Cărți noi din domeniul criticii literaturii române la Biblioteca Centrală
Vă invităm să consultați noile achiziții din domeniul criticii literaturii române.
Coroban, Vasile. Studii. Articole. Eseuri / Vasile Coroban; sel. Și îngrijirea textelor de Mihai Papuc; pref. de Mihai Cimpoi. – Chișinău : Știința, 2018. – 299 p.
Ediția de față pezintă o selecție sumară din cele mai relevante studii, articole și eseuri ale criticului și istoricului literar Vasile Coroban cu referință la scriitorii români precum Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir etc., dar și universali, dar și la probleme de istorie și teorie literarăă. Portretul literar este conturat de academicianul Mihai Cimpoi. Nota asupra ediției este scrisă de Mihai Papuc.
Lucrarea se adresează liceenilor, studenților, profesorilor din instituțiile de învățământ de profil, dar și celor interesați de critică literară.
Butnaru, Leo. A fisau a nu fi? – acesta e răspunsul. Alte interviuri din secolele XX-XXI / Leo Butnaru. – Iași : Editura Junimea, 2018. – 453 p.
Lucrarea este împărțită în două părți: Interviuri și Chestionare.
În cele două părți sunt incluse interviurile și chestionarele acordate de scriitorul Leo Butnaru pentru presa din Republica Moldova și România.
Alexei Mateevici – un poet aș renașterii basarabene / Acad. De Științe a Moldovei; sel. Și îngrijirea textelor: Vasile Malanețchi (coord.). – Chișinău : Știința, 2018. – 323 p.
Monografia are patru părți: Analize. Cercetări. Interpretări; Mărturii. Evocări. Creionări în timp; Alexei Mateevici prin sine însuși și Viața în imagini. Lucrarea are un cuvânt înainte scris de academicianul Gheorghe duca, un tabel cronologic și o biografie a lui Alexei Mateevici.
Postolachi, Veronica. Ecouri mitologice în lirica românească din Basarabia. Lexic mitologic / Veronica Postolachi. – Chișinău : Pontos, 2017. – 303 p.
Lucrarea are două părți și face referință la tărâmul purificator al miturilor biblice, reverberații ale miturilor din Panteonul greco-roman, lexic mitologic în limba română ec. Lucrarea are un cuvânt înainte, referințe critice și o bibliografie selectivă.
Ineditul Eugen Cioclea / coord.: Vitalie Răileanu. – Iași : Junimea, 2018. – 306 p.
Lucrarea are patru părți:
- Fulminantul poet Eugen Cioclea;
- Pretext pentru amintiri și un portret completat;
- Masa rotundă a unor dialoguri;
- Poeme eugeniene inedite, cunoscute-necunoscute, publicate-nepublicate.
De asemenea, mai include datele biografie ale lui Eugen Cioclea, o bibliografie selectivă și un catalog adnotat al volumelor semnate de poetul Eugen Cioclea.
Ilie, Rodica. Emil Brumaru / Rodica Ilie. – Bucureși : AULA, s. a. – 111 p.
Lucrarea are cinci părți și face referință l opera lui Emil Brumaru, texte teoretice, antologie comentată de texte etc.
La final sunt incluse date bio-bibliografice.
Țurcanu, Lucia. Manierismul românesc. Manifestări și atitudini / Lucia Țurcanu. – Chișinău : Cartier, 2015. – 230 p.
„Manierismul literar românesc se produce la mai bine de treisecole de la perioada deînflorire a acestei mișcări artistice în Italia, Spania, Franța, Anglia sau Germania, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, având efecte catalizatoare asupra evoluției poeticii românești. Anume acum, când nu se mai pot realiza pe deplin din cauza bornelor imăuse de regimul politic, scriitorii români, cu precădere poeții, pun în funcțiune retorica manierismului postrenascentist, ca modalitate de refugiu, de evazionism, dar și ca formă de reacție la o lume ale cărei valori s-au dezagregat, iar echilibrul se clatină, devine problematic” afirmă autoarea, lucia Țurcanu.
Lucrarea face referință la istoricul conceptului de manierism, tendințe manieriste în literatura română, configurații ale manierismului în poezia română a anilor ‘70 etc.
Dobrescu, Alexandru. Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români: în vol. – Iași : Ed. Emolis.
Vol. 1. – 2007. – 375 p.
Volumul 1 face referință la cronicari, savanță, dascăli și anexe.La final este un idice de nume.
Botnaru, Vasile. Decântece pentru vin. Microantologie cu oenogramede. Pictură în vin. / Vasile Botnaru; studiu introductiv: Răzvan Voncu. – 80 p.
Lucrarea include lucrîrile în vin a jurnalistului Vasile Botnaru, dar și versurile lui Lucian Blaga, Ion Pillat și Tudor Arghezi.
Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu: dicționar enciclopedic / Mihai Cimpoi. – Ediția a II-a, revăzută și adăugită. – Chișinău : Gunivas, 2018. – 800 p. : il.
„Ediția de față a Dicționarului nostru consemnează, cu datele de care dispunem, noile realizări ale eminescologilor, aparițiile bibliografice (ediții, monografii, studii, traduceri) ținând cont de imperativele impuse de schimbările de paradigmă, de procesele integraționiste și de discuțiile care se duc în jurul valorilor, culturii, studiului interdisciplinar, modelelor, limbajului, raportului Eu/celălalt, dialogismului, pluriperspectivismului, ființei și ființării” se afirmă în Argument la ediția a II-a.
