Arhive autor: bibliotecacentrala

Mănăstirile din Republica Moldova: o valoare culturală a țării


Expoziție virtuală de carte

Beșleagă, Vladimir. Cruci răsturnate de regim : Mănăstirea Răciula. 1959 / Vladimir Beșelagă. – Chișinău : Prut Internațional, 2006. – 328 p.

Besleaga Cruci rasturnate„Pe la 1918, pe aici a trecut marele scriitor român Mihail Sadoveanu, lăsând posterității pagini memorabile despre aceste locuri. În pridvorul stăreției de la mănăstirea Răciula, bătrâna maică egumenă Evghenia avea să-i povestească scriitorului multe lucruri din istoria sfântului locaș” se afirmă în prefața cărții.

 

Cartea are 2 părți:

  1. Bisericile și mănăstirile sub regimul totalitar comunist în R.S.S.M 1950-1960;
  2. Mănăstirea Răciula. 1959.

 

 

 

Ghimpu, Vlad. Biserici și mănăstiri medievale în Basarabia : monografie / Vlad Ghimpu. – Chișinău : Ed. Tyragetia, 2000. – 219 p.

Ghimpu_ Biserici si manastiri medievale in Basarabia„Din păcate, multe din bisericile  și mănăstirile din Basarabia au avut de suferit distrugeri și devastări în decursul timpului, ca urmare a războaielor și a invaziilor străine, în cazuri frecvente nemaigăsindu-se resurse pentru a putea fi refăcute. Disfuncționalități din cele mai regretabile s-au produs în perioada comunistă, când, în virtutea preceptelor persuasive de înăbușire a tradițiilor naționale, numeroase lăcașe de cult au primit în mod abuziv o cu totul altă destinație decât cea inițială, ceea ce le condamnă la o degradare deliberată” se afirmă în Introducerea cărții.

Cartea are 4 capitole, concluzii, abrevieri și indice de nume.

 

 

Locașuri sfinte din Basarabia. – Chișinău : Editura ALFA și OMEGA, 2001. – 288 p.

Locasuri sfinte din Basarabia„… Această primă ediție a cărții cuprinde un număr important de biserici și mănăstiri care au funcționat în cuprinsul Episcopiei Chișinăului și Hotinului, iar ulterior, după 1926, în cadrul. Mitropoliei Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române. În această lucrare au fost incluse materiale adunate pe parcursul realizării primei etape a proiectului.

 […]

Cartea este structurată în trei compartimente: Așezăminte monahale din Basarabia, Biserici din Chișinău și Locașuri sfinte din Basarabia”.

 

 

 

Golub, Valentin. Mănăstirea Curchi / Valentin Curchi. – Orhei : S. n., 2000. – 143 p.

Golub Manastirea Curchi„O seamă de informații privind trecutul mănăstirii orheiene le putem culege din lucrările semnate de N. Popovici, A. Nica, I. Satoicov, Șt. Ciobanu, P. Constantinescu, D. P. Micșunescu, din diverse cataloage, calendare, enciclopedii, reviste etc.

[…]

Mănăstirea Curchi ca, de altfel, aproape toate bisericile și mănăstirile basarabeni, nu posedă inscripția de întemeiere (pisania). Probabil, fusese cîndva, însă din pricina vremurilor tulbure și prefacerilor ulterioare nu s-a păstrat. Iar ceea ce istoria nu uită, zicea Lucian Blaga, devine legendă. Are și locașul din Curchi legenda sa, existentă în patru variante” se afirmă în prefața cărții.

 

Mănăstiri basarabene / redactori și responsabili de ediție: Tudor Țopa, Vasile Trofăilă; alcătuitori: Antonina Țopa, Victor Ladaniuc. – Chișinău : Universul, 1995. – 272 p.

Manastiri basarabene„În timpuri cumplite ele se transformau în cetăți, deveneau scut în calea puhoaielor încîrdășite de păgâni. În zilele de pace serveau drept academii ale înțelepciunii, în care se acumulau bogății spirituale. Din tiparnițele mănăstirilor porneau spre lume neprețuitele foliante, suprema comoară lăsată nouă moștenire de generații topite în negura anilor” se afirmă în Policandrele credinței.

În această carte aflați istoria diferitor mănăstiri din Republica Moldova: Căpriana, Noul Neamț, Saharna, Hâncu, Orheiul Vechi, Cosăuți. etc.

 

Mănăstirea Sfintei Înălţări a Domnului Noul-Neamţ = Svâto-Voznesenskij Novo-Nâmeckij Kickanskij Monastyr΄. – S. l. : Mănăstirea Noul-Neamţ, 2008. – 23 p. : il.

Manastirea Sfintei Inaltari„Mănăstirea Sfintei Înălţări a Domnului Noul-Neamţ se află în Basarabia, pe malul drept al Nistrului, la o distanță de 14 km de orașul Tighina (Bender) și la 6 km de orașul Tiraspol. Măreț se înalță la cer ansamblul  monastic, arătându-se din depărtare celora ce se apropie de satul Chițcani.

Pe teritoriul Mănăstirii sunt patru biserici: în centru se află minunatul sobor al Înălțării Domnului, în stânga acestuia se găsește biserica veche, ridicată în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni. Vis-a-vis se află biseirca trapezală, a Înălțării Sfintei Cruci. Biserica Adormirii Maicii Domnului se încadrează armonios cu cele cinci cupole ale ei în priveliștea de ansamblu a Mănăstirii.

O adevărată perlă a Mănăstirii este clopotnița. Alcătuită din cinci nivele, ea are o înălțime de șaptezeci de metri și este cea mai înaltă și mai splendidă clopotniță de pe teritoriul Moldovei.”

 

Mănăstirea Căpriana cu schitul Condrița (secolul al XV-lea – începutul secolului al XXI-lea) : studii, documente și materiale / coord.: Andrei Eșanu, Gheorghe Postică. – Chișinău : Ed. Cartdidact, 2019. – 635 p.

Manastirea Capriana cu schitul Condrita„Mănăstirea Căpriana, care în curând va împlini șase secole de existență, are o bogată istorie. Timp de câteva veacuri ea a fost un reprezentativ centru religios și cultură din Moldova dintre Prut și Nistru.

