nu mai spune că dragostea e poveste

Maria PILCHIN

„Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv” (Charmides, 2019) de Gabriela Feceoru este o carte în care vechile basme prind deodată alt contur. E revizitarea imaginarului fantastic de ieri cu instrumentarul creatorului de azi. Sunt texte în care întâmplări din viața cotidianului pur devin poezie. Ni se relatează stări și trăiri. Descoperim personaje din realitatea imediată care are nevoie stringentă de încântare. Și din această necesitate apare o scriitură fină, ca atingerea mătăsii. În spatele ei se ascunde o profundă durere umană, una însă emancipată de sentimentalisme și expresii lacrimogene. Graiul rezistă cu stoicism oricărei tentații de a deveni bocet.

Făt-Frumos

Cel drag este marea absență. Chipul lui îl deducem din spusele ei: „am așteptat un făt frumos”. El e un antierou, e personajul-alegorie citit altfel, e cel care se alimentează din amor, „faptul că te știi iubit îți dă puteri nebănuite”. Fata ajunge o prizonieră a propriului atașament, „deja prizonieră deja/ uitată-n regat”, „eu sunt Regina promisă și caut cu lumânarea prin regat”. E imaginea celui care nu și-a onorat promisiunile: „dar nu îmi vorbești deodată ai ferecat ușile palatului și deodată taci/ ai spus slujitorilor că nu vrei să mai fii deranjat și te-ai retras de lume”. Este Erosul închipuit, sentimentul neîmpărtășit: „din/ acest băiat mi-am făcut altar și m-am închinat”.

Făt-Frumos nu crede în magia pajului Cupidon, el „spune că dragostea e poveste”. Reperăm o parafrază a întâmplării din „Cenușăreasa”. Prințul nu își onorează angajamentele. Fiul de crai fuge de sărăcie: „eu sunt săracă și casa mea e șubredă/ eu n-am ce să-ți dau dar ți-aș putea umple palatul cu/ multă bucurie știu să cos știu să fac ornamente florale/ știu să gătesc știu să tricotez iarna fulare și botoșei știu/ să fac o curățenie impecabilă știu să mănânc fără zgomot”, „îmi accept condiția de fată proastă”. În această atmosferă de antipoveste, există un fundal al socialului vulnerabil, „suntem copiii născuți/ pe rampa gunoiului/ acei copii inexistenți pentru/ țara lor”. Neaverea aduce nerealizarea, aduce nefericirea.

Ochii

Iată descrierea crăișorului: „ochii tăi sunt albaștri-foc”, „băiat cu mări în ochi”. Afecțiunea pare să fie minunea care îl trezește din somn pe tânăr, „dintr-o dată statuia mă mângâie/ și dintr-o dată ochii statuii clipesc”. Adoratoarea e copleșită de amor, „în ochii mei nu mai încape altcineva”. Sentimentul nu este reciproc și atunci versurile devin un instrument al trecerii peste, al supraviețuirii: „eu îmi fac văzute cuvintele”.

Inima și umbra

Inima e metonimică spiritului. Băiatul este perceput în  primul rând ca un suflet: „tu inima mea”, „arată-mi inima”. Dar această comuniune nu este posibilă, „tu vrei să fii mecanic”. Este conflictul dintre fizic și metafizic. Dezamăgirea nu întârzie să vină, „mi-am cumpărat/ o ghirlandă cu inimi”.

Din sferele celeste, revenim în spațiul teluric al unei lumi din care este izgonită iubirea înălțătoare, „am știut că sunt/ doar corp pentru tine”. Cătălina constată deodată că Luceafărul este prins de datele fizice ale existenței. Chinul induce o senzație apriorică: „ajung o umbră de corp”. Umbra sugerează și o separare, „când ai plecat n-a mai fost timp și n-au mai fost păduri/ și n-au mai fost dealuri/ … și n-a mai/ fost zgomot și n-a mai fost liniște/ …a rămas doar un corp jelind lipsa altui corp”. Observăm un trup al singurătății și al suferinței – „nu știu de când mie nu mi-a mai oblojit/ rănile cineva” și o acută nevoie de Celălalt, „cred că m-am născut să ating” „eu fără alt om nu sunt un om”.

Casa

Există o locuință a eului: „Rege al tavanului meu Rege al camerelor/ mele Rege al întâmpinării Rege al adierii Rege al aerului/ Rege al nopții Rege al zilei Rege al ploii Rege al tinereții/ Rege al veșniciei Rege al căzii Rege al lumii virtuale”. Adresarea „spune-mi cine te-a/ mai vegheat vreodată așa cine nu poate respira lângă tine de bucurie” e un cântec de leagăn al pulsiunilor erotice, care ar putea funcționa și ca un blestem, dar scrisul îl transformă într-un descântec al dragostei suferinde. Obiectele păstrează amintiri: „pătura/ care a învelit ritmul gesturilor”, „cutie cu amintiri” în „liniștea unei case”. Spațiul domestic este unul tămăduitor, este salvator, „și orice mi-ai zis negativ am transformat după cum știi în ceva pozitiv florile sunt pline și mirosul lor mă aduce acasă casa mea e locul în care nu trebuie să mă ascund casa mea e locul în care nu regret nimic casa mea e locul în care cineva mă privește imens și necondiționat casa mea nu e la tine casa mea nu e cu tine casa mea nu e acolo unde mă simt dată la o parte”. Un prozopoem exemplar, acest fragment.

