Lansarea romanului „Forţa iubirii” (vol. II) de Ana Onică


14068207_496196180587925_3408541280508667146_nAutoarea cărţii Forţa iubirii ne-a invitat la Biblioteca Centrală la ora ei de lumină. Deşi este cunoscută mai mult ca autoarea unor manuale de limbă română, iar uneori mai scrie şi poezii, Ana Onică a avut acea forţă pe care noi o numim „Forţa iubirii” pentru a edita primul ei roman. Mereu era gata să le povestească nepoţilor, rudelor cât şi prietenilor de familie destinul dramatic al femeilor din familia sa, iar la un moment dat şi-a propus să înşire aceste mărturii cutremurătoare şi impresionante într-o creaţie de amploare.

Omul se poate înălţa prin puterea binelui, iubirii şi credinţei. Acesta este mesajul romanului. Autoarea scrie cu inspiraţie pagini inedite despre cinci femei, cinci generaţii şi un singur destin.

O carte care îşi găseşte cititorul în ţară, dar şi peste hotare e un succes, pentru că autoarea ne-a sugerat anumite experienţe, lecţii de viaţă pentru ca să ne învăţăm a iubi. Sentimentul care desigur că tronează în această carte este dragostea, pasiunea pe care autoarea le-a oglindit în fiecare personaj în parte.

După editarea primului volum, autoarea a cucerit cititorul prin subiectul incitant, prin personaje care fac legătura cu trecutul, adică cu 14046130_496196123921264_8000990594210762157_nstrăbunica şi mama, femeile care au suferit din cauza războiului, foametei, deportărilor în Siberia. Autoarea spune că a retrăit anumite momente alături de eroii romanului, a plâns alături de ei şi s-a bucurat împreună cu ei, a trăit într-un fel viaţa lor. Multe dialoguri pe care le-a folosit în roman o reprezintă pe ea însăşi pentru că şi ea le folosea în viaţa de zi cu zi.

Autoarea ne-a mărturisit: „Scriu mai mult noaptea pentru că atunci pot fi împreună cu personajele, lupt împreună cu ei şi mă las mângâiată de frumos.”

Volumul reuneşte şi momente trăite despre istoria recentă, cucerirea independenţei, iar mai apoi, dezamăgirea oamenilor care au plecat la muncă peste hotare. În toate încercările prin care trec eroii, în final învinge iubirea adevărată.

Volumul II, are aceleaşi linii de subiect, desigur cu apariţia altor personaje. Volumul este mai plin de lumină, deoarece personajele au demonstrat că cei care cred şi luptă pentru fericirea, destinul şi iubirea lor reuşesc până la urmă să obţină ceea ce îşi doresc.

13962670_496196300587913_9186770125287509014_n„Romanul mai poate fi numit şi un fel de balansare între Ana Onică şi personajul – Anca. Şi aici depinde cu cine ţine cititorul, această balansare a căpătat aşa o senzaţie sau dorinţă numită într-un cuvânt „neaflarea”, şi ea are loc atunci când cititorul vrea să deie de o carte sau de viaţa personajului” a afirmat dnul Gabriel Mardare.

În roman mai este prezentă şi aşa fel de balansare între: limba rusă şi cea română, iar Anca trăieşte în conflict cu această limbă, să zicem aşa întortocheată: Aşa eşti şi vseo; Vrea să ajungă şi el crutoi; Am sărit de parcă m-a stropit cineva cu ucrop.

Anca este şi sub presiunea limbii italiene de jur împreujur. Fiecare autor este legat de un anumit loc şi poate să se aclimatizeze cu un anumit public. La fel şi bunele sentimente, nu sunt de ajuns să le ai, ele trebuie să fie tratate potrivit, de altfel nu vor fi înţelese de către cititor. Fiecare cititor îşi creează propria lui sculptură despre un personaj.

Scriitoarea Dorina Codreanu ne spune că a rămas plăcut impresionată de roman, doar că a rămas puţin dezamăgită de faptul că în primul volum Anca era cu Damian şi se părea că nimic nu-i va despărţi, însă în cel de-al doilea volum s-a schimbat totul, e deajuns doar să te lovească odată viaţa şi de îndată trebuie să o iei de la capăt.14054463_496196387254571_8325186550360383263_o

Diana Decuseară, actriţă la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” ne-a impresionat prin cântecul ei dulce interpretând dragostea de mamă pe care o avea şi personajul principal Ancuţa.

Şi nu în ultimul rând, Diana Ciugureanu-Zlatan, preşedintele Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, ne-a impresionat prin nenumăratele mulţumiri şi diplome pe care i le-a oferit Anei Onică, urmată de Gabriel Mardare, Ion Lascan şi Vladimir Sărătilă.13939595_496196460587897_1234933592486443041_n

„Noi parcă suntem o familie în organizaţia noastră. Sunt sigură că Dumnezeu ne-a binecuvântat aici, vă mulţumesc pentru că sunteţi şi pentru că aveţi forţa iubirii” afirmă Diana Ciugureanu-Zlatan.