[…]

Lucrarea de față reprezintă o nouă încercare de a aduna între coeprtele unui volum aparte atât o amplă și multiaspectuală istorie a lăcașului sfânt din cnetrul Basarabiei, cât și un număr deosebit de mare de izvoare istorice reprezentative, care scot în relief cele mai importante activități de la mănăstire. De astă dată, o deosebită atenție se acordă descoperirilor arheologice, topografice și istorico-arhitecturale din lutima vreme, activității spiritual-religioase, cultural-cărturărești, edilitar-gospodărești, precum și calvarului prin care au trecut călugării în perioada sovietică” se afirmă în În loc de prefață.

Cartea are trei părți:

  1. Mănăstirea Căpriana vatră de istorie și cultură (secolul al XV-lea – începutul secolului al XXI-lea);

II: Documente istorice;

III: Legende și scrieri despre Căpriana.

La final găsiți bibliografie și abrevieri.

 

Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX): studiu istoric, documente, cărți, inscripții și alte materiale / coord.: Andrei Eșanu. – Chișinău : Pontos, 2003. – 563 p.

Manastirea Capriana sec XI-XX„Trecutul Mănăstirii Căpriana a trezit interesul cercetătorilor încă din anii 40-50 ai sec. al XIX-lea, când au fost depistate primele documente, cărți și materiale, provenind din  depozitele de materiale scrise de la Mănăstirea Căpriana. Ulterior, diverși istorici, alți oameni de știință au scos la iveală pe parcurs de circa un secol și jumătate și au publicat numeroase materiale ce țineau de istoria multiseculară a mănăstirii. Concomitent în diferite perioade științifice, religioase și literare, au început să apară note, impresii de călătorie și chiar diferite articole cu caracter descriptiv, investigații cu privire la trecutul mănăstirii. Cu toate acestea, lucrul în totalitatea sa avea un caracter sporadic și drept urmare, acumulările de informații progresau foarte lent” se afirmă în Introducerea cărții.

Cartea are 5 părți, bibliografie și indice de nume și locuri.

  1. Mănăstirea Cărpriana. Privire istorică;
  2. Documente istorice (sec. XV-XX);
  3. Biblioteca mănăstirii. Cărți manuscrise și tipărituri vechi;
  4. Inscripții istorice din incinta mănăstirii;
  5. Legende, studii și materiale.

Mănăstiri și schituri din Republica Moldova : studii enciclopedice / colectiv de autor: Andrei Eșanu. Mihai Adauge, Alexei Agachi [et al.]. – Chișinău : Institutul de Studii Enciclopedice, 2013. – 800 p.

Manastiri si schituri din R. Moldova„În veacul fanariot sau în cel al stăpânirii țariste, în Basarabia mănăstirile rămâneau focare de cultură și de păstrare a limbii materne românești prin carte și tipărituri, prin predicile ținute în fața credincioșilor de către preoți și monahi.

În a doua jumătatea a sec. XVIII – începutul sec. XIX, în spațiul dintre Prut și Nistru al Țării Moldovei este întemeiat fie pe domeniile mănăstirilor de peste Prut, fie din inițiativa unor reprezentanți ai păturilor mai avute (boieri, răzești ș.a.) și ai clerului  un mare număr de schituri” se afirmă în Cuvânt-înainte.

Studiul are 4 părți, 2 anexe, abrevieri bibligorafice, indice și surse pentru imagini și hărți.

  1. Studii de sinteză;
  2. Mănăstiri și schituri vechi;
  3. Așezăminte monahale desființate și dispărute;
  4. Mănăstiri și schituri noi.

Moldova. Locuri și monumente sacre știute = Moldova : Sacred places and monuments well-known and less-known = Молдова : Святые места и памятники известные и малоизвестные : Dedicată celei de-a 165-a aniversării a sfințirii Catedralei Romano-Catolice din Chișinău / aut.-alcăt.: Nelea Saganova. – Chișinău : Ștrih SRL, 2008. – 144 p.

Textul lucrării este în limbile română, rusă și engleză. Pe lângă istoria Catedralei „Providența Divină” din Chișinău, am pregătit acest material oferindu-l tuturor concetățenilor noștri care doresc să cunoască și acest segment al artei și arhitecturii religioase care lipsea. Sunt incluse și imagini color.

Moldova. Locuri si monumente sacre

 

Din istoria bisericilor din Moldova și Transnistria


Recomandăm atenției dvs cărți despre bisericile din Republica Moldova și Transnistria, dar și despre personalități religioase precum mitropolitul Iurie Grosu.

Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre.

Revistă bibliografică virtuală

 

Buzilă, Boris. Din istoria vieții bisericești din Basarabia (1812-1918, 1918-1944) / Boris Buzilă. – București; Chișinău : Ed. Fundației Culturale Române; Știința, 1996. – 375 p.

Buzila Din istoria vietii bisericesti„Din istoria vieții bisericești din Basarabia prezintă, cu documente de epocă, multe din ele rămase până acum într-un con de umbră, cum s-a dorit făcută și s-a pus în lucrare, pe tărâm bisericesc , rusificarea credincioșilor, atrofierea și pervertirea conștiinței lor naționale, prin Biserica oficială. Succesiunea întâistătătorilor eparhiali urma, invariabil, aceeași logică: după un arhiereu moale, eventual dispus să facă mici concesii localnicilor, trebuia să se succeadă, negreșit, unul de mână forte pentru a spori ritmul rusificării” se afirmă  în introducerea cărții.

În carte veți citi despre Viața bisericească a românilor basarabeni pe un nou făgaș; Organizarea noii administrații bisericești în Basarabia după Unire; Facultatea de Teologie, o biserică cu „două altare” etc.

 

Ciorbă, Veaceslav. Biserica ortodoxă din Basarabia și Transnistria (1940-2010) / Veaceslav Ciorbă. – Chișinău : Pontos, 2011. – 460 p.

Ciorba Biserica ortodoxa„Situația actuală a vieții bisericești din Basarabia și Transnistria are multe nuanțe specifice. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice RSS Moldovenească și-a proclamat independența, devenind un nou stat – Republica Moldova. Schimbările de ordin politic, social-economic și cultural care s-au produs în ultimii douăzeci de ani au avut și repercursiuni directe asupra situației Bisericii.

