Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Activităţi cognitiv-creative, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, Concursuri

Atenție, concurs! Se anunță două concursuri: unul de fotografie și celălalt de traducere


Deși stăm acasă, suntem activi.

Cenaclul Literar „Magia cuvântului” propune un concurs de fotografii determinat de titluri de poezii „Chișinău – o nebuloasa din petale de cireș” și „Moldova – o constelație din petalele universului” semnate de moderatoarea Victoria Fonari. În acest concurs sunt invitați persoane până la 18 ani, se permit fotografii personale prelucrate în photoshop sau un colaj din mai multe imagini asamblate. Imaginile care vor elucida cel mai bine mesajul poetic se vor regăsi într-o expoziție on-line, fiecare va primi un certificat de participare. Locurile principale vor fi premiate cu cărți.

Condițiile:
Participanții la concurs:
Cu vârsta pana la 18 ani, își însoțesc creația fotografică, cu un succint CV, indicând numele, prenumele, anul de naștere, instituția unde își face studiile, e-mail, nr. de telefon mobil și se anexează fotografia buletinului său de identitate sau certificatul de naștere.

Un alt concurs este cel de traducere a uneia din aceste 2 poezii într-una din limbile engleza, franceza, italiană, rusă etc. La acest concurs nu avem limită de vârstă. Condițiile: își însoțesc traducerea cu un succint CV, indicând numele, prenumele, anul de naștere, profesoara de limbă străină, instituția unde își face studiile sau lucrează, e-mail, nr. de telefon mobil și se anexează fotografia buletinului său de identitate sau certificatul de naștere.

Așteptăm traducerile și fotografiile pana la 10 mai pe adresele de e-mail: victoria_fonari@yahoo.com și daniela.gorincioi@yahoo.com.
La 15 mai vor fi afișate rezultatele concursului pe pagina Bibliotecii Centrală.

Puteți traduce o poezie din cele trei:

Efemeride astrale

Dansează floarea de cireș.

Cu dor de primăvară

Ea ne invită în povești.

Azi… o privim prin geam afară.

Petalele în ritm de vals

Planează grațios pe treptele înfierate-naer.

Azurul se punctează-n alb

Și cerul lui Van Gogh în „Noaptea înstelată”

Natura o transpune în „Zi încireșată”

Interiorul sumbru cu zilnicecoordonăride sucursale

Se lasă eclipsat de lumina din valurile ideilor-petale.

Devin univers aceste efemeride locale –

Incorporează totul în evenimente astrale.

Chişinău – o nebuloasă din petale de cireş

Câte petale au ales să desfăşoare concursul

La cel mai frumos dans din univers?

Balansează pe la ferestre,

Fac reverenţe la balcoane.

Glisează pe pervaz

Şi îşi continuă proiectul:

Chişinău – în nebuloasa petalelor de cireş.

Moldova – o constelaţie din petalele universului

Petalele de la ferestre

Ne deschid porţile spre o poveste:

În valsul mirilor

Albul în sala cu coloane balansează,

Azurul în spaţiu de bal se formatează.

Flori de cireş au inundat aleile pustii,

Sunt perle ce saltă-n aer ca nişte copii.

Le admirăm de labalcoane

În rotaţii de dans singurătatea dispare

Fiecare se simte o petală ce zboară

Într-o constelaţie de Florii: E totuși Primăvară!

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, Cenaclul Literar „Magia cuvântului”

Poeme pentru Cenaclul Literar „Magia cuvântului” de Ziua Internațională a Poeziei 2020


Invitat special: Ovidiu Constantin CORNILA, președintele Uniunii „Lucian Blaga” a scritorilor și artiștilor din Spania

noiembrie

e rece cădere de frunză;

glasurile amuțesc a încleștare.

fereastrele scârțâie a ieri înnorat,

cerul e gri

și parcă e colorat de un pictor naiv.

se pierd prin iarbă fragmente de replici;

intră în piatră seacă oțeluri de oase

descărnate;

fuge a vânt gândul,

patinează pe poleiul indiferenței

și face piruete spectatorilor-saltimbanci.

se ridică nori de praf stelar

din hogeaguri mâncate de timp,

flutură a vaier o ferfeniță de steag

la un colț de sentiment;

mormăie a deșert viermi hepatici,

rumegă poezii de Milton

pe sub podurile de aur din eterna lume imaginară…

săptămânile înnebunesc de rime turbate,

latră prin vecini umbre de speranțe;