Ana Onică susţine că ea a avut întâlniri cu lacrimi ale fetelor care se regăseau în personajul principal şi aveau sute de întrebări la ea, la care autoarea răspunde astfel: „Cititorii pot avea întrebări, dar trebuie să aibă mai multe 14064123_496196070587936_2046606926745335464_nrăspunsuri decât întrebări.”

În concluzie, autoarea ne transmite un mesaj foarte emoţionant şi frumos: „După întâlnirea cu cititorii mei, am înţeles şi am văzut multe, în urma scrierii primului volum unde am descris ţara care seamănă cu o ciubotă, în cel de-al doilea am înţeles că la noi nu este mai urât şi putem să vedem şi frumuseţea, doar că trebuie să fim mai atenţi la cei dragi şi la alţii. Atunci îmi vine să strig în gura mare: Oameni buni fiţi atenţi, că putem fi mai buni, mai generoşi cu alţii! Deci, să nu ne gândim doar la noi, la sufletul nostru, dar şi la cei dragi.”

Romanul oferă şansa celor plecaţi peste hotare, şansa de a crede că vor putea reveni înapoi, vor găsi legătura cu rădăcinile de unde au plecat, cu cei dragi lor şi se pare că este o bucurie pentru autoare că cititorii şi mai ales cititoarele pot să se regăsească în acest roman.14063988_496196583921218_6749572731208941722_n

Accesibil pentru toți!


1440582_mlSingura dizabilitate reală a omului nu vine cu limita de vârstă, nici cu boala, nici cu o oarecare formă de invaliditate. Singura dizabilitate reală a omului este: incapacitatea de a simţi iubire pentru alţii. Răutatea este cel mai mare handicap al unei societăți în care dezabilitatea este considerată o povară.
În scopul schimbării situației oamenilor cu dizabilități din Republica Moldova în 2015 a fost inițiat un proiect care să dezvolte incluziunea socială a acestor persoane.

În acest sens, la 18 august 2016, în incinta Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu”, a avut loc o masă rotundă cu prezentarea rezultatelor acestui proiect moderat de Elena Drăgălin, Fondatoarea Campaniei Accesibil pentru Toţi.28445143484_05e95da55f_o.jpg
        Agenda zilei a inclus prezentarea Campaniei Accesibil pentru Toți de către Victoria Dunford, Emilian Ion – Coordonatori de Proiect Accesibil pentru Toți. 
Tot aici Emma Matreniuc a prezentat rezultatele evaluarilor în raionul Edineţ, iar Lucian Tilipeţ, a evaluarilor în raionul Rîşcani. Pentru a determina condițiile lor de existență,  Mihai Botnari, Marta Carabulea, Natalia Zubriţcaia, Sfetlana Codreanu au vorbit despre problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora. După care a urmat o sesiune de dezbateri.28448365343_d682f0228e_o.jpg
Accesibil pentru Toți este o campanie națională, care își propune să îmbunătățească accesibilitatea persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova prin asigurarea cu echipament mobil, construcția de rampe accesibile, deschiderea centrelor de resurse și centrelor juridice pentru drepturile omului.
Proiectul nu a putut fi posibil fără ajutorul a 3 organizații de caritate din SUA: Freedom Chairs, Backpacks For Hope şi Moldova AID.

Sursa imaginilor: 

http://vaemploymentlawyer.com/discrimination/virginia-disability-discrimination-lawyer/

https://www.flickr.com/photos/hasdeu/albums/72157672528133066

Victor DUMBRĂVEANU – prozator, eseist şi publicist (1946 – 2011) 70 de ani de la naştere


61 Dumbraveanu%20Victo_optS-a născut în Republica Moldova pe 20 august 1946. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1968. A fost redactor la mai multe reviste: „Tinerimea Moldovei” între anii 1972-1977, „Orizontul”, „Columna” în perioada 1986-1991. A scris și pentru publicația „Curierul de seară”. Debutul literarar are loc în anul 1975, cu placheta de povestiri „Insula de coral”. Din 2000 și până la deces a lucrat la publicația „Capitala” din Chișinău unde a ocupat mai multe funcții: redactor-șef adjunct, redactor-șef, director al ziarului.

A publicat un șir de povestiri și nuvele: „Insula de coral”, „Fratele”, „Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei”, „File de adio”, „Vornicel la nunta badei”, „Lecția de amor”, „Plînsul jucăriilor stricate”, „Primăvara fără noi”, „Păunița sau pasărea din noi” și multe altele.

Victor Dumbrăveanu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și România.

„…Fără a folosi formule narative sofisticate, pseudolivreşti, Victor Dumbrăveanu rămâne fidel universului mic în care omul simplu trăieşte cu toate fibrele sufletului drame sentimentale, înstrăinare, momente de bucurie, dragoste şi împlinire, dar şi de „eclipsă”, de nelişte şi dezamăgire, de patimi subjugătoare şi eliberări de ele: sunt file de viaţa simplă, „natura” notate cu lirism, umor şi cu credinţa povestitorului că şi ungherele tăinuite ale universului intim merită radiografiate şi fixate ca nişte cazuri întâmplate pentru sine, dar şi pentru alţii.”

