Arhive etichetă: literatura română contemporană

Noua proză basarabeană: 10 cărți ale anului 2018


În romanul lui Iulian Ciocan „Dama de cupă” (Polirom) întâlnim o istorie aproape Ciocan_Dama de cupasuprarealistă. Nistor Polobok, un funcţionar corupt şi fără scrupule, este sustras din traiul său îndestulat şi plin de plăceri trupeşti de o întâmplare ciudată, iniţial o bizarerie – pământul de lângă casa lui crapă. Extensia crăpăturii implică scene onirice, cu vedenii diabolice, căutarea adevărului în memorie şi pe la vrăjitori. Polobok este cuprins de un inexplicabil sentiment de vinovăţie, care-l urmărește în vis şi în starea de trezie. Vina i se trage de la o damă de cupă… Treptat, istoria personală cuprinde întreaga comunitate a urbei. Chişinăul stă să se prăbuşească într-o groapă. Oraşul de pe Bâc riscă să fie înghiţit cu tot cu oameni, case şi instituţii ale statului. Funcţionari, jurnalişti, scriitori, pensionari, locatari – toţi constituie o bogată galerie de personaje ale tranziţiei. O istorie plină de suspans, de tensiune narativă, cu personaje bine conturate şi cu un fir epic structurat cu dexteritate. O carte care te pune pe gânduri. Și neliniștește.

Butnaru_TrilogiaTrilogia basarabeană” (Cartier) de Val Butnaru adună între coperte trei romane, ceea ce îi permite autorului să își numească volumul și „Roman în trei cărți”. Un triptic romanesc despre ceea ce suntem, o scriitură care pornește de la ultimele două secole pe care le-am traversat pe aici cu toate derapajele beligerante și revoluționare ale oamenilor sub vremi. „Cartea nomazilor” surprinde o comunitate care este mai degrabă o populație, decât un popor, oameni care au căzut în păcatul neidentificării. „Negru și roșu” este în primul rând un roman despre bine-cunoscuta învrăjbire basarabeană, despre acea încrâncenare de a-ți urî aproapele cu toată dăruirea. E și o carte a generațiilor, a felului cum acestea interacționează, își fac alegerile proprii, influențând astfel viitorul urmașilor. „Misterioasa dispariției a lui Teo Neamțu” este un roman despre inteligență, dragoste și deschidere spre umanitate. „Trilogia basarabeană” e o carte și despre mondenitățile Chișinăului, una presărată abil cu umorul observatorului detașat, al inteligenței care e în stare să perceapă lumea și să conceapă identificările care acesteia îi lipsesc. În acest sens, Val Butnaru este un model de urmat, pentru că răspunde câtorva întrebări, pornind de la cauza lucrurilor.

Sarbu_VulpeaVulpea argintie” de Antonina Sârbu (Arc) este un roman-confesiune. O scriitură deloc datată, o temă arareori frecventată de prozatorii basarabeni (aici mă gândesc și la volumul de proză scurtă „Îngerașul purta fustă mini” (Junimea) a lui Nicolae Spătaru, apărută acum 3 ani în care e prezent orașul Cernăuți). Românii din Cernăuți în vria istoriei. Cernăuții, Izmailul, America și, în stare latentă, Basarabia autoarei, constituie cronotopul acestei lumi. „Vulpea argintie” este romanul Soniei, al zbaterii ei între pasiune și durere, între lumea veche de până la 1940 și cea de după, între trecutul, prezentul și urmașii ei de peste Ocean. Sonia este copilul care a supraviețuit cu greu copilăriei sale (a crescut cu o mamă nefericită și cu gândul la tatăl fugit în România) într-o lume în care vechile rosturi au dispărut, iar cele noi veneau ca un tăvălug traumatizant. O lume a durerii în care doar dragostea poate să îl înalțe pe om până la întâlnirea cu sinele.

Serebrian_WoldemarUn roman, care dialoghează cu „Vulpea argintie” în sens tematic și prin tehnicile sale narrative, este „Woldemar” (Cartier) de Oleg Serebrian. Copilul de 7 ani este „povestit” de personajul deja maturizat și de bunica acestuia. Aflăm povestea unui copil crescut de mătușa sa într-o atmosferă de dragoste și violență, cu o grijă aparte a bunicii și a străbunicii care încearcă să înlocuiască marea lipsă din viața copilului – o mamă fugită în Occident din URSS. Toate se întâmplă în anii 70, la Cernăuți, unde coabitează români, ucraineni, ruși și evrei. Moscova, capitala imperiului, își impune și ea prezența, mai ales prin viața cea nouă pe care sunt nevoiți să o trăiască personajele. Ruperea de lumea veche, un interbelic occidental, este dureroasă și plină de traume pentru cel puțin două generații ale familiei. Nefericirea care intră în această casă odată cu represiunile staliniste este transmisă ca o genă mai departe. Un buildungsroman al nefericirii.

Tibuleac_Gradina din sticlaUn alt roman al devenirii este „Grădina de sticlă” (Cartier) de Tatiana Țîbuleac. Lastocika, fetița orfană înfiată de o rusoaică într-un Chișinău al anilor 80 poate fi citită și ca un personaj-simbol al Moldovei dintre Nistru și Prut. Scindată între cultura și limba adoptivă și conștientizarea faptului că totuși este diferită de mama sa produce o tensiune interioară puternică. Mama, o sticlăreasă sovietică, pusă pe căpătuială, o Mara din socialismul nostru moldovenesc, are un fel al ei de a-și iubi copila – este preocupată de zestrea pe care o va lăsa acesteia și deloc de afecțiunea de care o lipsește. Fetița crește, devine femeie, una fragilă și vulnerabilă, așa cum nu a fost imunizată prin dragoste. Este ca o sticlă transparentă și ușor de afectat. Tamara Pavlovna este femeia înnobilată de gestul adopțiunii și ființa care își ratează rolul de mamă prin răceala cu care o tratează pe copilă. Fundalul social, un oraș al amestecului etnic, adierea unui vânt al schimbărilor – toate explică de ce această carte este atât de populară. Romanul este despre noi toți, despre felul în care ne-a „adoptat” istoria și societatea și despre felul cum fiecare dintre noi își trăiește în parte traumele.

