Filmul documentar „Nicolae Dabija – generația Ochiul al treilea” prezentat scriitorilor băcăuani

La 6 august, la pensiunea „Vasile Alecsandri” din Valea Budului, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău, a realizat un eveniment de amploare dedicat scriitorului tribun Nicolae Dabija. În prima parte au avut loc lansările de carte: „Creația lui Nicolae Dabija sub semnul orfic” (Editura Princeps Multimedia, 2022) scrisă de conferenţiarul universitar doctor Victoria FONARI și „Podul de flori. Consubstanțialitate ideatico-stilistică în creația poetică a lui Nicolae Dabija” (apărută la Editura „Alma Mater”, Bacău, 2022) un studiu elaborat de criticul literar Liviu Chiscop. 

Monografiile au fost prezentate de criticul literar Petre Enache, scriitorul Doru Cucescu, profesorul Petre Măzăreanu. Președintele Filialei Bacău, Uniunea Scriitorilor din România, Dumitru Brăneanu a specificat legătura de prietenie dintre redactorul-șef al revistei „Literatura și arta” și scriitorii băcăuani. Liviu Chiscop a menționat că monografia este rezultatul studiului în cadrul Universității de Stat din Moldova, fiind recenzată de Secretarul de stat  al Ministerului Educației și Cercetării al Republicii Moldova, Adriana Cazacu-Țigaie, conferențiar universitar doctor, Ana Ghilaș, conferențiar universitar doctor, Institutul Patrimoniului Cultural. Victoria Fonari a valorificat poezia și proza lui Nicolae Dabija prin intermediul imaginilor mitice. A specificat despre prietenia dintre acad. Mihai Cimpoi, cel care i-a prefațat monografia, și scriitorul Nicolae Dabija.

În partea a doua a fost prezentat filmul documentar „Nicolae Dabija – generația Ochiul al treilea”, realizat la indemnul Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, în care invitata din Chişinău, Victoria Fonari era pe post de scenarist. După vizualizare scriitorul Dumitru Brăneanu, ziaristul  Gheorghe Buznea, ziaristul Ștefan Olteanu au trăit vii amintiri povestind celor prezenți despre dialogurile cu acad. Nicolae Dabija. Despre filmul documentar au vorbit prozatorul Ioan Bărbunțoiu, poeta și scenarista Cecilia Moldovan, scriitoarea Cristina Ștefan, scriitoarea Tinca Tamaș Pavel, poeta Ligia Stan, profesoara de Gimnaziul din Solonț Emilia Grigoraș și  Un ecou al evenimentului este consemnat în programul Bibliotecii Centrale  din Chişinău „Cartea care ne-a trecut pragul” unde este prezentată succint cartea criticului literar Liviu Chiscop. Lucrarea deja se află pe raftul Bibliotecii Municipale „B. P. HASDEU”, fiind transmisă de scriitoarea Victoria Fonari. Astfel Nicolae Dabija continuă să ne fac prieteni prin lansări de cărți, publicații în ziarul „Literatura și arta” pe care l-a condus 35 de ani, prin valorile textelor sale, traduse și editate continental: din SUA, Canada, Italia, Franța, Germania, Macedonia, China, Coreea etc.

CHIȘINĂU ȘI REFLECȚIILE LUI ÎN DESTINUL MEU

Chișinău este orașul copilăriei mele, el îmi ține minte părinții tineri și cum eu mă învățam să sar de pe un picior pe altul. Eu țin minte cum am intrat de mână cu tata în Muzeul Național de Artă a Moldovei. Chișinău înseamnă spectacole cu părinții la Teatrul Național „M. Eminescu”, „Luceafărul”.

Îmi amintesc despre marea libertate prezentă în ochii studenților din anii ’90, atunci când toți doreau să învețe la Facultatea de Litere, când aveau certitudine că limba latină, filosofia este importantă în formarea personalității elevului.

Dar, se vede, criza economică a transformat Chișinăul și el a cedat multe cartiere istorice. A plâns, dar nu a putut să lupte pentru clădirile din secolul al XIX-lea. Acestea au fost dărâmate. În locul lor au fost construite hoteluri, clădiri de locuit, magazine.

