Publicat în ACTIVITĂȚI BC, aniversari culturale, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”

Poezia Magdei Isanos în viziunea copiilor (partea a doua)


La 17 aprilie anul curent, Magda Isanos ar fi împlinit 104 ani. O viață fulminantă – doar 28 de ani. Ne-a lăsat versuri deosebit de frumoase. În această primăvară poeziile Magdei Isanos parcă ne spun mai multe decât altă dată. Ne bucurăm că de data aceasta Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, din cadrul Bibliotecii Centrale, BM „B.P. Hasdeu”, i-a adunat pe unda on-line pe elevii Liceului Teoretic „Ion Creangă” din Raionul Dubăsari, Satul Coșnița: Loredana Verlan, Ana Verlan, Gabriela Soltan, Gabriela Boșcăneanu, Adriana Pasat, Cristina Stratulat, Adriana Verlan. Ghidați de profesoara lor de limbă și literatură română, tinerii cititori vă prezintă sensibilitatea poeziei Magdei Isanos prin imagini, textul poetic și o interpretare proprie.

Stimați cititori, dornici de a percepe lumea în poezie, vă îndemn să redescoperim poezia Magdei Isanos și să admirăm selecția poetică!
Sperăm să ne revedem cât mai repede la bibliotecă, moderatoarea Cenaclului Literar „Magia cuvântului”, Victoria Fonari, dr. conf.

Publicat în Cafenea literară

Cenaclul Republica – bilanț pe timp de stat în casă


Ca tuturor, statul în casă mai mult încurcă, decât ajută. Și totuși, așa trebuie să acționăm acum. Prin lucrul de la distanță. Deocamdată postăm poezii din casele noastre. Citim, dialogăm, ne pregătim pentru ce va veni. Timp cu socializare și evenimente.

Sigur, ne putem permite o pauză, noi, cei de la cenaclul Republica. În nouă ani de activitate am avut sute de evenimente și în jur de o sută de invitați din străinătate.

În 2018, cu doi ani în urmă, am devenit parte din echipa Bibliotecii Centrale a B.M. „BP Hasdeu”. Și doar de atunci avem un bilanț extraordinar, spun eu. Prin colaborări cu firma de tranasport Alverstur, am reușit să aducem scriitori din România, Akzente.md ne-au adus un autor din Germania, Uniunea Scriitorilor din Moldova ne-a împrumutat poeți de la Festivalul Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”.

În doar doi ani, am avut evenimente cu următorii invitați:

Din R. Moldova: Veronica Ștefăneț, Artur Cojocaru, Emanuela Iurkin, Dumitru Crudu, Sandrina Mîslițchi, Nicolae Popa, Iulia Iaroslavschi, Vitalie Colț, Oxana Gherman, Alexandru Bordian, Artiom Oleacu, Anastasia Palii, Dumitru Fanfarov, Hose Pablo, Rodica Gotca, Ronin Terente.

Din România: Dmitri Miticov, Dan Dediu, Florin Dan Prodan, Tudor Crețu, Sebastian Lăzăroiu, artistul Silviu Oravitzan, Nicoleta Nap și graficiana Ana Toma, Alexandra Turcu, Cosmin Perța, Sorin Gherguț, Andrei Novac, Robert Gabriel Elekes, Mihail Vakulovski, Bogdan Munteanu, Miruna Vlada, Vlad Drăgoi, Mircea Dan Duță.

Din alte țări: Franzobel (Austria), Rebekah Morgan (SUA), Michaёl Vandebril (Belgia), Andy Fierens (Belgia), Teodor Ajder (Polonia / Moldova), Jan Cornelius (Germania), Rebecka Bülow (Suedia).

Așteptăm vremuri mai bune, dar până atunci, citiți cu spor.

Moni Stănilă

Publicat în Activităţi de promovare, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Creatie, Poezia

Autoarea Mădălina Ghiaur la Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Pe scurt

Nu ești decât o bucată de carne

Împachetată în foițe de staniol

Roze,

Negre și albe,

Ce pretind să-ți învelească speranțele

Că mâine vei respira

Poate –

Într-o nouă zi.

Nu ești decât o bucată de carne

Mai bolnavă ca niciodată,

Într-un mileniu

Preocupat să coste

Și să numere

Obosit

Milioane.

