Arhive etichetă: colecțiile Bibliotecii Centrale

Teatrul – arta vieţii…


????????????????????????????????????

27 martie – Ziua Mondială a Teatrului

De mai bine de jumătate de secol, pe 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte din lume, arta scenică. Instituită în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru din Franţa, evenimentul a dat naştere unei tradiţii frumoase, prin care personalităţi şi oameni de cultură marcanţi împărtăşesc propriile reflecţii asupra teatrului, ca artă şi punte între oameni, printr-un mesaj internaţional transmis întregii lumi. O zi în care masca şi scena fascinează, iar ralitatea ia o nouă imagine. Teatru înseamnă dramă, comedie, spectacol muzical sau alt tip de spectacol artistic în fața unui public. Teatrul implică munca unei echipe în spatele scenei: proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri şi machiori, actori şi regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimile inovaţii din electronică, sisteme de iluminat şi sonorizare.

Revistă bibliografică vurtuală 

3

Carandino, N. Teatrul aşa cum l-am văzut. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 278 p.

Acest volum cuprinde o parte din scrierile despre teatru ale lui N. Carandino, publicate între anii 1935-1945 în ziarele şi revistele Bis, Facla, Reporter, România, Azi, Revista română, Curierul. Vom regăsi selectarea cronicilor dramatice şi a articolelor care urmăresc să recompună o imagine cît mai sugestivă a peisajului teatral al vremii, în aspectele sale caracteristice.

6Ciobotaru, Anca Doina. Teatrul de animaţie între magie şi artă. – Iaşi : Prinnceps Edit, 2006. – 51 p.
Prin lucrarea dată autoarea cărţii proectează imaginea inedită privind “Universul interior al artei de animaţie”. Lucrarea dată încearcă să arate spectatorilor ce nu cunosc identitatea şi nici efortul păpuşarului, nimeni nu se gîndeşte la poziţiile incomode de animare, la faptul că vocea şi trupul sunt supuse unor tensiuni nebănuite.Autoare prin lucrarea sa ne spune că păpuşarul este înainte de orce, un artist cetăţian, sensibil la problemelecomunităţii, faţă de care ia atitudine; imoralitatea, corupţia, violenţa, intoleranţaîi stimulează imaginaţia, spiritul combativ.

ae056596c142a14019288d3b2456d4f8-6953204-400_400Iorga,  N. Teatru şi societate. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1986. – 313 p.

Teatru şi societatea este o lucrare ce uneşte între coperţile sale cronicile, articole, portretele, studiile, capitole din Istoria literaturii romîne, intervenţiile parlamentare pe care, timp de o jumătate de secol, N. Iorga le-a dedicat teatrului. Începînd cu intervenţia tînărului de 19 ani în răsturnarea polemică declanşată la premiera Năpastei de I. L. Caragiale şi pînă în anul 1939, N. Iorga a acordat cercetării şi aprecierii fenomenului teatral un loc însemnat încadrîndu-l în structurile societăţii româneşti.

2Kivu, Dinu. Teatrul, la timpul present. – Bucureşti : Ed . Eminescu, 1993. –  339 p.
Culegerea dată cuprinde doar o parte din cele 2050 de pagini dactilografiate în care sunt adunate o bună parte a textelor despre teatru scrise şi publicate de către Dinu Kivu pe parcursul unui sfert de veac. Ziaristul nu obişnuia să-şi strîngă articolele apărute şi nici macar să-şi noteze locul şi data acestor apariţii. Însă s-au păstrat foarte multe din manuscrisele textelor selectate şi s-a realizat acest volum.

4

Măciucă,  Constantin. Teatrul şi teatrele.  – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1989. – 228 p. 

În lucrarea dată sunt prezentatae activitatea şi dezvoltatrea teatrelor. Cititorul va afla  cum se desfăşoară şi cum se organizează o piesă de teatru.

download (1)Saceanu, Amza. Teatrul ca lume. – Bucureşti : Ed . Meridiane, 1985. –  356 p. 
Această carte redă o imagine relavatoare a uneia dintre cele mai înfloritoare momente ale Teatrului românesc o artă care se bucură de o mare preţuire din partea statului şi poporului, făcînd parte din acele importante mijloace culturale prin care Revoluţia făureşte chipul statura omului zilelor noastre şi ale celui de mîine.

1Teatru chinezesc din secolul XX. – Bucureşti : Univers, 1981. – 438 p. 
Lucrarea este o antologie ce ilustrează orizontul de inspiraţie al dramaturgiei chineze din secolul al XX-lea, ce face trimitere la noţiunii de modernism în libertăţile şi limitele lui la intersecţia inovaţiei cu tradiţia şi individualizarea noii formule teatrale, care uneori este mai aproape, iar în alte cazuri find mai departe de viziunea europeană, dar care tinde totuşi de a depăşi autoritatea tradiţiei.

