuind astfel la răspândirea viruşilor mortali, precum cei de holeră sau de tifos.

Cu toate că astăzi poate părea o coincidenţă bizară, nu a fost nimic ciudat în faptul că toţi cei şase copii ai familiei Bronte au murit relativ tineri şi aproape toţi răpuşi de tuberculoză. După cele două fiice dispărute la vârste fragede, primul s-a stins Bran-well, în septembrie 1848, cauza oficială a decesului fiind o formă aparte de tuberculoză, starea sa de sănătate fiind agravată de consumul excesiv de alcool şi de dependenţa de consumul de opium şi laudanum.

Pentru Emily, mezina, o răceală care a surprins-o la înmormântarea fratelui şi care s-a transformat în tuberculoză i-a fost, până la urmă, fatală, trei luni mai târziu. în mai 1849, dispărea şi Anne, din nou lovită de tuberculoză. Iar, Ia 31 mai 1855, se stingea şi Charlotte, cel mai probabil din cauza unei complicaţii intervenite în timpul gravidităţii. Singur, Patrick Bronte le-a supravieţuit atât soţiei, cât şi copiilor, reuşind să strângă peste opt decenii de viaţă!

5. Incest în familia Bronte?!

Mereu în căutare de ştiri senzaţionale, au apărut şi autori care au lansat ideea incestului în familia Bronte. Implicaţi: Branwell şi Emily, mezina fiind infectată prin sex cu microbul tuberculozei!

Sunt puţine însă lucrurile cu adevărat sigure astăzi. Cert rămâne faptul că atât Branwell, cât şi Emily, precum şi Anne au murit de tuberculoză în interval foarte scurt, între septembrie 1848 şi mai 1849. Apoi, tot cert este şi că ei au locuit împreună la Haworth, unde Branwell şi Emily au şi murit (Anne stingându-se în timpul unei călătorii la Scarborough). Astăzi este cunoscut şi că maladia în sine a fost una extrem de contagioasă, mai ales între membrii unei familii care împărţeau un spaţiu restrâns.

Marea majoritate a biografiilor surorilor Bronte au încercat să descrie, prin tuşe emoţionante, ravagiile tuberculozei aduse acestei familii. Unii autori au mers pe ideea predestinării, a tragediei care a tronat asupră-i.

Alţii au încercat să spargă tabuuri şi să depăşească graniţe, în 1896, criticul literar Clement Shorter şi-a pus întrebarea dacă relaţiile ciudate din La răscruce de vânturi, unicul roman al lui Emily Bronte (publicat în 1848), nu îşi au rădăcini în mediul familial?! Mai târziu, în perioada interbelică, când viaţa surorilor a devenit un subiect la mare modă, legătura dintre Branwell şi Emily a fost descrisă ca una tipic sexual abuzivă. Ella Moorhouse, autoarea lucrării Stone Walls (Ziduri de piatră, 1936), notează, de pildă, câteva episoade în care fratele îşi forţează sora, cu ajutorul unui cuţit, să consume lichior, în detrimentul propriei voinţe.

Una dintre cele mai cunoscute biografe, Elizabeth Gaskell, în The Life of Charlotte Bronte (Viaţa Charlottei Bronte, 1957), fără să lovească în vreun fel în respectabilitatea surorilor, a explicat că un personaj precum Heath-cliff, prototipul eroului măcinat de furie şi de gelozie, nu s-a putut crea decât plecând de la experienţele din familie şi, în special, de la viaţa lui Branwell însuşi.

Cu toate că nu s-a putut identifica nici măcar o dovadă a existenţei incestului printre membrii clanului Bronte, mitul a prins, odată cu trecerea anilor, noi şi noi puteri, ideea insinuându-se chiar şi în unele producţii cinematografice sau în articole de presă. Şi, din păcate, cei care o reduc pe Emily la nivelul unei tinere distruse de pasiuni interzise nu fac altceva decât să îi ştirbească genialitatea şi caracterul aparte, într-o epocă în care, după cum i-a răspuns într-o scrisoare poetul romantic Robert Sou-they (1774- 1843) iui Charlotte, „literatura nu poate fi treaba unei femei şi nici n-ar trebui să fie. Cu cât o femeie este mai implicată în propriile-i datorii, cu atât va avea mai puţin răgaz pentru scris, chiar dacă scrisul o împlineşte sau e simplu divertisment.