Nu ești decât o bucată de carne

Oxigenată și fugărită de

Timp,

Să tot aduci argumente cu două taste

Acestei lumi că ești

Împlinit.

Cu ochii flămânzi de albastru,

Cu vise pe pânze schițate

Și demnitatea de

OM

Înfiptă între coaste,

Prin trei canale de

Nervi

Se mai aud uneori, țipând

Pescărușii tinereții noastre.

Nici crăpăturile pământului

Nu

Au nevoie de tine,

Dacă n-ai fi trăit măcar o zi sub soare,

Dacă n-ai fi fost o bucată de carne

În care un suflet

Nu

Și-a numărat

Ridurile din colțul gurii

Să vadă la apus

Oare

Cât a fost de fericit?

Prea multă iubire

Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Urla adevărul legat prin vitrine

Că n-are nici preț și nici vânzător.


Gramatica leagă trei vorbe din fugă,

Conjugă trecutul la timpul prezent

Să nu le rămână urechea prea surdă

Când El și cu Ea își zic primul ”je t’aime”.


Stau trei felinare și suflă lumină

În ochi de albastru și de căprui,

Se-mpiedică toți la capătul străzii

Și rămân numai orbii ai nimănui.


Mai plouă, mai ninge pe o scenă de teatru,

În joc se numără pete de soare,

Nebunii de alb visează la negru

Că viața asta e numai culoare.


Geme orchestra în mijloc de stradă,

Amorul e beat și dornic de vals,

Vine și muza să-mpartă dulceață

Împiedicaților în pașii de dans.


La semafor alții mătură flori

Și toate culorile de trandafiri,

Pretind c-au iubit de prea multe ori

Vândute la prețul de doi-trei arginți.


Era odată prea multă iubire

Pe-o stradă cu nume de cerșetor,

Iar azi, toți flămânzii de fericire

Pretind că strada poartă numele lor.

Goluri

Lipsa de iubire
E o boală de nervi –
Durerea de inimi sapă sub coaste
Și face din oameni nebuni pământeni.

Lipsa de tine
E o boală din mine –
Nevrozele mătură flori de cireș,
Chemarea luminii mă lasă fără cuvinte
Căci pe buzele arse am numai otrăvi.

Lipsa de mine
E o boală din tine –
Sindromul absenței de traiul în doi,
Din voalul miresei am să-ți fac pansamente
Ca albul să-ți vindece rănile moi.

Lipsa de noi
E o boală a vremii –
Bătăi cardiace în ritmuri de dor;
Numai cu mine tu ești începutul de viață,
Numai cu tine eu sunt sfârșit de potop.

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”

Poeme pentru Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Invitat special: Ovidiu Constantin CORNILA, președintele Uniunii „Lucian Blaga” a scritorilor și artiștilor din Spania

noiembrie

e rece cădere de frunză;

glasurile amuțesc a încleștare.

fereastrele scârțâie a ieri înnorat,

cerul e gri

și parcă e colorat de un pictor naiv.

se pierd prin iarbă fragmente de replici;

intră în piatră seacă oțeluri de oase

descărnate;

fuge a vânt gândul,

patinează pe poleiul indiferenței

și face piruete spectatorilor-saltimbanci.

se ridică nori de praf stelar

din hogeaguri mâncate de timp,

flutură a vaier o ferfeniță de steag

la un colț de sentiment;

mormăie a deșert viermi hepatici,

rumegă poezii de Milton

pe sub podurile de aur din eterna lume imaginară…

săptămânile înnebunesc de rime turbate,

latră prin vecini umbre de speranțe;

își strecoară șiret trupurile anacondice

pe sub ramuri,

se întind spre suflete primitoare,

ca niște mâini deschise…

e frig.

salonul numărul 6 frige.

e locul dementei fascinații:

la o margine de pat

stă Cehov cu un samovar pe genunchi:

așteaptă ceaiul să se facă dimineață;

între timp, molfăie o bucată de pâine

și cântă arii de Donizetti;

îmi vine a râde de plâns;

visez, dar nu e coșmar;

mă simt dans macabru…

trăiesc, deși o fac murind,

respir pentru a o înțelege mai bine;

corpul meu e mestecat băbește de Dora lui Alice;

îmi vine a rânji din toată inima…

se lasă seara…

îmi apun noaptea,

că și-așa am visat pe săturate.