5

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” : 1957-2007. – Chişinău,  2001. – 54 p. 
Lucrarea dată reprezintă un album ce vizează toată activitatea teatrală a marelui scritor Vasile Alecsandri.

Reclame

Poetul şi prozatorul George Coşbuc – 150 de ani de la naştere


george_cosbuc_-_foto02George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, jud. Bistriţa-Năsăud, azi George Coşbuc – m. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Expoziţie virtuală de carte

OPERA

20160905_125539Coşbuc, George. Balade şi idile / George Coşbuc. – Chişinău : Editura Prut Internaţional, 2003. – 180 p.

Este o lucrare ce conţine o serie de poezii despre natură, neam, dor de casă, luptă şi vitejie. Cântece sale la fel ca şi poeziile sunt nişte adevarate trăiri sufleteşti ce l-au marcat pe poet.

„Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea şi ura –
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.”

(Poetul)

20160905_125940

Coşbuc, George. Cîntece de vitejie şi alte poezii / George Coşbuc. – Galaţi : Editura Porto-Franco, 1991. – 146 p.

În lucrarea dată sunt publicate toate cîntecele marelui scriitor George Coşbuc ce au fost cîntate şi la lupte, şi la ocazi de sărbătoare, şi la zilele mai speciale. Cartea conţine următoarele compartimente: „Balade şi idile”, „Fire de tort”, „Ziarul unui pierde-vară”, „Cântece de vitejie”, „Nepublicate în volume”.

Coşbuc, George. El-Zorab: [poem] / George Coşbuc.  – Iaşi : Princeps Edit, 2005. – 21 p.

el_zorab

În poezia El Zorab este vorba despre un arab sărac, pe nume Ben-Ardun care vine la paşă să își vândă mult iubitul cal. Paşa îi oferă o mie de țechini, din cauza saracie este nevoit să accepte. Gândindu-se totuşi cât de greu îi va fi lui, soţiei sale şi copiilor săi fără cal și că e foarte posibil ca animalul să fie bătut și lăsat flămând şi bolnav, se răzgândeşte și oferă banii înapoi pașei. Pașa nu acceptă banii și decide că vrea să ia calul cu orice preţ. Ca o ultimă scăpare, Ben-Ardun „scoate un pumnal” şi îl ucide pe El Zorab, pentru a se asigura că nu va fi chinuit de către oamenii paşei.

20160905_125924

Coşbuc, George. Moartea lui Fulger / George Coşbuc. Chişinău : Hyperion, 1990. – 102 p.

Moartea lui Fulger este o baladă cultă şi are ca tema ceremonialul înmormântării, cu grave rezonanţe de bocet popular, ilustrat prin tulburatoarea dispariţie prematură a unui erou. Din punct de vedere compoziţional „Moartea lui Fulger” este alcătuită din 40 de strofe a câte şase versuri. Balada în discuţie cuprinde mai multe momente: sosirea solului care aduce trupul lui Fulger; durerea  sfâşietoare a părinţilor celui mort; desfăşurarea ceremonialului funerar; confruntarea de idei dintre mama şi bătrînul sfetnic.

 

20160905_125840

Coşbuc, George. Opere: Poezii / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţa şi Artă, 2006, vol I. – 1076 p.

George Coşbuc şi-a propus să construiască, în opera sa poetică, o epopee naţională. O spune el însuşi, în prefaţa la volumul Poezii: „Am început să scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din poveştile poporului şi să le leg astfel ca să le dau unitate şi extensiune de epopee”. Din felurile pricini, proiectul s-a realiazat doar parţial; poemele ce urmau să formeze episoade ale visatei epopei nu s-au închegat într-o construcţie epică unitară. Ele se integrează însă într-o aceeaşi viziune artistică, alcătuind o vibrantă monografie lirică a satului românesc. Nu poţi să rămîi indiferent în faţa acestor creaţii de inspiraţie.

20160905_125852

Coşbuc, George. Opere: Proză / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţa şi Artă, 2007, vol II. – 1246 p.

Proza semnată de George Coşbuc, puţin cunoscută cititorului contemporan, surprinde prin diversitatea subiectelor abordate – memorialistică, evocări istorice, folcloristică, explicarea unor cuvinte, expresii şi zicători, cultivarea limbii, critică şi teorie literară. Cele mai numeroase pagini sunt consacrate evocării istoriei, înţeleasă ca mijloc de educaţie patriotică. Cunoscător şi comentator avizat al folclorului românesc, Coşbuc s-a implicat de asemenea într-o perseverentă acţiune de promovare a culturii şi de combatere a superstiţiilor în rândul locuitorilor de la sat. Paginile sale de proză se impun însă prin calitatea şi claritatea redactării, prin ingeniozitatea şi competenţa comentariilor, iar parcurgerea lor este absolut necesară pentru mai buna înţelegere a unei personalităţi artistice şi culturale de excepţie.