Partole_RebelaRebela” (Prut Internațional) de Claudia Partole este un roman-jurnal al istoriei unei adolescente scindate în două: între pornirile bune și cele rele, între dragostea celor apropiați și traumele pe care i le provoacă tot ei, între părinții divorțați, între bunica pro-româncă și cea pro-rusă. Psihologul la care merge Paula o îndeamnă să țină un jurnal. Acele notițe, în care scrisul funcționează ca o terapie a ființei înjumătățite, vocile de pe Facebook, sms-urile, referințele la lecturile pe care le face fata, constituie, de fapt, trama cărții. Este tema marii neînțelegeri dintre generații, dintre părinți și copii, profesori și elevi. Fata se simte o înstrăinată într-un univers al măștilor, de aici nesiguranța și neîncrederea în sine. Adolescenta se crede urâtă și lipsită de dragoste, aceasta o face să se simtă „un bulgăre de ură”. Toate acestea sunt, până la urmă, treptele pe care le urcă ființa în devenire. Un bildungsroman presărat cu note de confesiune în care aflăm cum se maturizează un adolescent – prin durere și cunoaștere.

 

Perciun_ValtoriVolumul de proză scurtă „Vâltori ascunse” (Prut Internațional) de Mihaela Perciun nu poate să treacă neobservat prin felul în care ni se povestește. Nu poți să nu observi tehnica narativă aproape arhetipală cum este cea a sacului care ne vorbește în incipitul acestei cărți (gura sacului e un simbol arhetipal al povestitorului). Lumea celor mici din „Băltoaca” este un univers în miniatură a celor mari. „Câinele” este în primul rând o parabolă a relațiilor interumane și apoi istoria unui animal omorât. Unele narațiuni scurte, un fel de flash-uri narative în care aflăm istorii sociale și familiale, plac anume prin acest minimalism al lor, alte texte, ceva mai mari sau chiar cele două microromane (în fapt, două nuvele, una din ele având și un insert de piesă de teatru) anunță dexteritățile autoarei în a se extinde spre forme mai mari, de roman. Sunt drame casnice, „scene ale teatrului vieții”, cu conturi reglate în familie între mamă și fiică, bunică și nepoată sau fiică și tată, îi descoperim pe omul trișor, disimulatorul, pe don juanii tranziției moldovenești, constatăm chiar că adulterul poate fi și o formă a răzbunării, citim și despre relațiile maladive și obsesive dintre sexe. În carte este prezentă o temă de familie centrală și anume cea a divorțului, una la care se revine aproape cu o redundanță manifestă, pentru a-i testa parcă posibilitățile sau pentru a-i epuiza scenariile. O altă temă este cea a vecinilor, a coabitării pe Terra („Sacul”) sau într-un bloc („Dedicație vecinilor”) – o dimensiune tematică asezonată din belșug cu descrieri naturaliste ale mirosurilor și sunetelor imanente acestei coexistențe. E o carte care te cufundă din plin în „vâltoarea amintirilor”, în vâltorile camasutriene, în „vâltoarea dorințelor” și cea a „evenimentelor” umane.

Grecu_FabricaFabrica de genii” (Prut Internațional) de Vlad Grecu e un roman care surprinde prin structură, limbaj și concept. Victor Vistavoi, personajul principal al cărții, încearcă să își trateze o tumoare într-un laborator în care în URSS se făceau experimente pe creierul uman. În partea întâi, Vistavoi se află la Zelenogorsk unde urmează acea cură oncologică care va avea succes. Acolo se îndrăgostește de o adolescentă care îl face să își revizuiască viața și atitudinea față de ea. În taigaua rusească își amintește de plăcerea de a picta. În acest sens, romanul este și unul pictural, pe lângă faptul că e și unul ingineresc și matematic, dacă e să reieșim din subiectul volumului. În partea a treia îi vom descoperi și dimensiunile de roman teatral. Întors la Chișinău, bărbatul simte un aflux de energie existențială, erotică și creatoare. Revine la vechile iubiri, pleacă dintr-un matrimoniu ruinat, pornește o afacere și are de gând să își publice un roman. O carte care abundă în ironie la adresa sexualității umane, a literaturii noastre, a culturii și strategiilor noastre geopolitice de după „revoluția folcloriștilor”. Cititorul atent va descoperi aici un oarecare resentiment basarabean față de est și de vest, față de spațiul românesc și chiar față de scriitorii-filologi, Vistavoi fiind inginer de profesie. Inginerul critică și piața editorială și sistemul educațional, scriind un roman antimetafizic. Ultima parte, „Reacția adversă”, e una cehoviană, omul ajunge la balamuc, aruncând în stânga și în dreapta adevăruri despre oameni și societate, despre ceea ce suntem în sens cultural și moral. Laboratorul din Zelenogorsk, casa de nebuni, dar în primul rând, Chișinăul ca urbe și comunitate, toate sunt, în cele din urmă, o „Fabrică de genii”. Sunt acele situații limită care fac ca în om să se manifeste pronunțat grandoarea și nimicnicia lui. Visele și rutina, ambițiile și rateurile – iată extremele care configurează genialitatea. Iar omul este cel care le încearcă, cum ai încerca marea cu degetul.

