Începând cu anul 2008, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a stabilit ca, data de 15 septembrie să fie sărbătorită ca Ziua Internaţională a Democraţiei. Decizia a fost luată ca rezultat al unei propuneri avansate de un grup de 8 state, printre care şi România.
Deşi democraţiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democraţiei. Democraţia nu aparţine unei anumite ţări sau zone.
Conform Declaraţiei Universale privind Democraţia, adoptată de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, sunt afirmate principiile democraţiei, elementele şi modalităţile de exercitare a unei guvernări democratice, precum şi dimensiunea internaţională a democraţiei.
Un principiu fundamental afirmă că democrația este un drept de bază al cetățeniei care trebuie exercitat în condiții de libertate, egalitate, transparență și responsabilitate, cu respectarea cuvenită a pluralității de opinii.
Democrația este atât un ideal care trebuie urmărit, cât și un mod de guvernare care trebuie aplicat conform unor modalități care reflectă diversitatea experiențelor și particularităților culturale, fără a deroga de la principiile, normele și standardele recunoscute la nivel internațional. Este astfel o stare sau o condiție permanent perfecționată și întotdeauna perfectibilă, al cărei progres va depinde de o varietate de factori politici, sociali, economici și culturali.
Ca ideal, democrația urmărește în mod esențial să păstreze și să promoveze demnitatea și drepturile fundamentale ale individului, să realizeze justiția socială, să favorizeze dezvoltarea economică și socială a comunității, să întărească coeziunea societății și să sporească liniștea națională, precum și pentru a crea un climat favorabil păcii internaționale.
Ca formă de guvernare, democrația este cea mai bună modalitate de a atinge aceste obiective. Este, de asemenea, singurul sistem politic care are capacitatea de autocorecție.
Pacea și dezvoltarea economică, socială și culturală sunt atât condițiile, cât și roadele democrației. Există astfel interdependență între pace, dezvoltare, respectul și respectarea statului de drept și a drepturilor omului.
Starea democrației presupune libertatea de opinie și de exprimare. Acest drept implică libertatea de a avea opinii fără interferență și de a căuta, primi și distribui informații și idei prin orice mijloace și indiferent de frontiere.
Audrey Azoulay, directorul general al UNESCO spunea:
„Democrația este o promisiune permanentă făcută umanității, un spațiu special pentru libertăți și drepturile omului care urmează să fie dezvoltat și menținut în mod continuu, care necesită participarea zilnică a fiecărui membru al comunității politice.
De Ziua Democrației și în fiecare zi, să ne unim forțele pentru a asigura libertatea și a proteja drepturile tuturor oamenilor, de pretutindeni.
Astfel, Biblioteca Centrală a „B.P. Hasdeu” la tema de mai sus recomandă următoarele surse pe care le găsiți în colecția de carte, pentru consultare în sala de lectură sau împrumut la domiciliu.
Piana, Daniela. Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public European / Daniela Piana. – Iaşi : Institutul European, 2009. – 257 p.
Această carte tratează aspectele unei chestiuni complexe și cruciale, în același timp, legată în mod inevitabil de desfășurarea procesului de integrare europeană, aceea a condiției existenței unui popor european.
Autoarea pune în evidență foarte bine faptul că Europa este mai înainte de toate un spațiu moral.
Identificarea individului cu o colectivitate sau alta poate fi consolidate în momentul în care aceasta demonstrează că este o colectivitate de success.
În alte privințe, Europa face dovada unei forțe mult mai mari, chiar dacă diferențele dintre țări persistă. Europa joacă și un rol politic și începe să existe și pe plan simbolic. UE este promotoarea nu numai a păcii și securității în arena internațională, ci și a drepturilor de cetățenie în spațiul politic intern. În modelul de democrație europeană, o deosebită importanță îi revine definirii spațiilor publice în care actorii sociali și instituționali sunt legitimați să „construiască democrația și societatea civilă organizată, să poată ancora democrația de jos în sus”.
Pavel, Dan. Democrația bine temperată : Studii instituționale / Dan Pavel. – Iași : Polirom, 2010. – 200 p.
Autorul ne vorbește despre aceea că în democrațiile consolidate ale lumii, sondajele de opinie din ultimii ani arată că încrederea în instituțiile-cheie ale democrației a scăzut semnificativ. În România, ea nu a scăzut, nici nu a crescut: lipsa de încredere în aceste instituții a caracterizat de la bun început atitudinea cetățenilor față de regimul democratic instaurată după 1989.
Criza democrațiilor nu se manifestă la fel de intens în toate țările democratice. Cele care au trecut printr-un regim totalitar fac față mai greu crizei, deoarece se află într-o eternă tranziție, care este o eternă criză.