20160905_125824

Coşbuc, George. Opere: Traduceri / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, vol III. – 180 p.

Traducerea lui Coşbuc nu este o operă de însuşire a capodoperei italiene, ci o operă de integrare a ei în tradiţia culturală română. Traducerea Divinei Comedii se înserează organic în creaţia poetului român, nu pentru că am putea depista ecouri ale ei în poezia originală, ci pentru motivul mult mai important că poetul şi-a zidit gândurile şi simţămintele în terţinele danteşti. Coşbuc îşi făcuse „un suflet dantesc”, cum bine ramarca Ramiro Ortiz. Prin opera sa Coşbuc  a dat dovada certă a talentului său poetic şi a calităţilor sale deosebite de traducător.

20160905_125908

Coşbuc, George. Opera poetică / George Coşbuc. – Chişinău : Editura Cartier, 2006. – 352 p.

Înainte de orice, G. Coşbuc rămîne un genial mînuitor de limbă românească. Citindu-i opera ne uimeşte nu invenţia sau vastitatea sferei lexicale, ci extraordinara capacitate de a mula expresia uzuală românească, limba vorbită, pe cele mai diverse tipare prozodice. La nici un alt scriitor limba noastră nu are o graţie mai firească, o fluenţă mai limpede, o cadenţă mai conformă cu tîlcurile înseşi ale frazei.

51c3fb997303d43a14510f6387bcdcde-4189255-300_300Coşbuc, George. Poezii uitate / George Coşbuc. – Bistriţa : Editura George Coşbuc, 1991. – 30 p.

Cartea de faţa reprezintă o antologie de Dumitru Munteanu, realizată după George Coşbuc, Opere Alese. Cartea se începe cu poezia Era în noaptea Învierii… şi conţine opere scrise pe tema religiei şi a credinţei.

 

Coşbuc, George. Povestea unei coroane de oţel / George Coşbuc. – Bucureşti : Editura „Grai şi suflet – cultura naţională”, 1992. – 197 p.

Povestea unei coroane de oţel este o scriere cu titlu simbolic, consacrată evocării rolului jucat de regalitate în frământata epocă a războiului de independenţă faţă de 20160905_125931Poarta Otomană. Fără să aibă virtuţi artistice deosebite, textul poate fi citit şi astăzi cu plăcere şi, mai mult, cu cert profit intelectual. O comparaţie a datelor selectate de scriitor pentru explicarea circumstanţelor politice şi sociale ale evenimentelor care au dus la declanşarea ostilităţilor militare din anii 1877-1878, precum şi a acelora care au permis, pe câmpul de luptă, câştigarea independenţei României faţă de Poarta Otomană, cu ultimele contribuţii ştiinţifice în domeniu pune în evidenţă nu doar caracterul de excepţie al documentării întreprinse de Coşbuc, ci şi o rară capacitate de interpretare a faptelor din partea acestuia.

APRECIERI CRITICE

20160915_103629Husar, Al. George Coşbuc în amintirile contemporanilor / Al. Husar. – Iaşi : Editura Princeps Edit, 2006. – 411 p.

S-au scris despre Coşbuc pagini de profundă vibraţie afectivă. Ele transmit – pe de o parte – un ecou  al înţelegerii operei, al valorii ei intrinsece, al selectării acesteia, dar în acelaşi timp, din ceea ce s-a scris despre Coşbuc, din pagini răzleţe, uitate prin revistele literare ale vremii, din mărturii inedite se încheagă conturul unei vieţi omeneşti privite în etapele decisive cu avânt şi căldură, adesea cu artă, în fond, cu un real respect pentru om.

20160915_103705Micu, Dumitru. George Coşbuc / Dumitru Micu. Bucureşti : Editura Tineretului, 1961. – 117 p.

Poezia coşbuciană poate prilejui o lectură recreativă, emoţia procurată de ea fiind „de felul plăcerii pe care orăşanului i-o dă un week-end”. Cu nuanţe deosebitoare, o seamă de critici de prestigiu sînt înclinaţi să vadă în Coşbuc un poet depăşit. În schimb alţii recunosc în autor un creator de valori durabile, original. Neîndoios este că dimensiunile poeziei româneşti au sporit prin Coşbuc. Fără el ne-ar fi mai greu să ne cunoaştem pe noi înşine, ca popor.

20160915_103710Poantă, Petru. George Coşbuc. Poetul  / Petru Poantă. Bucureşti : Editura Demiurg, 1994. – 142 p.