un-secret-in-los-angeles-193x300O carte despre reverie și vise este romanul Doinei Postolachi „Un secret în Los Angeles” (Tracus Arte). Karen, menajera, o doamnă în vârstă din Orașul Îngerilor (un personaj și el) este o căutătoare de semne, secrete, minuni și magie printre peisajele urbane. O viață de zi dintr-o metropolă a nopții în care poezia e la ea acasă, e poezia vieții, poezia visării. Oamenii trăiesc între rutina zilnică și oniricul somnului. Printre întâmplările vieții, Karen se tot întreabă și despre condiția de scriitor (un vis al ei ascuns). În fața unei lumi bruiate și amestecate, în fața unei lumi căzute din magie, omul (Estella) ajunge să tacă, e „boala tăcerii” sau să creeze (Bianca, Jorge) sau să spere și să lupte (Karen).

 

 

casa IngleziÎncotro se îndreaptă proza basarabeană? Vectorul pare să fie conturat de recentele debuturi. În mod special țin să îl menționez pe Alexandru Bordian. În romanul „Casa Inglezi” (Paralela 45) aflăm un Chișinău de la început de secol XX. Suntem în anul 1903, anul pogromului. Tema evreiască a cărții, precum și epigraful ei ne prezintă un târg borgesian în care casele și oamenii constituie un caleidoscop de stări și fapte. Este vorba de o scriitură polifonică, aproape dramaturgică. Vocile din roman răsună într-o urbe în ajunul măcelului. Răspunzând la întrebarea lui Vikenti, șeful poliției orășenești, de ce îi place Chișinăul, Platon, jurnalistul (al cărui prototip a fost probabil celebrul Crușevan) răspunde: „Pentru că suntem departe de toți”. Acest „departe” cartografiază cronotopul imaginar al Chișinăului, acest centru al latinității extreme. Vorbim despre un amalgam etnic: „În Chișinău întâlnești evrei, români, nemți, ruși, ucraineni, greci, armeni, turci, tătari și elvețieni”. Iată și un Chișinău uman, o gloată care va sacrifica pe cel de alături și nu pentru că e mai rău decât celălalt, și nu pentru că celălalt este mai rău decât el, ci pentru că e o turmă manipulată să își caute demonii interiori, de data aceasta populația evreiască. Or, descoperim un tânăr romancier care se afirmă din prima prin construcția romanului, prin conceptul inedit, prin imagini și, nu în ultimul rând, prin limbaj.

Un articol scris de Maria PILCHIN, directoarea Bibliotecii Centrale.

Sursa ultimelor două imagini: blogul bibliotecii Al. Donici și Radio Europa Liberă.

 

 

Cărți noi din domeniul literaturii române din Republica Moldova, partea a doua


Continuăm prezentarea și promovarea cărților nou achiziționate în biblioteca noastră. Continuăm prezentarea scriitorilor români din literatura română.

Expoziție virtuală de carte

Hadârcă, Ion. Ulyssemne : poeme / Ion Hadârcă. – Chișinău : Î.E.P. Știința, 2019. – 124 p.

Hadarca_Ulysemne„De parcă și-ar fi propus un parcurs special „pentru școală”, Ion Hadârcă a vizitat mai toate stilurile poetice ale ultimelor decenii. Pe modelele lui api putea să faci lecții demonstrative despre funcționalitatea instrumentarului poetic.

Începându-și cariera în siajul unei poezii calofile, doldora de „poetisme”, a arabescurilor cu valoare estetică intrinsecă și ireductibilă – poezie specfică generației/promoției șaptezeciste, Ion Hadârcă urcă apoi la trimbuna mânturiii neamului prin limbă și poezie. Va continua cu călătoriile virtuale în universurile monumetnale ale referințelor culturale arhetipale, va cocheta cu retorica textualismului și cu reciclajul intertextual” afirmă Mircea V. Ciobanu.

Așa că, dacă îți plac poemele, ești invitat să citești poemelei poetului și eseistului Ion Hadârcă.

Hadârcă, Sorin. Hrișca & Masala: Călătorii dintr-o realitate în alta: Schițe / Sorin Hadârcă. – Chișinău : Cartier, 2019. – 272 p.

„Ceea ce aveți în față nu este o carte de bucate. Chiar dacă pe alocuri cartea excită glandele olfactive, la baza ei stă experiența mea și a prietenei mele acumulată vreme de trei ani în Bangladesh și în alte țări din Asia de Sud-Est. Scriind-o, evitam o abordare metodică și mă documentam la minim. Unica regulă a fost să descriu ceea ce văd cu ochii mei, ceea ce aud cu urechile mele, ceea ce mănânc cu gura mea și ceea ce înțeleg cu mintea mea. Poate ă e vorba de o ambiție, poate că e vorba  de o ambiție, poate că e vorba de lenevie. Dar n-aș fi putut să o scriu altfel. M-am încăpățânat să cred că doar ceea ce ni se întâmplă aievea merită a fi trecut în registru” afirmă scriitorul la începutul cărții.

Cartea are două părți.

Halipli, Vladimir. A cincea evanghelie : roman / Vladimir Halipli. – Chișinău : Lumina, 2018. – 159 p.  