[…]

Scopul lucrării este de a studia amănunțit toate aspectele cele mai importante ale istoriei Bisericii Ortodoxe din Basarabia și Transnistria din 1940 până astăzi, de a aprofunda și a aduce noi informații și date bazate pe material documentar inedit din diverse fonduri de arhivă, de a prezenta subiectul în toată complexitatea sa, atât în plan special, bazat pe fapte istorice, cât și în plan general, prin crearea unui tablou general și integru” se afirmă în Introducerea cărții.

În carte citiți articole despre Biserica Ortodoxă din Basarabia în timpul primei ocupații sovietice (1940-1941); Biserica Ortodoxă din Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial (1941-1944); Politicia statului sovietic față de Biserica Ortodoxă din RSSM (1944-1989); Mănăstirile sub regimul totalitar comunist (1944-1989) etc.

La final este inclusă o concluzii (atât în română cât și franceză), bibliografie, anexă, indici.

Cerga, Alexandru. Bisericile Basarabiei: Dicționar enciclopedic : în ? vol. – Chișinău : Civitas.

Vol. I : Scurt istoric, imagini, bibliografie : A-Cahul. – 2013. – 414 p.

Vol. I„Fiecare articol, în prima sa parte, conține informații despre așezarea geografică și numărul populației al fiecărei localități unde este situată biserica examinată și prima mențiune documentară a localității respective. Toate bisericile sunt însoțite  de imagini care aparțin, în exclusivitate, autorului.

[…]

În conextul articolelor din dicționar au fost incluse, de asemenea, informații despre școlile parohiale care existau în secolul al IX-lea – începutul secolului al XX-lea” se afirmă în Argumentul cărții.

 

 

Vol. II : C. – 2016. – 757 p.

Vol. II„Volumul al doilea al Dicționarului enciclopedic include locașele de cult din parohiile ortodoxe ale localităților care fac parte din Republica Moldova. În volumul de față sunt cuprinse doar localitățile care încep cu litera C, fiind cele mai multe din republică. Autorul a păstrat structura textului asemeni volumului precedent, constituit din două compartimente. În primul compartiment sunt prezentate informații succinte ce descriu bisericile, cum ar fi: construcția și istoricul locașului, distrugerea sau închiderea acestora în perioada sovietică, aspectul arhitectural, înzestrarea bisericilor și alte elemente. Compartimentul al doilea include informații despre preoții acestor biserici: date privind viața lor, hirotonia, studiile etc.” se afirmă în Cuvânt-înainte.

 

Vol. IIIVolumul III : D-G. – 2018. – 444 p.

 

Volumul III include bisericile din toate localitățile care încep cu literele D, E, F. G.

 

Volumul mai are referințe bibliografice în subsol.

 

 

 

 

 

 

Gumenâi, Ion. Comunitățile romano-catolice, protestante și lipovenești din Basarabia în secolului al XIX-lea / Ion Gumenâi. – Chișinău : Lexon-prim, 2016. – 352 p.

Gumenaii Comunitatile„Istoria comunităților religioase din Basarabia cu un trecut istoric de câteva secole în acest spațiu nu poate fi interpretată ca ceva impropriu, ci numai în contextul dezvoltării diacronice a societății de aici, ca parte componentă a ei. Nu putem vorbi despre o istorie a interfluviului pruto-nistrean fără să recunoaștem implicarea comunității mozaice sau a celei lipovenești în domeniul economic sau a celor romano-catolice și protestante în domeniul cultural și administrativ” se afirmă în Introducerea cărții.

Cartea are 4 capitole, concluzii, bibliografii, tabele și anexe, imagini, indice de nume și geografic.

 

 

Lisnic, Ioan Protoiereu. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste : Centenarul Marii Uniri, 1918-2018 / Protoiereu Ioan Lisnic. – Chișinău : Cuvântul ABC, 2018. – 330 p.: fig.

Lisnic Clerici ortodocsi„În secolul al XX-lea, regimul totalitar ateu sovietic a martirizat numeroși creștini ortodocși și reprezentanți ai clerului bisericesc. Propaganda antireligioasă și campaniile represive au fost instrumentele principale de promovare a politicii ateiste a statului sovietic, care urmărea construirea unei societăți fără de Dumnezeu.

[…]

Odată cu instaurarea puterii sovieticii în Basarabia, averile bisericilor și lăcașurile de cult au trecut în posesia statului sovietic. Acesta, prin intermediul instituțiilor fiscale, a supus bisericile la plata unor impozite exagerate, neachitarea cărora ducea la închiderea acestora. Bisericile închise erau transformate în magazin, săli de spectacole, cazărmi, grajduri sau chiar closete, cum a fost cazul unor biserici din Hotin și Ismail. Preoții rămași în parohiile lor au avut de suferit, fiind considerați  – din punct de vedere social – dușmani ai puterii sovietice, au fost supuși represiunii impozite xagerat de mari, obligați să îndeplinească tot felul de munci degradante, fiind umiliți, bătuți, deportați și chiar omorâți.” se afirmă în Introducerea cărții.

Cartea face referință la diverși clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord.

 

Mitropolitul Gurie : operă zidită în destinul Basarabiei. Culegere de articole și studii ale Mitropolitului Gurie (Grosu) al Basarabiei (1877-1943), îngrijită și coordonată de Silvia Grossu. – Chișinău : Epigraf, 2016. – 304 p.

Mitropolitul Gurie opera zidita„Prin această culegere de lucrări semnate de Mitropolitul Gurie se creionează o imagine de ansamblu asupra operei înaltului prelat, despre care Mitropolitul Nestor Vornicescu afirma cu mândrie în studiul „Mitropolitul Gurie al Basarabiei – osteneli cărturărești”: „După prima perioadă e bogată strădanie cărturească, avem în față a două perioade pilduitoare, care începe din anul 1917, cu aceleași roade bogate, dar care la 1934 brusc se întrerupe” se afirmă în Prefața cărții.

Lucrarea de față are diverse articole ce ține de activitatea mitropolitului Gurie Grossu, dar și anexe.

 

 

 

Mitropolitul Gurie. Procesul și apărarea.Denunțarea complotului apocaliptic. Mitropolitul Gurie ProcesulTextul reeditat al lucrării-memoriu, scrise de Mitropolitul Gurie al Basarabiei și tipărite la București în 1937. Ediție îngrijită și coordonată de Silvia Grossu. – Chișinău : Epigraf, 2018. – 400 p.