Articlul a fost scris de Ana Darie, pentru revista Magazin Istoric, ianuarie, 2020.

Publicat în Activitate expoziţională, COLECŢII BC, istorie, literatura artistica

Cărți din domeniul Literatură și Istorie


Ca de obicei, vrem să vă bucurăm ochiul și inima cu cărți nou achiziționate la biblioteca noastră. De data asta cu cărți din domeniul Istorie și Literatură.

Lorenz, Marita. Eu am fost spioana care l-a iubit pe Fidel Castro / Marita Lorenz. – București : RAO, 2018. – 281 p.

„Puține persoane pot spune, că Ilona Marita Lorenz, că au trăit o viață ca-n filme: de la lagărele de concentrare ale naziștilor la Fidel Castro, de la CIA la asasinarea lui Kennedy. Povestea Maritei este aceea a unei spioane care, mai presus de toate, l-a iubit pe Fidel Castro.

Cartea ne prezintă povestea romanțată a acestei femei, cu lumini și umbre, cu adevăruri spuse pe de-a-ntregul sau numai pe jumătate, lăsându-l pe cititor să aleagă ce este autentic și ce este ficțiune.

Autoarea își relatează întreaga viață, din frageda pruncie până în momentul publicării cărții, marcând mai cu seamă copilăria tristă din zilele războiului, peregrinările alături de tatăl ei pe marile lumii, relațiile sale sentimentale cu Fidel Castro, cu Marcos Perez Jumenez, fostul dictator venezuelean și cu membri ai Mafiei.

Povestește despre acțiuni ale CIA și FBI la care a luat parte, mândră că, la un moment dat, i se spunea Mata Hari de Caraibi.”

Tănase, Stelian. Conversații cu Regele Mihai / Stelian Tănase; ediție îngrijită: Elena Vijulie. – București : Corint, 2018. – 282 p.

„Acest volum cuprinde 12 dialoguri cu regele Mihai înregistrate de scriitorul Stelian Tănase în aprilie 2005. Ele au avut loc la Palatul Elisabeta din București.

Interviurile urmau să continue și să facă parte dintr-un serial de televiziune, care trebuia să se difuzeze la televiziunea publică după cele 22 de episoade din filmul Dinastia, realizate, de asemenea, de Stelian Tănase. Diferite obstacole apărute în timp au amânat finalizarea proiectului.”

Grann, David. Z. Orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale / David Grann; traducere din engleză și note: Ioana Miruna Voiculescu. – București : Art, 2018. – 365 p.

„În 1925, exploratorul britanic Percy Fawcett pornea în expediție în jungla amazoniană în căutarea unei civilizații legendare. Avea să fie ultima lui călătorie, din care nu s-a mai întors. Decenii la rând, alți aventurieri l-au urmat, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de a găsi orașul pierdut Z. Biografia lui Fawcett semnată de David Grann elucidează cel mai tulburător mister al explorărilor din ultimul secol.”

„Narațiune fascinantă, cu valențe științifice și istorice, cu personaje obsedante”

Entertainment Weekly

MacMillan, Margaret. Făuritorii păcii. Șase luni care au schimbat lumea / Margarert Macmillan; traducere din engleză: Smaranda Câmpeanu. – București : Editura Trei, 2018. – 710 p.

„Între ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului care urma să pună capăt tuturor războaielor”, oamenii din toate colțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace. Cele mai importante personalități prezente au fost conducătorii celor trei mari puteri – Woodrow wilson, Lloyd George și Clemenceau –, dar la Paris au sosit mii de alți delegați, fiecare cu propria sa agendă. Regi, prim-miniștri și miniștri de externe, însoțiți de suitele lor de consilieri, stăteau cot la cot cu jurnaliști și lobbyști, luptând pentru o serie întreagă de cauze, de la independența Armeniei până la drepturile femeilor. T. E. Lawrence, regina Maria a României, Maynard Keynes, Ho și Min – tot mapamondul avea ceva de rezolvat la Paris în acel an. Lumea nu mai văzuse ceva asemănător și nici că avea să mai vadă vreodată.”