Cartea conține următoarele capitole: Preliminări epistemologice la teoria crizei; NOUL SISTEM. Cercetare asupra noilor tendințe ale sistemului de partide și ale sistemului politic din România postcomunistă; Criza executivului, criza democrației; EURO 2009. Despre rațional choice, mita electorală și fraudarea alegerilor; Puterea legislativă – punctul slab al democrației consensuale românești; Minoritățile bine temperate. Repere pentru teoria democrației; Comunicare fără participare și democrație fără popor.
Cum se consolidează democrația / ed. De Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien ; pref.: Larry Diamond ; cuv. înainte: Alina Mungiu-Pippidi ; trad.: Magda Muntean și Aurelian Muntean. – Iași: Polirom, 2004. – 352 p.
Au rămas în trecut vremurile în care eram siguri că alegerile libere rezolvă totul. Definiția minimalistă a democrației, aceea de regim rezultat în urma unor alegeri libere și competitive nu a fost niciodată sub o tensiune mai mare. Democrația se sufocă în propriul ei succes. Sondajele ne arată că cetățenii lumii, fie ei catolici, musulmani sau ortodocși, vor sa-și aleagă prin vot liderii. Dar ideile lor despre societate nu sunt neapărat similar dincolo de acest gest. Și Teoria democrației, și activiștii ei găsesc în secolul XXI un teren mult mai conflictual decât se așteptau. Cartea de față, reunindu-i pe cei mai importanți autori din acest domeniu, face analiza atât a succeselor, cât și a eșecurilor ultimilor ani, cuprinzând o mare arie geografică și o experiență istorică foarte vastă.
Schmidt, Vivien. Democraţia în Europa : UE şi sistemele politice naţionale / Vivien A. Schmidt ; trad. de Gabriela Lucia Şiclovan. – Chişinău : Ştiinţa, 2011. – 310 p.
Democarția în Europa tratează impactul integrării europene asupra democrațiilor naționale. Cartea începe cu o expunere a ceea ce este UE – o nouă formă de stat regional, în care suveranitatea este un atribut comun, granițele sunt variabile, identitatea este compozită, iar democrația este fragmentată. Obiectivul central al cărții este studierea modului în care UE a modificat practicile naționale de guvernare, punând astfel la încercare ideile naționale referitoare la democrație. În particular ea constată că „politicile fără politică” ale UE au condus la „politică fără politici” la nivel national.
Autorul ajunge la concluzia că adevărata problemă a statelor-membre nu ține atât de faptul că practicile lor democratice s-au schimbat, cât de faptul că ideile naționale și discursul despre democrație nu s-au schimbat. Deficiența ține de discursul comunicativ către public.
Rose, Richard. Democraţia şi alternativele ei / Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer ; trad. de Cristina Păun ; pref. de Alina Mungiu-Pippidi. – Iaşi : Institutul European, 2003 . – 308 p.
Începând cu 1989, transformarea democratică din Europa de Est a devenit un magnet pentru diverse teorii divergente. În acest volum, autorii folosesc sondajul BND (Barometrul Noilor Democrații) ca instrument principal în înțelegerea societăților post-comuniste. Democrația și alternativele sale aduce câteva idei originale, comparativ cu datele sondajului care este cea mai bună analiză. Cartea se bazează pe sondajul BND, început în 1993 și încheiat în 1994, timp în care se făcea deja simțită dezamăgirea față de noile guverne anticomuniste din Europa Centrală.
Manent, Pierre. Raţiunea naţiunilor : reflecţii asupra democraţiei în Europa / Pierre Manent. – Bucureşti : Nemira & Co, 2007. – 117 p.
Pierre Manent cercetează istoria, recentă și îndepărtată, a națiunii, modul în care aceasta a acceptat și a hrănit democrația și felul în care șubrezirea ei actuală amenință chiar democrația. El pune în evidență situația paradoxală a religiei, al cărei sfârșit iminent este mereu anunțat, în vreme ce separațiile religioase organizează din ce în ce mai mult peisajul nostru politic. Europa nu poate rămâne o zonă depresionară în care ți-e frică de umbra proprie. Eseul de față vrea să contribuie la reînsuflețirea sentimentului și înțelegerii resurselor spirituale care dau Europei înfățișarea ei vie.
Mastellone, Salvo. Istoria democraţiei în Europa : Din secolul al XVIII-lea în secolul XX / Salvo Mastellone. – Filipeştii de Târg : Antet XX Press, 2006. – 253 p.