„Volumul de față, ca și precedentele, conțin fotografii și iamgini de epocă din colecțiile personale ale descendenților familiei Grosu” se afirmă la începutul cărții.

În carte veți găsi două articole scrise de Silvia Grossu și Anatol Petrencu, un tabel cronologic în ceea ce privește biografia și activitatea Mitropolitului Gurie, Mitropolitul Gurie al Basarabiei (7 părți), tabla cu materii, anexe și fotografii de epocă.

 

 

Poezia ca mărturisire … Lansare de carte Sentimente cu păsări (II) Mirări


Cenaclul „Magia cuvântului”

Motto: „De undeva, din adânc,
Începusem în păsări să cânt
Cu doar o strigare,
Un cuvânt…”

Ionel Simota

La 16 ianuarie Cenaclul Literar „Magia cuvântului” desfășurat la Bibilioteca Centrală, BM „B.P. Hasdeu” a găzduit  un eveniment inedit, lansarea cărții „Sentimente cu păsări (II) Mirări”, autor: Ionel Simota, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, România. A fost o zi deosebită, în aer mai perpetua mireasma colindelor, pretutindeni vibrau emoțiile eminesciene, iar la Cenaclul Literar ,,Magia Cuvântului”, domina o atmosferă plină de Poezie și Spirit românesc.

5555Memorabila activitate a făcut parte din evenimentele cu impact organizate în săptămâna culturii. Moderatoarea, Victoria Fonari, dr.conf. la Universitatea de Stat din Moldova, poet și critic literar a stăruit să aducă emoțional publicul în lumea cărții lui I.Simota, poezia căruia e de un colorit valoric bogat, e pătrunsă de admirația pentru Eminescu, de dragostea pentru Mamă, de dorul pentru Basarabia, de profunzimea gândului pentru TOT ce e frumos și sfânt: ,,Ce țară, ce baladă, ce poveste,/ Se-ascund în dorul făurit de mamă,/ Ce sfântă şi frumoasă limba-i este,/ Cu EMINESCU toate sunt de-o seamă” Dor de Basarabia.

 Sentimente cu Păsări (II) MIRĂRI e o carte de Suflet pentru Sufletul împătimit de zbor: „În mine e atâta strigare/amestec de Înger și Zeu”. Încă te caut sau ,,Te iubesc nepământesc de frumos” Înscripție pe suflet, sentimente ce izvorăsc din abisul sufletului  ca ,,o rouă” cristalină. Opera sa e o măturisire, plină de evlavie, în raport cu măreția Sufletului:

,,Daca aș putea ,

Ți-aș așeza sufletul în trup,

Cu delicatețea mamei,

Ce-și așează în leagan, copilul” Sufletul meu

Ionel Simota „aparține deopotrivă Moldovei și Transilvaniei, opera sa făcând parte din Tezaurul poeziei românești, care transcende spațiul și timpul” Ioan Lăcătușul. Dialogul liric ne-a sensibilizat profund, din care am savurat ineditele metafore ale versului distinsului poet ca cel mai veritabil simbolist și poetul liricii moderne.

Poezie, muzică și încântare…Osmoza perfectă pentru o întâlnire de suflet. Sala a fost încăpătoare celor o sută de participanți, publicul fiind curios să-l revadă pe stăpânul condeiului, pentru care poezia e o mărturisire… Revelația universului simotian, fiind unul sub semnul întoarcerii ființei la izvoare, la matricea sufletului nostru românesc, elemente remarcate elevat și de criticii literari, prezenți la eveniment, Vitalie Răileanu, poet,  șef  Filiala „Onisifor Ghibu” și dr. hab., prof. univ., Ana Bantoș.

Obsedat de cuvânt, de semantica lui, de puterea de a acoperi sentimentul și trăirea, Dl Nicolae Jelescu, actor, regizor, director artistic al Teatrului „Alexei Mateevici”, a valorificat, original, textul simotian,  prin intonație, într-un recital cu o selecție inedită, fiind un moment de revelație pentru toți elevii, studenții aflați în sala bibliotecii. Or, cititorul tânăr, doar prin astfel de activități, are mari șanse să devină unul interesat de lectură…

Frumusețea transformărilor metaforice izvorăsc din „abisul sentimentului” pe care poetul le-a așezat în versuri cu delicatețea unui sfânt. Această eleganță a versului simotian a fost apreciată de către doamna Alina Chiriac-Ivașcu, redactorul audio book-ului „Sentimente cu păsări”(II), care și-a condensat toată admirația într-un discurs sincer, direct și surprinzător din care am aflat despre  colaborarea, mai bine de patru ani, cu poetul și parcursul creației sale spre Chișinau. Astfel, Podul de Flori a devenit un ,,Pod de carte”, un Pod al Frumosului, un Pod al ,,Emoțiilor de păsări”, dăruindu-ne nouă, cititorilor, o doză spirituală pentru modelarea Sufletului prin Cuvânt.

Grație Doamnei Alina Chiriac-Ivașcu, prezența unui grup de elevi, însoțiți de profesorii de limba și literatura română, Antoci Tamara, Pinteac Raisa, Postolache Veronica din Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, or.Telenești și directorul liceului, Babră Silvia, a fost posibilă ca o surpriză pentru domnul Ionel Simota, răvășind emoțional sufletul tuturor. Ne considerăm privilegiați, norocoși că l-am cunoscut pe poetul Ionel Simota, grație derulării Proiectului de parteneriat AMBASADORII LIMBII ȘI CULTURII ROMÂNE, inițiat de dna Elena Mîndru, prin colaborare cu Școala Gimnazială ,,Miron Cristea”, Toplița, judetul Harghita, director Dna Anda Elena Ianoși. Proiectul a luat amploare prin implicare eficientă și colaborare fructuoasă  în alt proiect UNITATE ȘI DIVERTISMENT, președinte Doru Viorel Ciubica. Întâlnirea cu Poetul  la Miercurea-Ciuc a fost un preludiu liric pentru reîntâlnirea din octombrie, 2019.