George Coşbuc este, poate, cel mai dificil poet român. Şi ne gândim la o dificultate de un tip aparte, care nu se referă la puterea noastră de a-l înţelege şi de a-l simţi, ci la lipsa unor criterii ferme prin care să-i evaluăm originalitatea. Coşbuc n-a visat despre popor şi viaţa lui şi apoi să scrie. El n-a cunoscut poporul din cărţi  şi nici privindu-l din conacul vreunei moşii.

imagesValea, Lucian. Pe urmele lui George Coşbuc / Lucian Valea. Cluj-Napoca: Editura EIKON, 2006. – 329 p.

„Reconstituirea spaţiului coşbucian real stă la îndemâna oricui. Someşul nu s-a cinstit din albia lui. Nici Sălăuţa. Nici Valea Tibleşului cu munţii ei. Nici Ilişua. Nici culmile Rodnei. Aşezările toate există, trecute desigur prin sita timpului, dar păstrându-şi numele. Una singură a renunţat la el pentru a şi-l lua pe cel al poetului – Hordoul – Din această umanitate, clădită pe dinauntru în respectul naturii şi al valorilor umane şi educată în cultul pentru muncă şi adevăr, s-a ivit poetul.”

(Lucian Valea)

20160915_103701Scridon, Gavril. Pagini despre Coşbuc / Gavril Scridon. Cluj: Editura Societatea de ştiinţe istorice şi filologice, 1957. – 232 p.

Coşbuc este redat în întregime celor pentru care a scris şi care au fost izvorul versurilor sale. Munca şi lupta poetului n-au fost zadarnice. Noi am preluat moştenirea sa spirituală şi exemplul de luptător al vieţii sale. Lupta lui s-avărsat ca o apă vie, năvalnică, întăritoare, în fluviul revoluţionar al poporului nostru.

Ziua națională a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord


Marea Britanie

Fiecare regiune și fiecare stat își are cultura și tradițiile sale. Deci să vedem cu ce ne poate uimi Marea Britanie, fiind și pînă în ziua de azi o atracție pentru mulți turiști, cît și studenți. Mulți oameni s-au mutat și cu traiul acolo, încercînd să-i convingă și pe ceilalți, că o mai bună destinație nu vor putea găsi.

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (prescurtat Regatul Unit sau Marea Britanie) cuprinde Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. În Marea Britanie nu se aniversează ziua națională ca în alte țări, însă Ziua Oficială de Naștere a Majestății Sale Regina (Reginei Elisabeta a II-a), fixată în a doua zi de sâmbătă a lunii iunie, ține locul acestei sărbători naționale. Regatul Marii Britanii a rezultat din uniunea regatelor Angliei (Anglia de astăzi și Țara Galilor) și al Scoției în 1707. În 1801, Regatul Marii Britanii s-a unit cu Regatul Irlandei, formând Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. După separarea celei mai mari părți din teritoriul Irlandei de Regatul Unit, în 1922, statul s-a redenumit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

                                                                                                        Revistă bibliografică virtuală

pasaport-Marea BritanieHarper, Timothy. Paşaport Marea Britanie : Ghidul tău de buzunar pentru afaceri, obiceiuri şi etică în Marea Britanie / Timothy Harper. – București : Ed. RENTROP&STRATON, 2000. – 96 p.

Paşaport Marea Britanie – este ghidul tău de buzunar pentru afaceri, obiceiuri și etichetă în Marea Britanie. Prin acest ghid se poate spune că succesul în afacerile internaționale nu depinde de produsul sau serviciile pe care le oferi. Succesul nu este numai o chestiune de respectare a termenelor. El depinde de oameni, tradiții și relații. Această cărțulie vă va ajuta să evitați gafele, să cunoașteți valorile și tradițiile britanicilor, să înțelegeți motivele care stau în spatele acțiunilor lor, să vă dezvoltați un stil de negociere eficient.

Dutton, David. Politica diplomaţiei : Marea Britanie şi Franţa în Balcani în timpul Primului Război mondial / David Dutton. – Chişinău : Ed. Museum, 2003, Chişinău : Comb. Poligr. – 262 p.

Această carte scrisă de David Dutton cuprinde un set de cercetări în domeniul politicii anglo-franceze în Balcani. În carte se povestește despre îndelungatele și deseori zbuciumatele relații dintre Marea Britanie și Franța de-a lungul secolului al XX-lea , alianța din vreme de război a celor două țări între 1914 și 1918 se evidențiază în mod clar.

marea-britanie-politica-externa-si-coloniala-1919-1939_1_produsFarmer, Alan. Marea Britanie: Politica externă şi colonială, 1919-1939 / Alan Farmer. –   Bucureşti : Ed. All, 1992. – 167 p.