Chișinău, cu parcurile sale, cu drumurile încâlcite ale orașului vechi, m-a făcut să mă îndrăgostesc și să simt această dragoste ani frumoși, în care descoperim, împreună cu soțul, săli de expoziții, spectacole, conferințe, discutăm despre cărți și evenimente din biblioteci. Suntem uniți prin faptul că ambii suntem absolvenții Universității de Stat din Moldova și ne-a apropiat Istoria Universității, începând cu anul 2006. Anul acesta Chișinău împlinește 585 de ani, Universitatea de Stat din Moldova – 75 de ani. În prezent Chișinăul îmi aduce bucurii și, sper, eu îi aduc la rândul meu, prin aparițiile mele editoriale și activitățile culturale pe care le organizez la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

Chișinău este orașul care a plâns cu mine, când părinții au plecat în lumea celor drepți, dar și s-a bucurat de succesele fiicei mele. Biserica „Întâmpinarea Domnului” este cea care m-a văzut mireasă, a văzut-o mireasă pe fiica mea și unde mi-a fost botezat nepotul.

Chișinău, îmi ești foarte drag. Îți sunt recunoscătoare pentru prietenii. Dar am câteva dorințe: păstrează clădirea Bibliotecii Municipale (construită în anul 1840 – unica de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt care a supraviețuit războiul) și găsește forțe să fie reconstruit blocul 1 al Universității de Stat din Moldova.  

Chișinău mă inspiră, este o componentă a „Primăverii Poeților”. Rămâi în poezia mea şi „continuă proiectul: Chişinău – în nebuloasa petalelor de cireş”, fii descoperit de copii prin „Jurnalul micului călător din Chișinău”, pe care l-am editat în anul 2020. Te îmbrățișez și vreau să te arăt lumii, în rubrica „ArtChișinău”, pe care o îngrijesc în revista bilingvă din Spania „Passion 4 live”.

Articol scris de Victoria FONARI, conferențiar universitar, poet și critic literar

Drumul cărților de la Biblioteca Centrală din Chișinău la Salonul Cultural din București

Biblioteca Centrală, BM „B.P. Hasdeu”, a fost spațiul cărților (o parte dintre care și-au trăit bucuria lansării în Sala cu coloane) unde au fost adunate de la doritorii Filialei Chișinău de a participa la Salonul cultural 2022 din București, organizat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din Moldova. Ulterior cărțile au fost transmise la București.

Au fost prezente 60 de titluri, autorii cărora îi nominalizăm: Nicolae DABIJA, Eugenia TOFAN, Doina DABIJA, Claudia PARTOLE, Raia ROGAC, Victoria FONARI, Rodica NANIU-URSU, Valentina URSU, Tatiana AFANASIE-CRĂCIUN, Zinaida AMBROCI, Liviu BELÂI, Vasile CĂPĂȚINĂ, Ionel CĂPIȚĂ, Valerian CIOBANU, Ion CUZUIOC, Ion DOMENCO, Alexandru GANENCO, Lidia GROSU, Zina IZBAȘ, Alexandru MORARU, Constantin OLTEANU, Veronica PÎRLEA-CONOVALI, Raisa PLĂIEȘU, Leonid POPESCU, Diana SAVA-DARANUȚA, Nicolae SCHIȚCO, Tudor ȚOPA.

La 2 aprilie 2022 în Palatul „Ion I. Brătianu” a avut loc lansarea monografiei „Hermeneutica mitului antic în Republica Moldova” de Victoria Fonari, despre care și-au expus părerea conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea, Universitatea din București, poeta și traducătoarea Irina Marinescu și un mesaj de felicitare din partea cercetătoarei Lucia Mureșan și a specalistei în științe economice Natalia Șarpi.

Menționăm persoanele din prezidium: Sorin STANCIU, președinte a. i. UZPR, Ion I. BRĂTIANU, descendent politic al brătienilor, Neagu UDROIU, publicist, reporter şi diplomat, Iuliana Gorea-Costin, diplomat, politician; Eugenia TOFAN, publicistă, cronicarul evenimentelor științifice în cadrul Academiei de Științe a Moldovei, Victoria FONARI, scriitoare, dr. conf. univ.