își strecoară șiret trupurile anacondice

pe sub ramuri,

se întind spre suflete primitoare,

ca niște mâini deschise…

e frig.

salonul numărul 6 frige.

e locul dementei fascinații:

la o margine de pat

stă Cehov cu un samovar pe genunchi:

așteaptă ceaiul să se facă dimineață;

între timp, molfăie o bucată de pâine

și cântă arii de Donizetti;

îmi vine a râde de plâns;

visez, dar nu e coșmar;

mă simt dans macabru…

trăiesc, deși o fac murind,

respir pentru a o înțelege mai bine;

corpul meu e mestecat băbește de Dora lui Alice;

îmi vine a rânji din toată inima…

se lasă seara…

îmi apun noaptea,

că și-așa am visat pe săturate.

îmi iau ciocanul și dalta

și cioplesc ziua unu.

îmi izbesc privirea de stele;

nisipul lor luminos mă face puzderie

de meteoriți călători.

mă ia frigul…

și-așa, încălțat cu mănuși

pornesc spre lumea unde iernile

se descalță la ușa amintirilor.

acolo, la o jumătate de metru de ureche lui Dumnezeu

există un copac cu un singur clopot;

îl voi apuca de noiembire

și îl voi bate fără oprire,

să-mi asurzească nimfa Echo,

să cad rece cădere de frunză,

glasuri ce amuțesc a încleștare,

Satie abia atingând clapele…

ce noiembrie!

paiața de marmură

multe statui, multe…

străzile gem de pașii lor de piatră,

iar cei cei îndrăznesc să le privească

devin procuști cu paturi sculptate a sfincși,

împietrirea e un sentiment al absurdului,

un fel de fericire oarbă

de a nu arăta,

o mișcare statică,

un dar al egoismului pur.

orașele sunt ticsite de congelatoare ambulante,

creaturi cu forme tabu de spus,

mașini ale unui inefabil timp transparent;

dăinuie în sălbăticie ziua

numită an,

sapă în carnea ei tare

oțelul mut al poveștii de a fi…

e dimineață sau am impresia că e.

drumul luminii m-a păcălit iar;

sunt întors cu spatele la fiecare răsărit.

și tac…

în mâna dreaptă am o bucată de pâine de lut,

iar stânga își face cruce cu limba.

mă scufund în pământ,

pentru că el e apa mea,

șerpuiesc printre ierburi

rece,

ca o umbră de stea moartă.

și apun…

rămășițele zilei

da și nu.

un invers de existență.

ceva de aproape.

murmură a stins.

imposibila silabă….

privire moartă.

tablou de Goya.

indiscret sublim.

nu îl înțeleg; doar merg mai departe.

verde de amintire.

existai.

chem, dar se întârzie.

pașii îmi stau liniștiți

în holul așteptării.

îndrăzneala ești tu. dar tu nu exiști.

îmi populezi ființa ca scuză.

îmi dormi visele.

mă fascinezi cu propria mea oglindă.

tu, miraj…

sari peste munți de zile,

zână abruptă…

în traducere liberă: ești fum.

valsează apusul cercuri de infinit.

cânți pierdută, iubito!

suflă aer rece de regret.

ai venit târziu…

Publicat în Cenaclul Literar „Magia cuvântului”, LITERATURA ARTISTICA, Poezia

Ziua Internațională a Poeziei la Biblioteca Centrală


La 21 martie este Ziua Internațională a Poeziei. Cenaclul Literar „Magia cuvântului” în cadrul Bibliotecii Centrale, BM „B.P. Hasdeu”, Chișinău, și-a propus să consemneze această sărbătoare prin mediul on-line.

Respectiv vă invităm la POEZIE!

STĂM ACASĂ

Acasă zilele încep să se asemene

una cu alta,

ca niște mergele

le punem pe șirag,

de aceeași mărime,

de aceeași culoare.

Simt cum în piept mi se zbate inima ta

Ea îmi șoptește:

„Pulsul constant

înseamnă rezonanță în certitudine”

Ce poate fi mai bine într-un spațiu incert

(cu crematorii 24 din 24)

Stăm acasă

Să ne facem din zile bijuterii în albumul familiei!

Gânduri la petalele florilor de cireș

Luna

a poruncit cireșilor

să înflorească

toți concomitent

Pe fiecare stradă

unde treceam

mirosul de cireș

ne alunga frigul

din oase.