Lucrarea se concentrează asupra analizei căilor principale ale evoluției politicii externe britanice în perioada interbelică, acordând o atenție deosebită relației din anii 30 cu Germania și analizei asupra atitudinii de conciliere promovate de Marea Britanie în această direcție. În plus, cartea aduce în discuție și problema relațiilor Marii Britanii cu dominioanele sale, India și restul imperiului colonial. Cartea oferă un tablou al politicii externe britanice în perioada determinată de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial și venirea la putere a guvernului condus de Harold Wilson. Autorul insista asupra relațiilor Marii Britanii cu Europa, cu coloniile sale și cu S.U.A.

Popescu, Nicoleta-Aurora. Personajul feminin în literatură secolului XX în România şi Marea Britanie / Nicoleta-Aurora Popescu. – Târgovişte : Ed. Biblioteca, 2012. – 155 p.

În prezenta lucrare s-a recurs la o analiză comparativă a literaturii române și britanice a secolului XX, din perspectivă interdisciplinară, pentru a identifica modul de reprezentare a femeii, raportat la contextele socio-culturale specifice. Încercând să evităm capcanele partizanatului feminist, s-a adus în discuție, prin prisma tipologiei personajului feminin, autori clasici ai literaturii române și britanice a secolului trecut, de ambele sexe, pe care s-au considerat reprezentativi, atât din punct de vedere al istoriei și criticii literare, cât și al temelor de psihosociologia familiei abordate în lucrările lor.

Ștefăniu, Alina-Antonela. Engleza pentru Marea Britanie / Alina-Antonela Ștefăniu. – Iaşi : Ed. Polirom, 2006. – 224 p.engleza-pentru-marea-britanie-de-ioana-antoanela-stefaniu

Cu o structura de manual, cartea ofera celor care doresc sa mearga in Marea Britanie sau Republica Irlanda la lucru, la studii sau ca simpli turisti informatii utile, de la descrierea frumusetilor geografice ale diferitelor regiuni pina la actele si sumele de bani necesare pentru viza sau obtinerea cetateniei, adresele unde pot gasi un loc de munca, formalitatile ce trebuie indeplinite in diferitele institutii britanice etc. Fiecare capitol este destinat unei realitati specifice si contine tabele cu liste de termeni si un mic ghid de conversatie care faciliteaza comunicarea cu interlocutorii britanici. Cei ce vor sa-si insuseasca temeinic regulile de baza ale limbii engleze pot consulta compendiul de gramatica si listele de verbe neregulate prezente la finalul lucrarii.

Wardle, E. Marea Britanie şi revoluţia americană / E. Wardle. – Bucureşti : Ed. All Educational, 2001. – 65 p.marea-britanie-si-revolutia-americana-produs_thumbnail_cen

Această carte oferă o imagine fascinantă a evenimentelor care au dus la crearea Statelor Unite ale Americii. Cartea începe cu o prezentare a celor treisprezece colonii americane înainte de revoluție și apoi analizează cauzele și desfășurarea revoluției care a dus la nașterea SUA. Textul este completat de un mare număr de surse contemporane. Autorul subliniază rolul jucat în epocă de femei, de populația de culoare și de amerindieni. Capitolul final se referă la impactul și la urmările pe care le-a avut revoluția americanî în Marea Britanie și în alte țări ale lumii.

Curpăn, Cristian. Marea Britanie / Cristian Curpăn. – Oradea : Ed. Aquila’ 93, 2000. –420 p.

Acest ghid combină interesul și entuziasmul a doi dintre cei mai cunoscuți furnizori de informație: Insight Guides, ale căror titluri au stabilit standardele ghidurilor de călătorie vizuale încă din 1970, și Discovery Channel, principala sursă de programe televizate non-fictive din lume. Editorii Ghidurilor complete oferă atât sfaturi practice, cît și informații generale privind istoria, cultura, instituțiile și oamenii destinațiilor în discuție.

Britanicii au sentimente contradictorii despre turism. Ei detestă ideea că mica lor insulă, odată centrul celui mai mare imperiu din lume, este pe punctul de a deveni un muzeu care își expune glorioasa istorie doar ca pe o simplă „moștenire”. Însă totuși, dolarii turiștilor sunt teribil de folositori.

marea-britanie-si-unirea-principatelor-romane-diana-dumitriu-x300_1Dumitru, Diana. Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române (1856-1859) / Diana Dumitru. – 2010 : Ed. Pontos, Chişinău. – 188 p.

În cadrul cercetării au fost reluate discuţii în probleme controversate, cum ar fi implicarea diplomaţiei britanice în primele alegeri în Divanul ad-hoc din Moldova, înţelegerea de la Osborne, rolul Marii Britanii în recunoaşterea „dublei alegeri” a lui Al. I. Cuza şi altele.