Service, Robert. Ultimul țar. Nicolae al II-lea și Revoluția Rusă / Robert Service; traducere din engleză: Irina Negrea. – București : Editura Trei, 2019. – 416 p.

„Deși moartea lui Nicolae și a familiei lui în 17 iulie 1918 necesită incontestabil o analiză actualizată în lumina documentelor noi și vechi existente, se cuvine ca lunile precedente să fie studiate, de asemenea, cu atenție. Privat de libertate, Nicolae a avut răgazul să reflecteze la perioada sa de domnie începând cu anul 1894. Cu toate acestea, este surprinzător să constatăm cât de rar s-a întâmplat ca însemnările lui zilnice și conversațiile consemnate să fi fost folosite pentru a putea desluși mai bine modul lui de a gândi.”

Pe lângă romanul propriu-zis, veți vedea hărți, lista ilustrațiilor, bibliografie, note și indice.

Atkinson, Kate. Un zeu năruit / Kate Atkinson; traducere din limba engleză și note: Irina Negrea. – București : Art, 2018. – 650 p.

„Dacă în Viața după viață Atkinson prezintă posibilele vieți ale Ursulei Todd în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, în centrul atenției fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier în timpul conflagrației. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm înainte de vreme amănunte din viața lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsându-ne să ne întrebăm, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflecție etică asupra războiului și, în contextul morții, asupra a aceea ce înseamnă a fi de partea binelui sau a răului.”

Walsh, Rosie. Bărbatul care n-a mai sunat / Rosie Walsh; traducere din limba engleză: Oana Bogzaru. – București : Nemira, 2018. – 335 p.

„Imaginează-ți că întâlnești un bărbat, că petreceți împreună șase zile de neuitat și că te îndrăgostești nebunește de el. Sentimentul este reciproc, o simți cu toată ființa ta. Așa că, atunci când pleacă într-o călătorie și promite să te sune de la aeroport, nu ai nici un motiv să crezi că n-o mai face.

Dar el nu mai sună.

Săptămânile trec, toți prietenii te îndeamnă să-l uiți, dar tu știi că trebuie să i se fi întâmplat ceva, trebuie să existe un motiv pentru tăcerea lui.

Și dacă descoperi că ai avut tot timpul dreptate? Dar că motivul este singurul lucrul pe care nu vi l-ați împărtășit unul altuia?”

Fallada, Hans. Fiecare moare singur / Hans Fallada; traducere din limba germană și note: Gabriella Eftimie. – București : Art, 2018. – 727 p.

„În timp ce Hitler alimentează cu carne de tun fronturile din întreaga Europă, în Berlinul anului 1940, Otto și Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, după ce își pierd singurul fiu în război, trec de la resemnare tacită și indiferență la furie mocnită și hotărăsc că a venit timpul să lupe împotriva sistemului. Rezistența lor pare lipsită de semnificație – denunță regimul nazist prin cărți poștale și scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egală cu sfidarea supremă într-o lume unde chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte”

Fiecare moare singur vorbește despre sadismul grotesc de care e capabilă omenirea și, înr-un contrast izbitor, despre simplitatea binelui și noblețea decenței. Poate că, întradevăr, fiecare moare singur, dar nimeni nu trăiește singur sau în deplină intimitate, mai ales într-un oraș sufocat de teroare, suspiciuni și crime.”

Publicat în Activitate expoziţională, literatura

Cărți noi din domeniul Literaturii universale la zi


Vă recomandăm cărți noi din domeniul literaturii universale, două romane sunt ecranizate. Care sunt cărțile ecranizate aflați citind noile achiziții de bibliotecă.

Fitzgerald, Scott F. Marele Gatsby / Scott F. Fitzgerald; trad. din engl.: Mircea Ivănescu; cu o prefață a autorului trad. de Radu Paraschivescu. – București : Humanitas, 2018. – 221 p.

Fitzfgerald„Pentru cineva care și-a petrecut viața profesională în lumea ficțiunii, solicitarea de-a „scrie o prefață” e tentantă din multe puncte de vedere. Scriitorul de față cedează unuia dintre ele; cu toată cumpănirea pe care-o poate mobiliza, el se va referi la criticii din mijlocul nostru, încercând să se deplaseze cât mai centripet cu putință în jurul romanului care urmează în acest volum” afirmă scriitorul, Scott F. Fitzgerald.

