Ziua Universală a Iei

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, anual, la 24 iunie, începând din 2013, în ţara noastră şi în comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe din întreaga lume.

La 21 ianuarie 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu, a înaintat iniţiativa ca iei sau ”cămăşii cu altiţă”, parte importantă a costumului tradiţional popular românesc, să îi fie dedicată o zi din an. Prima Zi Universală a Iei a fost organizată în acelaşi an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, de către comunitatea „La Blouse Roumaine”. Un eveniment notabil a avut loc în 2015, când primarul Washington D.C., Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraş, în urma eforturilor comune ale Ambasadei României la Washington şi ale comunităţii româneşti din capitala americană. Cum o păstrăm şi cum o valorizăm, îmbogăţind moştenirea culturală, este responsabilitatea noastră.

Cunoscută la nivel local şi sub numele de ie, cămeşe, spăcel, ciupag etc., cămaşa, în cadrul portului femeiesc tradiţional românesc, a intrat în conştiinţa publică cu prima denominaţie, devenită generică. Ia a reprezentat întotdeauna piesa principală, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social-economic şi personalitatea purtătoarei.

Costumul tradiţional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrinţă sau maramă. Ia este bluza femeiască, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi care se distinge, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta.

În contextul marcării acestei sărbători, Biblioteca Centrală  vă propune pentru lectura următoarele cărți disponibile în colecția sa.

Răileanu Iurie. Etno ABC / Iurie Răileanu. – Chișinău :  Tipografia Centrală, 2015. – ISBN -978-9975-9772-6-5.

Este o carte – minune, fiind infinit mai mult decât acea primă carte a școlarilor sau preșcolarilor, din care ei deprind a citi și a scrie litere, apoi, învață și a le lega în cuvinte, iar cuvintele – în fraze. Orice copil, desigur, ar putea învăța și de aici literele și sunetele limbii române. Le vor învăța însă într-un mod cu totul neordinar: nu prin intermediul unor obiecte sau fenomene arhicunoscute (mama, casă, floare etc.), ci prin a vedea lucruri necunoscute sau mai puțin cunoscute. Aici fiecare literă în legătură cu un cuvânt sau cu un termen din etnografia românească, din cultura material-spirituală a poporului nostru. Mai simplu spus – obiceiurile, folclorul, meșteșugurile, felul de a trăi, de a vedea lucrurile din jur, de a gândi, de a simți al strămoșilor noștri. Acestea sunt valori ce scot în evidență bogația noastră sufletească, coloritul ce ne face distincți de alte neamuri statornicite în vecinătate sau împrăștiate prin lume. Aici poți găsi și ce înseamnă (ie, altiță, catrință, dantelă, traistă, năframă, opinci etc.).

Etno ABC-ul un îndemn discret de a cunoaște și a prețui la justa valoare zestrea spirituală a poporului, frumosul din preajmă noastră.

Adelina dimineață

A îmbrăcat Ia de in

Și și-a pus la gât mărgele

Ce-s păstrate în ecrin.

Tcacenco, Niculina. Gala costumului popular /  Niculina  Tcacenco, Ana Bogdan. – Chișinău : Balacron, 2006. – ISBN 978-9975-100-13-7.

În această carte  este despre Costumul popular  care reprezintă caracteristica întregii tradiții naționale, a unui popor, un mesaj și o vizită de la strămoși pentru comunicare între generații. Costumul popular este izvor al frumuseții, un certificat de aptitudine, pentru românii de pretutindeni, mărturie a unei culturi stravechi. Costumul ne deschide pagină cu pagină istoria și cultura neamului, ne transpune în mediul rural, la tîrgurile de toamnă, la sărbătorile de iarnă, șezători, hore, nunți, la ziua de Paști ș.a. Arta costumului vine din vremuri străvechi și s-a păstrat pînă în zilele noastre. Ornamentele brodate au cunoscut o evoluție îndelungată, motivele ornamentale fiind simplificate și stilizate pînă la perfecțiune.

Paliț-Palade, Iulia. Portul popular din Republica Moldova / Iulia Paliț-Palade. – Chișinău : Grafema Libris, 2003. – ISBN 9975-9658-9-7.

 Lucrarea de față prezintă o încercare modestă de a oferi specialiștilor, doritorilor cointeresați de revenirea la tradițiile naționale, materiale documentare inedite cu privire la costumul popular de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Fiind o primă lucrare de acest gen – – carte album în ultimele decenii pe costumul popular, lucrarea nu-și propune să aibă un caracter de enciclopedie, ci doar să reprezinte portul popular adunat din diferite colecții, sistematizat pe anumite zone etnografice, commune, care sunt binevenite pentru toți cei ce vor să cunoască și să valorifice tradițiile costumului popular moldovenesc.

Ciobanu-Țurcanu, Viorica. Din istoria costumului: Evoluția în spațiu și timp a costumului în Moldova / Viorica Ciobanu-Țurcanu. – Chișinău : Pontos, 2005. –ISBN 9975-926-48-7.

În lucrare, pe baza materialelor de arhivă, a datelor factologice, impresiilor călătorilor străini, cercetărilor savanților, pentru prima data se întreprinde o încercare de a prezenta un tablou integru al costumului în evoluția spațiu-timp. Se analizează structura, funcțiile, legitățile dezvoltării costumului tradițional și continuitatea în vestimentația conteporană. Se cercetează cele mai specifice ornamente, simboluri naționale de port – moderne și astăzi. Lucrarea prezintă și un îndrumar pentru oamenii mai puțin inițiați în cunoașterea și utilizarea corectă a vestimentației în tot ansamblul ei : îmbinarea chibzuită a detaliilor, ornamentelor, uzoarelor, simbolurilor și tradițiilor din etnografia poporului nostru.

Țurcanu, Viorica. Costumul : tradiție și modernitate  – valorificări / Viorica Țurcanu. – Chișinău : Notograf  Prim, 2012. – ISBN 978-9975-4343-6-2.

Lucrarea este reușit structurată evidențiind și explicând pe baza principiilor obiectivității, dezvoltării, istorismului, legăturii dintre teorie și practică, metodelor analizei și sintezei, inducției și deducției – noțiuni : costum – ,,folosire” el reprezentând ansamblul de piese vestimentare, specifice unei epoci, unui popor, unei meserii ;vestimentație – îmbrăcăminte; concept – un instrument esențial pentru cunoaștere, reprezentând o idee abstractă fiindcă consideră doar anumite caracteristici ale obiectelor, și este o idee generală ( întâi abstractizăm, apoi generalizăm în cadrul comparației costumul tradițional și cel modern); tipologie – o sinteză. un inventar care clarifică și sistematizează rezultatele unei comparații; paradigma în etnografie a faptului, locului, tradiției, interculturalității; ege ; funcție a costumului. Din cinci concepte interesante, expuse și descrise, actuală se prezintă constatarea lui Alecu Russo, că felul hainei modelează trupul și mintea și întipărește din părinți în fii tradițiile și obiceiurile.

Vă așteptăm cu drag la Biblioteca Centrală !

Elena MALINOVSCHI