Partajează asta:
Cărți noi la Biblioteca Centrală
Vă invităm într-o călătorie interioară!
Barry, Sebastian. Calea cea lungă / Sebastian Barry. – București: Univers , 2007. – 237 p.
Willie Dunne, fiul unui poliţist din Dublin, se înrolează în armata britanică în Primul Război Mondial fiindcă e prea scund pentru a fi primit în poliţie. Frica nu-l împiedică să-şi facă datoria pe frontul din Belgia din primul până în ultimul an de război, deşi se întreabă si el, ca majoritatea voluntarilor irlandezi, ce caută în armata regelui. Willie îşi pierde prietenii pe front, iubita de acasă îl părăseşte, iar în ultimele zile de război îl abandonează şi norocul care l-a ajutat să supravieţuiască.
Un roman scris în 2005, în ritm de reportaj modern, dar din care răzbate ceva din poezia remake-urilor în sepia.
Bartis, Attila. Plimbarea / Attila Bartis ; trad. de Marius Tabacaru. – Iași : Polirom, 2008. – 246 p.
„Cititorule! Ai pus deja mîna pe această carte. Te rog să o răsfoieşti şi să citeşti trei fraze. Plimbările au efect curativ. Chiar farmec. O plimbare temeinică poate prelungi cu ani buni viaţa plimbăreţilor, a locurilor de pelerinaj. în acest sens, Plimbarea nu este doar un roman, ci şi o plimbare. O forţă tămăduitoare. Iar boala nu este decît decadenţă. Plimbarea descrie decadenţa şi se ridică împotriva ei. A existat odinioară un imperiu printre ale cărui ruine trăim noi. Epoca lui de aur a fost una de argint, iar cea de argint a fost de fier. Şi doar în aparenţă etern: obiectele ni s-au păstrat, însă oamenii lui au murit aproape întotdeauna… Dar sînt suficiente doar cîteva nume de staţiuni balneare şi vedem aievea un imperiu întreg, de la Marienbad pînă la Tuşnad şi de la Abbazia pînă la Băile Tatra. Una dintre locaţiile Plimbării este o staţiune balneară, dar nu în epoca ei de aur, ci mult mai tîrziu, undeva între 1968 şi 1992. Majoritatea celor care au apucat să-i vadă epoca de argint au murit încă de când cei din generaţia lui Attila Bartis erau copii. Acum, scriitorul epocii de plastic tîrzii le cîntâ respectuos prohodul. Se pare că Plimbarea e primul roman care o face.“
Istvan Kemeny
Ben Jelloun, Tahar. Azilul săracilor / Tahar Ben Jelloun ; trad.: Cecilia Ștefănescu. – București : Paralela 45, 2002. – 221 p.
Tahar Ben Jelloun (n. 1944), cel mai cunoscut scriitor marocan, este autorul a peste 25 de volume (romane, nuvele, poezii, eseuri): Harrouda (1973), La Réclusion solitaire (1976), L’Ecrivain public (1983), La Nuit sacrée (PREMIUL GONCOURT, 1987), L’Ange aveugle (1992), La nuit de l’erreur (1997), Le racisme expliqué à ma fille, (1999), Cette aveuglante absence de lumière (2001). Vasta sa operă literară şi jurnalistică l-a consacrat drept una dintre cele mai autorizate voci ale Maghrebului contemporan.
În Ulise, Joyce a suprapus detaliile banale ale vieţii cotidiene din Dublin peste naraţiunea homerică din Odiseea, conferindu-i lui Leopold Bloom o aură eroică, în contextul unei Irlande marcate de fiindamentalismul naţional şi religios. Bidoun, personajul lui Tahar Ben Jelloun, visează să scrie un roman joyceean prin care să evadeze din constrîngerile vieţii tradiţionale marocane. Astfel ia naştere o geografie literară ce are în centru bătrîna Mediterană – de la Fez şi Tanger pînă la Neapole -, un spaţiu al violenţei pătimaşe şi al iubirilor imposibile.
Al Ahram
Hiaasen, Carl. Bufnițe / Carl Hiaasen; trad.: Adriana Bădescu. – București: Booklet, 2017. – 238 p.
Convinşi de dragostea neabătută a locuitorilor din Florida pentru clătite, patronii companiei La Mama Paula lucrează de zor la ridicarea unui nou restaurant în liniştitul orăşel Coconut Cove. Toate bune şi frumoase, numai că pe şantier trăieşte o specie rară de bufniţe de vizuină. Patronii fac eforturi să ţină povestea departe de ochii presei, dar bufniţele au câţiva aliaţi nesperaţi: nişte şerpi, nişte aligatori şi trei copii cu multă, multă imaginaţie.
„Un roman cu un puternic mesaj ecologic, în care cititorii vor regăsi excentricitatea şi umorul savuros pentru care CarL Hiaasen este atât de îndrăgit.”
Publishers Weeldy
Duras, Marguerite. Stăvilar la Pacific / Marguerite Dras; trad.: Alexandru Baciu. – București : Humanitas, 2006. – 262 p.
Stăvilar la Pacific, primul roman de succes al lui Marguerite Duras, a fost ecranizat în 1958, în regia lui René Clément, cu Anthony Perkins şi Silvana Mangano în rolurile principale.
Indochina anilor ’20, un spaţiu al culorilor violente. Două oraşe: al albilor, strălucitor şi fantomatic, şi al „celorlalţi“, sărăcăcios, crud şi senzual. O familie care se luptă pentru supravieţuire cu trei duşmani neîndurători: apele oceanului atotputernic, coloniştii mercantili şi propriii demoni. Dragostea a devenit monedă de schimb iar viaţa omenească o marfă oarecare. Cât va rezista stăvilarul ridicat în calea acestui potop ?