Ruptura

Despărțirea se asociază în primul rând cu felul în care au comunicat cei doi, „vocea ta mă taie”, apoi urmează dezamăgirea, scindarea relației. Unicul lucru cu adevărat important care îi rămâne femeii după aceasta este copilul. E vechea idee că bărbații vin și se duc, iar copiii rămân – „eu copilul/ nu mi l-am aruncat în foc pentru oameni”. Maternitatea este ceea ce o susține, „să/ nu am timp să cad în groapa deznădejdii”. Depărtarea lasă un gol pe care ea încearcă să îl umple: „când ai plecat ți-am luat locul peste tot”, „nu pot să mă curăț de tine”, „în lipsa ta mă cert cu mine și fac/ război în lipsa ta plâng pe umerii mei în lipsa ta mă/ îmbrățișez pe mine”. Eul feminin învață supraviețuirea și reinventarea propriei ființe, „eu te-am desenat eu te voi șterge”.

Orașul

Budapesta e un cronotop al unei traume, e „orașul nostru fără rost”.

Ars dicendi

Esența acestei cărți e incantația. Toate sunt niște accesorii existențiale ale reprezentației verbale. Toate converg înspre poezie, toate sunt invocate întru poezie. Este spectacolul rostirii: „și au început să fie tot mai multe lucruri de zis”. Formula magică transformă experiențele negative, le procesează, le purifică. E purgatoriul: „reacțiile trec graniţa/ vorbesc/ din nou pozitiv/ și din nou/ pozitiv”. Creația este o modalitate de a tămădui sechelele, „mai bine-ți scriu că nu pot vorbi”, „am știut că pot să scriu sute de pagini despre tine și că vei fi la fel de rece”. Dar destinatarul nu este El, personajul-absență din acest volum. Receptorul acestor stări suntem noi cu toții, „ți-am dat și tinerețea mea și poezia mea și frumusețea/ mea și cântecele mele și pe toate le-ai aruncat în/ același coș”. Imposibilitatea unui dialog între cei doi a dat naștere necesității de a arăta lumii întregi acest tip de tensiune umană – iubirea neîmpărtășită. Astfel, „Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv” este și o revenire la Cosânzeana care populează o iluzie, visând la un semizeu, la un supraom, iar el se adeverește a fi un Făt-Frumos disimulat. Este cartea unei depășiri, „ultima noapte/ de atașament e ultimul poem/ despre tine”. Este istoria unei metamorfoze – „voi deveni puternică”, dar e și transformarea unui actant liric inocent, tânăr, credul. Tânăra care învață și devine. O bildungspoetry a unui eu feminin.

Gabriela Feceoru știe să își gândească cărțile. Toate urmează coerența unui concept, stilul, ritmul și imaginile edifică un univers plin de emoție, de energiile unei minți zbuciumate, trădând, totodată, o forță umană capabilă să se ridice din cenușă. O scriitoare talentată, o scriitoare cu școală. O linie melodică care nu poate să nu fie remarcată în orchestra poeziei române. O voce pe care o auzi distinct și știi că e vocea unei soliste. O recomandă simțul literar, capacitatea de a-și gândi și construi un volum și sensibilitatea plastică mai rar întâlnită la mulți autori ai prezentului, care alunecă înspre o retorică pur narativă din care lipsește tot mai mult expresivitatea po(i)eticului. Gabriela Feceoru este inedită prin felul ei de a scrie, dar și prin felul ei de a fi. Poezia, în cazul ei, este o formă de comunicare cu lumea și o prismă prin care ea vede această lume.

Un nume despre care vom tot auzi!

Articol scris de Maria Pilchin și publicat în revista „Scriptor”, nr. 3-4, martie-aprilie, Iași, România, p. 31-32, ISSN 2393-0888.

Revistă bibliografică virtuală de carte dedicată conflictului de pe Nistru

Vă prezentăm șase cărți ce fac referință la conflictul de pe Nistru.

Revistă bibliografică virtuală

Boțan, Igor. Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană / Igor Boțan. – Chișinău : Arc, 2009. – 87 p.

„Reglementarea conflictului transnistrean impune atingerea unui compromis în vederea soluționării finale la masa de negocieri. Cu toate acestea, durata negocierilor dovedește că părțile implicate nu reușesc să rezolve problema din cauza unor conjuncturi și speră că, între timp, acestea se vor schimba, înclinând balanța în favoarea uneia dintre ele” se afirmă în introducerea cărții.

Otean, Ștefan. Chemat la datorie : (ostaşi uitaţi) : Mărturiile Comandantului grupului tactic armat al Capului de pod Tighina, chemat la datorie la 27 iun. – 20 iulie 1992 / Ştefan Otean. – Chişinău : Pontos, 2013. – 59 p. : il., portr.

„Acestea sunt niște mărturii sincere și inedited, așternute pe albul hârtiei de către un participant la luptele pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova din vara anului 1992, redate minuțios, dat fiind faptul că autorul lor este military de carieră, dar și prin vocație. El fixează cu exactitate, uneori minut cu minut, situația operative la zi și, făcând bilanțurile, accentuează regulat starea moral-psihologică a efectivului – lucru de importanță majoră pe câmpul de luptă” afirmă Vasile Petrea, ex-vicepretor al sectorului Ciocana, anii 1992-1994.

În carte veți citi despre Autoritățile și serviciile Ministerului Apărării al Republicii Moldova; Cronologia evenimentelor în desfășurare; Concluzii; Ștefan Otean. Schiță biografică; Imagini foto și Anexe.

Țăranu, Anatol. Conflictul Transnistrean : Culegere de documente și materiale (1989-2012) : în 4 vol. / Anatol Țăranu, Mihai Gribincea ; AȘM. Institutul de Istorie, Stat şi Drept. – Chișinău : Lexon-Prim, 2012-2014.

Vol. IV (2007-2012). – 2014. – 655 p.