(Mihail Cimpoi)

Revistă bibliografică

2_37_99Dumbrăveanu, Victor. File de adio: Jurnal ironico-sentimental, în două feţe-răzleţe, fără intervenţiile moralizatoare ale autorului / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 244 p.

Cartea reprezintă un interes deosebit pentru cititorii săi. Victor Dumbrăveanu rămâne a fi „Cavaler al Ordinului Simţirii în grad de … îndrăgostit”, cum îl numea Serafim Belicov, tema dragostei rămânând a fi  în prim plan. Vedem acest lucru şi în cartea de faţa. Mai jos vă prezint un fragment din cartea lui Dumbrăveanu:

„..M-am uitat lung-lung la mami. În acel moment, ea îmi deveni mai scumpă ca oricând. Am apucat-o de mână şi parcă am simţit cum îmi trece prin trup şi mă umple o caldă vigoare. Aşa, pesemne, urcă seva pămîntului – din rădăcina în tulpină, din tulpină în ram şi din ram în floare…”

lectia_de_amor_1Dumbrăveanu, Victor. Lecţia de amor. Unsprezece nuvele de dragoste / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 164 p.

Lucrarea de faţă se începe cu o întroducere din numele autorului cu declaraţia că „Sunt paznic la nuvele, ocrotitor al geniului concis şi risipitor de frumuseţi nestemate”. Lecţia de amor e o încercare de a ademeni cititorul de a-l îndemna la lectură. Volumul reprezintă un buchet de nuvele  pe care le puteţi lectura în biblioteca noastră. Proza sa din această carte e tandră, dulce ca o jună îndrăgostită, nostalgică, savuroasă şi îndrăzneaţă. Cuprinsul cărţii este următorul: „Lecţia de amor”, „Bălăioara”, „Fata cu nume ceresc”, „Citadela şi trântaşul”, „Unu şi una”, „O noapte de iubire oarbă”, „Dorul de adventură”, „Scrisori de dragoste den armată”, „Subiect pentru o nuvelă”, „Coarnele de ren”, „Prietena soţiei mele”.

primavara_fara_noi_-_0005_1Dumbrăveanu, Victor. Primăvara fără noi. Nuvele / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2010. – 268 p.

Cartea conţine următoarele nuvele: „Ziua de culoare-amară”, „Cuiu’şi gaşca”, „Drăgostiţa”, „Mădălina”, „Bilet la accelerat”, „Stânjeneii”, „Bălăioara”, „Vremea părgului”, „Primăvara fără noi”. În lucrarea sa scriitorul dă dovadă de mari sensibilităţi dar şi de înţelegerea sufletului uman.

E o carte de suflet, de aceea vă îndemnăm să citiţi această carte minunată. Să nu lăsăm să se aștearnă praful pe această opera în care ne regăsim fiecare dintre noi. E de responsabilitatea noastră să schimbăm destinul cărții!

smallDumbrăveanu, Victor. Vornicel la nunta badei : Poveste cu întîmplări hazlii şi-o nuntă de ciocolată în clasa întîi / Victor Dumbrăveanu. – Chişinău : Bons Offices, 2012. – 199 p.

„Naraţiunea cărţii se desfăşoară pe un ton emotiv, care întreţine o atmosferă generală de însufleţire şi seninătate. Se vede că povestitorul cunoaşte bine lumea copiilor, vorbindu-ne mereu din interiorul ei. Totul e relatat cu multă căldură şi participare sufletească, topindu-se într-o undă de lirism suav de bună calitate… Formula narativă este simplă, plină de miez emotiv şi mereu ferită de răceala epică.

Figura centrală a cărţii este neîndoelnic Onuţ, fire isteaţă din categoria druţianului Trofimaş şi Guguţă al lui Vangheli. Dumbrăveanu îl concepe,  însă, într-o cheie aspru-realistă, ca pe un copil printre copii şi maturi, dar care are totuşi ceva aparte, original în felul lui de a fi.”

(Mihai Cimpoi)

siminar-victor-dumbraveanu-029.jpgCărți publicate: (povestiri și nuvele) Insula de coral, 1975; Fratele, 1976;Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, 1977; File de adio, 1981; Minunile Meșterului Întrece-Timp, 1985; Pasărea din noi, 1987; Vornicel la nunta badei, 1988; Puștanii, 1989; Galopul cailor de lut, 1991; Trăim ultima dată, 2002; Goangele Dădiței, 2008; Lecția de amor, 2010; Plânsul jucăriilor stricate, 2010; Primăvara fără noi, 2010; Bezna albă, 2011; (romane)Numește fericirea altfel, 1981; Nesomnul bărbaților, 1985; Casa cu fața spre ispită, 1993; Îngerii de ceață (romanul unui licean singuratic), 2008; Păunița sau pasărea din noi, 2009.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 291 de alți urmăritori