„Personajele din Stăvilar la Pacific se dezvăluie cititorului treptat, relaţiile dintre ele se întemeiază pe sentimente intense şi simple. Ele trebuie înţelese în spiritul lumii fascinante din care vin.“
Maurice Blanchot
„Marguerite Duras se priveşte în romanul său ca într-o oglindă, astfel că adevărul autobiografic şi ficţiunea se topesc împreună într-o creaţie a cărei forţă îţi taie răsuflarea.“
Jean-Louis Arnaud
„Romanul lui Marguerite Duras îşi trage sevele din Indochina natală. Totul porneşte la ea de la sfâşietoarele culori ale Asiei.“
Le Monde
Hall, Sarah. Michelangelo Electric / Sarah Hall; trad.: Sanda Aronescu. – București: Humanitas, 2006. – 335 p.
Michelangelo Electric, un roman captivant şi neconvenţional, s-a numărat printre finalistele prestigiosului Booker Prize pentru 2004.
Fiecare tatuaj spune o poveste. Despre cel care îl poartă, dar şi despre artistul care, orgolios şi fascinat, a ales să remodeleze corpul uman, devenind el însuşi parte a poveştii celuilalt. In jurul protagonistului, artistul underground supranumit Michelangelo Electric, ia naştere un patchwork de istorii individuale, intercalate cu hărţi ale corpului şi marcaje ale fantasmelor inavuabile.
Oliva, Alexandra. Supraviețuitoarea / Alexandra oliva; trad.: Graal Soft. – București: Litera, 2017. – 329 p.
Dar nu şi-a imaginat că va ajunge atât de departe.
Totul începe cu un reality-show. Doisprezece concurenţi sunt trimişi în pădure pentru a fi supuşi unor provocări extrem de dure. în răstimp, lumea e devastată de o catastrofa, despre care, izolaţi de societate, concurenţii nu ştiu nimic. Când dă întâmplător peste anumite indicii, tânăra Zoo, una dintre participante, îşi imaginează că totul face parte din joc.
Singură şi dezorientată, ea refuză totuşi să se dea bătută. Pătrunzând tot mai adânc într-un teritoriu necunoscut, Zoo îşi testează toate abilităţile de supravieţuire. Dar, pe măsură ce puterile îi scad, ea începe să înţeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neaşteptat şi că viaţa ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.
Sofisticat şi provocator, Supravieţuitoarea pune în discuţie rolul jucat de mass-media în mecanismul prin care despărţim realitatea de închipuire: cât de pripit emitem judecăţi de valoare şi cât de uşor ne lăsăm manipulaţi.
„În Supravieţuitoarea, două dintre obsesiile noastre contemporane -ameninţarea unei catastrofe globale şi drama reality-show-urilor -se contopesc într-o poveste plină de imaginaţie despre psihicul uman afectat de stres. Un debut lipsit de compromisuri şi provocator.“
Justin Cronin
Scrisoare pentru tata. Antologie de proză scurtă din Azerbaijan / Iași: Junimea, 2018. – 324 p.
Literatura artistică reprezintă nu numai istoria faptelor umane, ci şi a spiritualităţii. Cetăţenii ţărilor noastre capătă posibilitatea, prin intermediul literaturii, să se cunoască reciproc…
Abulfas KARAEV,
Ministru al Culturii şi Turismului din Republica Azerbaijan
Pentru prima dată în istoria relaţiilor literare, prozatorii din Azerbaijan sunt traduşi şi prezentaţi, într-un volum atât de impunător, cititorului de limba română…
Vugar Ş. NOVRUZOV, Preşedinte al Congresului Azerilor
Stassi, Fabio. Ultimul dans al lui Charlot / Fabio Stassi; trad. din lb. it. De Cerasela Barbone. – Iași: Polirom, 2013. – 228 p.
Aventură, sentiment, lacrimi şi rîsete, emoţia cinematografului şi minunile unei naţiuni care reuşea să viseze cu ochii deschişi, cu ajutorul celui mai iubit vagabond din toate timpurile.
„Roman pasionant şi nostalgic, Ultimul dans al lui Charlot alunecă graţios prin biografia lui Charlie Chaplin fără să se lase copleşit de renumele personajului legendar. Stassi se dovedeşte un povestitor atent, care nu se pierde în detalii, prelungind mitul lui Charlot într-o naraţiune pecîtde puternică, pe atît de subtilă.”
II Messaggero
„O carte încîntătoare, Ultimul dans al lui Charlot omagiază unul dintre geniile secolului trecut, care continuă să influenţeze şi astăzi gustul contemporanilor.”
Giornale di Brescia
Stricker, Sarah. Cinci copeici / Sarah Stricker ; trad.: Graal Soft SRL. – București : Editura EAO, 2016. – 474 p.
Extraordinarul roman de debut al lui Sarah Stricker pune pe tapet problematica spinoasă a relaţiilor germano-evreieşti de după război într-o manieră lipsită de clişeele obişnuite. Discernământul şi profunzimea care însoţesc stilul jurnalistic al autoarei, plin de umor, nu fac decât să potenţeze prezentarea unei spectaculoase drame de familie.