„Scrisul „de direcție nouă”, maiorească vorbind, al lui Vlad Halipli denotă o vocație sui-generis pentru fenomenul universal al Iubirii. De menționat din capul locului că romanele Domniei Sale se disting prin marea lor cultură izvorâtă și preluată, promovată de cărțile sfinte, din Biblie și din spiritualitatea universală din antichitate în contemporaneitate. Tot ce a parcurs din literaturile lumii legat de Iubire l-a făcut să se aprofudneze în studiul serios vreme de decenii întru a ajunge să se pătrundă aievea de condiția acestui Început interminabil pe nume Dragoste” afirmă Tudor Palaldi la începutul cărții.

Ladaniuc, Victor. Vă scriu cu drag… răvașe de dragoste / Victor Ladaniuc. – Chișinău : Fundația Dragiștea, 2004. – 488 p.

Cartea include un set de articole dedicate diferitor oameni de creație, printre care și Ricky Ardezianu, Galina Furdui, Tudor Țopa, Alexandru Ganenco etc.

Nicula, Emil. Cursă cu obstacole: povestiri inedite / Emil Nicula. – Chișinău : Lumina, 2019. – 159 p.

Emil Nicula se naște la 7 august 1939 într-o familie de țărani răzeși. Urmează școala medie din satul natal Mereni, respectiv Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chișinău, Debutează, ca poet, în revista de satiră și umor „Chipăruș” în anul 1963.  În anii 1979-1993 e angajat pentru predarea cursurilor „Măiestria actorului la Radio și TV”.

În lucrarea de față sunt incluse un set de povestiri.

Rusu, Mihai. Viața filosofiei și filosofia vieții sau 172 de punți între Sauca și Tibet = The life of philosophy and the philosophy of life or 172 footbridges between Sauca and Tibet / Mihai rață; trad. în lb. Engl.: Ana Muntean. – Ed. bilingvă (rom.-engl.). – Chișinău : S. n., 2019. – 168 p.

„Volumul include fragmente aforistice, mai mari sau mai mici, idei și comprimate etice, definiții și „tălmăciri” ale unor stări de spirit, obsesii și viziuni personale. Avem de a face aici cu un gen de scriitură cultivat de puțini autori de la noi, ce se situează între aforism și preceptul moral, între ritualul cunoașterii și revelația artistică. Mihai Rusu apare în ipostază de predicator, în care s-au contopit poetul, filozoful și moralistul. El „vorbește”/scrie doar în stările sale de meditație asupra adevărurilor eterne ale vieții, în momentele de exaltare comtemplativ-meditativă, când ființa găsește deschise căile ce duc spre cunoaștere și purificare, spre marile secrete existențiale” afirmă Arcadie Suceveanu la începutul cărții.

Ediția este bilingvă.

Turea, Valeriu. Vișinul baronului Münchhausen : stări / Valeriu Turea. – Chișinău : Cartier, 2019. – 232 p.

„Vișinul baronului Münchhausen este o carte de atmosferă. Valeriu Turea a instituit în ea un stil cu totul special, o îmbinare originală de artă a cuvântului și artă a imaginii, de povestiri, miniaturi, dialoguri, scurte observații, emoticoane. Stăpânește aici un fel de vrajă a stilului, iscată din evocările sobre și nostalgice îmbinate cu observația șăgalnică și spiritul jucăuș. Un aer de prospețime și (post)modernitate adie dinspre paginile ei. Cartea conține câteva tipuri de texte, cu toate derivatele lor: hipertexte, intertexte, metatexte. Textele literare și fotografice evocă amintirile unor vremuri apuse (în partea lor de memorii) și fixează reacțiile la zi (în partea lor de jurnal) ale unui personaj atent, dăruit cu spirit de observație nuanțat” afirmă Maria Șleahtițchi.

Vîlcu, Mihai. Când roua mai zâmbea pe flori… / Mihai  Vîlcu. – Chișinău : S. n., 2019. – 216 p.

„Prin publicarea plachetelor sale de versuri, Vîlcu nu se dezminte. Este în continuare altruist, este în continuare tributar celor simpli, celor ce și-au făcut un scop din a-și dărui aproape zbaterea iubirii. El scrie, sau a scris, pentru ca prea-plinul iubirii din el să fie mărturisit” afirmă poetul Ioan Ursan din orașul Brașov.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cărți noi din domeniul literaturii române: romane și versuri


Recomandăm atenției dvs un set de cărți nou apărute la editura Cartier din Chișinău. Romanele sunt editate în anii 2018 și 2019.

Expoziție virtuală de carte

Bicec-Zanardelli, Lilia. Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident : roman epistolar / Lilia Bicec-Zanardelli. – Ed. a 2-a. – Chișinău : Cartier, 2018. – 280 p.

Bicec-Zanardeli_Testamentul necitit„«Dacă aș fi poet, aș dedica o odă femeilor plecate peste hotarele țării, dacă aș fi pictor, aș picta o pânză cu imaginea Ei și dacă aș fi sculptor, aș sculpta «mama înstrăinată». Dar nu-s decât o mamă și eu ca mamele plecate, departe de tot ce-ți este drag și scump.» Acesta este motto-ul de pe coperta Miei cari figli, vi scrivo, carte apărută în 10 000 de exemplare la Editura Einaudi, una din cele mai prestigioase edituri din Italia” afirmă Nino Dolfo, Corriere della Sera.

 

Romanul Testamentul necitit e un jurnal al autoarei în Italia. Din păcate e cu un final tragic – moartea fiului său.

Dulce, Valentin. Cioburi de oglindă : versuri / Valentin Dulce; ilustrații: Vasile Botnaru. – Chișinău : Cartier, 2018. – 150 p.