„Prezentul volum cuprinde documente și materiale ce se referă la perioada 2007-2012, când procesul de reglementare a conflictului transnistrean s-a aflat în cea mai mare parte a timpului în impas. Deși aderarea României la Uniunea Europeană a adus conflictul transnistrean la frontiera cu Europa extinsă, iar UE și-a sporit atenția și interesul față de conflict, noua situație geostrategică a Republicii Moldova nu a contribuit la procesul de reglementare a conflictului. Mediul nou de securitiate al RM, a scos în evidență faptul că nu doar Chișinăul nu dispune de resurse suficiente pentru a reglementa conflictul, dar și pârghiile de care dispune UE în acest sens sunt foarte limitate” se afirmă în introducerea cărții.

Iovu, Tudor. Poduri de foc : Cronica în alb-negru a unui război : [album] / Tudor Iovu ; text de Ion Hadârcă. – Chişinău : ARC, 2002. – 120 p. : il.

„Despre acest război nedeclarat este poemul mut, în imagini alb-negre, culese atent de ochiul magic al cronicarului Tudor Iovu, corespondent-fotograf, voluntar pe linia întîi a frontului, publicat adeseori pe prima pagină a ziarelor lumii. […] Originalitatea și personalitatea iamginilor culese de el vinn de la personalitatea vizionară a celui ce s-a grăbit să le imortalizeze, știind că altul în locul lui nu o va mai face nicând. Este un Tudor Iovu surprinzător, ochiul său fiind dublat de obiectibul aparatului de fotografiat care fixează realist și acuză fără putință de tăgadă” afirmă Ion Hadârcă la începutul albumului.

Albumul include fotografii de la război, plus legendă.

Gulca, Ilie. Universitatea de Stat din Tiraspol în perioada Războiului de pe Nistru: Evocări, documente / Ilie Gulca, Svetlana Corobceanu. – Chișinău : S. n., 2018. – 196 p.: fot.

„Războiul de pe Nistru a afectat profund funcționarea universității. Cu toate acestea, profesorii și studenții nu au ezitat nicio clipă să opună rezistență mișcării separatist de la Tiraspol” se afirmă în Cuvânt-Înainte.

În carte veți citi articole scrise Mircea Snegur, Ion Costaș, Mitrofan Ciobanu, Laurențiu Calmuțchi etc.

În carte mai citiți despre repede istorice despre Universitatea de Stat din Tiraspol,, documente, scrisoarea lui Vasili Iakovlelv către președintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, Ștefan Urâru.

La final, recomandăm și o carte în limba rusă: Конфликты в Приднестровье и Нагорном Карабахе : история и пути урегулирования de Ruslan Șevcenco. Cartea a apărut la editura Arc din Chișinău în anul 2019.

Cartea are trei părți:

1. Исторические, социально-политические и юридические предпосылки конфликтов;

2. Горячие фазы конфликтов;

3. Борьба Азербайджана и Молдовы за восстановленте своей территориалной целостности.

12 cărți noi la Biblioteca Centrală a BM (februarie 2021)

În colecțiile bibliotecii a intrat un set nou de cărți. Azi vă prezentăm 12 cărți din domeniul Științelor Sociale și Învățământ. Cărțile pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii noastre.

Expoziție virtuală de carte

Slater, Lauren. Cutia lui Skinner : Mari experimente psihologice ale secolului XX / Lauren Slater; trad. Elena Macoviciuc. – București : Litera, 2020. – 368 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „scrisă într-un stil colocvial și antrenant, cu personaje și intrigă, și aducând o notă personală atractivă, cartea ne invită în lumea psihologiei experimentale, locul în care se demonstrează riguros cum funcționează mintea și creierul. Slater consideră cele zece experimente psihologice alese cele mai importante și cele mai interesante din secolul XX. Printre ele, experimentele lui Skinner privind behaviorismul și legenda copilului crescut  într-o cutie, experimental lui Stanley Milgram, care ne arată cât de ușor influiențabili suntem când vine vorba despre figuri autoritare, experimental lui David Rosenham, din 1972, legat de validitatea diagnosticului psihiatric, în care opt persoane au simulat diferite afecțiuni mentale pentru a fi internate într-un spital, experimentele lui Darley și Latane, care au demonstrat ce se întâmplă când într-un grup de criză nu există nici o figură autoritară care să preia conducerea, sau experimentele lui Leon Festinger privind disonanța cognitivă.”

Cartea are 4 capitole:

1. Deschiderea cutiei lui Skinner.
2. Camera obscură.
3. Despre cum să fii sănătos în locuri nebune etc.

Cartea cuprinde concluzie și note.

Covey, R. Stephen. Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii / Stephen R. Covey; trad. Aureliana Ionescu. – București : Litera, 2020. – 479 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „în seminarele mele îi invit adeseori pe oameni să-și împărtășească probleme cele mai grele sau să pună întrebările cele mai dificile. Inevitabil, acestea sunt legate de conflicte sau dileme ce nu pot fi rezolvate folosind abordări convenționale. Iată doar câteva exemple:

1. Cum putem menține un echilibru între viața personală și cea profesională în condițiile unor crize și presiuni continue?
2. Cum putem fi cu adevărat fericiți pentru succesele și competențele altora?
3. Cum putem să menținem controlul și, în același timp, să le oferim oamenilor libertatea și autonomia de care au nevoiepentru a fi eficienți în munca lor?
4. Cum putem internaliza principiile calității maxime și ale îmbunătățirii continue în toate aspectele și pentru toți oamenii, când ei au devenit atât de cinici ca urmare a tuturor programelor derulate în trecut?”

Cartea are 2 părți:

1. Eficiența personală și interpersonală.
2. Dezvoltarea managementului și a organizațiilor.

Cartea cuprinde epilog, notă personală etc.