„Un roman de debut suveran, povestit cu mult umor şi cu o mare uşurinţă […] Povestea este de-a dreptul grandioasă: amuzantă, lirică, tragicomică şi incredibil de veridică…“
Kleine Zeitung
Partajează asta:
Cărți noi din domeniul literaturii române la Biblioteca Centrală
La sfârșitul lunii decembrie, în fondul bibliotecii noastre a intrat un set de cărți noi.
Astăzi, vă prezentăm câteva cărți din domeniul literaturii române.
Neguț, Marius Albert. Îngeri rătăciți / Marius Albert Neguț. – București : Libris Editorial, 2016. – 502 p.
„Cititorule, crezi că te poți desprinde așa ușor de trecut? Crezi că, dacă nu l-ai trăit, nu ai nici o vină? Chair dacă tu nu recunoști, el te-a creat omul ce ești acum. El îți domină viitorul, pentru că tu, naiv fiind, îi permiți să rămână în umbră, necunoscut” afirmă autorul romanului, Marius Albert Neguț.
Romanul are parte patru părți
Fragment din roman:
Ana se pierdu în privirea lui Radu, ca puful unei păpădii în albastrul cerului. Se lăsă 
legănată de zâmbetul lui, ca un copil de braţele mamei iubite. închise ochii şi, înfiorată de nebunia pe care avea să o facă, îi oferi băiatului puritatea primului său sărut. Acesta încremeni în neaşteptata îmbrăţişare a buzelor, încercând să dilate timpul, să soarbă toată fericirea din clipă.
Rămaseră îmbrăţişaţi strâns, parcă din teama de a nu se pierde unul de celălalt, în vâltoarea emoţiilor.
Cu inimile vii, bătând nebuneşte, deveniră brusc conştienţi de dragostea lor, din care, timid ca un lăstar fragil, înflorise sărutul de mai devreme, sfârşindu-le copilăria şi ghidându-i tainic pe cărări ascunse spre adolescenţă.
Se trezi sub o ploaie de lovituri. Doi infirmieri, înarmaţi cu cozi scurte de mătură, îl loveau din toate puterile, insultându-l, cerându-i socoteală pentru scandalul făcut. Luat prin surprindere, zăpăcit de somn, Radu încasă fără să crâcnească bătaia – nici nu ar fi avut ce face, legat fedeleş cum era – până când cei doi, obosiţi, dar râzând de parcă s-ar fi descătuşat de ceva, îl lăsară în pace, nu înainte de a-i promite că îl vor vizita şi a doua zi.
În orele care urmară, Radu avu timp să îşi reamintească tot. Din clipa în care fusese închis, nu i se mai servise „tratamentul”. Durerea îl lovi ca un baros în moalele capului şi mintea îi servi unica soluţie posibilă de evadare din realitate. Cu hotărârea luată, aşteptă în picioare următoarea vizită a zbirilor săi.
Mijaiche, Rodica. Roma. Pasiuni întunecate / Rodica Mijaiche. – București : Librex Publishing, 2017. – 270 p.
Rezumatul romanului:
Regina a fost adoptată de fermecătorul Franco Nunzio, care toată viața și-a dorit o fiică, dar n-a fost să fie. Asta până în ziua în care a zărit-o la marginea minunatei Fontana di Trevi, fiind vrăjit pe loc de opila brunetă cu ochi verzi amețitori.
Dar viața în Familia Nunzio n-a fost așa cum și-a imaginat-o Regina. Nici pe depate. Obligată să suporte hărțuirile constante ale fratelui ei vitreg, indiferența mamei adoptive și lipsa prezenței adoptiv, tânăra hotărăște să-și ia viața în propriile mâini, părăsind Roma pentru Manhattan.
Alessandro Martinez a crescut în laboratoarele tatălui său, Alberto Martinez, fondatorul A&A Health Care, visul lui fiind să-i calce pe urme și să devină un chimist recunoscut. După ce asistă la uciderea tatălui său, Alessandru se vede nevoit să se retragă în colțurile întunecate ale Bronxului, așteptând momentul propice răzbunării.
Mijaiche, Rodica. Londra. Pasiuni dezlănțuite / Rodica Mijaiche. – București : Librex Publishing, 2018. – 322 p.
Rezumatul romanului:
De-a lungul anilor Carlo Di Angeli și-a făurit o viață care să nu-i amintească nimci din
trecutul lui durerors. Ajuns fotomodel de succes, el nu-și oferă dragostea, ci doar trupul și puțin din timpul lui femeilor ce intră și ies din viața lui precum niște umbre. Fără chipuri. Fără nume. Însă trecutul revine cu o forță nimicitoare când, primind o scrisoare de la mama lui, Contesa Maria Elisabetta D’Angelo, este chemat să-și ia în primire titlul de drept.
Melissa Roggs, jurnalistă la The Manhattan Truth, este readusă față în față cu fostul ei iubit și logodnic, Contele Alonzo Carlo D’Angelo, când șeful ei îi dă misiunea de a scrie un articol despre contele dispărut al Londrei.
Cibotaru, Mihail Gh. Către voi, prin lumina întunericului: în vol. – Chișinău : Cartier, 2018.
Vol. I: Memorii și nuvele. – 566 p.
„Mai mult decât o carte de memorii, volumul constituie o frescă, pe cât de vastă, pe atât de amănunțită, a satului basarabean din perioada postbelică, cel care a și da prima generație încălțată, al cărei purtător de cuvânt este autorul nostru. Peste 500 de pagini de-o sinceritate copleșitoare, în care firul biografic se împletește cu destinele strămoșilor & contemporanilor săi, pentru a țese o pânză epică acoperind peste șapte decenii…” afirmă Emilian Galaicu-Păun.