Pe baza unui vast suport documentar şi istoriografie am încercat să revizuim unele păreri preconcepute, interpretări unilaterale ale temei şi să efectuăm un studiu complex care ar elucida şi nuanţa atitudinea britanică acceptată faţă de diverse probleme ce ţineau de unificarea Principatelor Române, încadrând, totodată, politica Marii Britanii în sistemul relaţiilor politice internaţionale şi reţeaua densă de interese economice şi politice urmărite. A devenit posibil acest fapt în urma sistematizării şi analizei critice a izvoarelor şi literaturii de specialitate, precum şi datorită folosirii noilor surse de arhivă.

Prin cercetarea noastră se va completa studierea unei probleme istorice internaţionale, actul care a preocupat şi continuă să preocupe nu numai pe istorici, dar şi pe oamenii de stat, politici şi cercurile largi ale celor ce se interesează de istoria diplomatică europeană.

Constantin Ciopraga – istoric şi critic literar, hermeneut, dominant în istoria literaturii române


A-murit-academicianul-Constantin-CiopragaConstantin Ciopraga (12 mai 1916 – 2 februarie 2009) , critic şi istoric literar român, poet, memoralist, profesor universitar.
S-a născut la Paşcani, a urmat clasele primare (1923-1927) şi gimnaziul (1927-1932) în oraşul natal, liceul „Nicu Gane” din Fălticeni (1933-1937), Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii ieşene (1937-1942). A devenit cadru didactic al aceleiaşi universităţi începând cu anul 1949. Între 1963 -1983 a fost şeful Catedrei de Literatură Română. In 1966 devine redactor-şef al nou-înfiinţatei reviste „Cronica”. A fost doctor şi doctor docent, membru de onoare al Academiei Române.
Profesorul Constantin Ciopraga a scris un mare număr de articole şi studii de istorie literară, colaborând la multe din publicaţiile de specialitate din România. A semnat un număr important de volume, dintre care pot fi amintite monografiile dedicate unor scriitori precum Calistrat Hogaş (1960), George Topârceanu (1966), Mihail Sadoveanu (1966), Hortensia Papadat-Bengescu (1973), Mihail Sadoveanu (1981). Din lista volumelor publicate nu lipsesc culegerile de studii şi eseuri: Portrete şi reflecţii literare (1967), Între Ulysse şi Don Quijote (1978), Propilee. Cărţi şi destine (1984), Amfiteatru cu poeţi (1995 şi 2001), Perspective, studii critice (2001). Un volum este dedicat poeziei lui Eminescu: Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale (1990).
Istoria literaturii a fost o preocupare constantă a profesorului Constantin Ciopraga, publicând volumele: Literatura română între 1900-1918(1970) şi, mai ales, Personalitatea literaturii române (1973 şi 1997). Profesorul Constantin Ciopraga nu a ocolit nici scrisul beletristic: Ecran interior ( versuri, 1975), Nisipul (roman, 1989), Caietele privitorului tăcut (memorii, 2001).
Scrisul lui Constantin Ciopraga se remarcă prin echilibru şi prin ţinută academică, prin rigoare, prin acribia documentării. Exemplul său ca profesor al Facultăţii de Filologie a modelat generaţii de studenţi şi a constituit un model de urmat pentru colegii din colectivul Catedrei de Literatură Română.
Volumele sale de critică literară, precum şi cele care îl prezintă pe Constantin Ciopraga în calitate de autor de eseuri, poezie şi proză sau traducător din limba franceză, italiană şi spaniolă, îi conferă un loc dominant în istoria literaturii române.
Constantin Ciopraga este deţinător al unor premii importante: Premiul Uniunii Scriitorilor (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987), Premiul Convorbiri literare (2000), Premiul Mediterraneo – Italia (1985), Premiul Criticilor Literari Italieni „Olivo d’Oro” etc.

                                                                                                                                 

                                                                                                                          Expoziţie virtuală
STUDII DE CRITICĂ LITERARĂ 

13081760_1175912909109473_1653945787_nAmfiteatru cu poeţi / Constantin Ciopraga. – Ed. a 2-a rev. – Iaşi : Ed. Princeps Edit, 2002. – 578 p.
„Nici o literatură nu e făcută numai de scriitori mari. Singuri ei însă o reprezintă, ceilalţi fiind voci de acompaniament, de unde, ca într-o piesă muzicală, profilarea în diminuendo a celor de nivel secund, lăsînd ca reliefurile, înălţimile caracteristice, să apară la seara reală. Distanţarea de lucruri condiţionează acea privire filtrantă care, asociindu-şi distanţe în timp, lasă deoparte cărţile de orizont mic, monologurile fără aripi, pentru a se opri la valorile cu destin vertical. Prin considerabila diversitate figurativ-statistică, prin modalităţile de imersiune în mister şi abisal, implicit prin capacitatea de a produce mitologii, poezia interbelică probează că un sfert de veac a fost de ajuns pentru a propulsa personalităţi columnare, apte să onoreze orice literatură”. (Constantin Ciopraga. Deschidere, p. 5).
Cartea este structurată în trei capitole: Personalităţi columnare (T. Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu); Reliefuri interferente (Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Al. Philippide; Ion Vinea, B. Fundoianu); Voci şi partituri ale poeţilor din diferite generaţii (Nichifor Crainic, Zaharia Stancu, Dan Botta, Perpessicius, Aron Cotruş, Emil Botta, Tristan Tzara, Virgil Gheorghie, Emil Gulian, Magda Isanos etc)