Bowdon-Butler, Tom. Spiritualitate : Sinteza celor mai importante 50 de cărți despre cunoaștere de sine, iluminare și scop / Tom Butler-Bowdon; trad. din lb. engl. : Alexandru Bumbaș. – București : Litera, 2020. – 429 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „50 de clasici – Spiritualitate pornește de la premisa că nu este suficientă siguranța materială pentru a fi mulțumiți, și că nici măcar pacea emoțională și cunoașterea academică nu sunt de ajuns pentru a ne susține. Am fost cu toții concepuți să căutăm răspunsuri la întrebări mult mai complexe. Paradoxul dezvoltării personale este acela că, dusă la bun sfârșit, ne poartă dincolo de sine. Înțelesul se găsește în afara perimetrului micilor noastre preocupări.”

Cartea are 50 capitole:

1. Muhammad Asad. Drumul către Mecca (1954).
2. Sfântul Augustin. Confesiuni (400).
3. Richard Bach. Pescărușul Jonathan Livingston (1970) etc.

Cartea cuprinde lista cronologică a titlurilor și surse.

Beaurepaire de, Albane. Descoperă aptitudinile copilului tău : inteligența multiplă / Albane de Beaurepaire; trad. Elena Arhire; il. Jileme. – București : Litera, 2020. – 79 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Copilul tău nu e bun la matematică? Nu are ureche muzicală? Nu e indemînatic? Nu are talent la limbi străine? Nu intra în panică! Mai multe studii recente arată că inteligența este o realitate multiplă ale cărei fațete diferite constituie temelia personalității fiecăruia dintre noi. Există opt forme de inteligență: spațială, intrapersonală, interpersonală, kinestezică, naturalistă, verbală, matematică/logică, muzicală/ritmică. Grație acestei cărți ce abundă în activități și exemple, vei conștientiza aptitudinile copilului tău, chiar dacă școala nu le recunoaște decât pe unele dintre ele. Teoria inteligenței multiple îți va oferi instrumentele necesare motivării copilului tău, încurajării lui spre a învăța cu plăcere și a fi fericit la școală.”

Cartea are 5 părți:

1. Una sau mai multe inteligențe?
2. Ce valoare adăugată?
3. Observă buchetul de inteligențe ale copilului tău etc.

Cartea are bibliografie și informație despre autorul aceste cărți.

Walsch, Donald Neale. Furtuna dinaintea liniștii / Neale Donald Walsch; trad. de Andreea Rosemarie Lutic. – București : Litera, 2020. – 322 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Nu este o exagerare. Este o realitate vizibilă la tot pasul. Există însă și ceva mai puțin evident. Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Și cred că trebuie să fim toți conștienți de asta înainte de a merge prea departe pe această cale. Deasemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că nu e cazul să ne temem de viitor dacă participăm cu toții la crearea lui. Iar acest rol, pe care Viața iarăși ne invită să ni-l asumăm, va fi foarte ușor de jucat.”

Cartea are 2 părți:

1. Gata cu frica! Porniți în aventură.
2. Luați-vă adio de la vechi și acceptați noul.

Cartea are epilog și date de contact.

Hong, Euny. Puterea nunchi : Secretul coreean al fericirii și succesului / Euny Hong; trad. Arhire, Elena. – București : Litera, 2020. – 175 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Nunchi (nun-ci): „a măsura dintr-o privire” sau arta subtilă a evaluării gândurilor și sentimentelor celorlalți pentru a crea armonie, încredere și legături. Să ne imaginăm că abia ați început să lucrați într-o companie mare și sunteți invitat la o petrecere, unde vreți să faceți o impresie de zile mari. Când intrați în încăpere, toată lumea râde un pic prea tare la gluma nu foarte amuzante a unei doamne mai în vârstă pe care n-ați mai văzut-o niciodată.”

Cartea are 9 capitole:

1. Ce este nunchi?.
2. Superputerea coreeană.
3. Elementele care blochează nunchi etc.

Cartea cuprinde concluzie, apendice: nunchi avansat și note.

Moore, Gareth. Antrenarea memoriei : Cum îți antrenezi și menții o megamemorie, în 40 de zile / Gareth Moore; trad. Tudor, Gabriel. – București : Litera, 2019. – 192 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Memoria este crucială pentru tot ceea ce suntem, ca ființe umane. Fără ea, n-ai ști cine, unde și ce ai fost. N-ai putea face planuri de viitor, nu ți-ai putea aminti trecutul și nici forma o gândire coerentă. Așadar, de ce acordăm memoriei o atenție atât de redusă, când ea reprezintă însăși esența ființei noastre? Dacă vei învăța să îți folosești mai bine memoria, își vei putea îmbogăți viața, iar în cadrul acestui program cotidian, vei urma un program pas-cu-pas, cât se poate de simplu. Bazându-mă pe cele mai noi descoperiri științifice, precum și pe metode testate în multe dintre lucrările mele anterioare, îți voi arăta cum chiar și niște pași aparent mărunți pot genera o gamă largă de beneficii care vor dura o viață. Cartea este completată prin introducerea unei serii de jocuri special create pentru îmbunătățirea memoriei, astfel încât vei putea pune imediat în practică numeroase dintre tehnicile descrise aici.”

Cartea are 40 de capitole:

1. Învață să-ți amintești.
2. Memorie pe termen scurt.
3. Memorie pe termen lung etc.

Cartea cuprinde exerciții suplimentare și soluții.