Cibotaru, Mihail Gh. Către voi, prin lumina întunericului: în vol. – Chișinău : Cartier, 2018.
Vol. II: Memorii și nuvele. – 566 p.
Volumul II include romanele: Bătăușul; Strigătul din vis; Două vieți, o singură iubire; Fuel fără secundanți.
Druță, Ion. Căsuța de la Răscruce: Proză memoralistică / Ion Druță. – Chișinău : Cartier, 2018. – 313 p.
Fragment din roman:
„Trăiam într-o lume a mea, care nu avea nimic comunc cu mediul înconjurător. Deși locuiam în Chișinău, mi-am luat satul cu mine. Nu neapărat satul natal. Aveam satul visurilor mele. Fiecare trăiește în două sate. În cel pe care îl are și în cel pe care ar fi vrut să-l aibă. Acolo eram absolut liber. Scriam ce-mi venea în vârful peniței, nu-mi era frică de nimeni și de nimic. Tocmai asta și deranja autoritățile. Încolonarea era doar începutul operației. Principalul lor scop era să fiu scos din satul visurilor mele”.
Izbaș, Zina. Minunea așteptării / Zina Izbaș. – Chișinău : Pontos, 2018. – 114 p.
Lucrarea include un set de versuri.
Serebrian, Oleg. Cântecul mării : roman / Oleg Serebrian. – Chișinău : Cartier, 2018. – 334 p.
Cartea este dedicată miilor de bucovineni și basarabeni care au trecut prin calvarul exodului din anii 1940. Așa că… cei interesați de acest aspect, sigur vor fi captați de subiectul romanului.
Manea-Cernei, Eugenia. Frumosul ca Liant al Timpului : (Sferele sublime ale sufletului) / Eugenia Manea-Cernei; post.: Alexandru-Horațiu Frișcu. – Chișinău : Pontos, 2017. – 532 p.
„Această carte de sinteză a dnei Eugenia (biolog de profesie) vine să ne prezinte prin redirecționări fericite în muzică, poezie, publicistică și eseistică. Această disociere în mai multe planuri denotă un real talent, compus din lecturi serioase și valori native. Drept liant pentru aceste laturi de activitate i-a servit noțiunea de frumos care le-a unit, le-a închegat armonios într-un tot întreg” afirmă scriitorul Alexandru-Horațiu Frișcu.
Lucrarea include un set de poezii și fotografii de familie.
Eminescu, Mihai. Arborele poeziei = L’Arbero della Poesia: Antologia poetică : (ediție bilingvă) / Mihai Eminescu; trad. din ital.: Varvara-Valentina Corcodel; pref.: Vito Moretti; cop.: Nicolae Guțu. – Chișinău : Epigraf, 2018. – 238 p.
Este o ediție bilingvă în română și italiană.
Partajează asta:
EXPOZIŢIE PERSONALĂ A PICTORULUI AUREL GUŢU LA BIBLIOTECA CENTRALĂ
La 3 ianuarie 2019, în incinta Bibliotecii Centrale a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” a avut loc deschiderea expoziţiei personale a cunoscutului pictor şi grafician Aurel Guţu. La acest eveniment deosebit au participat şi luat cuvânt: academicialul Viorel Prisăcaru, criticul literar, scriitor Tudor Palade, Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova Dumitru Bolboceanu, prietenul autorului şi medicul dr. Ozea Rusu şi alţii.
Evenimentul a fost moderat de colonelul (r), publicistul şi editorul Alexandru Ganenco.
În încheierea evenimentului autorul Aurel Guţu a vorbit despre lucrările sale şi planurile de viitor, mulţumind publicului pentru prezenţă şi cuvintele emoţionante de apreciere a operei sale.
Alexandru Moraru, şef serviciu Biblioteca Centrală
Partajează asta:
Criza românismului în Republica Moldova
Deși blogul nostru are un specific mai îngust: cărți, viața cărților, lansări de carte, alte evenimente, care au loc in incinta bibliotecii centrale, totuși am hotărât să preluăm un articol reușit și important publicat în revista Art-Emis.ro, semnat de cunoscutul istoric și om politic dr. hab Anatol Petrencu. Motivul este că autorul articolului face o analiză amplă a evenimentelor social-politice din Republica Moldova la etapa actuală și colegii noștri- bibliotecarii ar trebui să cunoască aceste adevăruri, pentru a fi personalități multilateral dezvoltate. Cu permisiunea autorului și a prestigioasei reviste, publicăm mai jos articolul respectiv. (Al. Moraru)
Principatul Moldovei a existat timp de peste cinci secole, administrativ fiind împărţit în Ţara de Sus şi Ţara de Jos, care – la rândul lor -, erau împărţite în ţinuturi şi ocoluri. În urma unui lung război (1806-1812) cu Imperiul Otoman, Rusia ţaristă a reuşit să anexeze partea de est a Principatului Moldovei, căreia i-a dat un nume impropriu – Basarabia, care, în timp, a devenit notoriu, folosit în structura administrativă a Imperiului ţarist, dar şi ulterior, deja în alt context istorico-politic, în secolul al XX-lea. În 1859, Principatul Moldovei, fără partea de est (Basarabia anexată de ruşi), s-a unit cu Ţara Românească, formând România modernă, care, în 1878, şi-a dobândit independenţa de stat. Astfel, România este moştenitoarea de drept a Principatului Moldovei şi în nici un caz „Basarabia”, fosta R.S.S.M. sau actuala Republica Moldova (R.M.).