Cartea profesorului Mastellone se prezintă în patru părți intitulate după cum urmează: I) „Democrația ca guvernare a poporului cu instituții reprezentative”; II) „Democrația și mișcările asociative populare”; III) „Democrația ca societate civilă a cetățenilor egali”; IV) „Democrația ca apărare a drepturilor individuale și sociale”.
În prima parte, ce acoperă perioada anilor 1748-1848, autorul îi are în vedere pe filosofii Montrsquieu, Rousseau, Mazzini și în special pe Alexis de Toscqueville.
A doua parte se referă la democrație și la asociațiile populare dintre anii 1848 și 1871.
În cea de-a trea parte, autorul surprinde întreaga complexitate a societății moderne, dintre anii 1871-1915, cu aspecte ce vizează problematica satului național, opoziția marxistă în fața guvernului democratic burghez, democrația politică și practicile reprezentative.
În ultima parte a cărții sale Salvo Mastellone abordează marile probleme ale contemporanietății, acoperind perioada 1917-1995.
Lijphart, Arend. Democraţii. Modele de guvernare majoritară şi consensuală în douăzeci şi una de ţări / Arend Lijphart. – Chişinău : Sigma IG, 1999 . – 246 p.
Cartea lui Lijphart este cel mai larg și mai sistematic studiu comparat existent al regimurilor democratice și este deosebit de utilă tuturor celor care doresc să judece și să vorbească în cunoștință de cauză despre procesele și instituțiile democratice. Autorul ne vorbește despre formele de guvernare, relațiile executiv-legislativ, parlamentele, sistemele de partid și cele electorale, relațiile dintre guvernul central și autoritățile locale, constituțiile și formele de manifestare a democrației directe (referendumurile) din douăzeci și una de țări îndelung și stabil democratice.
„Prea adeseori cetățenii și savanții care cunosc doar anumite sisteme cred că o democrație stabilă nu poate fi realizată pe alte căi.” Lucrarea dată este o infirmare convingătoare a prezumției respective.
Putnam, Robert D. Cum funcționează democrația : tradițiile civice ale Italiei moderne / Robert D. Putnam, Robert Leonardi, Raffaella Y. Nanetti ; trad. De Diana Istrățescu. – Iași : Polirom, 2001. – 280 p.
Cum funcționează democrația, o evaluare comparativă, cuprinzătoare, îmbinând perspectiva istorică cu aceea a alegerii raționale. Concluziile cercetării de față – formulate pe baza unor repetate interviuri, anchete, studii de caz, date statistice elaborate – evidențiază rolul schimbării instituționale în modelarea vieții politice, condiționările impuse de contextul istoric și social, normele angajamentului civic, factorii care influențiază șansele unei guvernări eficiente, responsabile.
Această carte explorează câteva probleme fundamentale ale vieții civice pornind de la studiul regiunilor Italiei. Ea se adresează unei duble audiențe: pe de o parte, celor care împărtășesc fascinația față de subtilitățile vieții italiene, iar pe de alta, celor care rămân sensibili la asemenea lucruri, dar care sunt interesați de teoria și practica democrației.
Lecţii electorale la şcoala democraţiei din Republica Moldova = Уроки выборов в школе демократии Республики Молдова / ed. îngr.: Valeriu Vasilică. – Chișinău : ÎI Universitas -Proca, 2008 (F.E.-P. Tipogr. Centrală). – 368 p.
Prezenta lucrare reprezintă o selecție de materiale publicistice, dar și de alte genuri, realizate de Agenția independent de presă „Info-Prim Neo” în cadrul campaniei electorale pentru alegerile generale locale din Republica Moldova, desfășurată în primăvara – vara anului 2007, în care alegătorul a fost în mare parte privat de dreptul de a se informa corect, operativ, din prima sursă și în măsură suficientă asupra ofertelor electorale ale noilor pretendenți la funcțiile aleșilor locali.
Lucrarea se adresează unui cerc larg de categorii de beneficiari: jurnaliști, profesori, studenți din domeniu, organizații neguvernamentale, formațiuni politice, misiuni diplomatice, organisme internaționale, autorități locale și aleși locali, alegători.
Lijphart, Arend. Modele ale democrației: Forme de guvernare și funcționare în treizeci și șase de țări / Arend Lijphart ; trad.: Cătălin Constantinescu ; pref. de Lucian-Dumitru Dîrdală. – Iași : Polirom, 2006. – 320 p.
Analizând sistemele democratice din treizeci și șase de țări, autorul ajunge la concluzii cu implicații practice extrem de importante: pentru că rezultatele generale ale democrațiilor consensuale sînt clar superioare celor ale democrațiilor majoritariste, opțiunea consensualistă este mai atractivă pentru țările care elaborează primele lor constituții democratice sau care intenționează să adopte reforme democratice.