13059853_1175912912442806_175534143_nÎntre ULYSSE şi DON QUIJOTE : Reflecţii despre lteratură / Constantin Ciopraga. – Iaşi, Junimea, 1978. – 301 p.
„Imensităţi de cuvinte, rostite de oameni care există, trec inevitabil în neant. Totuşi, de partea cuvintelor stă miracolul. Scrisul poate fi voluptate, expansiune, mod de rezistenţă. Din cuvinte au luat fiinţă Ulysse şi Don Quijote, care n-au existat…” (Reflecţie liminară, p. 5)
Volumul Între Ulysse şi Don Quijote înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic şi, de cealaltă parte, necesitatea prozaică a conceptualizării. De aici, preferinţa pentru cumpătarea propusă de comentariul istorico-literar.
În primul capitol al cărţii Suprafeţe şi adâncimi sunt reflecţiile autorului asupra unor astfel de teme: Poezia şi cuvintele, Poetul şi condiţia umană, Poezie şi certitudine, Metamorfozele poeziei, Nichita Stănescu în două oglinzi etc. În capitolul doi autorul ne prezintă Înţelesuri constructive despre: Timp şi evocare, Reflecţii depsre gust, Despre lectura literaturii, Măştile lui G. Ibrăileanu etc. Umează să aflăm din capitolul trei Reflecţii nefanteziste, care se referă la: Viaţa ca panoramă, Viaţă şi literatură, Orizonturi ale artei.

13046106_1175912902442807_146413564_nPersonalitatea literaturii române / Constantin Ciopraga. – Iaşi : Ed. Princeps Edit, 2007. – 412 p.
Dificultăţile definirii a ceea ce numim personalitatea literaturii române – aceasta văzută din chiar interiorul ei –, sunt, nici vorbă, mari. Din nefiricire, doar în puţine cazuri ni se oferă păreri din afară (de peste hotare), în parte contadictorii. Departe de orice fanatisme ţi apologie, dar cu voluptatea adevărului, sinteza aceasta reprezintă în esenţă puncte de vedere, poate mai exact o meditaţie despre literatura româna în raport cu alte literaturi romanice sau de alt gen. Alte perspective sunt nu numai posibile, dar şi necesare. (Constantin Ciopraga)
In Personalitatea literaturii române este propusă o privire generală asupra întregii noastre literaturi, urmărindu-se nota fundamentală, distinctă. Lectura acestui volum va contribui la dezvăluirea, pentru cititor, a unor astfel de teme: Despre reverberaţiile sacrului, Dimensiuni ale fantasticului, Tăcerea mamei universale, „Mioriticul” sau despre exorcizarea tragicului etc., fiind expuse şi viziuni ale autorului despre opera scriitorilor: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, M. Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Urmuz, Vintilă Horia, ş.a. În ajutorul cititorului a fost alcătuit un Indice de nume.
13089943_1175912922442805_1397440209_nPropilee : Cărţi şi destine / Constantin Ciopraga. – Iaşi : Junimea, 1984. – 369 p.
„Simbolic vorbind, Propileele au funcţia unui „memento”, avertizînd şi instruind în sensul reculgerii. Te consideri, poate, asemenea celor vechi, un constructor. Ai cioplit coloane şi frize, ai sculptat cariatide şi figuri votive, – însă acestea nu sînt încă temple. Ele, piesele astfel pregătite, aşteaptă momentul convergenţei, prinderea în încheieturi, clipa cînd, vor spune privitorilor mai mult decît nişte lucruri disparate”. (Constantin Ciopraga).
Lucrarea dată este compusă din următoarele compartimente: Galerie de portrete (Dimitrie Cantemir, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu, George Bacovia, Zaharia Stancu, Albert Camus, Marin Preda), Perspective şi reflecţii (despre Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Turor Vianu, G. Călinescu ş.a.), Farmecul memoriilor (despre Memoralistica – o retorică a genului, Şerban Cioculescu, G. T.Kirileanu, E. Lovinescu ş.a ).