În 1917 Imperiul ţarist s-a descompus. Oamenii politici ai Basarabiei de atunci s-au mobilizat exemplar, au creat un organ legislativ reprezentativ (Sfatul Ţării), au proclamat independenţa Basarabiei (Republicii Democratice Moldoveneşti) faţă de Federaţia Rusă, unde la putere veniseră bolşevicii care au călcat în picioare orice principii democratice. La 27 martie 1918, majoritatea absolută a deputaţilor din Sfatul Ţării, nesiliţi de nimeni, în concordanţă cu conştiinţa lor naţională, au votat unirea Basarabiei cu România. În legătură cu împlinirea unui secol de la Marea Unire, istoricii, intelectualii în ansamblu, mass-media, societatea civilă, unele partide unioniste din R.M., dar şi oficialităţile din România şi RM, au sărbătorit Centenarul Unirii, examinând minuţios toate aspectele legate de Unire şi de viaţa basarabenilor în România întregită.
În iunie 1940, în bună înţelegere cu Germania nazistă, U.R.S.S. a anexat teritorii româneşti – Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule la Gurile Dunării. În teritoriile româneşti cotropite sovieticii şi-au impus cu forţa armelor politica, bazată pe ideologia comunistă, distrugând societatea civilă, naţionalizând pământul, întreprinderile industriale, lovind în biserici, cler şi enoriaşi, lipsindu-i pe basarabeni, bucovineni, românii din Ţinutul Herţa de cetăţenia românească şi impunându-le pe cea sovietică. Asta pentru ca să „justifice” cumva crimele comise de N.K.V.D. faţă de localnici.
În alt context politic şi economic, în august 1991, deja atotputernica U.R.S.S. s-a destrămat, iar R.S.S. Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de fosta U.R.S.S. În mod firesc, ar fi trebuit făcut următorul pas – unirea R.M. cu România. Din varii motive, evenimentul nu s-a produs. De atunci au trecut 27 de ani. În R.M. întotdeauna a existat o conştiinţă naţională românească. În anii Puterii sovietice această conştiinţă a fost tratată cu agresivitate, autorităţile au depus eforturi pentru a o anihila; mulţi fruntaşi ai românismului au avut de pătimit. În anii independenţei R.M. Mişcarea Unionistă a cuprins pături largi ale populaţiei. Constituţia R.M., legislaţia Uniunii Europene (U.E.) permite cetăţenilor o exprimare liberă a convingerilor, a speranţelor, permite, de asemenea, manifestarea publică a acestor convingeri. Scriu aceste rânduri, arhicunoscute pentru multă lume, dar poate, mai puţin cunoscute ofiţerilor SIS, care pe parcursul acestui an au recurs la intimidarea persoanelor cu viziuni unioniste, transformând şi mai mult firava noastră democraţie în stat poliţienesc. Probabil, ticurile/deprinderile N.K.V.D.-iste mai dăinuie încă. Păcat!
În 2018 purtătorii conştiinţe naţionale româneşti au sperat că românii ar putea repeta istoria anului 1918 şi România ar fi devenit din nou întregită. Dar „minunea” nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, Mişcarea Unionistă a intrat într-o criză profundă: în ajunul alegerilor parlamentare din februarie 2019 unioniştii nu au un partid politic care să-i reprezinte şi pe care să-l voteze.
Cauzele crizei
Datorită activităţii intelectualilor basarabeni, promovării adevărului istoric, datorită unor analize cu rezultate convingătoare, referitoare la marile avantaje obţinute de locuitorii RM în cazul Unirii cu România (avantaje bilaterale), datorită mobilităţii oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului, datorită apariţiei unui fenomen nou în 2018 – peste 140 de primării şi consilii locale au proclamat Unirea simbolică a localităţilor lor cu România etc., iată că numărul celor ce optează pentru reîntregirea naţională românească a ajuns la 28-30 %. În plus, circa 800.000 de cetăţeni ai R.M. au şi paşapoarte româneşti. Fără îndoială, această masă de oameni prezentă o forţă ce nu poate fi neglijată. Prin asta se explică apariţia multor partide cu pretenţii „unioniste” (tocmai 10 la număr: P.N.L. – V. Pavlicenco, P.L. – Ghimpu/Chirtoacă, P.U.N. – A. Şalaru, P.L.R. – O. Bodrug, P.L.D.M. – T. Deliu, P.D.A. – Vasile Costiuc, P.A.D. – M. Godea, P.P.C.D. – V. Ciobanu etc.). Există multe asociaţii obşteşti care, de asemenea, promovează activ ideea unionistă (mai cunoscute: Acţiunea 2012 – George Simion, Asociaţia Obştească „Unirea-ODIP” – Vlad Bileţchi etc.).
Există următoarele paradoxuri
1. Deşi se autoproclamă „unioniste”, liderii partidelor „unioniste” nu s-au putut aduna ei între ei la o masă rotundă pentru a promova Unirea; dimpotrivă – transpiră public o ciorovăială permanentă între „unionişti”;
2. Fiecare formaţiune „unionistă” luată în parte poate demonstră că a făcut „ceva” pentru cauza Neamului Românesc: un concert, o carte publicată, un spectacol, un flesh-mob, emisiuni la radio sau TV, diverse întâlniri aici şi dincolo. Nu avem, în schimb, exemple când „unioniştii” s-au unit şi au organizat un eveniment, un miting comun, de pildă, un marş comun etc. Deşi există anumite motive, totuşi, „unioniştii” nu au fost capabili să adune câteva mii de oameni pe data de 1 decembrie 2018, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, sau în altă parte a Chişinăului.