De Rijck, Elise. Oracolul celor mai buni prieteni : pentru oameni mari / Elise De Rijck. – București : Litera, 2020. – 142 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Probabil că vă mai amintiți oracolele pe care le-a distribuit colegilor de clasă (și profesorului sau dirigintelui de care erați îndrăgostiți în secret). ”

Dupre, Ben. 50 de mari idei pe care trebuie să le cunoști / Ben Dupre. – București : Litera, 2020. – 208 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „am inclus aici o selecția acestora, acoperind două milenii și jumătate, de la platonism și existențialism. La fel de profundă este adversara frecventă și aliata ocazională a filosofiei, religia – o cale spirituală către un tip de adevăr diferit. Credința, sufletul și alte idei centrale în religie sunt fundamentale în înțelegerea modului în care oamenii judecă valoarea și sensul vieții. În același timp, concepțiile în opoziție cu religia, cum ar fi ateismul și secularismul, au creat perspective remarcabile asupra lumii. Există o mulțime de idei minunate în această carte, dar și unele îngrozitoare. Dacă cititorul nu va rămâne cu un sentiment de admirație, vina îmi aparține: ideile sunt în continuare mărețe, doar lucrarea a devenit mai neînsemnată.”

Cartea are șase părți:

1. Filosofie.
2. Religie.
3. Politică etc.

Cartea cuprinde glosar și indice bibliografic.

Dartnell, Lewis. Origini : Cum a modelat Pământul istoria omenirii / Lewis Dartnell; trad. Macoviciuc, Elena. – București : Litera, 2020. – 352 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „ORIGINI este comparabilă cu cartea SAPIENS a lui Yuval Noah Harari. O piesă cutremurătoare din Marea Istorie! – Sunday Times. Carte vândută în 23 de țări. Vreau să explorez modul în care am fost creați pe Pământ. Fiecare dintre noi este făcut la propriu din pământ, ca toate formele de viața de pe planetă. Apa din corpul nostru s-a revărsat odinioară în Nil, s-a transformat în ploaie musonică și a căzut asupra Indiei, apoi a făcut vârtejuri în Pacific. Carbonul din moleculele celulelor tale a fost extras din atmosfera de plantele pe care le consumi. Sarea din lacrimile și transpirația ta, calciul din oasele tale, fierul din sângele tău, toate au fost produse din rocile din scoarța Pământului, iar sulful din moleculele proteice ale părului și mușchilor tăi s-a revărsat din vulcani. Pământul ne-a dăruit și materia primă pe care am extras-o, am prelucrat-o și am transformat-o în uneltele și în tehnologiile noastre, de la topoarele de mână din Epoca Pietrei la computerele de azi.”

Cartea are nouă capitole:

1. Crearea nostră.
2. Hoinari printre continente.
3. Răsplata noastră biologică etc.

Cartea cuprinde note, bibliografie etc.

Russell, Helen. Atlasul fericirii : 33 de secrete ale fericirii culese din lumea înteagă / Helen Russell; trad. Valentina Georgescu. – București : Litera, 2020. – 287 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Această carte a fost inspirată de mărturiile fascinante la care am avut succes din 2013, anul în care am început să cercetez fericirea pentru prima mea carte, The Year of Living Danishly. Dea atunci, am fost abordată într-unele dintre cele mai bizare locuri (toalete publice, păduri, dune de nisip…) de oameni din toată lumea, care au dorit să îmi împărtășească noțiunea de fericire din țările lor. Ca persoană care locuiește în străinătate, am deasemenea privilegiul unui cerc social încântător de divers, confidenți de pe toate continentele oferindu-ne din experiența și înțelepciunea lor. Rezultatul este un catalog de obiceiuri culturale care oferă o perspectivă orizontală asupra fericirii și a ceea ce înseamnă să duci o viață frumoasă, indiferent unde ai locui. Regiunile sunt organizate în ordine alfabetică, oferind un tur neașteptat și neobișnuit prin diferitele abordări la nivel global.”

Cartea are 30 capitole:

1. Africa de Sud.
2. Anglia.
3. Australia etc.

Cartea cuprinde mulțumiri și informații depre autoarea cărții.

Stanford, Peter. 50 de idei pe care trebuie să le cunoști : Religie / Peter Stanford; trad. Irina Pandelaș. – București : Litera, 2020. – 208 p.

Autorul afirmă în prefața cărții „Cu toții avem o părere despre religie. Poate fi pozitivă, poate fi negativă, dar rareori este neutră. Filosoful german Friedrich Nietzsche, care a anunțat cu încredere în anii 1880 că Dumnezeu era mort, ar fi surprins să vadă, la 120 de ani după ce și-a scris necrologul, că religia este încă o prezență vibrantă și larg dezbătută și larg dezbătută pe scena lumii.”

Cartea are șapte părți:

1. Teren comun.
2. Creștinism.
3. Tradiție reformată etc.

Cartea cuprinde glosar și indice bibliografic.

Strunele orfice în creația lui Grigore Vieru

Victoria Fonari, doctor conferențiar, poet și critic literar

Criticul literar Eugen Simion analizând poezia lui Grigore Vieru și-a întitulat articolul semnificativ „Un poet cu lira-n lacrimi”. La început pare un titlu generalizat pentru un poet, dar în timpul nostru lira devine mai mult siglă, șablon. Poetul Grigore Vieru păstrează simbolul nu ca un iacuson. Strunele-i sunt ferecate în sânge. Cercetătorul Eugen Simion va semnala anume melodia ce vine din poezia populară, argumentând că în creația viereană se recitește: „O jale de popor îmbătrânit în suferință, o respirație ușoară printre inefabilele naturii. Satul, izvorul, dealul, piatra, pelinul, busuiocul… toate participă la o mirifică patrie imaginară închisă într-o imensă lacrimă” [Simion: 1998, 189]. O altă carte care s-a pretat la elucidarea orficului în literatură constituie Eternul orfeu, elaborată de Margareta Curtescu. Deși cercetează minuțios Universul mitului, există un singur segment în care abordează subiectul raportat la creația viereană – Euridice, spațiu al operei (Grigore Vieru), unde este interpretată o singură poezie Pădure verde, pădure [vezi: Curtescu: 2005, 183-184]. Nu ne vom referi la această poezie pentru că „inițierea pein intermediul absenței iubite” nu constituie unica modalitate de a interpreta mitul antic în creația acestui poet. Investigarea noastră se va axa nu pe generalizarea conotativă, dar pe mai multe texte în care lucrează orfismul.  

