Francis Scott Key Fitzgerald (24 septembrie 1896 – 21 decembrie 1940) a fost un scriitor american. Este considerat a fi unul din cei mai mari scriitori ai secolului douăzeci. Fitzgerald a făcut parte din așa-zisa „generație pierdută” a americanilor născuți în anii 1890 și maturizați în perioada Primului război mondial. El a scris patru romane, a lăsat al cincilea neterminat și a scris numeroase nuvele.

Recomandăm spre lectură cărţile scriitorului american, Francis Scott Fitzgerald.

Fitzgerald, F. Scott. Blîndeţea nopţii / F. S. Fitzgerald; trad.: M. Ivănescu. – Chişinău : Hyperion, 1991. – 336 p.

Blîndeţea nopţii e drama unei personalităţi umane concrete, a cărei experienţă de viaţă se identifică cu destinele generaţiei „zbuciumate” a anilor 20. Dick Diver, eroul romanului, va tinde să păstreze, dar nu va fi în stare, prezenţa de spriti şi curăţenia morală în acea atmosferă magică de beatitudine totală. Însuşi autorul scria că materialul de viaţă din romanul său e atît de captivant şi de răscolitor, încît nu se poate să nu devină apropiat celor care îl vor citi.

Fitzgerald, F. Scott. Dincoace de Paradis / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: Virgil Stanciu. – Iaşi : Polirom, 2013. – 441 p.

Primul dintre cele cinci romane ale lui F. Scott Fitzgerald, Dincoace de Paradis relatează anii de ucenicie ai unui oarecare Amorz Blaine, student la Princeton University în anii de dinaintea şi din timpul Primului Război Mondial. Este un roman al formării, modelat după Portret al artistului la tinereţe al lui Joyce, şi totodată un „roman american al compusului” (primele printre acest fel), care examinează, dintr-un duios-comic, viaţa studenţească într-o universitate din Ivy League. Cititorul face cunoştinţă cu America începutului de secol XX. Se poate spune că Dincoace de Paradis este romanul celebrei „generaţii a jazzului”, al aspiraţiilor, viselor şi contestărilor acesteia, urmate de dezamăgirile aduse de o viaţă adultă şi responsabilă. O ediţie a acestui roman este editată în anul 2005, de asemenea la editura Polirom.

Fitzgerald, F. Scott. Dragostea ultimului magnat / F. S. Fitzgerald; trad.: C. Şiulea; prefaţă şi note: M. J. Bruccoli. – Iaşi : Polirom, 2010. – 231 p.

Actuala ediţie a romanului Dragostea ultimului magnat, realizatăde Matthew J. Bruccoli, este rezultatul unor cercetări îndelungate şi aprofundate, menite să restaureze structura, stilul şi imagistica lui Fitzgerald. Rămasă neterminată, cartea a fost publicată într-o primă variantă în 1941, cu titlul Ultimul magnat.

Fitzgerald, F. Scott. Ecouri din epoca jazzului / F. S. Fitzgerald; în rom.: H. Pîrlog; postfaţă: M. Mihăieş. – Timişoara : Ed. Marineasa, 1994. – 140 p.

Este prea devreme pentru a scrie, cu o oarecare detaşare, despre Epoca Jazzului, fără a fi suspectat de arterioscleroză prematură. Este o perioadă moartă, tot atît de moartă cum era, în 1902, Deceniul Galben, al anilor nouăzeci. Totuşi, scriitorul de faţă îşi întoarce deja privirea spre ea, cu nostalgie, căci ea l-a propulsat, i-a adus laude şi i-a dat mai mulţi bani decît visase el vreodată.

Fitzgerald, Francis Scott. Marele Gatsby / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: G. Volceanu. – Iaşi : Polirom, 2013. – 239 p.

Un tînăr fascinat de visul american, proaspăt venit la New York şi doritor de succes, Nick Carraway, împărtăşeşte povestea trasnformării lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, mînat de mirajul iubirii faţă de Daizi, ăşi schimbă viaţa, devenind din student la Oxford gangster, traficant de băuturi alcoolice şi apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se împlineşte însă; rămîne pobvestea donquijotească a Marelui Gatsby, desfăşurată odată cu un iluzoriu, nesfîrşit American Dream. Este un roman ecranizat, avîndu-i în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Carey Mullingan şi Joel Edgerton.

Romanul Marele Gatsby mai are şi o a doua ediţie, editată în anul 2013 la editura Polirom, dar şi de editura Adevărul holding în anul 2011.