Grupul de elevi (Pascaru Mădălina, Zelencu Elena, Mardari Renata, Dînga Cătălin, Grăjdieru Andreea…ș.a.) s-a manifestat cu un recital poetico-muzical select, sensibilizând sublim publicul. Revederea a fost o adevărată sărbătoare, ca urmare a întâlnirii din această toamnă (octombrie), când instituția a găzduit un eveniment de pionerat: „Poezia, lăcaș de suflet”- un popas poetic, o oră spirituală într-o toamnă de suflet cu poetul Ionel Simota.

Din numele profesorilor de la L.T.„Lucian Blaga”, or. Telenești, a vorbit Doamna Pinteac Raisa, care a ținut să aprecieze înalt activitatea poetului, a dezlegat câteva metafore ascunse printre filele cărții, exprimându-și atitudinea față de mesajul profund al poeziilor sale:„ Noi am încercat să ne apropiem de poezia lui Ionel Simota cu pași timizi ca să nu-i stingherim din Frumusețea Cuvântului care pornește „din profunzime, din abisul sentimentului, din arderea lui, așezat cu grijă pe foaia imaculată, cu delicatețea unui sfânt”. Și nouă, nu ne-a rămas decât „să găsim timp și iubire ca să privim în ochii cuvintelor”, vorba lui Gr.Vieru. Poezia lui Ionel Simota vine ca o îmbrățișare de sentimente, emoții, trăiri frumoase cu semnificații atât de înalte pentru sufletul pasionat de metafora revelatorie care va perpetua în timp și peste timp. Versul maestrului e de o sensibilitate lirică fină ce curge fluent în armonii perfecte: „lumina ochilor mei/ pășeșete agale/ pe-o interminabilă zare/ lumina cuvântului și a sufletului/ care/ niciodată nu moare”.

Acest eveniment de suflet și pentru suflet a fost armonios îmbinat cu impresionante momente lirico-melodioase. Momentul de grație adolescentin a fost prestația Roxanei Covalschi și Elena Zelencu, care a sensibilizat publicul cu melodii pe versurile poetului „Frumoasă Basarabie”, „Poem de dor”. Am savurat cu nesaț din vocea blândă și suavă a Mariei Mocanu, interpretă de muzică folk, ce a oferit o notă meditativă și profundă evenimentului. Cu o surpriză inedită a venit și Vali Boghean, interpret de muzică folk, care l-a invitat pe poetul Ionel Simota să-și recite versurile pe fundalul melodic. În intensitatea sensului, cu o voce inegalabilă, Vali Boghean a dedicat o melodie In memoriam celui care și-a lăsat amprenta în cultura românească – Ștefan Petrache.

Participanții la eveniment au remarcat calitățile multiple ale poetului, l-au aplaudat îndelung și i-au mulțumit pentru grija față de arta de a scrie poezie, care e „ca și cum ai făuri îngeri din aerul pe care-l respiri și i-ai îmbrăca în lumina ochilor proprii, dăruită ție de Dumnezeu.” I.Simota

Sesiunea de autografe a constituit un bun prilej pentru participanți la scrierea memoriilor cu această întâlnire de la BM „B.P. Hasdeu”

Aducem sincere mulțumiri Domnului Ionel Simota prin onoarea de a-l avea alături pe poetul cu „sufletul în palmă”, de a-i mulțumi pentru întreaga creație, adevărată pledoarie prin forța cuvântului ce sensibilizează, căci totul răsare din Dragoste „Lumina cuvântului și a sufletului care/  Niciodată nu moare “.

Pinteac Raisa,

                                                                                           Postolache Veronica,

profesoare de limba și literatura română

 la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, or.Telenești

Ion Ciocanu, 80 ani de la naștere


   Astăzi, 18 ianuarie, filologul și criticul literar Ion Ciocanu împlinește 80 de ani de la naștere.

   Criticul, și istoricul literar, poetul, prozatorul, publicistul, specialistul în cultivarea limbii române Ion Ciocanu s-a născut la 18 ianuarie 1940, în comuna Tabarani, județul Hotin, azi în raionul Briceni, Republica Moldova.

  El este absolvent al Universității din Chișinău, Facultatea de Filologie, doctor în Filologie (1965), doctor habilitat în Literatura română (2000).

   În lupta de opinii, care s-a desfăşurat şi continuă şi acuma, publicistul Ion Ciocanu vine să contribuie din plin la ridicarea prestigiului culturii şi limbii române, să participe activ la amplul proces de deşteptare a conştiinţei naţionale, proces favorizat de imperativele istorice contemporane, de realitatea zilelor noastre. El e prezent la toate discuţiile şi dezbaterile diferitelor probleme actuale ce ţin de limba română şi grafia ei, de destinul poporului român din Basarabia.

   Relaţiile interetnice, problema traducerilor, poezia şi proza românească, cultivarea limbii, manualul şi şcoala, cartea şi biblioteca, respectarea legilor lingvistice în vigoare, a grafiei latine etc. sunt mereu în atenţia omului de ştiinţă Ion Ciocanu.

Vasile Melnic,

profesor universitar, doctor în filologie

Biblioteca Centrală a BM B.P.Hasdeu dispune de un șir de cărți a lui Ion Ciocanu. Pentru a consulta cărțile autorului vă invităm la noi.

Recomandăm să accesați catalogul nostru electronic să vedeți cărțile scrise de el și care se află la bibliotecă.

Moni Stănilă și (de)venirea basarabeană


Chiar în primul poem care deschide volumul de debut „Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei” (Ninpress-Charmides, București, 2009), Moni Stănilă manifestă un interes sporit pentru spațiul interriveran. Gândul poetei, care a „re(de)venit” în spațiul basarabean, se îndreaptă spre datele concretului politic de atunci: „spre turnul înalt/ în care doarme Voronin”, „peste palatul național” etc. Re(de)venirea basarabeană a poetei născute la Tomești (județul Timiș) se produce cu și într-un „tren sovietic”, așa cum „viaţa mea e un tren în viteză”. Anii devenirii poetice „s-au înghițit ca o matrioșcă”, întreaga existență de până la plecare/ (de)venire pare să fie aglutinată de sosirea în republică, această insulă plutitoare a geopoliticului din ultimii două sute de ani. Volumul configurează mai mult decât un spațiu, tânăra poetă venită de peste Prut investighează o infrastructură umană a locului în care ajunge: „nu mai înţeleg dacă urcăm pe sfatul ţării/ spre atelierul lui ghenadie/ sau dacă sunt singură în faţa oglinzii”. Sunt chipurile oamenilor în care crește revolta: „urmele celor care vor trece seara/ pe puşkin cu pumnii strânşi”, sunt oamenii despre care vorbește, în general, și sunt cei doi interlocutori din poemul dedicat artistului plastic Ghenadie Popescu.