Scriitorul Ștefan Augustin Doinaș, care a abordat miturile nu doar în plan creativ, dar și cel interpretativ, inclusiv prin traducerile realizate, stipula cu privire la Orfeu: „…tot ce Verbul izbutește să păstreze din ea (Euridice) este doar sentimentul, plin de îndoială, că realul îl urmărează pe poet” [Doinaș: 1971, 74]. Evident că majuscula de la cuvântul Verb ne duce la versurile presupuse ale lui Orfeu din Testamente: „Zeiescul Verb cu drag privește-l. în preajmă stând, cu el să-ți umpli / Ulciorul inimii și-al minții; pășește drept pe cale bună / Și veșnic ațintește-ți ochii spre singurul stăpân al firii!” [Orfeu: 1987, 179]. Imaginea din acest fragment concentrează forța spirituală în raport cu existența. Atitudinea față de concordanța semantică este una ce stipulează descoperirea misterului lumii. Lumea interioară se suprapune cu cosmosul. Deși versurile sunt extrase dintr-o altă cultură, alte timpuri, dar ele amintesc de verseturile din Evanghelia după Ioan, scrise în varianta limbii latine: „In princio erat Verbum” (Ioan 1:1). Verbum din poemul lui Orfeu apare cu sensul de cuvânt care are forța de a energiza, are puterea acțiunii, a realizării. Atitudinea creează un raport dintre gândire – cuvânt – universul. Sunt consemnate ambele ipostaze de a rosti – a recepta. Metafora „ulciorul inimii și-al minții” determină împăcarea senzațiilor cu rațiunea. Emoția și gândul nu devin antitetice, sunt chemate să lucreze în comun pentru cunoașterea firii ontologice.

Instrumentul lui Orfeu este cel cu strune, în ce privește suflantele – acesta sunt în posesia lui Pan. În unele legende anume Orfeu creează lira, deși sunt varinate în care invenția aparține lui Apollo sau Hermes. Instrumentul muzical cu coarde se deosebește de cele suflante, pentru că nu sunt făcute totalmente din element vegetativ, strunele fiind create din intestinele mieilor bine prelucrate.  Instrumentul cu strune este de origine nordică, are o funcție magică de a depăși natura fizică prin perceperea celei celeste prin muzica.

Instrumentul muzical insistă în poezia Harpa. Eul liric, similar unui creator, enumeră drept material pentru strune: părul mamei, vița-de-vie și șerpii. Lira grafic are trei coarde. Spectrul utilizat este deosebit de cel al unui instrument veritabil. Harpa poetică include atitudinii (încrederea, admirația și dragostea, echivalentă în text cu sacralitatea). Explicăm prin textul vierean: „Să cânte pot (credeam) și șerpii. / I-am pus ca grave strune harpei / Alăturea de coarda poamei / Și sfântul fir de păr al mamei”. Sunt trei elemente concentrate în simbolism. Se cunoaște predilecția lui Grigore Vieru pentru fondul folcloric, menționat minuțios de criticul literar Mihai Cimpoi, șerpii au o conotație dublă de la îngerul ocrotitor al casei – simbol al toiagului ciobanului până la întruchiparea răului. În poezie se resimte speranța catartic a artei de a îmbuna răul absolut. Materia respectivă vine parcă din predilecția pentru contrast, pentru evoluția schimbării pozitiviste. Elementul romantic nu trece în decadență, dar, prin structura extrem de concentrată reia emblema avangardei de a inunda totul prin expresia unei singure imagine, ce ar fi una dominantă, celelalte fiind înghițite de această forță a sugestiei. Prerogativa se remarcă prin enunțurile: „Ei blând cântau”; „Au prins a șuiera sălbatic, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viață”. Poezia Harpa conține mai multe tonuri muzicale: siguranță, mimare, durere, pericol, distrugere. Din selecția pe care o face poetul este unica materie ce se exprimă la plural.

Apărută în volumul din 1968 această poezie deține crezul său artistic. Tema creației este abordată la nivel sincopat în care se îmbină originea genului liric – de a fi rostit și cântat. Poetul trăiește arta arhetipal. La nivel ritualic este perpcepută viața construită pe fresca pământului – poama, fiind vița-de-vie, nici de cum nu roadele vreo unei altei plante – trăsătura unui pământ roditor, mirific, în alianța muncii și a gustului de viață. Sacralitatea apare în „sfântul fir de păr al mamei” – arhetipul relevă maternitatea – o conexiune dintre neant și naștere, mama va semnifica continuu viața în lupta cu moartea. Cuvântul „fir” va tezauriza firul de iarbă, firul de nisip, firul de rază, firul vieții. Este acel element care leagă și dezleagă eul liric în cunoașterea artistică. Dezlegarea apare ca o reacție, după teoria lui Dilthey, care se include în cea de a doua categorie din expresiile vieţii.