3. Pe parcursul anilor partidele „unioniste” sunt amorfe, încremenite în timp: ele nu promovează politici de partid (adunări/congrese conform propriilor statute, nu promovează activişti, cadre tinere, nu extind numărul membrilor de partid etc.). Sau, poate fac, dar publicul larg nu este la curent. În schimb partidele sunt foarte active în preajma şi în timpul alegerilor parlamentare sau locale.
Cum explicăm aceste paradoxuri?
1. În R.M. puterea reală o deţine Partidul Democrat din Moldova (P.D.M.) în frunte cu V. Plahotniuc. Ademenea partidului de guvernământ din Federaţia Rusă „Единая Россия” [„Rusia unită”], condus cu măiestrie de V. Putin, care permite sau chiar încurajează crearea unor partide „de opoziţie”, dar controlate de „Единая Россия”, aşa şi în R.M., P.D.M. – se pare -, are interesul vădit de a menţine pe linia de plutire politică a unor partide, la noi numite, „de buzunar”. Există în R.M. Mişcarea Unionistă – există, respectiv, şi partide politice care au ocupat „nişa” respectivă, ele pretind că reprezintă interesele unioniştilor, se ceartă mereu între ele, dezbină electoratul, îl descurajează şi în definitiv – nu ajung în Parlament ca să reprezinte acolo interesele acestor alegători.
2. În condiţiile mişcării unioniste browniene au apărut ideea, expusă de conf. univ. dr. Andrei Groza de a alcătui o listă de pretendenţi la postul de deputat al Legislativului de la Chişinău din partea Societăţii civile, listă care să includă personalităţi notorii ale românilor basarabeni. Pentru a înainta lista respectivă, Societatea civilă trebuie să adere la unul (sau mai multe, la bloc) din partide. Până la urmă, din cauza neînţelegerilor cu partidele „unioniste”, iniţiativa dlui A. Groza a eşuat.
Foarte aproape de propunerea dlui A. Groza a fost cea înaintată de un grup de foşti deputaţi în primul Parlament al R.M. – d-nii V. Dolganiuc, A. Ţăranu, A. Reniţă, alţi intelectuali, care, de asemenea, au considerat că cele 28-30% din alegători şi cei 800 000 de cetăţeni cu paşapoarte româneşti au dreptul la reprezentarea lor în Parlament. Problema a fost aceeaşi: unul sau două partide să accepte lista Societăţii civile. Astfel a apărut Convenţia Eurounionistă, formată de blocul politic P.N.L. – Pavlicenco şi Partidul Verde Ecologist – Prohniţchii, plus câteva O.N.G.-uri. Şi această tentativă a eşuat: P.N.L. a renunţat la promisiunile făcute anterior, a tărăgănat acceptarea formării listei din partea Societăţii civile până la începerea campaniei electorale, s-a retras din Convenţie şi a decis să meargă independent în alegeri.
Puzderia de partide mici, dar gălăgioase, pretins „unioniste”, conduse de oameni îmbătrâniţi în posturile de conducere ale acestor formaţiuni politice sau compromişi în activităţile lor anterioare[1], a pulverizat electoratul unionist. Aşadar, în 2018, anul Centenarului Unirii, unioniştii s-au pregătit să-l celebreze cum au ştiut şi au putut ei mai bine. Dar de acelaşi eveniment s-au pregătit şi „stataliştii” R.M. Nu mă refer la Dodon et K°: aceştia sunt agenţii deschişi ai Moscovei, ei promovează deschis interesele Kremlinului în regiune. Mă refer la „stataliştii” ascunşi, care o fac pe „democraţii”, care vorbesc româneşte, îţi zâmbesc în faţă etc., pe de o parte. Pe de altă parte: nu i-au permis lui George Simion să intre în R.M.; au ameninţat şi intimidat activişti unionişti, i-au retras nelegitim cetăţenia lui Traian Băsescu (adevărat, Dodon, dar au contribuit şi alţii) şi înşiruirea poate continua. Stataliştii moldovenişti (anti-români) au repurtat victorie asupra unioniştilor. Şi nu este vorba de „mâna Moscovei”, este trebuşoara „democraţilor” autohtoni.
Trădători? Nu, asasini ai speranţelor!
Joi, 27 decembrie 2018, în incinta Teatrului Naţional „Satiricus I. L. Caragiale” a avut loc şedinţa în plen a membrilor („deputaţilor”) Sfatului Ţării-2. Un amplu raport de activitate pentru 2018 a membrilor Sfatului Ţării 2 a fost prezentat de dl Nicolae Dabija, preşedintele formaţiunii date. Activităţi multe, inclusiv ale dlui preşedinte personal (Bravo, dle Nicolae Dabija!), evenimente organizate în comun cu fraţii noştri de peste Prut. La deschidere, în prezidiul şedinţei, un timp oarecare a şezut dl Eugeniu Doga, menţionat în raportul dlui N. Dabija ca autorul unei măreţe opere, consacrate Unirii şi prezentate la Craiova în preajma datei de 1 decembrie 2018. După care compozitorul s-a ridicat şi a părăsit sala. Între timp mai mulţi vorbitori s-au perindat la microfon, între aceştia şi dna Maria Stoianov. Ceva mai devreme ea anunţase că va candida în circumscripţia electorală nr. 20 Străşeni. La microfon, însă, ea a declarat cum că, mergând la C.E.C. pentru a obţine un formular de integritate, a întâlnit acolo mulţime de lume, „unionistă”, care urca/cobora scările etc. şi că ea, Maria Stoianov „unionista”, se retrage din competiţia electorală. Atât: se retrage şi gata.