Ne țineam de mână

gata să corijăm trecutul

în care nu știam

unul de altul

Coperta zilei

Din coperțile zilei

literele ajung la noi

cu razele de soare

țese pe corpurile noastre nude

poveste de dragoste

Zi formatată în PDF

În ziua care a plecat

Marea ți-a șters promisiunea

Nisipul lua formele oricăror litere

Pe care puteai să scrii orice.

Scrisesem și eu cândva

Un gând pe care l-a citit Universul

Și de atunci citesc cerul.

Autor: Victoria FONARI, moderatorul Cenaclului Literar „Magia cuvântului”, poet și critic literar, dr. conf. Universitatea de Stat din Moldova

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, COLECŢII BC, EXPOZIȚII DE CARTE, LISTE BIBLIOGRAFICE, REVISTE BIBLIOGRAFICE

Poetul Ion Vieru – 75 de ani de la naștere


În satul Pelinia, județul Bălți, la 7 decembrie 1941 s-a născut poetul Ion Vieru. El a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, 1965. Poetul Ion Vieru muncește ca Redactor la Radioul Național, la editurile ,,Lumina”, Literatura Artistică”, Redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți. Director al Biroului de propagare a literaturii de pe lăngă USM, Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romănia.

Ion Vieru a scris foarte multe cărți: ,,O palmă de cer”,în 1969, apoi ,,Ploile dorului” în 1972. În 1976 el apare cu două cărți ,,Fluvii” și ,,Dincolo de ferestre”,,,Pomul” este scris în 1978, dar în 1979 scrie ,,Căntă-mi, ciocărlie. În 1980 apare ,,Rostul țărănii”, apoi autorul vine cu două cărți ,,Listva”, și ,,Autografe” în 1981. Nu zăbavă mult timp și în 1984 scrie ,,Întreadă iubire”, dar 1985 ,,Soneria”. 1989 ne bucură cu cărțile ,,La părinți” și ,,Să facem cunoștință”, dar nu se oprește aici,  în 1998 scrie ,,Aici pe pămănt”.

Ion Vieru a primit:

  • Premiul săptămănalului ,,Literatura și arta”, 1996, 2005;
  • Premiul Ligii culturale a romănilor de pretutindeni, 1998;
  • Maesrtu al Literaturii, 1999.

20161201_170618Vieru, Ion. Adevăr  Comun / Ion Vieru. – Chișinău.: Lumina, 2011. – 96 p.  

Ion Vieru a muncit și muncește cu sărg în poezie. El este poetul țărănei de acasă își simte vibrația acestui organ-instrument, care e sensibil la toate și e pornit să de-a da tonuri pentru viitorime, pentru toate speranțele. Academicianul Mihai Cimpoi, coleg de grupă la Facultatea de filologie a Universității, îl va caracteriza duios, just și profesionist. Viziunea e marcată pe dramatism, poetul intonănd un căntec nou al ,,pătimirii noastre”, crezănd – bladian – că ,,veșnicia s-a născut la sat”. ”Sensibilitatea lirică acută dă naștere la acorduri elegiace memorabile”. Poetul Ion Vieru rămăne patriotul convins  care-și poartă aripile sufletului încărcate cu neperenă iubire pentru sat, pentru omul țărănei de acasă, omul mereu nemiuluit, mereu cu visul la mai bine, la mai frumos, la mai multă înțelegere și bunătate, la mai multă speranță pentru înveșnicirea lui pe acest pămănt al Basarabiei. Vă propunem să răsfoim cartea Adevăr Comun, și să ne măndrim cu căteva versuri.

                Îmbătrănesc, dar ce-am să fac ?

                  Îmbătrănesc și trandafirii,

                 Îmbătrănește și-un copac

                 Cu toate frunzele iubirii.

                                                                                                                 Ion Vieru

20161201_170557Vieru,Ion. Aici pe pămănt / Ion Vieru . Editura Prometeu. Chișinău. – 1998. – 111 p.

Venind tocmai de la Pelinia, de la nordul Moldovei, Ion Vieru este copilul anilor de război, cu cerul încenușit de finingini de spaimă, el mai este și copilul anilor de foamete care au urmat după acel fioros și teribil măcel, mai apoi el este și copilul acelei colectivizări cu forță. Prin versurile scrise autorul ne arată căt de grea și cinuitoare a fost viața. Aici pe pămănt:

O, inimă, de unde ai putere

Să le aduni pe toate în tăcere

Din căte-s astăzi

Și au fost și eri?