îmi iau ciocanul și dalta

și cioplesc ziua unu.

îmi izbesc privirea de stele;

nisipul lor luminos mă face puzderie

de meteoriți călători.

mă ia frigul…

și-așa, încălțat cu mănuși

pornesc spre lumea unde iernile

se descalță la ușa amintirilor.

acolo, la o jumătate de metru de ureche lui Dumnezeu

există un copac cu un singur clopot;

îl voi apuca de noiembire

și îl voi bate fără oprire,

să-mi asurzească nimfa Echo,

să cad rece cădere de frunză,

glasuri ce amuțesc a încleștare,

Satie abia atingând clapele…

ce noiembrie!

paiața de marmură

multe statui, multe…

străzile gem de pașii lor de piatră,

iar cei cei îndrăznesc să le privească

devin procuști cu paturi sculptate a sfincși,

împietrirea e un sentiment al absurdului,

un fel de fericire oarbă

de a nu arăta,

o mișcare statică,

un dar al egoismului pur.

orașele sunt ticsite de congelatoare ambulante,

creaturi cu forme tabu de spus,

mașini ale unui inefabil timp transparent;

dăinuie în sălbăticie ziua

numită an,

sapă în carnea ei tare

oțelul mut al poveștii de a fi…

e dimineață sau am impresia că e.

drumul luminii m-a păcălit iar;

sunt întors cu spatele la fiecare răsărit.

și tac…

în mâna dreaptă am o bucată de pâine de lut,

iar stânga își face cruce cu limba.

mă scufund în pământ,

pentru că el e apa mea,

șerpuiesc printre ierburi

rece,

ca o umbră de stea moartă.

și apun…

rămășițele zilei

da și nu.

un invers de existență.

ceva de aproape.

murmură a stins.

imposibila silabă….

privire moartă.

tablou de Goya.

indiscret sublim.

nu îl înțeleg; doar merg mai departe.

verde de amintire.

existai.

chem, dar se întârzie.

pașii îmi stau liniștiți

în holul așteptării.

îndrăzneala ești tu. dar tu nu exiști.

îmi populezi ființa ca scuză.

îmi dormi visele.

mă fascinezi cu propria mea oglindă.

tu, miraj…

sari peste munți de zile,

zână abruptă…

în traducere liberă: ești fum.

valsează apusul cercuri de infinit.

cânți pierdută, iubito!

suflă aer rece de regret.

ai venit târziu…

Publicat în Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, LITERATURA ARTISTICA, Poezia

Ziua Internațională a Poeziei la Biblioteca Centrală


La 21 martie este Ziua Internațională a Poeziei. Cenaclul Literar „Magia cuvântului” în cadrul Bibliotecii Centrale, BM „B.P. Hasdeu”, Chișinău, și-a propus să consemneze această sărbătoare prin mediul on-line.

Respectiv vă invităm la POEZIE!

STĂM ACASĂ

Acasă zilele încep să se asemene

una cu alta,

ca niște mergele

le punem pe șirag,

de aceeași mărime,

de aceeași culoare.

Simt cum în piept mi se zbate inima ta

Ea îmi șoptește:

„Pulsul constant

înseamnă rezonanță în certitudine”

Ce poate fi mai bine într-un spațiu incert

(cu crematorii 24 din 24)

Stăm acasă

Să ne facem din zile bijuterii în albumul familiei!

Gânduri la petalele florilor de cireș

Luna

a poruncit cireșilor

să înflorească

toți concomitent

Pe fiecare stradă

unde treceam

mirosul de cireș

ne alunga frigul

din oase.

Ne țineam de mână

gata să corijăm trecutul

în care nu știam

unul de altul

Coperta zilei

Din coperțile zilei

literele ajung la noi

cu razele de soare

țese pe corpurile noastre nude

poveste de dragoste

Zi formatată în PDF

În ziua care a plecat

Marea ți-a șters promisiunea

Nisipul lua formele oricăror litere

Pe care puteai să scrii orice.

Scrisesem și eu cândva

Un gând pe care l-a citit Universul

Și de atunci citesc cerul.

Autor: Victoria FONARI, moderatorul Cenaclului Literar „Magia cuvântului”, poet și critic literar, dr. conf. Universitatea de Stat din Moldova