Dulce_Cioburi de oglindaValentin Dulce s-a născut la 10 octombrie 1957 în Cornești, raionul Ungheni. În anul 1979 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova. Activitatea profesională și-a început-o în calitate de redactor la Compania Tele-Radio Moldova. Este autor al mai multor texte pentru cântecele semnate de compozitorul Ian Raiburg și interpretate de Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Anastasia Lazariuc, Fuego etc. În toamna anului 2014, la Chișinău a fost editat primul său CD cu titlul Asta-i viața noastră

 

Cartea include versuri, impresii despre adaptarea în orașul New York, interviuri etc.

Druță, Ion. Frunze de dor : roman / Ion Druță. – Ed. a 16-a. – [Chișinău] : Cartier, 2018. – 192 p. – (Colecția „Cartier popular”)

„Îmi amintesc cum odată, seara târziu, terminam de citit Frunze de dor. Când am aflat că Gheorghe s-a despărțit de Rusanda, și a plecat nepetrecut, doar Domnica și Scridon au venit la gară, am început să plâng în gura mare… Era pe la miezul nopții. Am trezit toată casa. Ce s-a întâmplat?! Zic – Gheorghe s-a despărțit de Rusanda” zice Tatiana Cojocaru, originară din Dondușeni după ce ce a citit romanul Frunze de dor.

Russo, Andreea. MoArt: arta de a muri / Andreea Russo. – Chișinău : Editura Bestseller, 2018. – 2018. – 232 p.

Russo_MoArt„Într-o lume în care mor doar cei care vor să moară, Artur decide să țină un jurnal în care își notează toate gândurile și trăirile sale. Odată ce o întâlnește pe Monica, jurnalul devine din ce ăn ce mai profund. Artur nu se mai ascunde după cuvinte și scrie tot ce simte cu adevărat.”

„Tot ce e scris în această carte are sens dublu, asta e cee ace mi-am droit, să fie o carte ce necesită două lecture, două perspective, două moduri de a vedea viața și moartea” afirmă Andreea Russo.

MoArt este un jurnal original dintr-o dimensiune temporală de XXXIII de luni a câte 33 de zile unele. Amănuntul ne semnalează ficțiunea cu elemente angrenate-țesute în jurul a cee ace naratorul strigă-urlă în chiar a treia însemnare de jurnal: Alecu vrea să moară. Alecu e fratele mai mare al naratorului, iar motivul vrea să moară e plasat imediat într-o realitate fixată de Ziua 27, Luna XXI: I-am promis că nu am să-i suflu niciun cuvânt mamei. Mă disprețuiescpentru această promisiune. Sunt asemenea unui vierme blocat în coaja de la sâmbure. Nu vreau să-mi imaginez ce va fi cu mama când Alecu va muri” afirmă scriitorul și dramaturgul Iulian Filip în Memente Mori.

Serebrian, Oleg. Cântecul mării : roman / Oleg Serebrian. – Ed. a 2-a. – Chișinău : Cartier, 2018. – 335 p.

Serebrain_Cantecul marii„Cântecul mării, acest roman cu aer de tangou, ne reprezintă pe fundalul evenimentelor din 1944 istoria dragostei palpitante și încordate dintre Marta și Filip Skawronski. Este și o manieră de a scoate în evidență o tragedie istorică, cea de la finele celui de-al Doilea Război Mondial în Bucovina, la venirea trupelor sovietice. Cele două registre – istorie și intimitate – se amestecă și se intersectează într-o ambianță de tandrețe și de frică, în timp ce bombardamentele devin tot mai frecvente, iar profilul avansării rusești apare tot mai evident. Tema plecării, retragerii, e urmărită cu multă forță, într-un registru realist, chiar și când evocate lucrurile care trebuie abandonate, o imagine de decompoziție și cesiune” afirmă Chaterine Durandin.

În anul 2012, pentru romanul Cântecul mării, a fost distins cu premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Blajin, Mircea. Culoarea frontierelor : eseu biografic / Mircea Blajin. – Chișinău : Cartier, 2018. – 142 p.

Blajin_Culoarea„Totuși, faptul de a-ți construi casă «ca-n povești» nu e o proprietate locală. Atunci când am prezentat grupului nostru psihanalitic aceste reflecții, Claude Nachin mi-a confirmat că în regiunea de nord a Franței, în bazinul uzinelor Peugeot, a observat un fenomen asemănător de întrecere în ridicarea caselor și a gospodăriei din jur pe la mijlocul secolului trecut.

În ce privește curățenia: cazul nevrozei obsesinale, ritualurile de spălare repetată a mâinilor, a corpului, a obiectelor, sunt considerate drept reacții inconștiente, ca răspuns la sentimentul de culpabilitate rezultat din masturbarea infantilă” afirmă autorul cărții, Mircea Blajin.

Țâbuleac, Tatiana. Grădina din sticlă : roman / Tatiana Țîbuleac. – Ed. a 2-a. – Chișinău : Cartier, 2018. – 188 p.

Tibuleac_Gradina din sticla„Țîbuleac revine, în forță, într-un alt context și la un alt nivel, la tema maternă, a copilului iubit/neiubit, a consecințelor tragice ale «neiubirii», a remușcării, într-o carte la fel de tulburătoare ca și Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descoperă un Chișinău multicultural a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper, ori poate cumpărată ca mână de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens? Întrebările te urmăresc și după lectura pasionată a acestui roman de formație a unei fete care crește între două limbi și două culturi, în anii când se schimbă frontierele și sistemele politice. Grădina de sticlă reconfirmă intrarea în literatura de azi a unei scriitoare pe cât de talentate, pe atât de inteligente, care știe să alieze cruzimea observației și compasiunea față de suferință, scoțând la iveală tragedia destinelor și frumusețea vieții” afirmă Gabriela Adameșteanu.