Lijphart, pune la dispoziția specialiștilor în domeniu un set de date fundamentale, în măsură să servească drept punct de plecare pentru alte cercetări și studii în aceeași direcție.
Boia, Lucian. Mitul democrației / Lucian Boia. – București: Humanitas, 2007. – 168 p.
Pentru autorul Lucian Boia, democrația efectivă – cea care presupune, în același timp și fără vreo restricție, suveranitatea poporului, libertatea și egalitatea – nu există și nu va exista niciodată. Altfel spus: democrația este un mit. Ea este un proiect utopic, care a jucat un rol-cheie în evoluțiile ultimelor două secole, materialiuzându-se într-un mod fatalmente incomplet, cu mai mult sau mai puțin succes, îtr-o varietate de construcții politice: modelul american și modelul francez, democrația occidentală și democrația comunistă etc.
Simbolurile și realitatea nu trebuie confundate. Lucian Boia îl invită pe cititor la o decriptare lipsită de prejudecăți a conceptelor al căror conținut se vădește a fi foarte adesea diferit de aparențe.
Capcana cea mai perfidă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil. Este legitim să cerem mult democrației dar să nu-i cerem prea mult.
Fundamentele democraţiei sociale / ed.: Iulia Blasius, Tobias Gombert, Christian Krell, trad.: Ana-Maria Neculai. – Chişinău : Cartier, 2012. – 162 p.
Politica are nevoie de o orientare clară: Doar cei care își pot stabili clar țintele vor fi în stare să le atingă și îi vor putea inspira și pe alții. În această ordine de idei, în manualul „Fundamentele democrației sociale” este examinată semnificația democrației sociale în secolul XXI.
Temele din acest manual se orientează spre seminarele Academiei pentru Democrația Soicială. În timpul în care deosebirile politice sunt tot mai puțin clare, este încurajator să poți reafirma fundamentele unei activități politice.
Manualul poate fi citit și utilizat de către toți cei care doresc să joace un rol activ în domeniul democrației sociale sau care sunt interesați de aceasta, fiind o carte ce îi va ajuta să se familiarizeze cu diferitele abordări ale democrației sociale.
Stat social şi democraţie socială / red.: Jochen Dahn, Tobias Gombert. – Cluj-Napoca : 2013. – 160 p.
Statul social nu este un accesoriu al democrației sociale, ci o condiție a democrației. Statul social este cel care asigură libertate egală – libertate totală. Pașii concreți trebuie continuu redefiniți pe măsură ce timpurile se schimbă, iar abordarea social – democrată tradițională trebuie reafirmată. Volumul de față se dorește a fi o contribuție în spriginul acestei reafirmări. Este o descriere a legăturii fundamentale dintre statul social și democrație și ne arată care dintre noțiunile dreptății iși pun amprenta asupra statului social. De asemenea în carte sunt tratate criticele frecvente la adresa statului social și arată provocări reale prezentând o imagine de ansamblu asupra programelor partidelor în domeniul politicii sociale și detaliază ariile diferite ale statului social, incluzând aici munca, pensiile, sănătatea, educația și impozitele.
Manualul de față invită la lectură și reflecție.
Democrația la feminin : Istoria verbală / coord. Irina Nechit. – Chișinău : Știința, 2005. – 281 p.
Cartea
„Democrația la feminin : Istoria verbală” are drept obiectiv reflectarea unei perioade zbuciumate din istoria poporului nostru, cea de după 1989 – anului debutului spectaculos al mișcării democrației în Republica Moldova. Autoarele acestei lucrări colective au intervievat 22 de femei cu destine unice, care ne oferă un bogat material factologic privind transformările sociopolitice de la finele secolului trecut și de la începutul mileniului III.
O trăsătură specifică a cărții este reflectarea noțiunii de democrație în discursul fiecărei eroine, fiind puse în lumină nu doar definiții de natură teoretică, ci și formulări individuale, originale, din care vedem cum se aplică în practică această noțiune de importanță vitală pentru poporul nostru ce suportă și azi presiunea unor împrejurări istorice nefavorabile sau chiar ostile. Femeile au participat cu multă însuflețire la mișcarea de eliberare națională și la fondarea primelor instituții democratice din țară, femeile au apărat statalitatea și independența republicii, contribuind la emanciparea spirituală a neamului, de aceea istorisirile lor reunite în acest volum, constituie un material uman de o valoare istorică și documentară incontestabilă.
Revistă bibliografică realizată de Tatiana Munteanu,
șef sector Biblioteca Centrală