„În Marele Gatsby, Fitzgerald realizează ceea ce nu va mai face în toată cariera sa ulterioară: o satiră a moravurilor contemporane care conțin adevărurile – personale și sociale – cele mai profunde” afirmă Daniel S. Burt.

Pikul, Valentin. Necuratul: Rasputin și apusul unei lumi : în 2 vol. / V. Pikul; trad. din lb rusă și note: A. Olteanu. – București : ALL, 2016.

Unul dintre cei mai populari și controversați scriitori ruși postbelici, Valentin Savvici Pikul s-a născut în 1928 la Leningrad. S-a înscris la școala militară a forțelor navale din Solovki și a fost trimis, după absolvire, în misiune în Flota Nordului. După sfârșitul războiului, a urmat cursurile Academiei Navale din Leningrad, fiind însă exmatriculat din cauza rezultatelor nesatisfăcătoare. Cititor pasionat și obișnuit al seratelor literare, Pikul a început să scrie poezii și povestiri legate de istoria Nordului, apoi de istoria Rusiei. Între 1954 și 1990 a scris peste treizeci de romane și sute de miniaturi istorice, acoperind toate evenimentele importante din istoria Rusiei.

Vol. 1. – 510 p.

Pikul_NEcuratul_1Necuratul urmărește povestea vieții lui Grigori Rasputin – țăran  din Pokrovskoe devenit mistic, presupus vindecător și apropiat al familiei imperiale –, pe fudnalul ultimelor deceni ale Imperiului Țarist. Construind un tablou incitant al vieții de familie a Romanovilor și al evenimentelor premergătoare Revoluției Ruse din 1917, Valentin pikul satirizează, cu o ironie mușcătoare și un umor savuros, influența lui Rasputin la curtea imperială și moravurile elitei rusești.

Asemănat cu Alexandre Dumas, Pikul a fost adorat în epocă de cititorii nemulțumiti de literatura de propagandă comunistă, care au găsit în opera sa personaje și idei noi. Însă prăbușirea URSS nu i-a știrbit succesul. În 2008, cărțile sale au atins vânzări totale de cinci sute de milioane de exemplare, plasându-l în rândul celor mai populari scriitori ruși din toate timpurile.

Vol. 2. – 469 p.

Considerat o personalitate-cheie în declinul monarhiei ruse  și celebru în toată lumea din cauza imoralității și a exceselor sale, Grigori Rasputin a făcut obiectul a numeroaselor legende, însă puțini cunosc povestea ascensiunii sale dintr-un sătuc siberian la curtea imperială. În viziunea lui Pikul, el este Necuratul, omul care exercitat cea mai mare influență asupra familiei Romanov în ultimii ani ai Imperiului Țarist.

Coelho, Paulo. Brida / Paulo Coelho;  trad.: din limba portughez.: Robertina Sfetcu. – București : Humanitas, 2018. – 247 p.

Coelho_Brida„În cartea Jurnalul unui Mag am înlocuit două dintre practicile RAM cu niște exerciții de percepție pe care le-am învățat când făceam teatru. Deși rezultatele erau oarecum aceleași, asta m-a costat o mustrare severă din partea Maestrului meu. „Nu contează dacă există mijloace mai rapide sau mai ușoare, tradiția nu poate fi schimbată niciodată”, a spus el. Din această cauză, puținele ritualuri descrise în Brida sunt aceleași practicate de-a lungul secolelor în Tradiția Lunii – o tradiție ce necesită experiență și practică pentru a putea fi executată.

Folosirea ritualurilor  de acest fel, fără nici un fel de orientare, este periculoasă și neindicată, nu este necesară și poate dăuna grav căutării spirituale” afirmă Paulo Coelho.

Fletcher, Giovanna. Mamă fericită, copil fericit : Să fii mamă e o aventură /Fletcher_Mama fericita Giovanna Fletcher; trad.: din limba engl.: Ianina Marinescu. – București : Humanitas, 2018. – 247 p.

„Sunt o mamă adevărată și îmi pasă de celelalte femei. Vreau să fim unite și susținute, nu izolate și singure sau defensive cu privire la alegerile noastre, dacă ne spune cineva că nu am procedat cum trebuie”  afirmă autoarea cărții, Giovanna Fletcher.