Evenimentul a continuat cu recitalul de poezie realizat cu dedicație de actorul Nicolae Jelescu, artist al poporului, și „Balada”, text: Nicolae Dabija, muzică: Iurie Sadovnic, interpretat de eleva Ruxanda BURLACU, Liceul „Dinu Lipati”.
Scriitoarea Victoria Fonari a prezentat cărțile colegilor. La final președintele a.i. UZPR Sorin Stanciu a înmânat diplome tuturor participanților ce au contribuit la acest deosebit eveniment cultural.

Anunțăm că toți autorii menționați au diplome care vor fi oferite la 13 aprilie, ora 15.00, în Sala cu coloane, în cadrul Cenaclului Literar „Magia cuvântului”.

Recenzie // Romanul „Țipă cât poți” de Moni Stănilă

Recenzia romanului inclus în programul de lectură Chişinăul citeşte, „Țipă cât poți” de Moni Stănilă vine de la Cristina Platon, cititoare pasionată.

Cristina Platon, cititoare, şi este originară din oraşul Chişinău

„… nu am realizat nimic măreț în viață, nu am regrete. Mă bucur că trăiesc, dar nu mă tem că voi muri. Nu am suferințe neînțelese, nu am cunoscut mari dezamăgiri. Sunt un om normal cu așteptări medii.”

Ce a început ca o escapadă departe de toți și de toate, a luat-o pe o serpentină crusoeniană, aparent o construcție imaginară a personajului principal, care poate ridica lumi oricând și oriunde.

„Țipă cât poți”, de Moni Stănilă, poate fi istoria vieții fiecăruia din noi. O viață cu diverse versiuni de „noi”, mai tânăr/înțelept, mai slab sau cu mai multă greutate, mai optimist/doar pesimist, mai fericit/sătul de toate; niște versiuni pe care-am vrea să le retrăim.

Această fugă de cotidian, de rutină, de tot ce ne seacă, nu face altceva decât să ne încolțească, ne pune în față cu sinele ursuz care am devenit și care nu ne e pe plac. În roman o urmărim pe Una, cea care vrea să facă pace cu sine însăși, pace care trece prin război învingătoare.

Moni Stănilă ne invită la o bătălie unu-la-unu contra fricilor și contrarietății de a nu ne încadra în aria de acoperire a societății defecte atât de dominatoare: de a păstra bifa de angajat la un job care numai fericire nu a aduce; de a fi mereu „bine”, chiar de cade tencuiala de pe propriul suflet; frica de a vrea să ne purtăm greutatea din noi și de pe noi; și lupta cu poftele aducătoare de tihnă iluzorie.

Să revenim…

Moni Stănilă a creat un personaj care a reușit să schimbe cursul vieții sale, un personaj care se descătușează de obligațiuni și-și transformă viața într-un zbor eliberator. Citind, vrei să fii ca Una: vrei să-ți revendici dreptul la propria viață, să ai libertatea de a alege linia de plutire și să virezi oricând simți că e nevoie.

Azi credem că ne putem schimba viața oricând și că e suficient să vrem. Dar vine mâine și ne apucăm de vechile obiceiuri. Ne e frică de noul adus cu orice schimbare și alegem în defavoarea propriei bunăstări, doar pentru că există deja ceva cu care ne-am obișnuit, care nu ne place, dar pe care continuăm să-l trăim și lăsăm frica de necunoscut să preia frâiele.

Cred că sunt prea multe indicii în text ca să nu ne dăm seama că Una e Moni, iar Moni e Una. Printr-un personaj cititorul reușește să cunoască un om, o scriitoare, o creatoare de lumi. A început cu roman și a ajuns să fie o autobiografie terapeutică pentru dna Stănilă, dar îndesată cititorului.

Și pentru că e foarte sau chiar foarte gastronomică această carte, voi încerca să mă exprim cu aceeași termeni: deși aburindă și apetisantă la-nceput, de la mijloc a devenit necondimentată, cu prea puțin sare și piper; crudă pe ici, răscoaptă pe colo, creează o stare prematură de sațietate, înghițită cu noduri pe la sfârșit, deși promițătoare din prima-mbucătură.