Țurcanu, Andrei. Rost : 111 poeme alese de Nina Corcinschi / Andrei Țurcanu. – Chișinău : Cartier, 2018. – 140 p.

„Acest discurs liric excepțional ca profunzime și sensibilitate, turnat în versuri sculptate, de o prozodie simfonică, gravă, de partitură de Brahms, consacră un poet în toată puterea cuvântului, unul din cei mai tulburători poeți pe care-i are astăzi literatura română” afirmă Nina Corcinschi.

Cărare, Petru. Săgeți : poeme lirice și satirice / Petru Cărare. – Ed. a 4-a. – Chișinău : Cartier, 2019. – 76 p.

„Petru Cărare este un umorist popular… A fost suspectat de vârâre de șopârle, cum se zicea pe vremuri, la adresa socialismului victorios, făcându-se a critica lagărul capitalist, în volumul Săgeți (1972), lucru pentru care a îndurat un pic de exil… Este un ironist în sensul lui Topârceanu…” afirmă Ion Rotaru.

Cheianu, Constantin. Ultima amantă a lui Cioran : roman / Constantin Cheianu. – Ed. a 2-a. – Chișinău : Cartier, 2019. – 139 p.

Ultima amantă a lui Cioran confirmă un prozator autentic, capabil nu doar de îndrăzneli erotice, de ghidușii ludice, dar și de incizii curajoase și profunde în carnea omenescului, în cele mai blurate și mai ascunse zone ale sufletului” afirmă Nina Corcinschi.

Serebrian, Oleg. Woldermar: roman / Oleg Serebrian. – Ed. a 2-a. – Chișinău : Cartier, 2019. – 272 p.

Serebrian_WoldemarWoldermar este un roman psihologic, o autoanaliză a unui tânăr despre identitatea sa, despre tot ce-l face într-atât de deosebit de semenii lui. E vorba de o povestire foarte atrăgătoare despre o copilărie într-un ambient particular, împărțită între frumoasa natură a Bucovinei, în mediul țărănesc, dar și în ceea ce mai rămase din mediul vechilor elite intelectuale ale Cernăuților de odinioară. Woldemar ascultă cu nesaț amintirile bunicilor săi, așa încât se poate spune că trăiește mai mult în trecut decât în prezent, într-o lume ideală și nu în cea reală. Întregul roman este impregnant de contradicții și tensiuni permanente între realitate și imaginar, între trecut și prezent, între masculin și feminin. Avem de a face cu un roman de dezvoltare, de devenire, cu istoria unui băiat hipersensibil și inteligent în cel mai înalt grad, frământat de îndoieli privind identitatea sa, dar și cu un roman despre Bucovina sovietică în cea de-a doua jumătate a secolului XX, un roman al moravurilor, care aruncă o lumină fascinantă asupra societății din această provincie de la periferia URSS” afirmă Klaus Bochmann, prof. Univ. Dr., filolog și critic literar, membru al Academiei Saxone de Științe (Germania).

Cărți noi din domeniul literaturii române la Biblioteca Centrală


La sfârșitul lunii decembrie, în fondul bibliotecii noastre a intrat un set de cărți noi.

Astăzi, vă prezentăm câteva cărți din domeniul literaturii române.

Neguț, Marius Albert. Îngeri rătăciți / Marius Albert Neguț. – București : Libris Editorial, 2016. – 502 p.

„Cititorule, crezi că te poți desprinde așa ușor de trecut? Crezi că, dacă nu l-ai trăit, nu ai nici o vină? Chair dacă tu nu recunoști, el te-a creat omul ce ești acum. El îți domină viitorul, pentru că tu, naiv fiind, îi permiți să rămână în umbră, necunoscut” afirmă autorul romanului, Marius Albert Neguț.

Romanul are parte patru părți

Fragment din roman:

Ana se pierdu în privirea lui Radu, ca puful unei păpădii în albastrul cerului. Se lăsă ingeri ratacitilegănată de zâmbetul lui, ca un copil de braţele mamei iubite. închise ochii şi, înfiorată de nebunia pe care avea să o facă, îi oferi băiatului puritatea primului său sărut. Acesta încremeni în neaşteptata îmbrăţişare a buzelor, încercând să dilate timpul, să soarbă toată fericirea din clipă.

Rămaseră îmbrăţişaţi strâns, parcă din teama de a nu se pierde unul de celălalt, în vâltoarea emoţiilor.

Cu inimile vii, bătând nebuneşte, deveniră brusc conştienţi de dragostea lor, din care, timid ca un lăstar fragil, înflorise sărutul de mai devreme, sfârşindu-le copilăria şi ghidându-i tainic pe cărări ascunse spre adolescenţă.

Se trezi sub o ploaie de lovituri. Doi infirmieri, înarmaţi cu cozi scurte de mătură, îl loveau din toate puterile, insultându-l, cerându-i socoteală pentru scandalul făcut. Luat prin surprindere, zăpăcit de somn, Radu încasă fără să crâcnească bătaia – nici nu ar fi avut ce face, legat fedeleş cum era – până când cei doi, obosiţi, dar râzând de parcă s-ar fi descătuşat de ceva, îl lăsară în pace, nu înainte de a-i promite că îl vor vizita şi a doua zi.

În orele care urmară, Radu avu timp să îşi reamintească tot. Din clipa în care fusese închis, nu i se mai servise „tratamentul”. Durerea îl lovi ca un baros în moalele capului şi mintea îi servi unica soluţie posibilă de evadare din realitate. Cu hotărârea luată, aşteptă în picioare următoarea vizită a zbirilor săi.