Lark, Sarah. Cântecul maorilor / Sarah Lark: trad.: din limba germ.: Corneliu Stoenescu. – București : RAO, 2012. – 624 p.

Lark_Cantecul maorilor

„Noua Zeelandă, 1893: William Martyn este un bărbat mult mai cultivat și mai elegant decât oamenii care ajung în mod obișnui în căutarea de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, căci Will este iul unor nobil irlandezi. Temperamentala Elaine se îndrăgostește de el, iar el pare să-i împărtășească sentimentele. Însă deodată sosește în vizită Kura-Maro-Tini, verișoara lui Elaine, care e pe jumătate maori și a cărei frumusețe și libertinism îl cuceresc definitiv pe William.”

Alende_CAietul MayeiAllende, Isabel. Caietul Mayei / Isabel Allende; trad. din span.: Cornelia Rădulescu. – București : Humanitas, 2018. – 335 p.

„Abia trecută de pragul adolescenței (vârsta la care a experimentat toate senzațiile tari pe care le poate oferi California zilelor noastre), Maya Vidal pătrunde în lumea interlopă, adoptându-i viciile. Pendulând între SUA și Chile, împletind mai multe fire narative și etalând o galerie impresionantă de personaje, Caietul Mayei este un roman curajos despre vindecare. De amintiri coșmarești, de false iluzii, dar mai ales de dependența de droguri.”

Kurreishi, Hanif. Intimitate și alte povestiri / Hanif Kureishi; trad. din engl: Elena Ciocoiu. – București : Humanitas, 2018. – 210 p.

„Inclus de The Times pe lista celor mai mari 50 de scriitori britanici de după 1945, Hanif Kureishi este un prozatori, dramaturg și scenarist multipremiat: a câștigat prestigiosul Kureishi_Intimitate.jpgWwhitebread Award și a primit două nominalizări la Oscar pentru cel mai bun scenariu. Opera lui este tradusă în 36 de limbi.

Na dintre cele mai bune cărți ale lui Hanif Kureishi, Intimitate pune în lumină, cu sinceritate dusă până la cruzime, temerile și dorințele care îl pot determina pe un bărbat să-și părăsească partenera și copiii. Alături de „Licărire”, „Străini când ne întâlnim” și „Spleen”, cele trei povestiri incluse în volum, romanul stă la baza filmului Intimitate, regizat de Patrice Chéreau,  cu Mark Rylance și Karry Fox în rolurile principale.”

Bracken, Alexandra. Minți primejdioase / Alexandra Bracken; trad. din engl și note: Mircea Pricăjan. – București : Editura Trei, 2015. – 530 p.

Braken_Minti„În ziua când a împlinit zece, Ruby s-a trezit simțind că înăuntrul ei s-a schimbat. Ceva atât de îngrijorător, încât părinții ei au închis-o în garaj și au chemat poliția. Ceva din pricina căruia a fost trimisă la Thurmond, o „tabără de reabilitare guvernamentală”, cu condiții foarte aspre. Deși a supraviețuit bolii misterioase care a omorât aproape toți copii din America, Ruby și ceilalți supraviețuitori au descoperit ceva și mai rău: că au puteri înfricoșătoare pe care nu le poate controla.

Acum, la șaisprezece ani, Ruby se numără printre cei periculoși.”

Ahern, Cecilia. Suflete pereche / Cecilia Ahern; trad. din limba engl.: Marilena Iovu. – Ed. a 4-a. – București : ALLFA, 2015. – 535 p.

„Rosie și Alex se cunosc de când erau copii. Sunt confidenți și cei mai buni prieteni, Ahern Sufletenedespărțiți la școală și în viață, până când destinul îi pune în fața unor situații în care cei doi nu prea au multe de spus. Rosie rămâne însărcinată la doar 18 ani. Alex pleacă în America și devine medic cardiolog. Distanța nu-i împiedică să rămână la fel de apropiați ca înainte, relația lor transformându-se într-un lanț nesfârșit de scrisori și e-mailuri, dar dincolo de simpla lor prietenie și de viețile separate pe care și le construiesc treptat rămân multe sentimente și cuvinte nerostite care așteaptă momentul potrivit să iasă la iveală.”