Yasunari Kawabata – 125 de ani de la naștere

Yasunari Kawabata, născut în 1899 în Osaka, Japonia, este unul dintre cei mai apreciați scriitori japonezi, recunoscut pentru stilul său liric și povestirile sale profund emoționale. În 1968, Kawabata a devenit primul scriitor japonez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, un testament al contribuției sale excepționale la literatura mondială și recunoașterea măiestriei sale în explorarea subtilităților psihologice și culturale ale Japoniei.

La 14 iunie se împlinesc 125 de ani de la nașterea lui Yasunari Kawabata. Cu aceasta ocazie v-am pregătit o revistă bibliografică cu cele mai interesante lucrările disponibile în colecția Bibliotecii Centrale a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Revistă bibliografică virtuală

Kawabata, Yasunari. Dansatoarea din Izu / Yasunari Kawabata. – Bucureşti : Humanitas Fiction, 2010. – 219 p. – ISBN 978-973-689-348-3.

Povestirile lui Kawabata au frumusețea unor stampe japoneze, delicatețea și echivocul lor încărcat de semnificații subterane. Textul care dă titlul volumului – Dansatoarea din Izu– este considerat la pièce de résistance; singurătatea și prima dragoste, căutarea de sine, granița imperceptibilă dintre inocența copilăriei și conștiința propriei sexualități – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Un tânăr încearcă să-și exorcizeze sentimentele de tristețe și dezamăgirile unei vieți fără bucurii și pornește într-o călătorie, ea se dovedește a fi cu adevărat inițiatică. Tovarăși de drum îi vor deveni artiștii dintr-o trupă de teatru ambulant, a căror muzică îl fascinează cu ritmurile sale stranii. Alături de ei învață să guste arta adevărată și trăiește primii fiori ai dragostei pentru o frumoasă și misterioasă dansatoare. Însă, după ce măștile cad, tânărul își dă seama că această iubire, născută sub o zodie nenorocoasă, se împotrivește legilor morale, iar în inima lui începe o luptă sfâșietoare între dorință și sentimentul de culpabilitate. Povestirile lui Kawabata sondează emoțiile de nestăpânit care însoțesc procesul maturizării, melancolia declanșată de marile incertitudini și sunt pline de rafinamentul, subtilitatea și ambiguitatea ce camuflează misterul tipic scrierilor japoneze.

Kawabata, Yasunari. Valsul florilor / Yasunari Kawabata ; trad. Cornelia Daniela Lupşa. – Bucureşti : Humanitas, 2013 . – 227 p.  – ISBN 978-973-689-553-1.

Valsul florilor este povestea emoţionantă a pasiunii obsesive pentru dans. Hoshie, Suzuko şi Nanjō au crescut în spiritul sacrificării personale în numele unui scop mai înalt, cel artistic. Personajele povestirii sunt prinse ca într-un dans al vieţii, uneori hieratic şi spectaculos, alteori morbid şi frizând pierderea lucidităţii, pentru ca, la final, disciplina de fier a acestei arte, reflectate asupra personalităţii fiecăruia, să-şi spună cuvântul. Având frumuseţea echivocă şi enigmatică a stampelor lui Hiroshige, maestrul peisajului nipon, Un rând de copaci dezvăluie, dincolo de metafora inexplicabilei desfrunziri a unor arbori de ginkgo, drama din sânul unei familii. Prima zăpadă pe Fuji relatează întâlnirea dureroasă a unui cuplu despărţit de mult, care a trecut, separat, prin tragedia celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi printr-o serie de drame personale. Tăcerea, una dintre cele mai acute proze ale volumului, e o poveste-în-poveste, despre pasiunea pentru scris şi consecinţele, uneori dramatice, ale acesteia, iar Norii de dimineaţă surprinde dragostea unei eleve pentru profesoara sa de literatură japoneză. Povestirile din volum au, în ciuda dimensiunilor reduse, calităţile stilistice ale unor capodopere, în care fiecare cuvânt are forţa de a evoca un întreg univers.

Nouă povestiri, dintre cele mai frumoase creații literare ale lui Yasunari Kawabata, traduse pentru prima dată în limba română.

Kawabata, Yasunari. Vechiul oraş imperial : roman / Yasunari Kawabata ; trad. din jap. şi note de Anca Focşeneanu. – Bucureşti : Humanitas Fiction, 2011. – ISBN 978-973-689-430-5. – (Col. Raftul Denisei).

Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel pentru literatură, în 1968. Vechiul oraş imperial, capodopera lui Kawabata, a fost ecranizat în 1963 de Noboru Nakamura şi în 1980 de Kon Ichikawa.

După cel de-al Doilea Război Mondial, locuitorii oraşului Kyōto asistă la metamorfoza lentă, dar imuabilă, a străvechilor obiceiuri. Două surori gemene, despărţite la naştere, se regăsesc pe neaşteptate, iar universul fiecăreia suferă transformări fundamentale: şocul noii identităţi aduce cu sine o maturizare sfâşiată de sentimente contradictorii, ce îşi caută alinarea în iubire. Cadrul romanului îl constituie fabulosul Kyōto, unde voluptăţile spiritului, reflectate în sărbătorile fastuoase, le întâlnesc pe cele ale trupului, cultivate în misterioasele cartiere ale plãcerilor locuite de gheişe.

Kawabata, Yasunari. O mie de cocori / Yasunari Kawabata ; trad. din japoneză de George T. Șipoș. – Bucureşti : Humanitas fiction, 2020.  – 145 p. – ISBN 978-606-779-735-0.

Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicată ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă.

O mie de cocori pe o eșarfă de mãtase: un simbol al fericirii, o promisiune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de mai multe femei: evanescentă domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicată doamnă Ōta – o frumusețe matură și melancolică –, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâlnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.

„Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului.“    

                                                                                                                   (Commonweal)

Kawabata, Yasunari. Ţara zăpezilor / Yasunari Kawabata ; trad.: Stanca Cionca. – Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti : Humanitas, 2007. – 154 p. – ISBN 978-973-50-1647-0.

Parcă e dragoste și parcă nu e. Sau nu-i vine lui să creadă că ea s-a îndrăgostit de el. O vede roșind, o aude cântând, descoperă că scrie jurnal. Și, cu o lentoare care ține de propria dificultatea de a se îndrăgosti, bărbatul venit din Tokio în „țara zăpezilor” descoperă ce se ascunde sub fardul gros care ascunde fața și sufletul gheișei. Pentru că, într-adevăr, fata e gheișă. De aceea dragostea dintre ei are alte semne, alte reguli, alte dureri.

„Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului.“     (Commonweal)

Sfatul criticului: Cartea e pur și simplu frumoasă. Bucurați-vă de delicatețea ei, tot mai rar întâlnită astăzi.

Vă așteptăm cu drag la Biblioteca Centrală!

Material realizat de Valentina Burcovschi,

șef serviciu Biblioteca Centrală