Mijaiche, Rodica. Roma. Pasiuni întunecate / Rodica Mijaiche. – București : Librex Publishing, 2017. – 270 p.

Rezumatul romanului:

romaRegina a fost adoptată de fermecătorul Franco Nunzio, care toată viața și-a dorit o fiică, dar n-a fost să fie. Asta până în ziua în care a zărit-o la marginea minunatei Fontana di Trevi, fiind vrăjit pe loc de opila brunetă cu ochi verzi amețitori.

Dar viața în Familia Nunzio n-a fost așa cum și-a imaginat-o  Regina. Nici pe depate. Obligată să suporte hărțuirile constante ale fratelui ei vitreg, indiferența mamei adoptive și lipsa prezenței adoptiv, tânăra hotărăște să-și ia viața în propriile mâini, părăsind Roma pentru Manhattan.

Alessandro Martinez a crescut în laboratoarele tatălui său, Alberto Martinez, fondatorul A&A Health Care, visul lui fiind să-i calce pe urme și să devină un chimist recunoscut. După ce asistă la uciderea tatălui său, Alessandru se vede nevoit să se retragă în colțurile întunecate ale Bronxului, așteptând momentul propice răzbunării.

Mijaiche, Rodica. Londra. Pasiuni dezlănțuite / Rodica Mijaiche. – București : Librex Publishing, 2018. – 322 p.

Rezumatul romanului:

De-a lungul anilor Carlo Di Angeli și-a făurit o viață care să nu-i amintească nimci dinlondra trecutul lui durerors. Ajuns fotomodel de succes, el nu-și oferă dragostea, ci doar trupul și puțin din timpul lui femeilor ce intră și ies  din viața lui precum niște umbre. Fără chipuri. Fără nume. Însă trecutul revine cu o forță nimicitoare când, primind o scrisoare de la mama lui, Contesa Maria Elisabetta D’Angelo, este chemat să-și ia în primire titlul de drept.

Melissa Roggs, jurnalistă la The Manhattan Truth, este readusă față în față cu fostul ei iubit și logodnic, Contele Alonzo Carlo D’Angelo, când șeful ei îi dă misiunea de a scrie un articol despre contele dispărut al Londrei.

Cibotaru, Mihail Gh. Către voi, prin lumina întunericului: în vol. – Chișinău : Cartier, 2018.

Vol. I: Memorii și nuvele. – 566 p.

„Mai mult decât o carte de memorii, volumul constituie o frescă, pe cât de vastă, pe atât de amănunțită, a satului basarabean din perioada postbelică, cel care a și da prima generație încălțată, al cărei purtător de cuvânt este autorul nostru. Peste 500 de pagini de-o sinceritate copleșitoare, în care firul biografic se împletește cu destinele strămoșilor & contemporanilor săi, pentru a țese o pânză epică acoperind peste șapte decenii…” afirmă Emilian Galaicu-Păun.

Cibotaru, Mihail Gh. Către voi, prin lumina întunericului: în vol. – Chișinău : Cartier, 2018.

Vol. II: Memorii și nuvele. – 566 p.

Volumul II include romanele: Bătăușul; Strigătul din vis; Două vieți, o singură iubire; Fuel fără secundanți.

Druță, Ion. Căsuța de la Răscruce: Proză memoralistică / Ion Druță. – Chișinău : Cartier, 2018. – 313 p.

Fragment din roman:

„Trăiam într-o lume a mea, care nu avea nimic comunc cu mediul înconjurător. Deși locuiam în Chișinău, mi-am luat satul cu mine. Nu neapărat satul natal. Aveam satul visurilor mele. Fiecare trăiește în două sate. În cel pe care îl are și în cel pe care ar fi vrut să-l aibă. Acolo eram absolut liber. Scriam ce-mi venea în vârful peniței, nu-mi era frică de nimeni și de nimic. Tocmai asta și deranja autoritățile. Încolonarea era doar începutul operației. Principalul lor scop era să fiu scos din satul visurilor mele”.

Izbaș, Zina. Minunea așteptării / Zina Izbaș. – Chișinău : Pontos, 2018. – 114 p.

Lucrarea include un set de versuri.

Serebrian, Oleg. Cântecul mării : roman / Oleg Serebrian. – Chișinău : Cartier, 2018. – 334 p.

Cartea este dedicată  miilor de bucovineni și basarabeni care au trecut prin calvarul exodului din anii 1940. Așa că… cei interesați de acest aspect, sigur vor fi captați de subiectul romanului.

Manea-Cernei, Eugenia. Frumosul ca Liant al Timpului : (Sferele sublime ale sufletului) / Eugenia Manea-Cernei; post.: Alexandru-Horațiu Frișcu. – Chișinău : Pontos, 2017. – 532 p.

„Această carte de sinteză a dnei Eugenia (biolog de profesie) vine să ne prezinte prin redirecționări fericite în muzică, poezie, publicistică și eseistică. Această disociere în mai multe planuri denotă un real talent, compus din lecturi serioase și valori native. Drept liant pentru aceste laturi de activitate i-a servit noțiunea de frumos care le-a unit, le-a închegat armonios într-un tot întreg” afirmă scriitorul Alexandru-Horațiu Frișcu.

Lucrarea include un set de poezii și fotografii de familie.

Eminescu, Mihai. Arborele poeziei = L’Arbero della Poesia: Antologia poetică : (ediție bilingvă) / Mihai Eminescu; trad. din ital.: Varvara-Valentina Corcodel; pref.: Vito Moretti; cop.: Nicolae Guțu. – Chișinău : Epigraf, 2018. – 238 p.

Este o ediție bilingvă în română și italiană.