Moni3

Spațiul basarabean în imaginarul poetei este unul metonimic, prin el „s-ar putea să urc spre Siberia”, spre „toată zăpada siberiei”. Putem susține, exagerând chiar, că este vorba despre o obsesie a acelui spațiu-timp: „zăpada s-ar putea să ne acopere cu totul/ departe/ printre fesurile sovietice”. Este mai degrabă fascinația alterității proxime care mereu produce leziuni: „astăzi am să dansez cu tine în piaţa unirii/ o să strivim terasele/ şi o să umplem lumea de copii/ într-o singură noapte/ o să nasc prin fiecare por al pielii/ copiii care mâine vor refuza intrarea în europa/ şi vor fraterniza cu ruşii”. Este conștiința care știe că se află într-un spațiu de pe orbita lui „RAS/ putin”. E și amintirea din copilărie: „undeva în moscova nişte fetiţe cu cordeluţă/ pe scenă/ entuziasmul lor mă zdruncină/ în memorie/ îmi sună un cântec vechi din copilărie”. Astfel, „Ras/ putin” e Celălalt și totodată ceva camuflat adânc în sinele poetic. Apropierea de tata e și ea marcată de acest raport de continuitate: „tata bea vodkă la soare/ mintea mă desenează pe tine/ ca o cămaşă/ stau pe genunchii tăi şi cânţi ruseşte/ despre un câine cuminte/ când îmi linge mâinile”.

Astfel, în „Postoi paravoz…”, Basarabia e un spațiu nou în care se (de)vine. Moldova este echivalentă unei noi (și poate unice) iubiri. Amorul cel nou este primenitor, aproape cathartic. Devenirea personajului liric este una erotică și, totodată, geografică, topografică, mentală. Dogmele și experiențele cele vechi rămân undeva în cealaltă viață, precum fumul de țigară care dispare prin geamul trenului.

În „Sagarmatha” (Tracus Arte, 2012), un poem extins la o carte, Moni Stănilă are nevoie să urce la cotele cele mai înalte ale lumii. De acolo, din acele înălțimi ale timpului și ale spațiului care au fost deja escaladate de om, poeta cuprinde cu privirea întreaga lume, inclusiv un sine al limitei: „mă nasc la capătul răbdării”. Acest capăt al stăpânirii de sine aduce cu el războiul. Vocea debutantei din primul volum, capătă aici conotații bătăioase, deși marea luptă pare să fie dată, în primul rând, cu ființa proprie și apoi cu restul lumii.

Există în acest volum o intensitate aparte care vine dinspre un trecut și un prezent deloc onorabil: „mă înconjor cu morţii din închisorile comuniştilor/ mă acopăr cu slava gropilor comune”; „Aiud – Piteşti – Gherla”. Este absurdul limitării impuse omului de către om: „Antonia ia un cordon de la păpuşile ei/ face din picioarele lor garduri ghimpate”. Sunt închipuirile omenirii despre atotputernicia lor: „trenurile noastre au flori de jur împrejur/ ca nişte sicrie metalice cearşafuri albe şi cruci/ cu pomelnice/ generalii orbi le agită/ mişcând în valuri aerul rece:/ ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ FUKUSHIMA CERNOBÂL”. Un contrast aparte și necesar îl constituie afecțiunea pentru tot ce înseamnă viu, pentru „copacii pe care i-am bandajat”.

Moni4

Vorbim și despre o scriitură a empatiei pentru cei plecați pe drumul neîntoarcerii basarabene: „sunt aici pregătită/ să smulg din drumul Siberiei/ paşii care nu s-au întors”. Poezia se transformă într-un pomelnic al acestora:  „s-au făcut liste cu țăranii moldoveni/ morți în Siberia/ morți în gulag/ morți în foamete”, „mai departe doar morții – cei vii/ cei adevărați/ cei care n-au măturat grâul din poduri străine”. E și un volum în care stau „amestecaţi laolaltă soldaţii şi femeile violate”, e existența din „grădinile preşedinţilor/ seara când masa e pusă/ şi caviarul îmi ademeneşte soldaţii”.

Războiul tuturor împotriva tuturor, iată marea temă la care revine Moni Stănilă. Coborând la vale, din munții tibetani (muntele este un contrafort al unei lumi în derivă aici și în alte volume), „pe cărările muntelui unde mi-am aşezat armata/ sau pe bulevardul Moscovei privind creşterea lentă a cactuşilor/ furia mea e aceeaşi”. E furia neputinței de a înțelege și de a opri acest război: „să ne aşezăm cuminţi/ care pe bulevardul Moscovei/ care între zidurile reci şi ude/ ale Jilavei”. Dar e și necesitatea vitală de a participa. Războiul continuă și în viața de zi cu zi: „două blocuri la Ciocana numai apartamente/ armament sub podele”. E marea bătălie a fiecărei zile cu omenirea anchilozată de ură și resentiment.

Istoria nu mai poate fi un punct de reper în lumea marelui bruiaj. Adevărul este căutat mai degrabă printre oameni, decât printre cărți, aceste artefacte ale gândirii umane: „doar oase şi cărţi de istorie”; „nu citesc istoria din cărţi/ învăţ din gurile bătrânilor la foc/ după izbăvirea zilelor”; „rupeţi pagina de istorie care nu vă convine şi legaţi-o la steaguri”. Istoria este o poveste horror pentru toți: „moldovenii și rușii sunt împărțiți pe istorie/ înainte de Putin și după/ înainte de cedarea Basarabiei și după”. E rostirea care îi face pe toți cei care gândesc să trăiască un profund sentiment de rușine.