MONOGRAFII

downloadG. Topîrceanu / Constantin Ciopraga. – Bucureşti : Ed. pentru literatura, 1966.– 448 p.
Un studiu amplu despre scriitorul G. Topîrceanu, axat pe următoarele etape din viaţa şi opera acestui mare poet român: Începuturi. Perigrinări timpurii; În ambiaanţa liceului. Debutul literar; Certitudini poetice; Teatrul şi lumea lui; Şezători literare; Epoca celor dintîi volume; Între literatură şi război; Climatul maturităţii; Universul poetului; Parodia – critică disimulată; Dimensiunile prozei (extras din cuprinsul cărţii).
Volumul este însoţit de un grupaj de fotografii inedite ale scriitorului George Topîrceanu şi de un consistent capitol de trimiteri bibliografice (p. 399-443).

13084181_1175912905776140_1476555391_nMihail Sadoveanu : Fascinaţia tiparelor originare / Constantin Ciopraga. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1981. – 424 p.
Liniile sugerate de acest volum, în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene şi sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri şi metafore fundamentale”, în al doilea – „fascinaţia tiparelor originare”. De fiecare dată, se identifică un strat arhetipal şi mitologic… (Eseu lexicografic. Dan Mănucă)
În deschiderea acestui volum se regăseşte un Preludiu în care Constantin Ciopraga afirmă: „Nu numai prin masivitate, opera ciclopică a lui Sadoveanu este fără egal”. Urmează o minuţioasă prezentare a spiritului vieţii şi operei sadoveniene, reunită în cinci părţi, conform cuprinsului: O panoramă a mediilor (Stiluru umane şi destine, Semnele mentalităţilor originare; Timpul naturii: prezent şi eternitate); Timpul regăsit (Istoria ca literatură); Între Carpaţi şi Orient (Tipare dacicie şi ecouri din Răsărit) ; Mitologii ale Pământului (Muntele – fragment de totalitate, Între tăcere şi cuvânt); Panoramic final (este prezentat un amînunţit tabel cronologic al scriitorului (G. Topîrceanu)

Contribuţiile culturale ale Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni  în istoria Basarabiei şi a Chişinăului


Mitropolit-Gavriil-Banulesu-Bodoni_2Gavriil Bănulescu-Bodoni (n. Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746, Bistriţa, jud. Cluj – d. 30 martie 1821, Chişinău)  a fost Mitropolit ortodox al Moldovei, Poltavei, Kievului şi al Basarabiei, scriitor eceziastic.

Studii generale în Bistriţa, Academia Teologică din Kiev (1771-1773), Şcolile Duhovniceşti din Grecia: Chios, Athos, Smirna (1773-1776), studii la Patmos (1779-1780).

Funcţii deţinute: profesor la Năsăud şi la Şcoala Domnească din Iaşi, episcop de Bender (1789), profesor de limbă greacă, ieromonah şi predicator la Catedrala Mitropolitană din Iaşi (1781-1782), profesor al seminarului din Poltava, Rusia (1782-1784), rector al seminarului din Poltava (1786-1791), episcop al Moldovei şi Valahiei (1792), arhimandrit al Lavrei Pecerska şi mitropolit al Kievului şi Haliciului (1799), membru al Sinodului din Sankt Petersburg (1801) mitropolit al Basarabiei (1812) ş.a. Este fondatorul Seminarului Teologic din Chişinău şi al unei tipografii de carte religioasă (1814).

În cei peste şapte ani de cârmuire a eparhiei Chişinăului, mitropolitul Gavriil a avut mari realizări. Nici o latură a existenţei şi activităţii bisericii din Basarabia nu a fost lipsită de atenţie. Toate planurile de educare a enoriaşilor, înfruntând grele obstacole, au fost realizate.

Cunoscându-şi apropierea sfârşitului vieţii sale, obişnuia să spună: „Acum aştept liniştit plecarea mea. Degrabă vocea Domnului Milostiv mă va chema”. Aşa a fost că din timp a arătat unde să fie înmormântat – lângă biserica Adormirii Maicii Domnului din Mănăstirea Căpriana, ceea ce s-a şi întâmplat.

În dimineaţa zilei de 30 martie 1821, la vârsta de 75 de ani de viaţă închinată lui Dumnezeu, îşi dă sufletul Creatorului Său cu nădejdea şi credinţa în înviere şi viaţa cea veşnică.

DSC_0269

Întru comemorarea aniversării de 270 de ani de la naştere şi 195 de ani de la trecerea în nefiinţă a Mitropolitului Chişinăului şi Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, la Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu” a fost organizată o activitate ştiinţifico-cognitivă despre importanţa acestei personalităţi în dezvoltarea Chişinăului şi a Basarabiei. În faţa publicului cititor al bibliotecii noastre au conferenţiat mai mulţi cercetători istorici, fiecare reuşind să capteze atenţia asupra celor mai importante etape din viaţa şi activitatea Mitropolitului. Continuă citirea →