Arhive etichetă: literatura romana

Cartea-n miez și-n rădăcină


Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948 la Sofia, Drochia.

Poetul prozatorul, eseistul, dramaturgul și folcloristul Iulian Filip, a absolvit Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălți (1970), apoi își continue studiile la Academia de Științe din Chișinău în domeniul folcloristicii (1970-1974). Debutează în anul (1974) cu prima sa carte întitulată Neîmpăcatul meșter, apoi apar cărțile Dialoguri primordiale (1978), Casa fiecăruia (1980), Cafea neagră (1989), 

DSC_0215Cercul fântânilor (1977). Ca dramaturg, s-a afirmat prin scenariile pentru filme în desen animat și piesele pentru teatrul de păpuși: Deșteptătoarele, Cenușar-voinicului și Cenușăreasa mireas, Moara cu plăcinte, Albina salvează lumina etc. În proză s-a afirmat prin romanul eseistic Cobaiul nu triumfă, iar în folcloristică, prin cărțile Teatru popular și Primiți căluțul?. Este și autor de texte pentru cântece de factură populară, corale și de estradă. Poetul Iulian Filip e cunoscut și ca traducător. A tradus Giuseppe Ungaretti, Dante Cerilli și alți poeți italieni. Este un poet înconjurat de oglinzi, fără a fi un narcisiac, un poet grav fără a fi un maximalist, un poet al copilăriei fără a fi un sentimental și un „patriarhal”. Este distins cu titlul de Maestru în arte. (1993); cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998); Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române pentru volumul de folclor Cât îi Maramureșul… (colectiv de autori, 1996). Cartea Ruga iezilor cei trei a fost declarată Cartea anului la ediția a II-a a Salonului Internațional de carte pentru copii de la Chișină (1998).

Sursa biografiei: Şfeţ, Maria. Iulian Filip // Calendarul Naţional 2008. – Chişinău, 2008. – P. 51-53.

Anunțuri

Mihai Eminescu, simbolul spiritualității românești


Mihai Eminescu se naște la 15 ianuarie 1850 la Ipotești jud. Botoșani. A decedat la 15 iunie 1889 în București.

mihai_eminescuPoetul naţional al românilor, care s-a născut la Botoşani şi a copilărit la Ipoteşti, are parte de un destin romantic, şcolindu-se sporadic, dar temeinic, la şcoli şi licee din Cernăuţ, apoi la Universitatea din Viena şi Berlin, străbătând în lung şi-n lat ţara, călătorind ba cu trupe teatrale ambulante, ba în calitate de culegător de folclor, regizor şcolar sau pur şi simplu pelerin, citind şi însuşind-şi tot ce s-a scris şi s-a creat în spaţiul românesc şi în lume. Este, după cum a spus Constantin Noica, „Omul deplin al culturii româneşti şi un uomo universale, cunoscând în adâncime astronomie filosofie, matematică, fizică, sociologie.” Debutează la Cernăuţi în Lăcrimioarele…, publicate cu ocazia morţii dascălului său iubit Aron Pumnul (1866), apoi în Familia, unde îi este naş literar Iosif Vulcan. Singurul volum de Poezii, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, apare în 1884 (de fapt, decembrie 1883), şi impune un poet de valoare universală, dublat de un tot atât de valoros prozator, dramaturg, gazetar, director al Bibliotecii Centrale din Iași.

El marchează apariția conceptului de scriitor profesionist, ridicat prin forța talentului său, fără altă avere decât aceea a creației sale. A fost un polemist acerb și bun gazetar de orientare junimistă (conservatoare, a lucrat la ziarul Timpu în perioada sa bucureșteană). A avut o contribuție decisivă la reorientarea culturii române dinspre Orient spre Occident. Este considerat cel mai important poet al românilor, simbolul spiritualității românești. Regina Elisabeta (Carmen Sylva) l-a recompensat cu Ordinul Bene Merenti, refuzat de poet. Membru de onoare post-mortem al Academiei (1948). Românii îl consideră cel mai important poet național și nici un fel de contestare pronunțată de-a lungul vremii n-a putut schimba acest lucru.