Șerpii – dușmanii, angoasele, incertitudinile, cenzura editorială, maleficul absolut – conotațiile pot fi multiple. În aceste două coerențe antitetice prevalează frumosul artistic în sensul sacrului matern. Acțiunile șerpilor catalizează frumosul etern concentrată într-un vampirism energetic „Să-i sugă cântecului viață”. Drumul pe care îl parcurge eul liric în „neagra noapte, trecând prin codru, singuratic” amintește  de poemul dedicație „Divina tragedie” al lui Daniel Corbu, care a simțit versul lui Grigore Vieru și prin itinerarul biografic al scriitorului elucidat în cartea „Taina care mă apară” [vezi: Corbu: 2008, pp. 16-26]. Traseul în lumea lui Hades coincide cu lumea infernului. Singurătatea artistului în lume este inevitabilă întru creație, și după tipologia propusă de George Meniuc în nuvela „Marea Neagră”. Singurătatea constă și în asumarea responsabilității cuvântului. Poetul nu acceptă cuvântul fals, sensul este prerogativa lui. Deaceea în spectrul artei ar vrea să încapă tot, dar prin cuvânt trăiește și reacția propriilor acțiuni. După opinia poetului, efectele coardelor cu venin își păstrează unica menire – de a otrăvi. Hidosul, oribilul, nu contribuie la înseninarea. Împărtășirea sacrului cu răul nu are efect de sincopă (de oprire a maleficului) malefică, dar apare descoperirea-sinteză a eului liric: „Văzui c-o strună-ncărunțise”. Suferința este proprie celor sensibili, compătimirea, admirația, nu sunt trăsături comune. Poetul descoperă latura comprehensiunii versului său, vieții sale, cuvântului rostit. Este polemica dintre inspirație și scriere, dintre gând și perceperea lui de alții. Încărunțirea strunei determină consecințele drumului parcurs. Dacă Dante ajunge din Infern prin Purgatoriu în Paradis, atunci eul liric traversează parcursul lui Orfeu, care nu poate trăi exact, pe aceeași notă melodică, după ce o pierde a doua oară iubita. În cazul lui Vieru frumosul nu poate fi constituit din falsitate, moarte, despărțire. Arta are funcția de a crea, dar nu de a opri veriga frumosului într-un apogeu.

O conexiunea a viziunilor fixează poezia „Între Orfeu și Hristos”, dedicată lui Ștefan Andronic. Continuă ideea descoperirii morții: „Pentru că a văzut, / Ochiul meu a murit”. Ochii oglinda sufletului. Perceperea vizuală are efecte melodice, senzitivul devine perceput și prin atingere: „Lacrima: piatră funerară / Pe mormântul ochiului meu”. Scurgerea lacrimii simbolizează durerea la limita autosacrificării. Versurile adună repetiția imaginii de „oculus mundi”, ochiul universal, care se resimte și în versurile lui Nichita Stănescu ce fluidizează „Poezia este ochiul care plânge. / ea este umărul care plânge / ochiul umărului care plânge” (Poezia).

Orfeu este cel ce cunoaște moartea iubitei, dar nu și moartea iubirii. De aici apare sensul sentimentului ce înveșnicește. Eul liric trăiește ipostazele omului cu iubirea telurică și cea de artist, dar adună în emoțiile sale de iubire pentru oameni, pentru Dumnezeu, pentru frumos, pentru patrie, pentru neam, pentru sacrul matern. Creația sa se stabilește pe Biblie prin spusele Sf. Apostol Pavel: „Dragostea nu piere niciodată. Prorocirile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit” (1 Corinteni 13: 8, p. 205) – este iubirea întru Hristos și prin această iubire poetul își asumă: „În altă lume se va deschide/ Ochiul meu, dând piatra la o parte”. Piatra, frontiera ce închide și deschide, nu se supune timpului, dar se lasă dată la o parte prin credința învierii.

Arta, în conotația frumosului, are darul îmlinirii, de aceea poetul exclamă Despre fericire: „Sunt fericit / C-aud cum sună-n față, / Prea tainic și integru, / Un cântec drag, / Atât de cunoscut, / Și că mă latră-n urmă / Cu cerul gurii negru / Prăpastia…” Eul liric trăiește momentul inspirației determinat de estetica artei în care crede, e o ipostază a Euridicăi de a plana după melosul orfic înspre lumină, care se opune spațiului păzit de Cerber. Fericirea constă în eliberare, în perceperea sublimului, în a crea din esențele lumii primordiale, ce îmbina cuvântul, fapta și gândul, unde materia folosește spiritului. În această poezie, precum și în Cosite, florile de dor, dedicate Doinei și lui Ion Aldea-Teodorovici, întâlnim disecarea problemei receptării: „Nu-i o rușine să nu cânți, / Rușine e să nu-i asculți”. Înțelegerea devine similară cu apropierea, acceptarea, coparticiparea. În text lucrează antiteza susținută prin mimarea negației „să nu cânți”, „să nu asculți” prin acolada cuvântului „rușine”. Deducem că pentru Grigore Vieru este important îmbinarea eticii cu estetica. Perspectiva orfică se proiectează în cunoașterea durerii, care schimbă tranșant viziunea asupra propriilor sentimente și interacțiunea memoriei cu prezentul: „Am cunoscut durerea, / Nu am ce mai cunoaște” (E-o liniște iubirea?). Durerea devine un punct cardinal cu izomorfismele: compătimire, singurătate, milă, distanțare, izolare, tristețe.