Ion Vieru

Vieru, Ion. Cer și Pămănt : Versuri / Ion Vieru. Chișinău Huperion, 1991. – 329 p.                                                                                                                       

Poezia lui Ion Vieru, simplă și clară cum e însăși lacrima din care vine, oglindește în ea universul uman care e atît de adînc și care, din cauza limpezimii în care se răsfrînge, departele lui ne este atît de aproape nouă. Debutînd la o vîrstă fragedă, poetul păstrează aceeași sensibilitate  nealterată, prezintă nevinovăția interpretării a insului dotat cu talent poetic. Cărțile semnate pînă acum îl reprezintă pe deplin, ca pe un rapsod veritabil, ca om înzestrat ce este cu o mare dragoste față de acest pămînt și neamul său ce îl doare pînă în adîncul sufletului. Poetul ce își dorește pe această lume un cer deasupra și un pămînt sub el, nici n-ar fi putut altfel de sincer să-și întituleze volumul de față de cît ,,Cer și Pămînt”. Deci să-i deschidem cartea cu sete de frumos și omenie, și, filă cu filă, să-i ascultăm melodiile rostite în cuvintele sufletului, suflet ce suferă de viață:

      Mi-e drag, nu zic,

      Și semicercul,

     Cînd am săgeți

        Și pot să prag,

        Dar cel mai drag

           Mi-e totuși cercul

              Acestui neam,

              Acestui fag.

                                                                                                   Cheorghe Vodă

 

3Vieru, Ion. 101 poeme / Ion Vieru. Editura Biodova& Ideal. Chișinău. 2011. – 103. P.

Poetul Ion Vieru, este autorul al multor versuri pentru căntece devenite populare, mai semnează următoarele cărți de poezie Fluvii (1976), Dincolo de ferestre(1976), Rostul Țărănii (1980), Același(1986), Aici pe Pămănt(1998), Prin valuri(2001).

Semnează mai multe cărți pentru copii.

Vă propunem de a răsfoi această carte, din care ia naștere versul:

                                 …În brazdă-mi e zvăcnirea,

                                       Trecutul și prezentul

                                       Și toată moștenirea.

                                                                                                 Ion Vieru

2Vieru, Ion. Prin valuri / Ion Vieru. – Chișinău ”Prometeu”, 2001. – 224 p.                               

Acest volum, insumă patru compartimente unite sub același titlu-acoperiș – Printre Valuri. Ion Vieru nu și-a părăsit uneltele de altădată, nu și-a părăsit cărările satului, nu și-a îngropat memoria, tot ce-a fost durere rămăne de neuitat. O nostalgie firească(nostalgie a unei vărste pe care o atinge poetul) vine să vibreze din versurile scrise recent de către Ion Vieru.

                                                                                       Avem un ceas al nostru.

                                                                                        Nu-i exclus

                                                                                        Să vină cănd e soarele-n apus,

                                                                                         Să vină într-o noapte

                                                                                         Fără lună

                                                                                         Ori într-o bună zi

                                                                                         Cu soarele-mpreună.

                                                                                         În viața asta

                                                                                          Nu-i eclus nimic.

                                                                                          Vezi pasărea cum zboară

                                                                                           Pe lăngă cuibu-i mic ?

                                                                                           Vezi mărul cum se coace

                                                                                            Cu vișinul, și via ?

                                                                                            Vezi căt de mare-i dorul

                                                                                             Și largă-i veșnicia ?

                                                                                              Avem un ceas al nostru…

                                                                                                          Ion Vieru

Vă aşteptăm la bibliotecă noastră!

Publicat în ACTIVITĂȚI BC, LANSĂRI DE CARTE

Univers intim, poetică insolită: Radmila Popovici


Radmila Popovici-ParaschivRadmila Popovici este o poetă care a cunoscut o evoluție poetică rapidă, dar firească, reușind să cucerească atât publicul avizat, stârnind păreri controverse, cât și cititorul comun, care s-a lăsat dus pe valul lirismului contemporan. Este autoarea mai multor volume de poezie, cu o diversitate stilistică, tematică și structurală, dar și a versurilor unor cântece cunoscute ale interpreților autohtoni. Citește în continuare „Univers intim, poetică insolită: Radmila Popovici”