Reperăm și o artă a războiului dintre sexe: „două ore şi câteva minute în câmp/ bărbatul seduce femeia războinic/ dacă ea îl acceptă puterea lor e mai mare/ decât a Armatei Roşii/ decât a rachetelor NATO”. E cel mai vechi conflict beligerant care a existat vreodată și a cărui soluție e armistițiul. Și lui poeta îi va dedica toate volumele scrise până acum. Or, altfel nici că putea fi. Marea temă a dragostei e diluată ca o necesitate prin poezia cotidianului, marcă, dar poate și trebuință poetică a generației sale de poeți. În acest sens, e și un război al rutinei urbane: „fiecare caisă/ întreagă şi coaptă/ se striveşte de pământul uscat/ ca un corp tânăr perfect sub roţile/ microbuzelor din centrul Chişinăului/ caisele micuţe şi dulci adunate de pensionarele din bloc/ în găleţi de metal linie de distribuţie pentru finele războiului”.

Există în acest volum-poem o coerență „verticală” care poate fi asigurată doar de poezie. Textul e citit pe orizontală, așa cum e și narativ, dar și pe verticală, căci e, în primul rând, poezie. Această lectură-răscruce permite developarea unor sensuri poetice neașteptate. Și instrumentarul lor este selecția de limbaj, dar și contextul inedit al așezării cuvintelor în poem. Imaginile poetice, curgerea verbală, dar și rupturile, pauzele, interstițiile – toate configurează un volum la care merită a se face referință atunci când vorbim despre noua poezie basarabeană.

Sagarmatha e și o sagă a armatelor de tot felul. O saga despre apropiere și depărtare, despre oroarea și fascinația dușmanului, despre retragere. E și tema insularizării umane: „am crescut pe insule îndepărtate”. Și poeta va reveni peste cinci ani la această temă. Căci ostrovul e marea necesitate umană.

„Colonia fabricii” (Cartea Românească, 2015) e o altă carte-poem și carte-pomelnic în care, din primele pagini, reperăm o lume a celor două războaie mondiale: „Ne‑au luat, ne‑au dus, ne‑au pus să tragem, au tras în noi, ne‑au înfometat şi ne‑au abandonat. În Alpi. Am venit acasă pe jos, doar eu şi un ungur din Dumbrava. El era îndrăgostit.” Este istoria subiectivă care îmbracă haina poeziei: „Noi eram tineri şi flămânzi, străini şi frumoşi, români şi detestaţi”. O reușită și neobișnuită poetică a contrastelor, a opozițiilor neașteptate: tinerețea și foamea, alteritatea și frumusețea, apartenența națională și detestarea. Sau pomii și bărbații – „Acasă merii sunt mai mari, bărbaţii mai puţini. Câte un erou din două în două case”.

Viața e copleșită de istorie și memorie – „dacă ai văzut un război, nu plângi” și aceste tensiuni și stări umane produc implozii sentimentale și poetice, căci altfel nu se poate. Și toate acestea se referă la primul război, căci „În al doilea război nu am fost. Am stat acasă şi am strâns datorii. Pentru impozite, pentru pâine. Şi apoi du‑te: ţi‑a murit feciorul, facem un monument în curtea bisericii. În sat bătrâni şi femei, iar după ’45 se nasc copiii. De ziua mea, în loc de felicitări, amintirile”. Personajele poematice sunt niște depozite de rememorare și comemorare a celor care au existat.

Moni2

Alexandru Pârvoni (1900-1984) din comuna Baloşeşti (județul Severin), primul personaj al poemului, își povestește viața aproape documentar (volumul conține și unele inserturi de acte judecătorești, care, în economia cărții, funcționează întru totul diferit de menirea unui astfel de document). Spre exemplu, lista semnatarilor din adresarea către Ministerul Agriculturii și al Domeniilor poate fi și chiar este citită ca un pomelnic al unor oameni care au existat cândva, al unor vremi apuse.

O lume de după 1945 nu este nici pe deprte una mai bună: „Tot peste ani şi comuniştii, care te silesc să falsifici votările. O să îţi creştem noi nepotul. În Bărăgan. M‑am răzgândit. Daţi‑mi un pix şi câţiva membri de partid”. E omul vechi impus să fie nou: „Şi zile din ce în ce mai înghesuite în sacul cu bine şi bunuri colective, cenuşii”. Și, în această minunată lume nouă, nu întârzie să apară turnătorii: „Notele curg la primărie ca laptele dintr‑un burduf pe care nu ştii cum şi cu ce şi cât mai repede să îl peticeşti, înainte de a‑ţi umple podeaua. Să stea acolo până prinde cheag”; „Vă rugăm să binevoiţi a strânge şi a trimite referinţe despre tov. Sindea Ion din comuna Tomeşti satul Baloşeşti”.

Fuga, retragerea din această lume e una care te readuce în vechile dimensiuni ale existenței românești: „Le spun că nu mai văd. Şi abia acum începe viaţa. Îmi pot lua oile şi să plec dracului departe de toţi. O colibă, trei câini, nepotul – şi după o vreme doi boi”. Adevărata fugă însă din acea lume ideologizată și încolonată este cea în matricea familiei, în existența alături de cei dragi: „Rezumatul vieţii ca o notă de la primărie: participat la război, întors pe jos, neveste, necazuri, arhitect cu trei copii, primar, pădurar, crescut nepot, însurat nepot, admirat nepot cu trei copii, oi, pădure, munte, ceaţă, plecat bătrân de acasă câteva ori pe deal la Fărăşeşti, trăit în colibă bine‑mersi, venit Dan după mine, trimis dracului, nu merg, văzut luceferi, văzut nepoate, armonica norodana, ascultat boi, două neveste moarte şi fiică diagnosticată cu leucemie, plecat primul, pa pa”.

Urmează Ion (1908-1981) – „Să fii două mii de kilometri, fără arme. Când am ajuns la Zaporojie, eram cu pielea uscată. După marş, după câteva mii din ai noştri lăsaţi pe bucăţi în Bucovina şi Basarabia, nu mai gândeşti cum trebuie”. Neamul își continuă zbuciumul. Istoria vine peste el: „Ruşii ne întâmpinau cu tunuri şi avioane, noi le răspundeam cu patul puştii. De la căldură la îngheţ a fost doar un munte trecut”. Este istoria secolului trecut prin ochii unui om, ai unei familii, ai unei poete descendente a acelei familii: „Am vânat până în Crimeea, apoi am fost vânaţi”. E istoria cu toate apele ei învolburate: „Oamenii duc foame. Comuniştii ne promit case. Macu nu crede. Macu e legionar. M‑a avut în ţeava puştii de câteva ori. Şi eu pe el”. E marea dramă umană redusă la o existență individuală, la marile ei pierderi și zguduiri: „Toţi copiii vii nu valorează cât cel mort, îmi spun”.