Parcursul orfic se oglindește în itinerarul liricii vierene prin „harpă”, „strune”, „lacrimă”, „plânge de dor”. Momentul orfic persistă şi în pacea pe care o emană versul vierean. Poetul tinde să extragă din Sacralitate, aşa cum spune legenda la auzul cântecului lui Orfeu leii se linişteau, războaiele încetau, natura se îmblânzea. Cercetătorul George Lateş în studiul său Punctul genezic valorifică relaţia Orfeu – Orfic – Orfism, conchide: „Orfismul, în varianta luiliterară, singura rezistentă în timp, e proba maturității unei culturi, care, la întâlnirea cu acest fenomen reordonator de sensuri, își încearcă rezistența din perspectivă retrospectivă dar și prospectivă” [Lateş: 2002, 124], de la acest binom delphic criticul literar extrage „vocaţia renascentistă”. În cazul lui Grigore Vieru, continuăm ideea exegetului în mit, cu Renaşterea naţională. Cartea care a adunat articole critice, dedicaţii poetice, interviuri – un omagiu pentru creaţia lui Grigore Vieru la 70 de ani – se numeşte sugestiv Un discipol al lui Orfeu,este o secvenţă din aprecierea oferită de Marin Sorescu: „este Grigore Vieru un discipol al lui Orfeu, care, ca şi miticul maestru, nu-şi poate refuza vocaţia de-a privi în urmă? Măcar o dată, cu tot adâncul din ochi, măcar o viaţă, cu toată viaţa din viaţă?” [Sorescu: 2005, coperta 4].

Ce înseamnă pentru poetul Grigore Vieru întoarcerea privirii. Urma poetului este copilăria sa, dificilă, dar e timpul când ține coroana mâinii mamei, numai privind în urmă firea artistică poetizează despărțirea de satul natal, de mamă. Tristețea, nostalgia, regretul sunt prezente și în poezia de dragoste. Privirea poetului ține de profunzimea percepției în care nu acceptă moartea, urâtul, indiferența.

În concluzie: Imaginea lui Orfeu a fost valorificată individual. Critica literară a perceput imaginile legate de Orfeu în creația lui Grigore Vieru. Optica investigativă oferă racursuri noi de a percepe tragismul timpului în care a activat. Cercetarea noastră dezvăluie componentele conceptului artistic vierean în baza poeziilor analizate. Perceperea morții este raportată la două viziuni în creația lui Grigore Vieru: la cea orfică și la cea creștină. Poetul le îmbină elucidând importanța păstrării sacrului arhetipal și dragostea creștină. La Vieru dragostea își ia aripile din cântecul pentru femeia-mamă, femeia-iubită, sacrificiul iubirii constă în verificarea iubirii. Poetul trăiește acut sentimentul de autosacrificare în numele poeziei.

Bibliografie:

Doinaș, Ștefan Augustin. Orfeu și tentația realului. București: Eminescu, 1971.

Corbu, Daniel. Itinerar bibliografic. // În: Grigore Vieru. Taina care mă apără. / ediție realizată de Grigore Vieru și Daniel Corbu. – Iași: Princeps, 2008. ISBN 978-973-1783-61-1.

Curtescu, Margareta. Eternul Orfeu. – Chișinău: Știința, 2005. ISBN 9975-67-490-9.

Lateş, George. Punctul genezic. – Iași: Junimea, 2002.

Orfeu. Fragmente din poeme orfice. // În: Hesiod – Orfeu. Poeme / tălmăcire, prefață, prezentări și note de Ion Ascan. București: Minerva, 1987.

Simion, Eugen. Scriitorii români de azi. Vol. III. București. Chișinău: David • Litera, 1998. ISBN 973-9355-03X; ISBN 9975-74-089-8.  

Sorescu, Marin // În: Discipol al lui Orfeu. / Ediţie îngrijită de Raisa Vieru. – Chişinău: Prut Internaţional, 2005.ISBN 9975-69-726-7.

Cărți în limba engleză din domeniul Zoologie. Listă bibliografică virtuală

Recomandăm atenției Dumneavoastră cărți din domeniul zoologie. Cărțile sunt în limba engleză, lista bibliografică de mai jos este utilă elevilor pasionați de acest subiect, dar și studenților la specialitățile de profil.

Cărțile se împrumută la domiciliu și se citesc în sălile de lectură ale bibliotecii centrale.

Listă bibliografică virtuală

Terry, Jennings. Wildlife in Danger / Jennings Terry. – London Oxford Primary Science, 1993. – 24 p.; foto

Knut, Schmidt-Nielsen. Animal physiology adaptation and environment / Schmidt- Nielsen Knut – New York Cambridge University Press, 1997. – 607 p.

S. Marc, Breedlove. Biological Psychology an introduction to behavioral, cognitive, and clinical neuroscience / S. Marc Breedlove ; Mark R. Rozenzweig, Neil V. Watson. – Sunderland Sinauer Associates, 2007. – 610 p.

John, Alcock. Animal Behavior an evolutionary approach / Alcock John. – Massachusetts Sinuaer Associates. Inc., 1998. – 640 p.

John, Alcock.  Animal behavior: an evolutionary approach / Alcock John –  Sunderland, Mass: Sinauer Associates, Inc., 1993. – 610 p.

Mark, Ridley. Animal behavior: an introduction to behavioral mechanisms, development, and ecology / Ridley Mark – Boston : Blackwell Scientific Publications, 1995.- 288 p.

Erich, Hoyt. Orca : The Whale Called Killer / Hoyt Erich – Willowdale : Camden House, 1990. – 292 p.

Jasper S., Lee. Introduction to livestock & companion animals / Lee Jasper S., Hutter Jim, Rudd Ric – Upper Saddle River, Pearson: 2009. – 718 p.

James, L. Gould. Ethology: the mechanisms and evolution of behavior / Gould James L. – New York, London : W.W. Norton & Company, 1982. – 544 p.

Jonathan, Alderfer. National Geographic Birding Essentials / Alderfer Jonathan ; Dunn Jon L. – Washington : National Geographic Society, 2007. – 224 p.

Roger Tory, Peterson. A field guide to the birds : A completely new guide to all the birds of Eastern and Central North America / Peterson Roger Tory ; maps by Virginia Marie Peterson. – Boston : Houghton Mifflin Company, 1980. – 384 p.