Prin oglinzile lui Victor Teleucă


Victor Teleucă (n. 19 ianuarie 1933 Cepeleuți, – d. 12 august 2002 Chișinău) a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. A absolvit FacuVictor-teleucaltatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic de Stat Ion Creangă. Redactor la ziarul Țăranul sovietic și la Televiziunea de Stat din Moldova, redactor-șef al săptămânalului Cultura (din 1977 devenit Literatura și arta). A fost secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor la revista Nistru.

Lucrări: La ruptul apelor (1960), Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966), Îmblânzirea focului (1971), Momentul inimii (1975, Premiul de Stat), Încercarea de a nu muri (1980), Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Ciclul italian sau criza de timp (1987), Piramida singurătății (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Decebal (2003), Improvizația nisipului (2005).

Titluri și distincții: Maestru Emerit al Artei (1983), Ordinul Republicii (1999), Medalia Mihai Eminescu (2000), Premiul de Excelență al Consiliului Uniunii Scriitorilor pentru întreaga creație (2000).

Cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la naștere, vă recomandăm atenției DVS! o listă bibliografică virtuală ce face referință la opera și critica scriitorului Victor Teleucă.

Listă bibliografică virtuală

Opera scriitorului Victor Teleucă

  • Teleucă, Victor. Car frumos cu patru boi / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2011. – 36 p.
  • Teleucă, Victor. Decebal: Poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2003. – 39 p.
  • Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului: Aventura imaginaţiei / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2006. – 336 p.
  • Cibotaru, Arhip. Inscripții pe turnul Babel / Arhip Cibotaru. –  Chișinău: Cartea Moldovei, 2000. – 348 p.
  • Teleucă, Victor. Insula cerbilor / Victor Teleucă. – Chișinău: Lumina 1966. – 75 p.
  • Teleucă, Victor. Mollis Davia: poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2011. – 72 p.
  • Teleucă, Victor. Momentul inimii / Teleucă Victor. – Bucureşti: Litera, 2003. – 436 p.
  • Teleucă, Victor. Nelinişti: versuri / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei,  2006. – 272 p.
  • Teleucă, Victor. Ninge la o margine de existenţă: Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.
  • Teleucă, Victor. Piramida singurătăţii: Introspecţii / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2000. – 256 p.
  • Teleucă, Victor. Răsărit de Luceafăr: poem / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2010. – 28 p.
  • Moment poetic: Nr. 1 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Marcela Benea, Leo Bordeianu, Lidia Codreanca, Nicolae Esinencu, Dumitru Fusu, Anatol Gugel, Vasile Levițchi, Irina Nechit, Nicolae popa, Ludmila Sobiețki, Paul Strutzescu, Victor Teleucă, Călina Trifan, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă. – Chişinău: Ed. Enciclopedică Museum, 2001. – 16 p.
  • Moment poetic: Nr. 4 / note: Poezii de Nichita Stănescu, Lucreția Bârlădeanu, Dorina Bohanțov, Aura Christi, Rhea Cristina, Rodica Draghincescu, Grigore Hangiu, Mircea Lutic, Grigore Meniuc, Irina Nechit, Nicolae Popa, Vasile Romanciuc, Nicolae Spătaru, Victor Teleucă, Gheorghe Vodă, Ilie Tudor Zegrea. – Chișinău: Direcția cultură a Primariei Municipiului Chișinău: 2001. – 18 p.
  • Moment poetic: Nr. 7 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Minerva Chiara, Nicolae Dabija, Emilian Galaicu-Păun, Anatol Gugel, Ion Mureșan, Arcadie Suceveanu, Victor Teleucă, George Vulturescu. – Chişinău: ed. Enciclopedică Museum, 2001. – 20 p.
  • Moment poetic: Nr. 11 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Cezar Colesnic, Pavel Gătăianțu, Sergiu Grosu, Dumitru D. Ifrim, Emil Nicolae, Arcadie Suceveanu, Victor Teleucă, Călina Trifan. – Chişinău: Cartier, 2000. – 20 p.
  • Moment poetic: [în nr.]. Nr. 18 / note: Poezii de Mihai Cimpoi, Mihail Ion Ciubotaru, Minerva Chira, Iulian Filip, Mircea Lutic, Adrian Popescu, Alexe Rău, Emil Stănescu, Victor Teleucă. – Chişinău: Cartier, 2001. – 20 p.

Critica operei scriitorului Teleucă Victor:

  • Codreanu, Theodor. În oglinzile lui Victor Teleucă / Theodor Codreanu. – Chișinău, 2011. – 272 p.
  • Teleucă, Victor. Referințe critice despre Victor Teleucă // Victor Teleucă. – Un heraclitean transmodern. – Chișinău, 2010. – 428 p.
  • Codru, Haralambie. Un desferecător de cuvinte: Victor Teleucă // Haralambie Codru. Dincolo de mituri și legende. Studii. Eseuri. Atitudini. – Chișinău, 2004. – P. 311 – 312.
  • Fonari, Victoria. Victor Teleucă. Dizlocări mitice fiurative. // Victoria Fonari. Proiecţii ale mitului în creaţia lui Victor Teleucă, Leo Butnaru şi Arcadie Suceveanu – Chişinău, 2013. – P. 15 – 59.
  • Senic, Valeriu. Ecuaţia poetică a înaltului: Studiu asupra creaţiei literare a lui Victor Teleucă / Valeriu, Senic. – Chișinău, 1986. – 129 p.

Sursa biografiei: Enciclopedia identităţii româneşti: personalităţi / Ecaterina Ţarălungă. Bucureşti: 2011. p. 762.

Sursa fotografiei: wikipedia.org