Sursa: Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu. // Mihai, Cimpoi. Mari scriitori români: medalioane literare. – Chişinău, 2009. P. 77.

O expoziţie virtuală ce face referinţă la opera poetului Mihai Eminescu, vedeţi aici.

 

Sursa imaginii: click.ro

 

Ioan Slavici, „instrument de observație excelent”


În anul curent se împlinesc 170 de ani de la nașterea scriitorului Ioan Slavici.

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

Recomandăm atenției DVS o listă bibliografică ce face referință la opera și critica literată a scriitorului.

Listă bibliografică virtuală

Slavici, Ioan. Amintiri / Ioan Slavici ; il. de Alex Ussow. – Bucureşti, Chişinău : Litera Internaţional, 2003, Chişinău : Universul, 2003. – 344 p. : il.
Slavici, Ioan. Budulea taichii. Moara cu noroc : [nuvele] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995. – 208 p.
Slavici, Ioan. Floriţa din codru : [poveşti] / Ioan Slavici; antol., pref. şi note de Constantin Mohanu-Lovişteanu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2008. – 149 p. : il.
Slavici, Ioan. Închisorile mele : [scrisori] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Allfa : Paideia, 1996, Bucureşti : Metropol, 1996. – 219 p.
Slavici, Ioan. Mara : [roman] / Ioan Slavici; pref.: Cornel Ungureanu. – Bucureşti : Curtea veche, 2010. -317 p.
Slavici, Ioan. Mara : [roman] / Ioan Slavici ; il. Alexei Colâbneac. – Chişinău : Prut Intern., 2008. – 314 p. : il.
Slavici, Ioan. Mara : (roman) / Ioan Slavici. – Chişinău : Litera, 1996, Chişinău : Comb. Poligr., 1997. – 288 p.
Slavici, Ioan. Mara / Ioan Slavici ; ed. pref., tabel cronol., selecţie de referinţe critice de Constantin Mohanu
– Bucureşti: Coresi, 2007. – 366 p.
Slavici, Ioan. Moara cu noroc: [nuvelă] / Ioan Slavici. – Bucureşti : Albatros, 1973. – 122 p.
Slavici, Ioan. Moara cu noroc şi alte nuvele / Ioan Slavici ; cuv. înainte şi ediţie de Constantin Mohanu. – Bucureşti: Coresi, 2007. – 622 p.
Slavici, Ioan. Nuvele / Ioan Slavici; postf.: bibliogr.: Mircea Braga. – Bucureşti : Minerva, 1987. – 352 p.
Slavici, Ioan. Pagini alese / Ioan Slavici. – Bucureşti : Regis, [2000]. – 287 p.
Slavici, Ioan. Pădureanca / Ioan Slavici. – Bucureşti : Ştefan, 2007. – 207 p.
Slavici, Ioan. Scrieri alese: în 2 vol./ Ioan Slavici ; ed. îngr. Constantin Mohanu. – Chișinău : Știința, 1993.
Vol. 1. – 620 p.
Vol. 2. – 591 p.
Slavici, Ioan. Zîna Zorilor / Ioan Slavici. – Chişinău : Ştiinţa, 1995. – 224 p.

Critica operei scriitorului Ion Slavici
Brădescu, Steliana. Slavici sau Iubirea ca mod de viaţă / Steliana Brădescu. – Iaşi : Institutul European, 2011. – 277 p.
Comoara literaturii române. Vol. 5: George Coşbuc, Ioan Slavici, Emil Gârleanu. – Iaşi: Porțile orientului, 2007. – 206 p.

Cubleșan, Constantin. Ioan Slavici. – Bucureşti : Recif, 1994, Bucureşti : Imprimeria Coresi, 1994. – 143 p.
Românii de peste Carpaţi / Ioan Slavici ; ed. de Constantin Mohanu ; pref. de Dumitru Micu. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993. – 251 p.
Vatamaniuc, Dimitrie. Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut / Dimitrie Vatamaniuc. – Bucureşti : Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1968, Bucureşti : Î. P. Informaţia, 1968. – 618 p.

Sursa biografiei: wikipedia.org

Sursa fotografiei: observator.tv