Fitzgerald, F. Scott. Strania poveste a lui Benjamin Button / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: O. Frantz. – Iaşi : Polirom, 2009. – 296 p.

Volumul de faţă cuprinde, de asemenea, o selecţie de povestiri celebre, începînd cu „Strania poveste a lui Benjamin Button”, a cărei ecranizări, distinsă cu trei premii Oscar, trei premii BAFTA şi obţinînd cinci nominalizări la Globul de Aur.

Aprecieri critice

„Viaţa nu are altceva bun de oferite în afara tinereţii, iar în cazul celor în vîrstă, dragostea pentru tinereţea celorlaţi”.

Scott Fitzgerald

„O carte amuzantă, interesantă şi perfect echilibrată. Fiecare povesire e şlefuită ca un diamant…”

The New York Times

Fitzgerald, F. Scott. Un diamant cît Hotelul Ritz şi alte povestiri / F. S. Fitzgerald; trad. şi note: Virgil Stanciu. – Iaşi : Polirom, 2006. – 420 p.

Cele zece povesitiri din volumul de faţă, scrise între 1920 şi 1937, cînd fitzgerald se află în plină forţă  creatoare, ilustrează perfect rafinamentul stilului său. În ele prozatorul crează personaje memorabile: un miliardar nemilos care deţine un diamant căt un munte, o frumoasă nemulţumită din Sud care caută aventura vieţii în Nord, un erou tragic ce şi-a pierdut mai întîi averea, iar apoi tihna familială şi, în general, o pleiadă de tineri debusolaţi, zăpăciţi şi adesea fermecători din perioada interbelică. Din prăfuitul orăşel georgian Tarleton şi pînă la strălucitoarele metropole New York şi Paris, Fitzgerald aduce la viaţă epoca nebunatică şi brăjită, tragică şi strălucitoare.

Apreciere critică

 „Un diamant cît Hotelul Ritz este o fantezie satirică americană, izvorîtă din visurile orbitoare ale anilor ’20, şi un basm de o imensă forţă imaginativă despre viaţa americană modernă.”

Charles E. Shain

Fitzgerald, Francis Scott. Visuri de iarnă şi alte poveşti / F. S. Fitzgerald; trad. şi prefaţă de L. Papuc. – Chişinău : Cartier, 2015. – 228 p.

Visuri de iarnă este o versiune prescurtată a romanului Marele Gatsby, fără melodrama care-l aduce pe Gatsby către sfîrşitul tragic. Dexter Green trăieşte în lumea propriilor visuri, dar este şi extrem de conştient de relaţiile cu lumea exterioară. Îşi părăseşte să ocupaţia de băiat de mingi ca urmare a visurilor, dar acestea iau şi forma tangibilă a existenţei lui Judy Jones, fetiţa ce se pregăteşte să devină femeia fatală de mai tîrziu. Restul istorisirii este o relatare a comprimată a eforturilor făcutte de băiatul din clasa de mijloc pentru a ajunge la averea şi puterea care să-i permită accesul la fata bogată a visurilor lui.

Visuri de iarnă datorează mult poveştii de dragoste avute cu Ginerva King, dar ceea ce dă valoare prozei lui Scott Fitzgerald nu sunt detaliile vieţii reale, ci adevărul esenţial, fundamental, evocat de reformularea acestei experienţe, valoarea pe care o extrage din fiecare moemnt trecător al existenţei. Elemente de autobiografie, ba chiar şi trăiri, există şi în Lucrul cel mai potrivit (The Sensible Thing, 1924), de data această cu referire la relaţia sa incipientăcu viitoarea soţie, Zelda Sayer.

Petrecerea pentru copii (The Baby Party), publicată în revistă în 1925, debutează cu o farsă, se angajează în realitate, dar, din păcate, sfîrşeşte sentimental.

O temă care s-a bucurat de atenţia lui Scott Fitzgerald a fost aceea a snobismului de orice natură, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Două rele (Two Wrongs, 1930), care se bazează pe strînse conexiuni cu experienţe personale, din diferite perioade de viaţă ale autorului.

Celelalte povestiri sunt Duminică nebunatecă, Lungul drum al ieşirii la lumină, Finanţîndu-l pe Finnegan, Din ciclul Pat Hobb şi Trei ore între două avioane. Care sunt sursele de inspiraţie a povestirilor, aflaţi în carte. La final, veţi găsi şi un tabel cronologic.

O ediţie a acestei cărţi a fost editată în anul 1992 în Iaşi la editura MOLDOVA.