Aflăm din presă[2], că tot atunci, vineri, la Străşeni, a avut loc şedinţa Forului Partidului democrat cu ocazia susţinerii candidaturii primului ministru Pavel Filip la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, pe circumscripţia nr. 20 Străşeni. Alături de activiştii de partid P.D.M., Pavel Filip a fost susţinut de maestrul academician Eugeniu Doga, de maestrul Nicolae Botgros şi de interpreta unionistă Maria Stoianov. A fi alături de dl Pavel Filip înseamnă a aproba politica promovată de acesta ca reprezentant al P.D.M.. Adică să nu „reuşeşti” în ruptul capului să găseşti miliardul de euro furat din cele trei bănci ale R. Moldova, adică să fii solidar cu el în acţiunea criminală şi dezgustătoare de a expulza din R.M. şi a da pe mâna regimului autoritar al lui R. Erdoğan profesorii turci de la Liceul „Orizont” din Chişinău, adică să permiţi ofiţerilor S.I.S. să ameninţe activişti unionişti, adică să accepţi „calea a patra” (spre nicăieri) a conducerii P.D.M. etc., etc. Astfel, intelectuali de vază s-au solidarizat cu puterea coruptă de la noi, promovând-o în continuare. Sunt ei, cei trei, trădători? Nu, ei sunt asasini ai speranţelor noastre; am crezut că ei sunt alături de noi, cei mulţi, de nevoile şi speranţele noastre. Dar n-a fost să fie: ei au ucis orice speranţă. Cele întâmplate la Străşeni prezintă preludiul „operei”.
Ce-i de făcut?
Părerea mea: trebuie întărit sectorul asociativ al Unionismului românesc din R.M. De format Autentica Mişcare Unionistă (A.M.U.). Mişcare care să aibă un Statut şi un Program de realizat, o Mişcare care să funcţioneze real, formată din membri care se vor aduna în organizaţii locale şi una republicană, conform prevederilor statutare. În situaţia când noi nu suntem disciplinaţi, orice efort în sensul respectării disciplinei trebuie salutat. Membrii A.M.U. vor fi obligaţi să plătească cotizaţii lunare. A.M.U. trebuie să aprobe un Program. Acesta trebuie să prevadă câteva etape, prima fiind formarea structurii republicane a A.M.U. După care, următoarea sarcină – promovarea unioniştilor în Parlamentul R.M., care să apere şi să promoveze interesele acestor pături de cetăţeni. A.M.U. trebuie să fie conştientă că în perspectivă Unirea este o problemă românească. În acest sens, A.M.U. va găsi susţinători ai cauzei naţionale în România. Nu la general, ci concret: care partid politic susţine Unirea, care oameni politici susţin această idee etc.?
Un aspect important al A.M.U. va fi activitatea şi în UTA Găgăuzia. Asta pentru că la moment această formaţiune cere protecţia Moscovei, iar Dodon consideră că anume găgăuzii pro-ruşi sunt garantul „statalităţii” R.M. Ştim: mulţi concetăţeni de etnie găgăuză au cetăţenie românească şi pledează pentru aderarea R.M. la U.E.; noi suntem obligaţi să-i susţinem.
O direcţie importantă va fi direcţia Est: relaţiile cu Ucraina. Se pare că la „înfeudarea” unioniştilor din 2018 o anumită contribuţie au avut-o şi ucrainenii. Asta pentru că aici, în R.M., unii cetăţeni, aşa, uşor, fără prea multă responsabilitate, afirmă „Unim Basarabia cu România” sau „Basarabia e România!” şi „uită” că R.M. nu înseamnă Basarabia. Unele teritorii din sudul şi nordul Basarabiei sunt sub administraţie ucraineană. În condiţiile în care Federaţia Rusă duce un război cu Ucraina, Kievul nu are nevoie de noi complicaţii, venite din partea „unioniştilor” moldoveni. Noi când spunem „Unire” avem în vedere R.M. în actualele ei frontiere, cele care oficial ne separă de Ucraina.
În timp, A.M.U. trebuie să dobândească ca problema Unirii să intre în agenda de lucru a Bucureștilor. La urma urmei, în 1940, Bucureştiul oficial, fără a opune rezistenţă armată [la ce bun a mai ţinut forţe militare?], regele-dictator Carol al II-lea a cedat teritorii româneşti. Demult a venit timpul ca elita politică să ia în serios problemele existente şi să le rezolve. Asta înseamnă implicare mai activă în rezolvarea problemelor pan-româneşti, asta înseamnă problema reîntregirii discutată în cancelariile Marilor Puteri, inclusiv – la Moscova etc., etc. Realizarea Unirii poate fi înfăptuită prin fapte concrete, nu prin vorbe.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Membru A.O.Ş.R.
SURSA: http://www.art-emis.ro/analize/5219-criza-romanismului-in-republica-moldova.html
––––––––––––-
[1] Amintiţi-vă de cuvintele lui Vlad Filat, adresate lui M. Ghimpu în şedinţa Parlamentului: „D. Chirtoacă are 600 de dosare penale”; în confruntarea politică este suficient un singur dosar ca să-l dai de-a şuia pe noul lider PL.
[2] https://telegraph.md/eugen-doga-nicolae-botgrosalte-personalitati-au-venit-la-straseni-pentru-a-l-sustine-pe-pavel-filip-pe-circumscriptia-20/
Comentarii recente