Ulitmul în acest pomelnic este Dan (1946-2064). Și Dan e și el un Harap-Alb care îl va întâlni pe omul roșu: „comunistul pentru care până azi mă blestemă de moarte tot satul”. E omul care te încearcă: „Şi taica i‑a spus: du‑te dracu’./ Comunistul a închis botul”. E lumea care mereu îi cere individului să se încadreze: „Alteori mă trimitea colonelul: du‑te, soldat, înscrie‑te în partid şi n‑ai să rămâi căprar. Mă plimbam pe malul mării, să bage dracu’ partidul în ei scrâşneam printre dinţi. La picioare valurile îmi lăsau dâre de sare”. Și încolonarea se producea la toate nivelele sociale: „În fiecare vineri ne scoteau la careu, în faţa şcolii. Pe mine şi pe Pavel de la Bunea. Astea sunt haine, aşa visaţi să deveniţi oameni, stâlpi de nădejde ai socialismului?” Omul se opunea acestei tensiuni opresive: „Noi voiam să fim fii de chiaburi cu uniforme curate”. Sistemul nu îl slăbea: „Stănilă, spune‑i la tată‑tu să îţi plătească internatul! Şi apoi începea cu haina, cu bocancul, cu stâlpul socialismului şi al comunismului şi al clasei muncitoare şi al al al al.”

Poeta mizează iarăși pe contrastul dintre micro- și macrouniversul individului: „Iar eu aici eram mai trist ca oile noastre, ziua îmi străluceau bocancii vechi de luau ochii tuturor trecătorilor şi minţile profesorului de istorie, noaptea spuneam îngeraşul şi strângeam din dinţi. Eu nu plâng. Până într‑o zi”. Încolonarea nu se lăsa și fără traumatisme estetice: „În armată am început să fac bani doar când ne‑au trimis pe şantier. Să ridicăm gloria partidului, clădiri mari şi urâte. După chipul şi asemănarea lor” și acest urât producea angoasa care îl măcina pe om, care îl arunca în alienare. E omul care își pierde reperele: „Noaptea, printr‑un cartier aproape de locul în care azi e piaţa. Fără oi şi fără câine, ce putere aveam eu noaptea într‑un oraş străin?”

Este omul căruia i s-a luat lumea lui, omul izgonit, răpit din universal părinților: „După asta, nu a mai văzut niciodată oile păscând noaptea pe Vârful Padeş. Dacă nu plângi, n‑ai cum să vezi”. Purificarea e prin durere, prin debărăsare de absurdul prezentului. Și aceasta se produce și prin muncă, una aproape sisifică: „Curăţăm şoseaua, văruim prunii şi de la muncă patriotică la gardă patriotică în haine militare. Şi la ziare patriotice, la scânteia patriotică. Cumnatul meu Todor are cărţi interzise”. Subversiunea însă e un anticorp, un vaccin, „Ducem fetele în altă cameră să se joace de‑a cenaclul Flacăra. Noi ascultăm transmisii de la Radio Europa Liberă”. Și finalul nu putea să fie decât tragic: „L‑au împuşcat în cap în 17 decembrie. În februarie l‑au scos din groapa comună, l‑au adus acasă, l‑au expus aşa pe jumătate pământ, cu dinţii la vedere, apoi l‑au îngropat după merit. În cămaşa aia cu picăţele cu care l‑au găsit. Cum era să îl schimbe? Se desfăcea carnea de pe el, chipul eroului”.

În volumul „O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni” (Charmides, 2017), chiar dacă „insula” pare să trimită la o experiență reală de vacanță a poetei, ea poate fi citită și ca o metaforă perfectă a unei existențe basarabene. E insularizarea, e retragerea din calea lumii mari. Unicul indicator geografic al cărții este totuși Moldova: „Niciodată în Moldova/ nu ai avut atâta voință, încât să te trezești măcar/ o săptămână la rând/ ca să vezi cum răsare soarele/ peste câteva acoperișuri de stuf”. E insula căutată, dorită, e plaurul avut acasă, dar niciodată trăit până la capăt, e „experiența insulei” ca necesitate. Insula este sinele. Un sine al retragerii în tihnă și iubire, căci „fericirea e în interior”.

Moni 1

Întrezărim în aceste texte o vibrație aparte a poeziei la realitățile umane, una care se transmite și căreia nu poți să nu îi răspunzi. Cititorul constată o fericită întâlnire dintre formă și fond, dintre o frumoasă limbă română și o poeticitate organică, plină de vitalitatea unei poezii care e produsul unei acute sensibilități. Căci poemele acestea nu trăiesc în tihnă, ele zvâcnesc, pulsează, se zbuciumă în matricea cărții. În acest sens, Moni Stănilă e poeta care face o figură aparte în poezia basarabeană și cea română, în general. Afirmăm cu toată încrederea că (de)venirea poetei în spațiul basarabean contribuie din plin la devenirea poeziei române dintre Nistru și Prut și la integrarea ei firească în albia literaturii române de pretitindeni. Moni Stănilă este poeta care va duce poezia noastră mai departe, asta dacă admitem o dialectică a poeticului, una cronologică, conceptuală și estetică. Eu, cel puțin, cred în mișcarea în timp a poeziei și în poeții care o scot mereu din starea de imobilitate!

*

Stănilă, Moni. Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei // Moni Stănilă. – Ninpress-Charmides: Bucureşti, 2009.

Stănilă, Moni. Sagarmatha // Moni Stănilă. – Tracus-Arte: Bucureşti, 2012.

Stănilă, Moni. Colonia fabricii // Moni Stănilă. – Cartea Românească: Bucureşti, 2015.

Stănilă, Moni. O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni // Moni Stănilă. –Charmides: Bistrița, 2017.

*

Articol scris de Maria Pilchin și preluat din revista Moldova, rubrica Poeme dintre râuri, septembrie-octombrie, 2019, p. 78-81, ISSN 0132-6635.